ROLUL AVERTIZORULUI DE

INTEGRITATE

Page 1
Cuprins
1. Introducere ...................................................................................................................................... 3
2. Aria de aplicare ................................................................................................................................ 4
Fapta penală este definită de către legiuitor și este cuprinsă în Codul penal, partea specială. ............. 4
3. Protecția .......................................................................................................................................... 4
4. Impactul psihologic.......................................................................................................................... 5
5. Tipuri de avertizări........................................................................................................................... 5
Interne ................................................................................................................................................. 5
Externe ................................................................................................................................................ 6
Folosirea unor servicii speciale............................................................................................................ 6
Avertizarea în sectorul privat .............................................................................................................. 6
6. Situația în România.......................................................................................................................... 7
7. Concluzii .......................................................................................................................................... 7
8. Bibliografie....................................................................................................................................... 9

Page 2
 1. Introducere

În momentul de față corupția este o problemă care vrând nevrând ne afectează

pe toți. În fiecare zi se pot simți efectele adverse pe care o administrație coruptă le
produce prin calitatea proastă a serviciilor, sau prin servicii care nu au nici o legătură
cu nevoile cetățenilor, sau cel mai adesea întâlnit prin prețurile extrem de mari pentru
unele servicii care noi le considerăm publice și necesare și care oricum sunt plătite din
bugetul alocat public.

Există instituții ale statului care au obligația de a descoperi, pedepsi și elimina

actele de corupție care se petrec în interiorul lor, conform legilor interne, dar care
rămân nepedepsite, iar de aici pornește o conducere defectuoasă care are un efect de
domino, răspândindu-se la nivel național.

România este într-o continuă luptă împotriva corupției, fapt făcut de foarte
multe ori public – prin mass-media, iar pentru creșterea integrității publice sunt
necesare intervenții continue din partea societății. Este de datoria noastră, ca cetățeni,
să încercăm să influențăm modul de luare a deciziilor publice, în vederea oferirii unei
transparențe a instituțiilor. Principiile care ar trebui să stea la baza instituțiilor publice
sunt integritatea, transparența și responsabilitatea, față de cetățean și față de
comunitatea din care facem parte.

O administrație coruptă înseamnă o încredere scăzută a cetățeanului în instituția

respectivă și o îndepărtare a acestuia de la serviciile oferite de acea instituție, iar
scandalurile ce apar în urma dezvăluirii actelor de corupție duc la pierderi financiare.
La modul general, corupția, nu alterează doar calitatea serviciilor publice, ea are
puterea de a priva credibilitatea sistemului „de organizare a societății pe principiile
statului de drept și ale democrației reprezentative”.

În vederea evitării pierderilor ce pot apărea în interiorul instituțiilor, acestea din

urmă necesită programe de etică care să ofere stabilitate pe termen lung și mediu.
Astfel de programe care să gestioneze avertizările de integritate au ca scop
semnalizarea unor deficiențe din cadrul instituțiilor, înainte ca acestea să scape de sub
control. În acest mod, instituțiile, pot gestiona mai bine scandalurile ce pot leza
credibilitatea față de clienți, investitori sau parteneri.

S-a arătat prin studii că 25% dintre dezvăluirile de fraudă au fost realizate de
către avertizorii de integritate prin programe de avertizare.1

1
KPMG, „Profile of a fraudster” Survey, 2007.

Page 3
 2. Aria de aplicare

Faptele care pot fi intra în aria avertizărilor de integritate sunt următoarele:

acțiuni care încalcă legea, fapte contravenționale și fapte penale, fapte de corupție,
abuzuri de putere, conflicte de interese, situații care pun în pericol mediul, sănătatea
sau siguranța publică, abateri disciplinare, lipsă de diligență, încălcări ale codului etic
și conduita profesională, politici și proceduri sau alte reglementări interne. precum și
încercări de a ascunde astfel de fapte.

Abatere disciplinară:
- „Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o
acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a
încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă
sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale
conducătorilor ierarhici.”2

Faptă contravențională:
- constituie contravenție „fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca
atare prin lege, prin hotărâre a Guvernului ori a consiliului local al comunei,
orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului
județean ori a Consiliului General al Municipiului București”.3 Fapta
contravențională se sancționează cu contravenție de către organul constatator.

Faptă penală:
- „Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, nejustificată şi imputabilă
persoanei care a săvârşit-o”4
Fapta penală este definită de către legiuitor și este cuprinsă în Codul penal, partea
specială.

Avertizorul de integritate „(whistleblower din engleză) este orice persoană

publică sau privată care aduce la cunoștința publicului sau autorităților activități
imorale sau ilegale petrecute într-un departament guvernamental, o organizație publică
sau privată, ori o firmă, precum am enumerat mai sus.

