Sunteți pe pagina 1din 19

IMPOZITELE DIRECTE

COTA UNIC DE IMPOZITARE

C O O R D O N AT O R T I I N I F I C :
CONF.UNIV.DR.
M A R I A C O S T AC H E
MASTERAND:
M A X I M V AL E N T I N

CUPRINS
IMPOZITELE DIRECTEpag.3
1. Impozitelepag.3
1.1. Continutul si rolul impozitelor..pag.3
1.2. Elementele impozitului.......................pag.3
2. Caracterizarea generala a impozitelor directe.........................pag.4
3. Impozitele reale...pag.5
4. Impozitele personale........................pag.5
4.1. Impozitele pe venitpag.5
4.2. Impozitele pe avere........................pag.8
5. Dubla impunere juridica internationalapag.9
5.1. Continutul dublei
impuneri juridice internationale....pag.10
5.2. Metode pentru evitarea dublei impuneri
juridice internationale.pag.10
COTA UNIC DE IMPOZITARE.....................................................pag.11

IMPOZITELE DIRECTE
1. Impozitele
1.1. Continutul si rolul impozitelor
Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile
si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea
acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu,
cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa din partea statului.
Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie inteles in sensul ca plata
acestora catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si/sau
juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit
gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza impozit.
Sarcina achitarii impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice
si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa prevazuta de
lege.
Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si
social, cel mai important fiind rolul impozitelor care se manifesta pe plan financar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Pe plan
so-cial, rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca prin intermediul lor,
stat-ul procedeaza la redistrubuirea unei parti importante din produsul
intern brut intre grupuri sociale si indivizi, intre persoanele fizice si cele
juridice.
1.2. Elementele impozitului
Pentru ca prin impozite sa se poata realiza obiectivele financiare,
economice si sociale urmarite de catre stat la introducerea lor, este
necesar ca reglementarile fiscale sa fie cunoscute si respectate atat de
organele fiscale, cat si de contribuabili.
Printre elementele impozitului se numara: subiectul (platitorul),
suportatorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere,
cota (cotele) impozitului, asieta, termenele de plata, etc.
Subiectul impozitului (contribuabilul) este persoana fizica sau
juridica obligata prin lege la plata acestuia.
3

Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suporta


efectiv impozitul.
Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii. La
impozitele directe, obiect al impunerii poate fi venitul sau averea.
Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul.
Unitatea de impunere se foloseste pentru exprimarea dimensiunii
obiectului impozabil. Drept unitate de impunere putem intalni: unitatea
monetara, metrul patrat de suprafata utila, hectarul de teren, bucata,
kilogramul, litrul, etc
Cota impozitului sau cota de impunere reprezinta impozitul aferent
unei unitati de impunere.
Asieta (modul de asezare al impozitului) reprezinta totalitatea
masurilor care se iau de organele fiscale in legatura cu fiecare subiect
impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea marimii
materiei imozabile si determinarea impozitului datorat statului.
Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie achitat
statului.
2. Caracterizarea generala a impozitelor directe
Impozitele directe reprezinta forma cea mai veche de impunere. Ele
s-au practicat si in oranduirile precapitaliste, insa, o extindere si o diversificare mai mare au cunoscut abia in capitalism.
Impozitele directe au caracteristic faptul ca se stabilesc nominal in
sarcina unor persoane fizice sau juridice, in functie de veniturile sau averea
acestora, pe baza cotelor de impozit prevazute in lege. Ele se incaseaza
direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite.
IMPOZITE
Impozitul funciar
DIRECTE
Impozitul pe cladiri
Impozite
Impozitul pe activitati
reale
industriale,
comerciale si profesii
libere
Impozitul pe capitalul
mobiliar sau banesc
Impozite pe veniturile
persoanelor fizice
Impozite
Impozite pe veniturile
pe venit
societatilor de capital
Impozite
personale
Impozite
Impozite pe averea
pe avere
propriu-zisa
Impozite pe circulatia
averii
4

