Sunteți pe pagina 1din 9

Universitatea ,,Aurel Vlaicu ARAD FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT SPECIALIZAREA :EDUCATIE FIZICA SI SPORT GRUPA I AN II SEMESTRUL II

REFERAT LA DISCIPLINA ISTORIA EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI

INDRUMATOR DISCIPLINA: CONF.UNIV.DR. DAN AUREL BANCIU STUDENT Ciresan Stefan

Universitatea ,,Aurel Vlaicu Arad Facultatea de educatie fizica si sport

Referat Politici Publice

Ciresan Stefan Anul II

O politica publica priveste o actiune in domeniul public inteles ca opunandu-se domeniului privat . In limba romana exista o dificultate in folosirea expresiei politica publica , in mod obisnuit termenul politica desemneaza activitatea partidelor politice si a oamenilor politici. Termenul politica publica este folosit in mai multe sensuri : - politicile cu etichete ale unor domeni de activitate in acest caz dsecriu mai curand domenile activitati si implicarile guvernamentale. - politicile ca experse a scopului general sau a stari defapt dorite intr-un documnt al unui partid politic sau in cel al unui guvern , termenul politica sete folosit pentru a indica finalitatea unei activitati guvernamentale sau inntr-un anumit domeniu . - politicile ca propuneri specifica ,termenul folosit pentru a descrie unele actiuni specificepe care organizatile politice ar dori sa le vada realizate. - politicile ca organizare oficiala , cand guvernul are o politica intr-o problema sustinerea ei se face in sensul ca exista legi votate . - politicile ca teori sau modele , toate politicile implica anumite presupoziti cu privire la cea ce poate un guvern sa faca . De ce este nevie de politici publice ? Prin politicile ublice statul intervine in activitatea econimica si sociala modificand realitatea intr-o directie dorita . Ele se grupreaza in doua categori . Politici pentru corecterea actiuni pietei libere . Politici prin care sunt promovate valorile acceptate social . Corectarea imperfectiuni pietelor se realizeaza prin bunirile publice , un punct publica este accesibil tuturor si nimeni nu poate fi impiedicat sa beneficieze de el. Monopolurile naturale , in acestea exista atunci cand competitia fie nu exista fie nu este eficienta . Externalitatile , o externalitate este un imparc care rezulta dintr-o actiune si care afecteaza pe cineva care nu a consimtit la ea prin participarea intr-un schimb valutar. Asimetria informatiei , informatia este un bin public ,consumul ei se caracterizeaza prin nerivalitate. Promovarea valorilor acceptate social: nevoia de promovare a unor politici vizeaza o valoare imporanta in societatile moderne . Interventia guvernamentala este menita sa creasca eficienta acolo piata libera nu reuseste sa o faca singura . Idealul libertatial unei societati in care drepturile personale sunt reprezentate ,au motivat si motiveaza multe din actiunile guvernamentale.. Statul si politicile publice . Exista doua modalitati principale de definire a statului : Prima organizationala . Organizational statul modern se defineste prin urmatoarele cinci caracteristici:

-statul este o institutie separata , diferentiata de restul societati incat sa dea nastere unor sfere distincte , publice si private . - statul este suveran pe teritoriul sau iar prin definitie el este autoritatea fundenamentala pentru toate legile . - suveranitatea statului se extinde asupra tuturol indivizilor aflati pe un anumit teritoriu si se aplica in mod egal tuturor. - personalul statului model este in cea mai mare parte recrutat si pregatit pentru gestionare aproblemelor intr-o modalitate birocratica. - statul are capacitatea de a extrage de la populatie venituri monetare pentru a-si finanta activitatile . Functional statulare sapte functi sau sarcini fundamentale : - asigurarea infrastucturi economice necesare unei societati moderne -furnizarea de buniri si sarvici publice - rezolvarea si reglarea conflictelor de grup - mentinerea competitilor - protejarea resurselor naturale - asigurarea unui acces minim al oamenilor la bunurile si servicile economice - stabilizarea economiei Influenta statului asupra infaptuirii politicilor publice oiae fi discutata din prisma a trei teorii : 1 . Pluralismul: teorie potrivit careia politicile publice exprima intr-o mare masura preferintele formulate de grupuri din diverse domenii pentru pluralisti diversitatea este o caracteristica a societatilor moderne. Dupa Schmitter , pluralismul poate fi definit ca un sistem de reprezentare a intereselor in care unitatile constitutive sunt organizate intr-un numar nescpecificat de categorii multiple , voluntare, competitive , ordonate ,autodeterminate care nu au primit din partea statului o licenta speciala , nu au fost recunoscute , create sau controlate in vreun fel in selectarea conducerii lor sau in interesele pe care le reprezinta si care nu exercita monopolul de reprezentare in categoriile respective . 2 Elitismul : teorie potrivit careia politicile publice reflecta puterea exercitata de un numar redus de interese bine organizate , capabile sa-si atinga scopurile. Ideea de