3. Protecția
Acești avertizori, fiind atât de expuși, odată ce au dezvăluit anumite informații,
trebuie protejați de orice acțiune răzbunătoare venită din partea colegilor sau a șefilor.
Aceste răzbunări pot fi materializate prin diferite moduri, cum ar fi sancțiuni și acțiuni

2
Codul muncii, Art. 247 (2)
3
Conform Ordonanței 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art.1
4
Codul penal , art.15

Page 4
disciplinare, concedieri, transferuri, refuzul potențialelor promovări, retragerea
statutului sau alte asemenea măsuri, chiar și amenințări la integritatea persoanei.
Dacă sesizarea este făcută în mod rezonabil și se consideră că informațiile
dezvăluite sunt adevărate, avertizorul de integritate necesită imunitate față de acțiunile
disciplinare, sau față de răspunderea penală, civilă și administrativă, inclusiv față de
acțiunile referitoare la denigrare și drepturi de autori.
Iar dacă se întâmplă ca avertizorul de integritate să fie sancționat sau să se ia
măsuri din cele menționate mai sus împotriva acestuia, angajatorul acestuia trebuie să
demonstreze că măsurile care au fost luate împotriva avertizorului nu au nici o legătură
cu faptele dezvăluite ca și avertizor. Dacă angajatorul nu reușește să demonstreze acest
lucru, aceste sancțiuni sunt considerate răzbunări și sunt pedepsite ca atare.
Aceste avertizări au ca factor principal anonimatul, păstrarea confidențialității
avertizorului fiind obligatorie cu excepția cazului când acesta nu o solicită.
Angajații unei instituții, fie ea publică ori privată, au dreptul și ei trebuie să fie
foarte conștienți de acest drept, acela fiind dreptul să refuze a desfășura activități ce
pot încălca legea și ca atare aceștia necesită protecție față de represaliile ce pot surveni
din exercitarea acestui drept. În momentul în care un avertizor de integritate sau un
membru al familiei sale este pus în pericol, acesta are nevoie să se poată apăra.
Există situații în care o avertizare de integritate „întră în conflict cu clauzele de
confidențialitate stabilite de angajator”, în acest caz drepturile avertizorului au
prioritate.

4. Impactul psihologic
Foarte puțină lume a studiat impactul psihologic pe care îl pot avea aceste
semnalări asupra avertizorilor de integritate. De cele mai multe ori avertizorii se izbesc
de un „zid de tăcere” și agresivitate din partea celor care sunt raportați, iar acest „zid”
duce la un stres continuu, gânduri negative, anxietate, nefiind siguri de modul în care
se pot răzbuna acele persoane. Aceste simptome se aseamănă mult cu sindromul de
stres posttraumatic, iar persoanele care sufere de acestea ajung în situații în care pot
consuma foarte mult alcool, droguri și să apară chiar gândul de a se sinucide.

5. Tipuri de avertizări
Există diferite moduri de a scoate la iveală aceste informații sensibile:
Interne
Avertizorul poate informa despre anumite nereguli unor persoane care au putere
de decizie în cadrul organizației, de cele mai multe ori avertizarea internă se face
anonim, având o rată de succes mult mai mare atunci când există un sistem de
plângere, care oferă o „flexibilitate și o confidențialitate absolută.”

Page 5
 Aceste modalități care mențin anonimatul, sporesc modul de implicare al
angajaților și ajută la dezvoltarea unui mediu de lucru în care angajații unei instituții
sunt mai înclinați spre a prezenta neregulile adevărate sau ce pot apărea în viitor, fără a
se teme de riscurile unor răzbunări.
Externe
Avertizorul prezintă neregulile observate ale unor angajați către alte persoane
sau instituții externe (de obicei astfel de raportări se realizează în cazul în care gradul
de corupție ajunge la nivele înalte ale instituției, iar raportarea lor către manageri pot
aduce consecințe grave, faptele semnalate rămânând nerezolvate). Așadar, raportându-
ne la natura informațiilor și la cât de grave au fost faptele săvârșite, avertizorii pot
dezvălui abaterile la avocați, mass-media, poliție, sau agenții anticorupție/antifraudă
locale și naționale. Astfel de dezvăluiri sunt adesea stimulate prin recompense bănești.
Folosirea unor servicii speciale
Având în vedere lipsa protecției și a păstrării anonimatului avertizorilor în
anumite situații, raportări realizate despre ilegalități ale unor manageri sau funcționari
de rang înalt, s-a recurs la instituții externe specializate.
Avertizarea în sectorul privat
De obicei acest tip de avertizare nu este făcută public în aceeași măsura ca și în
sectorul public. În perioada actuală aceste avertizări sunt, în general, în mediul privat,
văzute cu ochi mai duri, reglementările interne ale firmelor fiind mai stricte și
încercând descurajarea acestora. Raportarea unor nereguli în instituțiile private nu
prezintă așa mare interes ca la instituțiile publice și din acest motiv nu vedem prea
multe cazuri de acest gen la televizor sau în presa scrisă, exceptând cazurile de
exploatare a resursei umane sau de „încălcarea drepturilor omului”.
În ciuda existenței legilor și a unor organizații de protecție a avertizorilor, cei
mai mulți angajați trăiesc cu frica pierderii locului de muncă sau mai rău, a urmărilor
unor eventuale răzbunări în cazul în care ar sesiza astfel de nereguli. „Într-un efort de a
depăși aceste temeri, Statele Unite a dat în 2010 Actul de Reformă Dodd–Frank Wall
Street privind protecția avertizorilor de integritate, care printre altele oferă stimulente
mult mai mari pentru a face dezvăluiri. De exemplu, dacă un avertizor oferă informații
care ar putea fi utilizate legal pentru a recupera peste un milion de dolari, atunci el ar
putea primi între 10-30% din sumă.”
Cum guvernele sau legile promulgate de acestea nu dau întotdeauna roadele
scontate în privința protecției avertizorilor, aceștia din urmă trebuie sa ia în
considerare toate aspectele ce presupun scoaterea la iveală a acelor nereguli, pe de o
parte pot fi ridicați în slăvi și sa primească recunoștința celor din jur pentru eroismul
de care au dat dovadă, fie sunt concediați și în același timp nu se mai pot angaja
nicăieri datorită influențelor de care dau dovadă cei care sunt raportați.

