Rolul diplomației în prevenirea conflictelor.

Obstacole și
oportunități.

Ce reprezintă diplomația?
Diplomația este principalul instrument al politicii externe și al guvernării
globale, care reprezintă obiectivele și strategiile mai ample care ghidează
interacțiunile unui stat cu restul lumii. Tratatele internaționale, acordurile, alianțele
și alte manifestări ale relațiilor internaționale sunt de obicei rezultatul negocierilor
și proceselor diplomatice. Diplomații pot contribui, de asemenea, la formarea unui
stat, sfătuind oficialii guvernamentali.
Diplomația preventivă, prevenirea conflictelor și alte forme de acțiune
preventivă destinate pentru a opri conflictele armate înainte ca acestea să
izbucnească pe scară largă sunt subiectul de dezbatere intensă. Și în ciuda
importanței lor la o normă în Naţiunile Unite, unde au fost dezbătute în Adunarea
Generală și abordate în rapoarte proeminente de la secretar general, diplomația
preventivă și prevenirea conflictelor continuă să fie înconjurată de obstacole.
Analizând de la nivel înalt recente consultări pe această temă, se consideră că
această temă prezintă unele obstacole recurente şi emergente, oportunități în
legătură cu acțiunea preventivă.
Într-adevăr, există un nou trend printre Statele membre și agențiile Națiunilor
Unite, și anume, să se investească în acțiuni preventive. Are un anumit recurs
economic. Ideea este de a dedica o cantitate relativ modestă de resurse pentru
prevenirea conflictelor violente, decât investiții în acțiuni umanitare mult mai
costisitoare, menținerea păcii, reconstrucția sau stabilizarea operațiunilor au sens
practic într-o lume care se confruntă cu o încetinire economică tumultoasă. Totuși,
oricât de atrăgătoare ar putea fi, diplomația preventivă și prevenirea conflictelor
continuă să câștige popularitate în politică și practică. În timp ce acest lucru se
datorează parțial din dificultățile asociate cu anticiparea provocărilor viitoare, lipsa
de acceptare este legată fundamental de schimbarea naturii violenței.
Diplomații internaționali și unii practicieni au întârziat să intervină la modul în
care violența globală se schimbă și pentru ce reprezintă această diplomație
preventivă și prevenirea conflictelor. Acest lucru se datorează conflictelor
complexe între state, au avut loc războaie civile de amploare, dar depășite rapid de
rebeliuni mai mici și insurgențe suficient de mari pentru a provoca daune
semnificative la scară națională, dar prea mică pentru a desemna urgent atenție
diplomatică din partea Națiunilor Unite Membrii Consiliului de Securitate. Totuși,
aceste întâmplări, conflictele prelungite au devenit tot mai multe, și mai răspândite
geografic. Amploarea și semnificația ascendentă a violenței criminale organizate,
adesea susținut de rețele criminale transnaționale, a ridicat recent noi provocări cu
privire la definirea a ceea ce constituie un conflict armat și în ce măsură acest lucru
poate fi clar diferit și prevenit.
Este important să se definească diplomația preventivă și prevenirea
conflictelor ca fiind două concepte pe care le clasificăm la rubrica de acțiune
preventivă. Absența unei diferențe dintre factorii de decizie politici are de fapt un
efect în elaborarea politicilor și practicilor și a generat diviziunile între părțile
interesate, unele consideră diplomația preventivă ca fiind mediere „ușoară”, în timp
ce altele se referă la diplomație „musculară” care include amenințări credibile de
acţiune militară preventivă.
Sunt proiectate astfel de infrastructuri de jos și sunt încorporate intenționat în
instituţiile formale şi informale, la baza acestora. Ei combină rețele a organizațiilor
locale bazate pe comunitate, cercetare și instituții academice, bazate pe credință,
entități si asociații politice și sociale implicate în monitorizarea activă a litigiilor și
surse de tensiune, atrăgând atenția la semne negative pentru a putea fi ameliorate
prin prevenirea sau rezolvarea conflictelor prin diplomaţie preventivă.
Conform unei astfel de înțelegere, ele reunesc o combinaţie de eforturi de
acţiune preventivă şi ajută la identificarea răspunsurilor adecvate la diverse forme
de violenţă colectivă în funcţie de natura caracterului şi a evoluţiei lor dinamice.

