PROPUNERE DE POLITICĂ PUBLICĂ

STUDENȚI: ANTOHI MANUELA-SORINA

BARBU BEATRICE-MARIA

GRUPA 1 AP, ANUL III

 Propunere de politică publică

1. Instituția Ministerul Educației și Cercetării

inițiatoare
2. Formularea Cadrul general:
problemei Conceptul educație incluzivă a luat naștere ca răspuns la abordările tradiționale și perimate, conform cărora
anumite categorii de copii au fost excluși din școlile de masă din motivul dizabilității, dificultăților/problemelor de
învățare, vulnerabilității familiei sau din alte motive.
Conceptul incluziunii își are originile în Declarația Universală a Drepturilor Omului (ONU, 1948), care
recunoaște că toate ființele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi. Această declarație induce ideea
că incluziunea este acceptarea tuturor oamenilor, independent de diferențele dintre ei. Este vorba despre
aprecierea persoanelor pentru ceea ce sunt și competențele lor, mai degrabă decât despre felul în care merg,
vorbesc sau se comportă. Incluziunea permite oamenilor să valorifice diferențele dintre ei, prin aprecierea că
fiecare persoană este unică în felul său.
Ulterior, conceptul a fost completat, îmbogățit, fiindu-i atribuite diferite nuanțe semantice. Organizații
internaționale cu notorietate, precum UNESCO, UNICEF, Banca Mondială și altele, au lansat viziunea lor asupra
EI și a conceptelor ce derivă din aceasta.

Cadrul legal:
Lista actelor normative și a documentelor metodologice în domeniul educației incluzive
 Reglementări privind salarizarea cadrelor didactice de sprijin (completări la HG nr.381 din
 13.04.2006, operate prin HG nr.791 din 23.10.2013).
 Finanțarea în bază de cost-standard per elev a instituțiilor de învățământ primar și secundar
 general din subordinea APL de nivelul al doilea (aprobată prin HG nr.868 din 08.10.2014).
 Metodologia de evaluare a dezvoltării copilului (aprobată prin Ordinul ME nr.99 din
 26.02.2015).
 Metodologia de organizare și funcționare a Centrului de Resurse pentru Educația Incluzivă
 (aprobată prin Ordinul ME nr.100 din 26.02.2015).
 Instrucțiunea de organizare a învățământului la domiciliu (aprobată prin Ordinul ME nr.98
 din 26.02.2015).
 Instrucțiunea privind procedurile specifice de examinare a elevilor cu cerințe educaționale speciale
(aprobată prin Ordinul ME nr.156 din 20.03.2015).
  Reglementări și condiții specifice de evaluare finală și certificare a elevilor cu cerințe
 educaționale speciale din instituțiile de învățământ general obligatoriu, care au studiat după
 un plan educațional individualizat, în baza unui curriculum modificat (aprobate prin Ordinul
 ME nr.311 din 05.05.2015).
 Ghidul metodologic ”Suportul educațional. Asistența copiilor cu cerințe educaționale speciale” (aprobat
prin decizia Consiliului Național pentru Curriculum din 30.01.2015, Ordinul
 ME nr.158 din 23.03.2015).
 Ghidul de implementare a Planului educaţional individualizat, ediţie revăzută (aprobat prin
 decizia Consiliului Național pentru Curriculum din 06.07.2017).
 Ghidul metodologic „Individualizarea procesului educaţional prin adaptări curriculare” revăzută (aprobat
prin decizia Consiliului Național pentru Curriculum din 06.07.2017).
 Ghidul metodologic „Incluziunea copiilor cu tulburări din spectrul autist” (aprobat prin decizia Consiliului
Național pentru Curriculum din 06.07.2017).

Formularea problemei:
Potrivit studiilor internaționale privind evoluțiile la nivel mondial, în ultimele decenii s-au înregistrat progrese
notabile în ceea ce privește protecția și asigurarea respectării drepturilor copiilor, în particular, a dreptului la
educație. Există o abordare generală privind importanța educației și a asigurării accesului la educație pentru toți
copiii, ca mod de realizare a altor drepturi fundamentale ale omului și mijloc de modelare a dezvoltării viitoare a
umanității. Acest consens a fost tradus în acțiuni concrete care au propulsat procese ample, ce au contribuit la
aducerea în mediile educaționale a milioane de copii, altădată respinși și excluși.
Totuși, deși există un cadru cuprinzător de instrumente, standarde şi angajamente privind drepturile copilului şi de
monitorizare a progreselor realizate în acest domeniu, realitatea curentă pentru milioane de copii la nivel global
contrastează puternic cu aceste angajamente şi obiective.
Disparitățile economice și, parțial, cele socio-culturale, sărăcia, migrația, dispersarea familiilor, dizabilitatea sunt
doar câțiva din factorii care determină riscul de izolare socială a unor categorii de indivizi, principiile coeziunii și
solidarității umane fiind puternic afectate. Manifestarea cea mai evidentă a acestui fenomen este excluderea de la
educație, cu repercusiuni puternice asupra inserției sociale, în general. Situația respectivă explică importanţa
deosebită acordată educației incluzive ca fenomen și proces promovat în scopul (re) stabilirii echității sociale.
3. Denumirea politicii Incluziunea în educație
4. Scopul Această politică educațională națională își propune să creeze un sistem de educație care este accesibil tuturor, care
 oferă educație de calitate, relevantă pentru societate și economie. Acest deziderat urmează a fi realizat inclusiv
prin promovarea și asigurarea educației incluzive la nivel de sistem educațional, conform Obiectivului specific
1.6. al Strategiei. La modul concret, se preconizează creșterea anuală cu cel puțin 10% a accesului copiilor făra
posibilități la învățământul general.
5. Obiectivele Obuectiv general:
generale si Asigurarea şanselor egale la o educaţie de calitate pentru fiecare copil, la toate nivelurile şi ciclurile sistemului de
specifice învățământ

