Comparație privind protecția avertizorilor în interes public

1. Realizați o comparație privind protecția avertizorilor în interes public din România

(conform Legii nr. 571/2004) și protecția avertizorilor în interes public din Republica
Moldova. Lungime recomandată 1-2 pagini.
Avertizorul de integritate, așa cum este definit, este cel care aduce la cunoștință, public
saununei autorități superioare, orice presupune activități ilegale sau abateri de la norme specifice.
Avertizorii dețin un rol important în expunerea corupției, fraudei sau a unui management
defectuos și în prevenirea dezastrelor care se pot produce prin neglijență sau fapte rău
intenționate.
În ciuda faptului că avertizorii de integritate contribuie într-o măsură foarte mare la
respectarea prevederilor legale, a normelor deontologiei profesionale și a principiilor bunei
administrări, în general, percepția public asupra acestei categorii este una negativă. Pe lăngă
atragerea titlului de turnător și a reacțiilor negative din partea societății sau a apropiaților,
avertizorii își asumă riscul de a fi concediați de la locul de muncă în urma unor sesizări făcute,
dar și riscul de a fi ostracizați de colegii lor de serviciu sau din asociația profesională.
În acest context, pentru a i se proteja drepturile și libertățile avertizorilor de integritate,
multe state au inclus în cadrul legislativ metode de protecție și uneori de reconpensare.
Prin urmare, în România întâlnim ca Legea avertizorului de integritate – Legea nr.
571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, lege care ogeră o protecție
sporită persoanelor care decid să rupă ,,legea tăcerii”, încercând prin atitudinea lor să ridice
standardele de integritate și să plaseze pe agenda publică iregularitățile existente în sistemul
public. Astfel, legea are o arie restrînsă și anume doar asupra avertizorilor din domeniul public,
în timp ce eventualii avertizori din domeniul privat nu beneficiază de prevederile unei
reglementări speciale care să cuprindă și alte metode de protecție, pe lângă cele din Codul
Muncii, Codul Penal și Legea nr. 682/2002.
Același lucru întâlnim și în Republica Moldova, unde este prezentă Legea Nr. 122
din 12-07-2018, dar cu o mică diferență față de legea din România. Potrivit legii, angajații din
Republica Moldova, atât din sfera publică, cât și cea privată au dreptul să dezvăluie practici
ilegale din entitățile în care activează și să beneficieze de protecție în cazul în care sunt
amenințați.
 În ambele țări avertizarea de integritate este definită ca dezvăluire cu bună credință a unei
practici ilegale ce constituie o amenințare sau un prejudiciu adus interesului public, iar această
dezvăluire poate fi internă (raportată în interiorul organizației), externă (unei autorități) sau
publică. Abaterile care pot fi raportate de avertizori includ manifestările de corupție,  încălcările
de mediu, încălcările drepturilor omului, a celor ce țin de securitatea națională, și a altor încălcări
care amenință sau prejudiciază interesul public.
Avertizorul de integritate, după regula generală, trebuie să facă avertizarea pe intern (la
superiorii săi). Totuși, avertizorul poate omite această etapă, făcând o dezvăluire externă sau
publică, atunci când consideră că angajatorul ar putea fi implicat în practicile ilegale în cauză, că
îi va fi supusă riscului confidențialitatea datelor sau distruse probele. Deși condiționează astfel
avertizările publice, legea lasă un spațiu destul de larg pentru a-i recunoaște pe cei care dezvăluie
abaterile prin intermediul presei sau al rețelelor sociale drept avertizori de integritate, adică
protejați prin lege. 

România și Republica Moldova fiind două state cu regim democratic, lupta împotriva
corupției reprezintă o chestiune de mare importanță în ambele țări, iar măsurile adoptate pentru
prevenirea și combaterea acestui fenomen sunt în atenția autorităților, bine structurate și pune la
punct, venind în sprijinul funcționarilor publici și angajatorilor contractuali care se hotărăsc să
denunțe o ilegalitate.