ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE CONTABILITATE, AUDIT ȘI INFORMATICĂ DE

GESTIUNE

MUNCA FĂRĂ FORME LEGALE

 MUNCA FĂRĂ FORME LEGALE

Munca fără forme legale este un subiect de actualitate, fiind practicat, în primul rând,
de o bună parte a populației ce are nevoie de venituri constante iar în al doilea rând, înlesnit de
un procent semnificativ de angajatori care preferă acest tip de „muncă la negru” pentru a evita
plata taxelor și impozitelor legale.

„Munca la negru” constituie munca prestată în absența unui contract individual de

muncă scris, cu toate că raportul juridic intervenit între părți ar corespunde, pe fond, profilului
unui astfel de contract.1

La nivelul Uniunii Europene, munca nedeclarată este definită ca fiind „orice activitate
remunerată, care este legală în ceea ce privește natura ei, dar nu este declarată autorităților
publice, luând în calcul diferențele sistemelor de reglementare din statele membre.2

Munca informală, așa cum mai este denumită, este munca prestată în absența unui
contract de muncă înregistrat în concordanță cu prevederile legii statului în care este prestată
activitatea.

Pe lângă aceasta, munca gri sau munca subdeclarată presupune existența unui contract de
muncă, dar care, cuprinde elemente neconcordante cu realitatea, astfel:

 un salariu declarat diferit de cel plătit;

 o funcție declarată diferită de cea ocupată;
 un timp de lucru mai mare decât cel legal și/sau prevăzut în contract;
 neplata asigurărilor sociale, potrivit contractului;
 norme de muncă diferite de cele prevăzute în contract.

În termeni juridici, această modalitate de angajare poartă denumirea de „simulație”

constând în existența unui act juridic public dar neconcordant cu realitatea și în paralel, un act
juridic ascuns, dar adevărat.3

1
Raluca Dimitriu, Dreptul muncii. Anxietăți ale prezentului, Ed. Rentrop&Straton, 2016, p. 156.
2
Raluca Dimitriu, op. cit., p. 157.
3
Raluca Dimitriu, op. cit., p. 157.
 Neîncheierea contractului de muncă în forma prevăzută de lege, constituie un ansamblu de
nelegalități ce vatămă atât interesele statului cât și pe cele ale concurenței, creând astfel
conceptul de „concurență neloială”.

Persoana care lucrează fără a avea încheiat în mod legal un contract individual/colectiv de
muncă nu beneficiază de drepturile pe care statul le oferă (protecție socială, asigurare de
sănătate, formare profesională, concedii, durata timpului de muncă și de repaus, etc.).4

Una din principalele cauze pentru care se realizează munca la negru este evitarea
îndeplinirii obligațiilor fiscale de către angajatori.

O altă cauză o reprezintă lipsa de încredere față de sistemul de pensii, care nu mai
constituie o temere efectivă, atât timp cât și cei care lucrează cu forme legale, prin plata
contribuțiilor, nu mai ajung să primească pensie. Acest lucru se datorează tendinței generale de
îmbătrânire.

Totodată, criza refugiaților a crescut nivelul de dificultate cu care se confruntă autoritățile

în estomparea acestui fenomen de muncă la negru, fiind în momentul de față, în stadiu incipient.

Statele membre ale Uniunii Europene urmăresc pe de o parte, diminuarea atractivității

muncii nedeclarate, adoptând sisteme coerente de reducere a impozitării muncii și impunerea
unei corelări ferme între contribuții și beneficii iar, pe de altă parte, stabilesc sancțiuni
contravenționale sau chiar penale, sancțiuni ce privesc, deseori, angajatorul, dar și lucrătorul.

În ceea ce privește sistemul din România, legiuitorul a stabilit că atât angajatorul cât și
salariatul pot fi sancționați contravențional. Mai mult decât atât, în privința angajatorului,
angajarea a mai mult de cinci persoane fără încheierea unui contract individual de muncă
constituie infracțiune și este sancționată penal.

Totuși, misiunea comună a tuturor sistemelor de drept din Uniunea Europeană este de a
contribui și de a furniza soluții cu privire la această problemă. Astfel, Uniunea Europeană
încurajează statele membre să coopereze prin:

 schimbul de bune practici și informații;

 dezvoltarea expertizei și analiză;
 încurajarea și facilitarea abordărilor inovatoare pentru a asigura desfășurarea în mod
eficace și eficient a cooperării și a evaluării experiențelor la nivel transfrontalier;

4
Raluca Dimitriu, op. cit., p. 158.
 contribuții la o înțelegere transsectorială a aspectelor legate de munca nedeclarată.