Obiective specifice:
• Formarea unei culturi şi a unei societăţi incluzive în vederea incluziunii în comunitate a copiilor şi tinerilor cu
cerinţe educaţionale speciale;
• Reintegrarea socio-educaţională a copiilor aflaţi în instituţiile de tip rezidenţial, în vederea reducerii, până în
anul 2025, a numărului de copii plasaţi în aceste instituţii cu 40% şi reorganizării a cel puţin 25% din instituţiile
de învățământ de tip rezidenţial;
• Elaborarea şi dezvoltarea cadrului de asigurare a calităţii pe dimensiunea educaţie incluzivă;
• Consolidarea capacităţilor instituţionale la toate nivelurile de învățământ pentru asigurarea accesului, relevanţei
şi calităţii educaţiei incluzive;
• Asigurarea colaborării şi transparenţei în procesul dezvoltării EI.

6. Beneficiarii Beneficiari indirecţi:

Grupul ţintă (sau beneficiari direcţi) este alcătuit din categoriile de copii care au fost excluși din școlile de masă
din motivul dizabilității, dificultăților/problemelor de învățare, vulnerabilității familiei sau din alte motive.

Beneficiarii indirecţi:

· ceillalţi mebrii ai familiilor şi ai grupurilor în care trăiesc beneficiarii direcţi;