Impozitul pe sporul de
avere
Impozitele directe pot fi grupate in impozite reale si impozite personale.
3. Impozitele reale
Impozitele reale se stabilesc in legatura cu anumite obiecte materiale
(pamantul, cladirile, fabricile, magazinele, etc.), facandu-se adstractie de
situatia personala a subiectului impozitului. Ele mai sunt cunoscute si sub
denumirea de impozite obiective sau pe produs, deoarece se asaza asupra
produsului brut al obiectivului impozabil, fara a se face nici o legatura cu
situatia subiectului impozitului.
4. Impozitele personale
Impozitele personale se intalnesc sub forma impozitelor pe venit si pe
avere, in stransa legatura cu situatia personala a subiectului impozitului,
motiv pentru care sunt cunoscute si sub denumirea de impozite subiective.
4.1. Impozitele pe venit
Impozitele pe venit sunt forma de baza a impozitelor personale si au
putut fi introduse atunci cand s-a inregistrat o suficienta diferentiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale.
Subiectele impozitului pe venit sunt persoanele fizice si cele juridice
(societatile de capital) care realizeaza venituri din diferite surse.
Impozitele pe profitul persoanelor juridice
La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domiciliul sau rezidenta intr-un anumit stat, precum si cele nerezidente, care realizeaza venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat, cu unele exceptii
prevazute de lege. De la plata impozitului pe venit se acorda unele scutiri,
astfel in mod frecvent sunt scutiti de plata impozitului pe venit suveranii si
familiile regale, diplomatii straini acreditati in tara respectiva (cu conditia
reciprocitatii), uneori militarii, institutiile publice si persoanele fizice care
realizeaza venituri sub nivelul minimului neimpozabil.
In practica fiscala se intalnesc doua sisteme de asezare a impozitelor
pe veniturile persoanelor fizice.
Sistemul impunerii separate poate fi intalnit fie sub forma unui
impozit unic pe venit, care permite o impunere diferentiata pentru fiecare
ca-tegorie de venit in functie de natura acestuia, fie prin instituirea mai
multor impozite, care vizeaza fiecare in parte venitul obtinut dintr-o anumita
sursa.
5

Sistemul impunerii globale este cel mai frecvent intalnit si


presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoana fizica,
indiferent de sursa de provenienta, si supunerea venitului cumulat unui
singur impozit.
Din compararea celor doua sisteme de impunere, rezulta ca
impunerea separata permite tratarea diferentiata a veniturilor, in ceea ce
priveste modul de asezare si nivelul cotelor de impozit, deoarece acestea
din urma difera in functie de sursa de provenienta a veniturilor.
Persoanele care realizeaza venituri dn mai multe surse sunt
avantajate, deoarece nu mai sunt afectate de consecintele progresivitatii
impunerii, care se fac simtite prin cumularea veniturilor practicata in
sistemul impunerii globale.
Pentru calcularea impozitului pe veniturile persoanelor fizice pot fi
utilizate cote proportionale sau progresive. In unele tari, venitul impozabil
este supus mai intai impunerii la cote proportionale si apoi impunerii in cote
progresive. Cea mai frecvent utilizata este impunerea in cote progresive pe
transe de venit.
Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabileste, de regula,
anual, pe baza declaratiei de impunere intocmite de subiectul impozitului.
Dupa stabilirea impozitului datorat statului, acesta se inregistreaza in
debitul contribuabilului in registrul de rol. Incasarea impozitului stabilit
asupra veniturilor din salarii, dobanzi, rente, etc. se realizeaza, de cele mai
multe ori, prin stopaj la sursa, iar impozitul asupra celorlalte venituri se
incaseaza direct de la contribuabili.
Impunerea are ca obiect venitul efectiv realizat, determinat ca
diferenta intre totalul veniturilor incasate din activitatea desfasurata si
cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor. Pentru a se determina
venitul impozabil, contribuabilii trebuie sa depuna, pana la data de 31
ianuarie a fiecarui an, declaratia de impunere pentru veniturile realizate in
anul fiscal precedent.
Pentru veniturile obtinute din inchirierea, subinchirierea si din
constituirea dreptului de uzufruct, impozitul se calculeaza prin aplicarea
unei cote de 15% asupra venitului anual impozabil, care se obtine prin
deducerea din veniturile incasate la nivelul unui an a impozitului pe cladiri,
a primelor de asigurare platite si a impzitului pe teren aferente spatiului
inchiriat. Daca este vorba de inchirierea sau subinchirierea de camere
mobilate, se mai deduce si o cota forfetara de cheltuieli de 20% din venitul
rezultat in urma scaderii impozitelor si a primelor de asigurare mentionate.
Impozitul pe profitul persoanelor juridice
Pentru stabilirea impozitului pe profitul realizat de persoanele juridice
(societatile de capital), in unele tari se foloseste acelasi sistem de impunere
ca in cazul persoanelor fizice, iar in altele se practica un sistem distinct.
Modul in care se realizeaza impunerea profitului realizat de persoanele
6

