Universitatea ,,Aurel Vlaicu ARAD FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT SPECIALIZAREA :EDUCATIE FIZICA SI SPORT GRUPA I AN II SEMESTRUL II

REFERAT LA DISCIPLINA ISTORIA EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI

INDRUMATOR DISCIPLINA: CONF.UNIV.DR. DAN AUREL BANCIU STUDENT Ciresan Stefan

Fabula Albinelor
De Bernard de Mandeville

Bernard de Mandeville (1670-1733), filozov si medic britanic de origine franceza si nascut in Dordrecht , Tarile de Jos. Doctor in medicina al Universitatii din Leiden , in 1699 se muta in Anglia si incepe sa scrie satire politice . Cel mai cunoscut text este Fabula albinelor (1714) , in care ne arata ca nu virtutea ci egoismul uman este adevaratul fundament al societatii. ntr-un Vast Stup, de Albine plin, Scldat n Lux i n Trai fin; Vestit prin Legi, cu Armat mare, Ele, supuse, Roitoare; S-a nfiinat Direcia tiina i Industria. Nu era alt Stup cu aa Guvern, Mai Nestatornic i mai Tern. Nu erau Slugi n Tiranie, N-aveau ef vreo Democraie. Ci fr-de-greeal Regi Ce-aveau Puterea scris-n Legi. Asa incepe poemul Stupul agitat sau Hotomanii deveniti cinstiti , scris in 1705 si inchis in 1714 in lucrarea Fabula albinelor s-au Vicii personale , vicii publice . Stupul este prosper dar bombane pe seama lipsei de valori morale. Cand divinitatea le da ce isi doresc , rezultatul este pierderea grabnica a bunastarii , de unde morala : delasarea , ipocrizia , egoismul , lacomia , goana dupa avere si traiul pe picior mare , considerate vicii de cautatorii de virtuti , sunt defapt motorul unei economi prospere . Mandeville considera ca omul este condus de pasiuni . Iar aceste pasiuni sunt vicioase . In orice schimb dintre oameni la baza se afla nu bunavointa si interesul fiecarui participant la schimbul respectiv , indiferent de cum s-ar numi el . In consecinta in mod spontan apare in relatile dintre oameni o ordine , o stare de

ordine care are la baza interesul . In lucrarea sa intitulata Fabula albinelor sau despre vicii private ca beneficii publice Mandeville sustine ca este cu neputinta ca un popor sa se bucure de cele mai alese desfatari ale vieti pe care le poti gasi la o natiune destoinica , bogata si puternica si in acelasi timp sa fie binecuvantata cu toata virtutea si nevinovatia ce pot fi visate de o epoca de aur. Pornind de aici ,va da in vileag nesabuinta celor care lipsiti de minte vor sa fie un popor infloritor si opulent si se lacomesc dupa toate dulcile foloase ale firii, dar in acelasi timp cartesc si ocaresc intruna acele vici si neajunsuri care de la facerea lumii si pana azi sunt nedespartit de regatele si statele care au fost vreodata vestite pt forta , bogatia lor si rafimentul manielerol . In fabula propriuzisa el a zugravit imaginea unui stup de albine opulent ,spatios dar ros de toate viciile pentru lix , invidia ,coruptia . Medicii vindeca nu din dragostea pentru bolnav ci din pasiune pentru faima si bani . Avocatii pentru a apara cine stie ce cauza dubioasa ,cerceteaza legiile precum spargatorii magazinele si casele pentru a sti pe unde pot patrunde mai usor . Toate indeletnicilire isi au partea lor de inselaciuni si de aspecte negative dde nedorit . Dar arbinele prospera cu milioanele si au o carmuire in care puterea este ingradita de legi . Fiecare parte este roasa de vicii dar intregul este un paradis . intr-o zi ele se roaga zeiilor ca In stup sa domneasca cinstea , dorinta ce li se indeplineste . Din acel moment schimbarea are urmari remarcabile, avocatii au mai putin de lucru intr-un stup onest, oamenii continua sa se imbolnaveasca dar nu pot fi consultati , doar de un personal calificat care prescrie medicamente controlate cu grija . Astfel spune Mandeville ,activitatile stupului s-au redus treptat , foarte mult iar putinele albine ce au ramas in stup sunt din ce in ce mai nemultumite si in cele din urma se retrag intr-o modesta scorbura de copac . In Fabula albinelor " Mandeville a dorit sa-si expuna parerea critica despre prosperitatea Marii Britanii din secolul al XVIII-lea, intr-o perioada cand aceasta se cristalizeaza ca principala putere economica a lumii si, de ce nu?, ca principal propulsor al mondializarii din vremea aceea. Societatea estevazuta prin prisma unui stup de albine care, ca si evolutia reala a comunitatilor umane, se caracterizeaza prin ciclicitate, de la faza de prosperitate pana la faza de declin. In aceasta comunitate imaginara se traia prosper si vicios. Dar dorinta de a reveni la onestitate, la regasirea