Page 6
 6. Situația în România

În România există o lege ce protejează avertizorii de integritate, „Legea

571/2004 privind protecția personalului din autoritățile și instituțiile publice ce
dezvăluie încălcări ale legii”, dar, după cum se observă și din denumirea acesteia,
legea protejează doar persoanele din instituțiile publice. A mai fost denumită și „legea
română de protejare a avertizorilor”, fiind una dintre primele țări din sistemul
legislativ continental care a promulgat o lege de protecție a avertizorilor.
Persoanele din instituțiile private nu beneficiază de protecția acestei legi când
vine vorba de avertizări de integritate, iar acest dezavantaj este compensat prin
utilizarea altor mijloace de protecție precum „Codul muncii” sau „Legea 682/2002
privind protecția martorilor” prin prevederile ce asigură „egalitatea de șanse”,
„nediscriminarea” și „dreptul de a fi protejat împotriva abuzurilor sau concedierilor
abuzive”. Această lege de protecție a avertizorilor de integritate a fost o urmare a unei
„campanii de lobby” venită din partea unei organizații nonguvernamentale
„Transparency Internațional România”, fiind de fapt un proiect mai mare ce căuta să
întărească integritatea din instituțiile publice.

7. Concluzii

„Lumea este un loc periculos, nu din cauza celor care fac rău, ci pentru că cei
care observă acest lucru nu fac nimic”5.

Avertizorul de integritate are un rol extrem de important în dezvăluirea

corupției, a fraudei sau a unui management defectuos și în egală măsură în prevenirea
dezastrelor ce pot apărea ca urmare a neglijenței acestora.

Deși contribuțiile acestora sunt semnificative în vederea respectării legilor, a

deontologiei profesionale și a principiilor unei bune administrări, de cele mai multe ori
avertizorii sunt puși în aceeași categorie cu informatorii, trădătorii sau spionii, fapt
care este greșit din simplul motiv că avertizorii fac aceste dezvăluiri nu pentru interes
propriu sau pentru a dobândi unele bunuri, ci pentru că au un cod moral foarte puternic
și își doresc ca integritatea si etica să ofere aceleași șanse tuturor.

Având în vedere disputele care apar în mass-media la nivel înalt al guvernării

țării, este clar de unde ar trebui să se înceapă cu aceste dezvăluiri de integritate, dar în
același timp urmărind sistemul legislativ din România, ne putem da seama de ce nu se
regăsesc avertizorii de integritate în ciuda protecției oferite de lege. Analizând
avantajele și dezavantajele în vederea devenirii unui astfel de avertizor se observă că
dezavantajele primează iar portițele de scăpare din orice situație se găsesc tot timpul.
5
Albert Einstein

Page 7
 Avertizorul de integritate poate fi oricare dintre noi, indiferent că lucrăm în
sectorul public sau în sectorul privat. Nu e o profesie sa fii avertizor, este un rol pe
care ti-l asumi într-un anumit context în măsura în care acesta avertizează, se bucură
de garanții pe care legea le oferă. Rămâne însa să vedem cum anume se aplică legea.
Aici mai avem de lucru, pentru ca instituția asta a avertizorului de integritate nu este
încă foarte bine cunoscută. Asta este vestea mai puțin bună. Vestea bună este că nu
suntem singuri în această materie. Sunt și alte țări. Nu e simplu sa fii avertizor. e un
lucru destul de elaborat, care trebuie să vină împreună cu un complex de garanții. Ele
există în lege și trebuie sa fie aplicate.

Page 8
8. Bibliografie

- https://ro.wikipedia.org/wiki/Avertizor_de_integritate
- Codul muncii, art.247 (2)
- Ordonanța 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art.1
- Codul penal, art.15
- Principii și instrumente pentru protecția avertizorilor de integritate în mediul privat, -
Wendla Beyer
- https://www.transparency.org.ro/sites/default/files/download/files/AvertizoriideInt
egritateInMediulPrivat.pdf

Page 9