juridice este determinat de organizarea acestora, ca societati de persoane


sau ca societati de capital.
In cazul societatilor de persoane, impunerea veniturilor acestora se
face frecvent pe baza sistemului aplicat veniturilor persoanelor fizice,
deoarece este dificil sa se faca distinctie intre averea fiecareia din
persoanele asociate si patrimoniul societatii respective.
La societatile de capital, poate fi facuta o demarcatie neta intre
averea personala a actionarilor si patrimoniul societatii deoarece actionarii
raspund pentru actele si faptele societatii numai in limitele partii de capital
pe care o detin. Profitul obtinut de o societate de capital se repartizeaza
atat actio-narilor sub forma de dividende (proportional cu participarea lor la
capital), cat si la dispozitia societatii pentru constituirea unor fonduri.
Aceasta repar-tizare a profitului permite luarea in considerare a mai multor
modalitati de impunere a veniturilor realizate de societatile de capital si
anume:
a)
se impune mai intai profitul total obtinut de societatea de capital si
apoi separat profitul repartizat actionarilor sub forma de dividende. In acest
caz, considerat clasic, partea din profit repartizata actionarilor este impusa
de doua ori impozitarii (o data la societate si a doua oara la actionari sau
asociati);
b)
se impun numai dividendele, iar partea din profit lasata la dispozitia
societatii de capital este scutita de impozit. Practicarea acestei metode
este avantajoasa pentru societatile de capital si vizeaza simularea acestora
in plasarea profitului realizat in noi investitii;
c)
se impune numai partea din profit care ramane la dispozitia societatii
de capital, iar dividendele repartizate actionarilor nu sunt impuse impozitarii. In acest caz se incalca principiul echitatii fiscale, deoarece se exonereaza de la impunere dividendele realizate de actionari;
d)
impunerea separata, mai intai a dividendelor repartizate actionarilor
si apoi a partii din profit ramase la dispozitia societatii de capital.
In vederea stabilirii venitului impozabil al societatii de capital, se
pleaca de la rezultaele de bilant ale acesteia, la care se adauga: soldul
stocurilor (soldurile de la inceputul anului, plus intrarile din productie, minus
iesirile), veniturile din castiguri de capital, dobanzile la conturile curente,
veniturile din dobanzi la creditele acordate, veniturile din chirii, etc. Pentru a
se stabili venitul impozabil, urmeaza ca din veniturile brute astfel
dereminate sa se scada: cheltuielile de productie, dobanzile platite, prelevarile la fondul de rezerva si la alte fonduri speciale permise de lege, pierderile din activitatea anului curent si eventual din anii precedenti, anumite
prelevari pentru scopuri social-culturale. Conditiile si limitele in care pot fi
facute aceste scazaminte difera de la tara la tara.
In ceea ce priveste impozitarea propriu-zisa a profitului net obtinut de
societatile de capital, practica internationala permite evidentierea
urmatoarelor situatii:
a)
in unele tari cotele de impunere sunt diferentiate in functie de proprietarul capitalului social;
7