Obstacole privind prevenirea conflictelor

Renașterea acţiunii preventive a ajutat la compensarea limitată anterior
atenționării la aceste probleme, dar a avut, de asemenea rol în generarea altora noi.
Anumite obstacole rămân și vor împiedica trecerea de la diplomaţie preventivă.
Într-adevăr, apariția rapidă de noi părți interesate concentrate pe prevenirea
conflictelor, iar diplomaţia preventivă a generat provocări asociate coordonării și
controlului calității. În timp ce diversitatea, iar eterogenitatea acestor noi
participanți poate oferi o inovație interesantă, și poate produce provocări ale
cooperării reciproce, în același timp, dezvoltând conștientizarea. Fără o mai bună
înțelegere a eforturilor unul altuia, agențiile își pot duplica eforturile sau, mai rău,
își pot submina încercările celuilalt și generează discomfort în prevenirea
conflictelor. Într-adevăr, există o plângere comună între oficiali, reprezentanți ai
societății civile, lideri religioși și activiști din țări afectate de violenţa colectivă
cronică a fiinţei invitate la o serie nesfârșită de ateliere, traininguri, forumuri de
rezolvare a conflictelor. Calitatea foarte variabilă a prevenirii conflictelor de tip
„comunitate”, de la consolidarea păcii locale la grupuri de mediere internațională
de mare putere. Experții au generat și un feedback negativ pe teren și au încurajat la
solicitarea și elaborarea de standarde.
În plus, progresul în descentralizarea acţiunii preventive la nivel regional şi
local, nivelurile au arătat succesuri, dar au și subminat probabilitatea de prevenire a
conflictelor, iar diplomaţia preventivă va apărea mai ușor. Cercetările s-au adunat
de mult în jurul beneficiilor de localizare a acţiunii preventive, subliniind rolul
regional, naţional şi părțile interesate subnaționale mai degrabă decât
internaționale, experți cu mai puțină experiență cu contextul local. Această
localizare a acțiunii preventive a fost puternic susținută de organizații regionale,
autorități naționale, savanți și reprezentanți ai societății civile în contexte cronice
afectate de violență.
Rolul sporit al organismelor regionale s-a confruntat cu anumite provocări. De
exemplu, instituțiile regionale tind să se preocupe în primul rând de interesele
guvernelor lor membre și nu neapărat de factori nestatali. Ei au subliniat astfel
puternic noţiunile stricte de suveranitatea naţională în care multe forme ale
acțiunilor de prevenire sunt considerate a fi inadecvate, dacă nu chiar ostile.
Regionala ONU Centrul pentru Diplomație Preventivă pentru Asia Centrală
(UNRCCA), de exemplu, este capabilă doar să implice părțile interesate
neguvernamentale dacă guvernele naționale nu se opun. În același timp, multe
organisme regionale se preocupă în primul rând de situații care au devenit deja
amenințări clare la securitatea regională sau care au loc în afara regiunii și sunt,
prin urmare, sigure.
În plus, baza de dovezi pentru prevenirea acțiunilor, datele care arată câte
conflictele au fost evitate și ce metode funcționează cel mai bine rămâne slab și
puțin probabil îmbunătățit pe termen scurt. Măsuri ale succesului pentru prevenirea
conflictelor sunt notoriu de grele să vină având în vedere că rezultatul optim este
absența conflictului care ar putea fi ipotetic, a fost realizat fără nicio intervenție.
Când părțile interesate sunt de acord că un conflict a fost prevenit, este adesea
neclar cine ar trebui să primească creditul. Obținerea lui represintă dovezi pentru
ceea ce funcționează și nu sunt complicate motivele atât din punct de vedere practic
cât și politic. Cercetările au sugerat că și confidențialitatea este crucială în unele
medieri ale proceselor, împiedicând astfel cercetătorii de observarea sau înțelegerea
pe deplin a factorilor care au dus sau nu la succesul în vederea prevenirii
conflictelor. Cu toate acestea, studii la nivel macro a diplomaţiei preventive au dat
randament numai general, fiind prezente constatări privind tipurile de acţiuni,
categorii ale mediatorilor sau calendarul aproximativ de intervenţii eficiente care se
corelează cu succes sau eșec. Ce ar putea funcționa când și în ce condiții într-un
anume context sunt reprezentate de tipurile de întrebări ale practicienilor privind
medierea conflictelor foarte nuanţate nevoie. De desigur, rețelele de cercetare sunt
din ce în ce mai multe, abordând o astfel de provocare și noi putem oferim
recomandări pentru consolidarea bazei de dovezi.
 Oportunități privind prevenirea conflictelor