Pentru realizarea acestei misiuni, sunt desfășurate următoarele activități:

 sporirea cunoștințelor referitoare la munca nedeclarată, inclusiv la cauzele acestui

fenomen și la diferențele regionale, prin intermediul unor definiții și concepte comune,
al unor instrumente de măsurare bazate pe date concrete și prin promovarea de analize
comparative, precum și prin instrumente metodologice relevante pentru colectarea
datelor, bazate pe activitatea altor organisme, inclusiv Comitetul pentru ocuparea forței
de muncă și Comitetul pentru protecție socială;
 dezvoltarea cunoștințelor și înțelegerea reciprocă cu privire la diferitele sisteme și
practici de combatere a muncii informale, inclusiv cu privire la aspectele
transfrontaliere;
 dezvoltarea analizei eficacității diferitelor măsuri de politică în combaterea acestui tip
de muncă, inclusiv măsuri de prevenire și sancțiuni;
 stabilirea instrumentelor pentru un schimb eficient de informații și de experiență;
 dezvoltarea diferitelor instrumente precum orientări privind punerea în aplicare a
normelor (manuale de bune practici);
 facilitarea și sprijinirea diferitelor forme de cooperare între statele membre prin
creșterea capacității lor de a aborda aspecte transfrontaliere ale muncii nedeclarate prin
promovarea și facilitarea abordărilor inovatoare precum schimbul de personal;
 examinarea fezabilității introducerii unui sistem care permite schimbul rapid de
informații și îmbunătățește schimbul de date conform normelor de protecție a datelor;
 asigurarea schimbului de experiență între autoritățile naționale referitor la punerea în
aplicare a dreptului relevant al Uniunii care servește obiectivului de combatere a muncii
nedeclarate;
 dezvoltarea și, eventual, îmbunătățirea capacității de instruire pentru autoritățile
relevante;
 organizarea evaluării inter pares pentru a urmări progresul în ceea ce privește
combaterea muncii informale;
 asigurarea schimbului de experiență și dezvoltarea bunelor practici în contextul
cooperării autorităților relevante ale statelor membre și, dacă este cazul, ale unor state
terțe;
  sporirea gradului de conștientizare a problemei muncii nedeclarate prin desfășurarea de
activități comune, spre exemplu, campanii europene;
 asigurarea schimbului de experiență privind acțiunile de consiliere și de informare a
lucrătorilor afectați de practicile care presupun utilizarea muncii nedeclarate.

Munca la negru poate fi regăsită în diferite situații precum:

1. Unul dintre cele mai întâlnite cazuri este atunci când într-o familie cu nou-născut,
tatăl beneficiază de concediu de creștere a copilului, însă acesta din urmă continuă
să lucreze fără forme legale, copilul fiind crescut tot de mamă.
2. Un caz special este constituit de persoanele care îndeplinesc vârsta de pensionare,
însă nu fac cerere în acest sens și încetarea contractului nu este declarată în ReviSal,
desfășurând astfel o muncă nedeclarată.
3. O ramură a cazului prezentat mai sus este reprezentată de persoanele care nu au
vârsta de pensionare dar au încheiat contract pe perioadă determinată. După
încetarea contractului, dacă persoana încă prestează munca, este considerată muncă
informală.
4. Alt caz îl reprezintă persoanele care au fost angajate pe perioadă de probă, fără
încheierea unui contract de muncă scris, fiind astfel, lucrători la negru.
5. Salariații part-time desfășoară activitate nedeclarată în cazul în care prestează
muncă în afara orelor stipulate în contract.
6. De asemenea, internii, care lucrează fără contract, urmărind acumularea de
experiență profesională, sunt considerați lucrători la negru.
7. Tot în această categorie intră și așa-zișii zilieri, în absența unui contract încheiat în
temeiul Legii nr. 52/2011.

Nerespectarea oricăreia dintre condițiile cerute de lege pentru încheierea unui contract
individual de muncă valabil atrage nulitatea. Dintre cauzele care atrag nulitatea contractului,
enumerăm:

 nerespectarea formei scrise;

 nerespectarea condițiilor de vârstă minimă a lucrătorului;
 absența examenului medical;
 absența avizelor, autorizațiilor, sau a atestatelor necesare pentru exercitarea profesiei;
 nerespectarea condițiilor de studii ori vechime cerute de lege la încadrare ori altor
condiții legale speciale;
  nerespectarea regimului legal al incompatibilităților;
 cauza ilicită – art. 1.238, alin. (2), C. civ., prevede: „cauza ilicită sau imorală atrage
nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte
a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia să o cunoască.”;
 nerespectarea condițiilor legale referitoare la obiect;
 absența discernământului la încheierea contractului;
 viciile de consimțământ, etc..5

În ceea ce privește remunerarea muncii prestate fără forme legale, există, în practica de
specialitate anumite dificultăți. Una dintre acestea se referă la neretroactivitatea nulității în
sensul că dacă contractul de muncă e nul, acesta va înceta în baza art. 56 lit. d) din Codul muncii,
însă, până la încetare va fi considerat valabil. În acest caz, și clauza privind salariul va fi în
vigoare, așadar persoana care a prestat munca are dreptul la remunerare.

O altă problemă o constituie raportarea remunerației la modul de îndeplinire a atribuțiilor

de serviciu care prevede că persoana care a prestat munca va fi remunerată ca și când ar fi fost
angajat cu contract individual de muncă.

În cele din urmă, Codul muncii cuprinde, totuși, și o reglementare cu caracter de excepție,
anume cea privind compensarea muncii prestate de către persoanele aflate în situație de ședere
ilegală în România, primite la muncă de către un angajator care cunoaște că sunt victime ale
traficului de persoane sau în cazul în care au fost primite la muncă fără întocmirea de contract
de muncă, mai mult de cinci persoane.

Concluzionând, atât timp cât criza economică și cea a refugiaților continuă să existe, și
munca la negru, la fel ca și celelalte forme de angajare nelegale vor exista, având în vedere
posibilitatea angajatorilor de a reduce cheltuielile pentru fiecare lucrător.

5
Raluca Dimitriu, op. cit., p. 170-187.