b)
cotele de impunere sunt diferentiate in functie de natura activitatilor
din care se obtine profitul;
c)
nivelul cotelor de impunere este stabilit in functie de cifra de afaceri a
societatilor comerciale;
d)
utilizarea unor cote de impozit diferite, dupa cum impozitul este un
venit al bugetului de stat (federal) sau al bugetelor locale;
e)
utilizarea unei singure cote de impunere.
Dupa cum rezulta din cele prezentate, impozitul pe profitul societatilor
de capital se calculeaza pe baza unor cote proportionale carora li se pot
aplica anumite corective.
Impunerea profitului realizat de persoanele juridice se face, de
regula, anual, pe baza declaratiei de impunere intocmite de acestea.
4.2. Impozitele pe avere
Institurea acestor impozite a fost facuta din cauza ca diferite
persoane fizice si juridice au drept de proprietate asupra unor bunuri
mobile sau imobile.
In practica fiscala din diferite tari, impozitele pe avere se intalnesc
sub urmatoarele forme:
impozite asupra averii propriu-zise;
impozite pe circulatia averii;
impozite pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii.
Impozitele asupra averii propriu-zise pot fi intalnite atat ca
impozite stabilite asupra averii, dar platite din venitul obtinut de pe urma
averii respective, cat si ca impozite instituite pe substanta averii. Impozitele
asupra averii propriu-zise care se intalnesc mai frecvent sunt:
impozitele pe proprietatile imobiliare;
impozitele asupra activului net.
Impozitele pe proprietatile imobiliare se intalnesc cel mai adesea
sub forma impozitelor asupra terenurilor si cladirilor. Aceste impozite au ca
baza de impunere fie valoarea de inlocuire sau valoarea declarata de
proprietar, fie veniturile capitalizate privind bunurile respective. Cotele de
impunere sunt in general scazute si sunt diferentiate atat in functie de
categoria de folosinta a terenului, cat si de amplasamentul acestuia.
Impozitele asupra activului net au ca obiect intreaga avere mobila
si imobila pe care o detine un contribuabil. La plata acestui impozit in unele
tari sunt supuse atat persoanele fizice cat si cele juridice, iar in altele fie
numai persoanele fizice, fie numai societatile de capital.

Impozitele pe circulatia averii se instituie in legatura cu


trecerea dreptului e proprietate asupra unor bunuri mobile si imobile de la o
persoana la alta. In aceasta categorie de impozite, se afla:
impozitele pe succesiuni;
impozitele pe donatii;
impozitele pe actele de vanzare-cumparare a unor bunuri imobile;
impozitele pe hartiile de valoare (actiuni, obligatiuni, etc.);
impozitele pe circulatia capitalurilor si a efectelor comerciale.
Impozitele pe succesiuni au ca obiect al impunerii averea primita
drept mostenire de o persoana fizica si vizeaza numai circulatia bunurilor
intre persoanele fizice. Impozitul poate fi stabilit fie global pentru toata
averea lasata mostenire, fie separat pentru partea de avere ce revine
fiecarui mostenitor. Calcularea impozitului se face pe baza unor cote
progresive, iar nivelul acestora este diferentiat atat in functie de valoarea
averii care face obiectul succesiunii, cat si in functie de gradul de rudenie
existent intre persoana decedata (decujus) si mostenitorii acesteia
(impozitul este mult mai mare cu cat succesorul este ruda mai indepartata
cu persoana decedata).
Impozitele pe donatii au fost introduse pentru a preveni ocolirea
platii impozitului pe succesiuni, in cazul in care are loc efectuarea de
donatii de avere in timpul vietii. Impozitul cade in sarcina persoanei care
primeste donatia (donatar) si se calculeaza pe baza unor cote progresive.
Nivelul progresivitatii este influentat de valoarea averii donate si de gradul
de rudenie dintre donator si donatar.
Impozitele pe actele de vanzare-cumparare a unor bunuri
imobile cad in sarcina cumparatorilor. In unele tari pentru calcularea
impozitului se utilizeaza cote proportionale, iar in altele cote progresive.
Impozitele pe sporul de avere sau pe cresterea valorii
averii au ca obiect sporul de valoare pe care l-au inregstrat unele bunuri
in cursul unei perioade de tmp. Ca impozite de acest gen putem mentiona:
impozitul pe surplusul de valoare imobiliara;
impozitul pe sporul de avere realizat in timp de razboi..
Impozitul pe surplusul de valoare imobiliara a fost introdus pentru
impunerea sporului de valoare inregistrat de anumite bunuri imobiliare in
intervalul de timp de la cumparare si pana la vanzare, fara ca proprietarul
sa fi efectuat o cheltuiala in acest scop.
Impozitul pe sporul de avere realizat in timp de razboi are ca
obiect averea dobandita in timpul sau ca urmare a razboiului. Cu toate ca
impozitul se calcula in cote progresive, el n-a avut un randament prea
ridicat, deoarece existau numeroase cai de sustragere de la impunere si se
platea in moneda depreciata in urma inflatiei.
9