· comunitatea locală, sensibilizată cu privire la schimbarea atitudinii faţă de beneficiarii direcţi;
· comunitatea internaţională, informată şi implicată în acţiuni de sensibilizare şi promovare.
7. Variantele de Varianta I
soluționare Formarea cadrelor didactice pentru educaţia incluzivă Impact social:
Fundamentarea unor noi competenţe profesionale, care Profesionalizarea carierei didactice în România
să ofere un tip de vizualizare a profesiei bazată pe  Redimensionarea raportului dintre componenta
reflecţie şi convingeri, devine un obiectiv major în
cadrul formării iniţiale şi continue a cadrelor didactice.
În înţelegerea actuală a educaţiei este necesar ca orice
subiect să acţioneze raţional, să privească real spaţiul
acţiunilor sale şi să selecteze atent resursele pentru
realizarea obiectivelor. În acest cadru, profesionalismul
în educaţie solicită re /definirea conceptului de
dezvoltare profesională.
Până acum, numai un număr limitat de şcoli de masă au
devenit şcoli integratoare şi au integrat copii cu CES.
Cu toate acestea, în cursul ultimilor ani, au fost derulate
o serie de proiecte, coordonate de organisme
neguvernamentale, care au avut drept scop creare
şcolilor incluzive în România. Ministerul Educaţiei şi
Cercetării a promovat câteva proiecte la nivel naţional
care să creeze premisele unei reforme coerente şi
eficiente:
 Proiectul Phare Twinning Light „Accesul la
educaţie a grupurilor dezavantajate – cu focalizare
pe copiii cu nevoi educaţionale speciale”
 Strategia Naţională „Acţiunea Comunitară”
 Programul naţional „Împreună, în aceeaşi şcoală”
 Şcolile obişnuite dezvoltă o serie de servicii de
sprijin pentru copiii cu diferite cerinţe educative
speciale. Pentru copiii cu tulburări de limbaj şi cu
dificultăţi de învăţare există „centre logopedice
interşcolare”
teoretică şi cea practică a curriculum-ului de
pregătire a cadrelor didactice prin extinderea rutei
de formare iniţială până la obţinerea diplomei de
profesor/institutor prin promovarea examenului de
definitivat.
 Dezvoltarea unei pieţe educaţionale a programelor
de formare continuă, bazată pe un sistem
concurenţial, prin intermediul căruia cadrele
didactice vor beneficia de o ofertă diversificată din
partea furnizorilor de programe de formare
continuă.
 Corelarea structurilor şi a momentelor din cariera
didactică cu standardele educaţionale şi asigurarea
unei dinamici profesionale prin utilizarea sistemului
creditelor profesionale transferabile.
 Dezvoltarea unor structuri instituţionale moderne în
scopul optimizării activităţilor de formare continuă
a personalului didactic (exemplu, Centrul Naţional
pentru Formarea Personalului din Învăţământul
Preuniversitar).
Incluziunea nu înseamnă doar a integra copiii cu
deficienţe în şcolile obişnuite, ci înseamnă a recunoaşte
diversitatea şi a organiza şcolile şi curriculum-ul,
pornind de la această concepţie. „Dizabilitatea” este un
alt mod de a numi diferenţa şi în acest caz, atât
profesorii tineri cât şi cei cu mai multă experienţă se
află în momentul redefinirii competenţelor lor didactice
    Pentru cadrele didactice din şcolile integratoare,
implicaţiile majore se structurează pe cel puţin trei
direcţii principale:
 schimbarea atitudinii;
  perfecţionarea / dezvoltarea profesională;
 modificarea practicii la clasă;
 creşterea timpului liber care poate fi o sursă de
progres şi bunăstare.
Varianta II Impact social:
Dezvoltarea politicilor de incluziune a copiilor cu  Producerea politicilor incluzive asigură cadrul
cerinţe educaţionale speciale în sistemul educaţional instituțional de dezvoltare a EI la nivelul instituției.
comun Politicile sunt concepute în așa fel încât să asigure
proiectarea proceselor, precum și să încurajeze toți
subiecții educaționali să devină promotori activi ai
incluziunii. Politicile oferă repere pentru strategii
clare, care orientează comunitatea școlară și
membrii acesteia spre dezvoltarea incluziunii reale,
de calitate.
Varianta III Impact social:
Integrarea socială a copiilor aflaţi în situaţii de  Desfășurarea și implementarea practicilor incluzive
dificultate, crearea condiţiilor adecvate pentru asigură transferul politicilor și culturii în activitate
dezvoltarea lor psihosocială curentă, desfășurată la clasă și în afara ei, orientată
spre includerea efectivă a tuturor copiilor în
procesul educațional.
Impact economic:
 Asigurarea de standarde minime de accesibilitate
pentru toate școlile
 Investiții în tehnologii de asistență și dispozitive
pentru copiii cu dizabilități
 asigurarea de materiale/resurse de învățare
disponibile în format acceptabil și ușor de adaptat
10. Procesul de În vederea elaborării unui document de politică educațională pentru incluziunea în educație au fost organizate 3
consultare dezbateri de tip expert și consultări indirecte a unor rapoarte de analiză a problemei în cauză, elaborate de
UNICEF, Banca Mondială, OMS, UNESCO. Acestea au avut un caracter informativ și au contribuit la definirea
realistă a nevoilor și problemelor existente în problema incluziunii în educație, cât și la elaborarea unor variante
de soluționare, concretizate în abordarea cuprinsă în cadrul prezentului document de politică educațională.
 Toate aceste propuneri și recomandări, sintetizate la final sau prezentate pentru fiecare eveniment, reprezintă o
bază importantă pentru revizuirea și dezvoltarea de propuneri de politici integrative și coerente în domeniul
incluziunii în educație.
Părți consultate:
 Reprezentanți ai unor instituții europene și internaționale: Banca Mondială, Biroul de Informare al Consiliului
Europei la Bucuresti;
 Reprezentanți ai instituțiilor subordonate, coordonate sau afiliate MEC: Agenția Română pentru Asigurarea
Calității în Învățământul Preuniversitar, Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul
Educației și Formării Profesionale, Institutul de știinte ale Educației, Centrul Național de Formare a
Personalului din Învățământul Preuniversitar, Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților, Tribuna
Învățământului, inspectorate școlare județene, școli;
 Reprezentanți ai instituțiilor de învățământ superior: Departamentul de Pregatire a Personalului Didactic
 Reprezentanți ai ONG-urilor din domeniu
 Repezentanți ai companiilor furnizoare de echipamente și servicii pentru copiii cu diferite tipuri de dizabilități.
Rezultatul consultării: Consultările au reunit experți și grupuri interesate din diferite sectoare și au vizat
creșterea transparenței procesului de luare a deciziilor. În același timp, acestea au permis acumularea de informații
utile pentru formularea sugestiilor și recomandărilor concrete în vederea schițării unei propuneri de calitate
privind politica educațională pentru incluziunea în educație.

11. Varianta de Se indentifcă cu Varianta a II a - Dezvoltarea Impactul identic cu cel al variantei II

soluționare politicilor de incluziune a copiilor cu cerinţe Politicile de incluziune a copiilor cu cerințe săpeciale în
recomandată educaţionale speciale în sistemul educaţional comun sistemul educational comun fundamentează principiul
că în şcoala incluzivă toţi copiii trebuie să înveţe
împreună, oricând acest lucru este posibil, indiferent de
dificultăţile pe care le au sau de diferenţele dintre
aceştia. Școala incluzivă trebuie să recunoască şi să
reacţioneze la diversele cerinţe ale elevilor,
armonizând, pe de o parte stiluri şi ritmuri diferite de
învăţare, iar, pe de altă parte asigurând o educaţie de
calitate pentru toţi, prin programe de învăţământ
adecvate, bună organizare, strategii de predare, folosire
optimă a resurselor şi parteneriate cu ceilalţi membri ai
comunităţilor în care funcţionează. Trebuie să se
asigure un continuum al sprijinului şi serviciilor oferite
pentru cerinţele speciale în fiecare şcoală.