Fiecare dintre provocările de mai jos reprezintă oportunități corespunzătoare.

Părțile interesate sunt fragmentate și pot fi mai bine coordonate. Prezumția
regională sau națională că entitățile sunt în mod inerent mai bune în prevenirea
conflictelor decât pot fi nuanțați reprezentanții internaționali, şi analize ale
experienţei trecute şi aranjamentele politice pot arăta unde organismul regional sau
subregional poate fi eficient și unde strategiile fie internaționale fie locale (de
exemplu, subnaționale) pot fi garantate.

Urmărirea analizeor de conflict la nivel local, înțelegeri și terminologie

Astfel de analize nu trebuie doar verificate de reprezentanții locali; trebuie de
asemenea să reflecte înțelegerile lor despre conflict și despre limbajul pe care îl
folosesc pentru a descrie dinamica la conflict. Exagerat de cercetători și prescriptiv,
studiile despre cauzele conflictelor violente pot avea valoare analitică, dar pot să nu
fie la fel de utili mediatorilor pe teren care se ocupă nu doar cu factori obiectivi ci
și cu cei locali și cu încadrarea acestor probleme. Este diferență dintre identificând
„excluziunea etno-politică” ca un motor de conflict și înțelegerea faptului că
experiența trăită a acestei excluderi este rușinoasă, o negare a demnității și o
frustrare intensă. Narațiunile și conotațiile locale sunt cruciale să fie înțelese în
orice analiză sau formă de conflict de diplomație preventivă sau pentru prevenirea
conflictelor.

Studiul micro-determinanțlor ai succeului în acţiunea preventivă

Cercetările legate de acţiunea preventivă au un curs mult mai vast. Limitările
datelor observate fac puțin probabil ca cercetătorii să li se permită să observe, să se
documenteze și să publice factorii care conduc la o mediere de efort. Nici conturile
nu sunt publicate în detaliat general sau suficient de precis, de obicei reprezentând
o perspectivă a indivizilor promovarea unei anumite narațiuni. Prin urmare, „titlul
bannerului” reprezintă medierile ce pot să nu fie cele mai fructuoase subiecte de
cercetare. În schimb, academicie, iar cercetătorii-practicieni ar putea dori să apeleze
la nivel subnațional și local,și chiar comunitar, soluționarea conflictelor și acțiunile
de prevenire pentru a înțelege ce face și ce nu face această activitate. Astfel de
studii pot ajuta la reducerea decalajului dintre acestea și dintre cei care abordează
conflictul și acţiunea preventivă ca ştiinţă şi ca artă.

Oportunitățile menționate mai sus ar putea, dacă au acționat asupra

îmbunătățirii bazei de dovezi și pentru calitatea acțiunii preventive în cazul zonelor
cu conflicte afectate din întreaga lume.