5. Dubla impunere juridica internationala


Cunoasterea temeinica a practicii fiscale internationale are o imporanta deosebita in realizarea procesului de largire a cooperarii economice si
financiare dintre acestea. Dubla impunere juridica internationala poate deveni, la un moment dat, o piedica in amplificarea relatiilor economice,
financiare, de credit, etc. dintre diferite tari.
5.1. Continutul dublei impuneri juridice internationale
Dubla impunere juridica internationala reprezinta supunerea la
impozit a aceleiasi materii impozabile si pentru aceeasi perioada de timp,
de catre doua autoritati fiscale din tari diferite. Dubla impunere poate
aparea in cazul realizarii de catre rezidentii unui stat a unor venituri pe
teritoriul altui stat.
Dubla impunere juridica internationala poate aparea numai in cazul
impozitelor directe (al impozitelor pe venit si al celor pe avere).
In practica fiscala internationala pot fi intalnite mai multe criterii care
stau la baza impunerii veniturilor sau a averii, si anume:
criteriul rezidentei (domiciliului fiscal);
criteriul nationalitatii;
criteriul originii veniturilor.
Potrivit criteriului rezidentei, impunerea veniturilor se efectueaza de
autoritatea fiscala din tara careia apartine rezidentul, indiferent daca
veniturile sau averea sunt obtinute sau se afla pe teritoriul acelui stat sau in
afara acestuia.
Conform criteriului nationalitatii, un stat impune rezidentii sai, care
realizeaza venituri sau poseda averi din (in) statul respectv, indiferent daca
ei locuiesc sau nu in tara lor.
In cazul criteriului originii veniturilor, impunerea se face de catre
organele fiscale din tara pe al carei teritoriu s-au realizat veniturile sau se
afla averea, facandu-se abstractie de rezidenta sau de nationalitatea
beneficiarilor de venituri.
Modul in care aceste criterii sunt aplicate duce la aparitia dublei
impuneri internationale.
Consecintele negative pe care le are dubla impunere asupra
dezvoltarii relatiilor economice si financiare dintre diferite tari au facut
necesara gasirea unor solutii pentru inlaturarea ei.
5.2. Metode pentru
internationale