virtutilor si a milosteniei crestine se realizeaza, viciile sunt eradicate, insa o data cu ele si prosperitatea si activitatile utile, ajungandu-se la haos si decadere generala. Ceea ce utilizeaza astfel filosoful moral englez in constructia ideatica este dihotomia originara intre conceptul de vicii si, respectiv, virtuti, ambele fundamentale pentru caracterizarea comportamentului uman. Am facut precizarea ca este vorba de o abordare mai deosebita, deoarece, in viziunea lui Mandeville, viciile nu se identifica cu trasaturile de caracter negative ale fiintei umane, precum betia, fumatul, piromania, jocurile de carti si de noroc s.a., ci cu vanitatea, invidia, cupiditatea, dorinta de a avea cat mai mult, urmarirea interesului (profitului) personal. Nu tendinta de economisire este cea care incita dezvoltarea economica (deci nu iesirile din sistemul general al circuitului economic), ci exact dorinta de putere si bogatie devine, in opinia autorului englez, logica economica a devenirii societatii. Toate acestea nu conduc la altceva decat la legatura cauzala dintre atingerea si satisfacerea trebuintelor in crestere si diversificare ale intreprinzatorului (ale celui bogat) si angajarea de lucratori, asigurarea de locuri de munca pentru productie sau prestari servicii in scopurile dorite de antreprenor, deoarece numai prin munca se poate ajunge la rezultatul final (ultim) urmarit, si anume asigurarea bogatiei intregii natiunii, punerea in functiune a tuturor resorturilor dezvoltarii societatii omenesti si o mai buna alocare a bogatiei create. Deci aceasta idee-forta a folosirii motivatiilor (viciilor, pasiunilor naturale) in materializarea utilitatii economice a fost preluata de clasicii economiei (celebrul concept al "mainii invizibile", enuntat de Adam Smith, este exemplul cel mai elocvent), dezvoltata si transmisa pana in zilele noastre, prin sustinerea ideii ca sistemul capitalist si implicit economia de piata se sprijina pe interesul particular si egoismul util al celorlalti. "Viciile" din viziunea lui Bernard de Mandeville pot fi asemuite cu "virtutile" sustinute de reprezentantii capitalismului corporatist global, dincolo de puterea propriilor guverne si transfrontalier, de speculatorii de pe pietele de capital, sustinatori ai fenomenului "bulelor speculative", de cei care cred ca prin forta si santaj pot asigura extinderea democratiei si a libertatii de miscare si expresie, de cei ce sunt simpli imitatori ai valorilor culturale si comportamentale ale Occidentului s.a. Concluzia lui Bernard de Mandeville era simpla si dura in acelasi timp: indiferent ca era vorba de indivizii intreprinzatori sau de institutiile statului,

toti erau nevoiti sa-si asigure cele indispensabile subzistentei, de unde si observatia ca o epoca de aur in existenta unei natiuni (cum a fost si cea deschisa de guvernul lui Sir Robert Walpole, prin eforturi sustinute de dezvoltare a industriei si comertului) nu se poate baza numai pe adevaratele virtuti, intai trebuind hranit organismul si apoi urmand a se infaptui celelalte scopuri. Transland la noile realitati ale inceputului mileniului III, sa precizam ca relatiile stabilite intre tarile bogate si cele sarace sau in dezvoltare, in conditiile globalizarii, nu trebuie sa conduca la adancirea si mai pregnanta a decalajelor existente intre Nord si Sud, ci se impun gasite masuri de catre cele mai dezvoltate tari (care infaptuiesc de fapt guvernarea globala a lumii) de sprijinire a tarilor defavorizate, pentru ca toti sa aiba de castigat din procesul mondializarii (in proportii departe de a fi echitabile), intr-o strategie de tip win-win care sa asigure sustenabilitatea tuturor si dezvoltarea continua ascensionala (bineinteles cu bucle de diametre mai mari sau mai mici) a societatii omenesti care, asa cum am vazut in randurile de mai sus, contine in tiparele sale contributii ale generatiilor anterioare la implinirea patrimoniului general al umanitatii. Concluzia lui Mandevill a fost una care a ofensat mereu sensibilitatile crestinesti ale oamenilor din toate epocile . Faptul ca acele calitati care le consideram imorale : lacomia ,egoismul , invidia , setea de putere , sunt cea ce ne produc bunastarea societatii pentru ca sunt calitati care imping si creaza valoare , industrie , calitatea bunurilor si servicii . Ipocrizia morala nu poate fi stopata , ea este necesara relatiilor interumane . Imoralitatea functioneaza si prodice bogatie . Din morala fabulei ar reiesi ca doar nesabuitii se straduiesc sa faca un stup opulent , onest ; ca stupul fara vicii ar fi o utopie desarta . Dincolo de aceasta ramane de retinut ideea lui Mandevill legata de mecanismul paradoxal prin care pornirile indivizilor , condamnate adesea la vicii , sunt in stransa conexiune binefacerile publice .