baza a teoriei elitiste este acea ca puterea nu este distribuita in socitate ci din potriva o caracteristica a tuturor societatilor este concentrarea puterii in mainile unei minoritati , a elitelor . Pentru elitisti clasici democratia nu este mai mult decat un mit, o iluzie naiva . Dupa elitistii democratici elita nu este un corp coerent , unit cu interese care se suprapun . Ea este fracturata , exista rivalitati intre elite . 3 Marxismul : teorie dupa care politicile publice exprima interesele unor grupuri de interese , clasele sociale , care au o pozitie dominanta in societate si care prin intermediul lor isi asigura mentinerea dominatiei . In gandirea lui Marx modul de productiei al fiecarei societati conditioneaza toate celelalte elemente ale societatii. In societatea capitalista existenta proprietatii capitaliste face sa existe o diviziune intre burghezie si proletariat..Aceste grupuri formeaza ceea ce Marx numea clasa sociala.Relatiile dintre ele sunt conflictuale. Un mod diferit de a intelege modul statului este produs de Marx in studiile asupra evenimentelor contemporane lui :Statul joaca rolul unui arbitru intre interesele diferitelor clase sociale , limitand puterea burgheziei si dominand societatea civila . Un al treilea mod de a intelege rolul statului din punct de vedere marxist este cel functional. Statul are doua tipuri de functii: unele comune orcarei activitati umane (mentinerea ordinii sociale) , altele rezulta din nevoia de a promova interesele burgheziei. Caracterul capitalist al statului inseamna ca functiile care contribuie mai mult la satisfacerea intereselor capitalistilor dobandesc prioritate in rapot cu celelalte .

Domeniul de cercetare al politicilor publice reprezinta un domeniu de granita intre mai multe discipline clasice precum stiinta politica, sociologia, psihologia sociala, stiinta juridica sau economia. Studiul politicilor publice ar reprezenta bransa cea mai recenta a stiintei politice. In ceea ce priveste tehnicile si metodele de cercetare, acestea sunt imprumutate din diverse discipline sociale si adaptate nevoilor de instrumentar pentru fiecare studiu in parte. Pana prin anii 60 stiinta politica nu era interesata in mod special de studiul a ceea ce se intampla in interiorul guvernului si de studiul mecanismelor guvernarii. Studiile de specialitate prezentau extensiv procesul electoral, organizatiile politice, analiza conceptelor cadru in stiinta politica etc. Dupa anii 60 creste interesul pentru a afla ce se petrece in interiorul guvernului , se intensifica preocuparea pentru cresterea eficientei deciziilor in materie de alocare a fondurilor publice si de aici interesul pentru studierea manierei in care se iau deciziile politico-administrative . Din anii 80 incepe sa se discute tot mai mult in termeni de reforma a guvernarii, accentul cazand pe cresterea performantei in gestionarea banului public, pe imbunatatirea relatiei intre Stat si Cetatean, intre Guvern si Societatea Civila.