evitarea

dublei

impuneri

juridice

Evitarea dublei impuneri se poate face fie pe baza unor masuri


legislative unilaterale, fie prin incheierea de acorduri bilaterale sau
10

multilaterale intre diferite state, iar solutia cea mai potrivita este incheierea
de conventii bi sau multilaterale intre state.
Conventia pentru evitarea dublei impuneri se aplica impozitelor pe
ve-nit si pe avere, iar sub incidenta ei intra atat persoanele fizice cat si cele
juridice.
Pentru evitarea propriu-zisa a dublei impuneri, in practica fiscala
internationala se aplica mai multe metode sau procedee tehnice:
scutirea totala;
scutirea progresiva;
creditarea ordinara a impozitului;
creditarea totala a impozitului.
Conform procedeului scutirii (exonerarii) totale, venitul realizat in
strainatate de rezidentul unui anumit stat si care a fost supus impunerii
acolo, nu se mai include in venitul impozabil in statul de rezidenta.
In cazul procedeului scutirii (exonerarii) progresive, venitul obtinut
de rezidentul unui stat in strainatate se adauga la veniturile realizate de
acesta in statul de rezidenta, urmand apoi ca la venitul total astfel obtinut
sa se stabileasca cota progresiva aferenta.
Procedeul creditarii (imputarii) ordinare consta in aceea ca
impozitul platit statului strain pentru venitul realizat pe teritoriul acestuia, de
rezidentul altui stat, se deduce direct din impozitul datorat statului de
rezidenta, dar numai pana la limita impozitului intern ce revine la un venit
egal cu venitul obtinut in strainatate.
In cazul procedeului creditarii (imputarii) totale impozitul platit in
strainatate pentru venitul realizat acolo se deduce integral din impozitele
datorate in statul de rezidenta. Deducerea integrala se face inclusiv in
situatiile in care impozitul platit in strainatate este mai mare decat impozitul
aferent aceluiasi venit in statul de rezidenta.
Aplelarea la unul sau altul din aceste procedee permite, dupa caz,
diminuarea impozitelor datorate statului de rezidenta sau recunoasterea
impozitelor platite in strainatate.

COTA UNIC DE IMPOZITARE


Introducerea cotei unice de impozitare de 16%, aplicata asupra
veniturilor din afaceri sau intermedieri a companiilor si persoanelor fizice,
reprezinta o schimbare radicala in politica economica a Romaniei. Aceasta
decizie poate fi considerata un gest de curaj al noului guvern, o actiune
liberala care se doreste a fi un impuls dat dezvoltarii economiei romanesti.
Ar putea fi pentru prima oara dupa 1990 cand actiunile unui guvern in sfera
fiscalitatii nu se limiteaza numai la declaratii. Daca ne gandim insa la
implicatiile economice si sociale pe care le poate genera o astfel de
11

decizie, se ridica multe semne de intrebare referitoare la introducerea cotei


unice de impozitare in afaceri sau intermedieri .
Astfel sunt ridicate o serie intreag de ntrebri la care raspunsurile
se las asteptate iar polemica aprut n jurul oprtunitii de a introduce
cota unic de impozitare sau a lasa neschimbat vechiul sistem este un
continuare un subiect fierbinte fiecare din sustintorii unuia sau celuilat
sistem aducnd argumente pro i contra
Romania a decis introducerea cotei unice de impozitare la zece ani
dupa ce aceasta solutie a fost aplicata de o tara din fostul bloc comunist,
Estonia. Exemplul Estoniei a fost urmat de Letonia, Lituania, dar si de
Rusia. De atunci, cota unica a mai fost adoptata de state precum Serbia,
Ucraina, Slovacia sau Georgia. Introducerea cotei unice atit pe veniturile
salariatilor, cit si pe profiturile companiilor este considerata una dintre cele
mai radicale variante de impozitare. Mai ales ca guvernul doreste
eliminarea dublei impozitari, ceea ce presupune ca, daca o companie a
platit deja impozitul pe profit de 16a, investitorii nu ar trebui sa plateasca
impozite pe dividendele acordate de aceasta.
Introducerea cotei unice in Rusia (13%), Estonia si Lituania a dat
rezultate in diminuarea evaziunii fiscale. Mecanismul care sta la baza este
simplu : un impozit mai mic, corelat cu amenzi dure, va face pe multi
evazionisti sa prefere sa iasa la lumina.
Riscul aparitiei unor dezechilibre macroeconomice concretizate la
nivelul bugetului de stat, prin reducerea veniturilor bugetare, pe care
reprezentantii Aliantei DA le-au apreciat la un nivel de 3500-5000 miliarde
lei, dar si schimbarea mentalitatii romanilor sunt doar doua probleme reale
pe care actuala guvernare le-a subestimat. Aceasta masura liberala, care
reprezinta primul pas pentru reformarea reala a sistemului fiscal, trebuie
privita atat ca o masura economica, cat si politica.
Daca, la nivelul companiilor, este cel mai puternic semnal pe care
Romania putea sa-l transmita oamenilor de afaceri , fie ei romani sau
straini, la nivelul persoanelor fizice, aceasta decizie poate fi interpretata ca
o inechitate sociala.Economia romaneasca nu a beneficiat in ultimii 15 ani
de investitii in afaceri productive consistente precum alte tari din estul
Europei. Majoritatea investitiilor straine efectuate in Romania reprezinta
rezultatul procesului de privatizare.
In conditiile in care capitalul autohton este insuficient pentru nevoile
economiei, guvernele care s-au perindat la conducerea tarii nu au avut ca
prioritate stimularea intrarilor de capital strain productive. Consecintele
economice ale acestei politici se resimt acum, cand inflatia este mare
comparativ cu celelalte state europene, deficitul comercial este in crestere
datorita dezechilibrelor dintre cererea si oferta de bunuri si servicii, iar
12

indatorarea externa a Romaniei a crescut, fara ca acest lucru sa aiba o


influenta benefica asupra nivelului de trai al populatiei.
In conditiile in care economia subterana detine inca o pondere
importanta in mediul economic de afaceri romanesc, statul intervine inca
prin esalonari si stergeri de datorii la buget, iar monopolurile isi impun
preturile cu acceptul autoritatilor si in numele concurentei (vezi scumpirile
operate de Romtelecom), aceasta decizie este bine venita in speranta ca
economia romaneasca va deveni astfel o economie bazata pe concurenta
loiala si competitivitate. Daca, insa, autoritatile statului vor pastra aceeasi
atitudine toleranta fata de micii si marii datornici la stat si vor interveni in
economie generand concurenta neloiala, cota unica de impozitare va
ramane o simpla intentie buna, dar cu consecinte nefaste asupra fragilului
echilibru economic in afaceri.
Cum mentalitatea nu se poate schimba peste noapte, in conditiile in
care aceasta decizie nu va fi dublata de intarirea disciplinei fiscale si de
aplicarea legii in mod egal tuturor contribuabililor, efectele sale se vor limita
numai la gaurile lasate in buget, care, la randul lor, vor atrage majorarea de
accize, taxe sau alte impozite, respectiv introducerea unor taxe noi pentru
echilibrarea bugetului.
.Daca avem in vedere ca multe locuri de munca sunt mentinute prin
ajutoare de la stat, subventii sau chiar printr-o finantare indirecta prin
neplata datoriilor bugetare, reducerea veniturilor bugetare datorata cotei
unice de 16% va avea, in primul an, implicatii sociale la nivelul societatilor
neperformante din economie.Aplicarea unui impozit unic asupra veniturilor
persoanelor fizice poate fi considerata ca o inechitate deoarece populatia
cu venituri mari va resimti efectele benefice ale acestei masuri. Astfel,
relaxarea fiscala va fi resimtita doar de cei care castiga peste salariul
mediu din economie, in timp ce persoanele cu venituri mici vor avea parte
de masuri compensatorii sub forma de deduceri. Renuntarea la impozitarea
progresiva pe motiv ca astfel vor fi stimulati cei care muncesc mai mult nu
este o masura de pus in aplicare. Astfel se explica de ce zeci de mii de
persoane au plecat sa lucreze in strainatate.
Compensarea promisa pentru cei cu venituri mici, prin deduceri, nu
are cum sa acopere aceasta inechitatea care va aparea prin introducerea
cotei unice.Din punct de vedere economic, relaxarea fiscala la nivelul
persoanelor fizice, corelata cu decizia de a creste impozitul pe dobanzi in
conditiile in care dobanzile inregistraza un trend descrescator, va orienta
veniturile suplimentare rezultate din reducerea impozitului pe venit spre
consum. Acest lucru va influenta negativ pe de o parte balanta comerciala,
deoarece oferta interna de bunuri si servicii nu poate acoperi cererea, iar
echilibrul se realizeaza prin importuri, si, pe de alta parte, va ingreuna
sarcina BNR pentru reducerea inflatiei.In consecinta, daca la nivelul
companiilor reducerea impozitului pe profit de la 25% la 16% este o
13