Domeniul politicilor publice (cercetarea si analiza in domeniu) poate fi definit foarte bine ca ocupandu-se de studiul deciziilor politico-administrative de alocare a diverselor forme de resurse (materiale, financiare, de know how, simbolice). Politicile publice, obiectul de studiu al disciplinei in cauza, reprezinta actiuni realizate de catre guvern (central sau local) ca raspuns la problemele care vin dinspre societate. Vorbim despre politici publice atunci cand o autoritate publica, centrala sau locala, incearca cu ajutorul unui program de actiune coordonat sa modifice mediul economic, social, cultural al actorilor sociali. Decantand definitia de mai sus rezulta o serie de elemente care dau consistenta unei politici publice. In primul rand o politica publica este formata dintr-un ansamblu de masuri concrete, care dau substanta politicii publice. Traseul constitutiv al unei politici publice este punctat de diverse decizii. Deci, un al doilea element este dat de faptul ca o politica publica se defineste prin aceste decizii, forme de alocare a resurselor, a caror natura este mai mult sau mai putin autoritara si in care coercitia este mereu prezenta. In al treilea rand, o politica publica se inscrie intr-un cadru general de actiune, ceea ce ne permite sa distingem intre o politica publica si simple masuri izolate. In acest cadru de actiune, o politica publica are obiective si scopuri precizate, stabilite in functie de valori, norme si interese. Acesta ar fi al patrulea element. Iar ultimul, al cincilea, este dat de faptul ca o politica publica are un public, adica indivizi si grupuri a caror situatie este afectata de deciziile luate in politica publica in cauza. Politicile publice sunt actiunile realizate de catre guvern (central sau local) ca raspuns la problemele care apar dinspre societate. Vorbim despre politici publice atunci cand o autoritate publica, centrala sau locala, incearca cu ajutorul unui program de actiune coordonat sa modifice mediul economic, social, cultural al actorilor sociali. La nivel national, politicile publice pot sa apara dinspre oricare dintre institutiile majore ale Statului (Parlament, Presedinte, Guvern central sau local). Cele cinci elemente care dau consistenta unei politici publice sunt:1 1. O politica publica este formata dintr-un ansamblu de masuri concrete, care dau substanta unei politici publice; 2. O politica publica cuprinde decizii sau forme de alocare a resurselor, a caror natura este mai mult sau mai putin autoritara si in care coercitia este mereu prezenta; 3. O politica publica se inscrie intr-un cadru general de actiune , ceea ce ne permite sa distingem intre o politica publica si simple masuri izolate; 4. O politica publica are un public, adica indivizi si grupuri a caror situatie este afectata de catre politica publica in cauza; 5. O politica publica are obiective si scopuri, stabilite in functie de norme si valori.

Procesul de realizare a unei politici publice cuprinde sase etape: 1. Identificarea problemei - are loc atunci cand un eveniment, o persoana, un grup reusesc sa atraga atentia asupra unei probleme, spre solutionare, prin interventia puterii publice. 2. Punerea pe agenda politica - este faza in care problema identificata este luata serios in consideratie de catre oficiali (putere publica si politica). Nu toate problemele identificate ajung si pe agenda politica. 3. Formularea cadrului de politic public - atunci cnd o anume problem ajunge s fie considerat de ctre oficiali, nu nseamn automat c o politic public va fi creat. Cineva (o anume autoritate) trebuie s dezvolte un program care s se refere la rezolvarea problemei. 4. Adoptarea unei politici publice - aici ne referim la toate eforturile pentru ca un anume program s fie adoptat ca i program guvernamental. n aceast faz sunt concentrate elementele de negociere, dictate de interese, care pot schimba viziunea iniial asupra unei politici publice. 5. Implementarea unei politici publice - este un stadiu critic de realizare a unei politici publice. Aici rolul administraiei este decisiv. 6. Evaluarea de politici publice - care are ca scop determinarea eficienei unei politici publice. Se analizeaz modul n care diversele activiti au condus la ndeplinirea scopurilor iniiale. Obiectul acestei discipline cunoate definiii variate, care ns cad de acord asupra unui aspect esenial: politicile publice sunt efectul deciziilor luate de guvernani. Pentru a nelege mai bine acest termen putem considera cteva definiii suplimentare: a. Conform primei definiii, dat de Thomas Dye, politicile publice sunt tot ceea ce un guvern decide s fac sau s nu fac . b. O a doua definiie, mai complet i mai conceptualizat, ne este oferit de William Jenkins. Acesta spune c politicile publice sunt un set de decizii interrelaionate, luate de un actor politic sau de un grup de actori, privind o serie de scopuri i mijloacele necesare pentru a le atinge ntr-o situaie dat. c. Ultima definiie pe care o vom lua n considerare i aparine lui James Anderson. Anderson spune c politicile publice sunt un curs al aciunii urmat de un actor sau mai muli actori politici, cu un scop, n ncercarea de a rezolva o problem. d. Relaia Guvernului cu mediul. e. O serie lung de activiti, mai mult sau mai puin relaionate, i consecinele acestora.

Invatarea si transferul de politici: transferul de politici este procesul prin care cunostintele despre politici sunt folosite pentru dezvoltarea politicilor si a ideilor dintr-un cadru politic . Transferul de politici poate fi analizat pe urmatoarele coordonate : -care este motivatia transferului -cine este implicat in transfer -de unde se face transferul -in ce grad se face transferul - ce constrangeri trebuie sa indeplineasca transferul -cum poate sa esueze transferul Transferul nu se face automat co in pasi . Primul pas este acela de a examina programele altor agenti publice care s-au confruntat cu aceasi problema . Al doilea pas este acela de a crea un program nou . Ultimul pas este acela al evaluari perspectivei, acesta presupune comparatii intre politicile aplicate in momente diferite de timp si in pocuri diferite .