masura bine venita si exista sansa cresterii investitiilor straine productive,


introducerea acestei cote pentru veniturile persoanelor fizice aduce
avantaje numai celor cu venituri mari, in defavoarea celor saraci, si va avea
efecte negative asupra echilibrului economic in afaceri realizat in ultimii
patru ani.
Argumentele n favoarea introducerii cotei unice de impozitare
propuse de initiatori sunt prezentate succinct mai jos: Sistemul vechi de
impozitare progresiva a salariilor creaza stimulente puternice pentru
mutarea veniturilor pe canale mai putin taxate. Din ultimele doua exercitii
incheiate se vede ca proportia salariilor mici a urcat iar a celor medii-mari a
scazut, in perioada de crestere economica, deci e foarte probabil ca o parte
din venituri au apucat-o pe alta cale. In timp ce apasa foarte tare pe un
numar mic de salarii medii si mari, sistemul de impozitare al veniturilor subexploateaza alte surse i se ignora o discrepanta evidenta de sarcina
fiscala, violandu-se principiul echitatii orizontale: anume, ca la aceeasi
suma trebuie sa se plateasca acelasi impozit, indiferent de sursa venitului.
Este o mare diferenta de apasare a impozitelor pe salariati fata de
intreprinzatori si liberprofesionisti, chiar admitand ca in cazul
intreprinzatorilor si free-lancerilor impozitul trebuie sa fie ceva mai mic
pentru a produce astfel un bonus ce reflecta riscul de afacere. La o
asemenea structura de stimulente, forta de munca se diminueaz de la un
an la altul iar preocuparea obsesiva de a impozita cu procente mari salariile
peste medie, din motive de echitate sociala, aduce a ipocrizie. Intr-o
asemenea situatie, convergenta graduala catre un impozit unic de 16% pe
venituri este mai echitabila social decat orice alt aranjament si mult mai
simplu de admistrat.Nu exista argumente serioase impotriva cotei unice, in
special intr-o tara cu evaziune mare si administratie slaba precum
Romania. Impozitul progresiv utilizat astazi nu apasa pe cei cu adevarat
bogati - asa cum gresit (sau interesat) sustin unii - ci pe un grup mic de
salariati cu venituri peste medie.Veniturile mari in Romania sunt de multa
vreme dirijate pe alte canale.
Datele arata ca romanii se adapteaza sistemului cu rapiditate: proportia
salariilor mari scade iar a celor mici creste de la an la an. In plus, statul are
tot mai putin de luat si tot mai mult de dat inapoi la globalizare.
Administrarea impozitului progresiv pe venit, cu greoiul sistem de raportare
anuala si globalizare, este dificila si costisitoare
Diminuarea impozitului pe profit de la 25% la 16%, intrata in vigoare
la inceputul acestui an, a determinat si scaderea ajutorului de care pot
beneficia intreprinderile mici si mijlocii pentru investitiile realizate din
profitul reinvestit. Posibilitatea recuperarii impozitului pe profitul reinvestit a
fost acordata IMM prin Hotararea Guvernului 1461/2004. Prin program,
beneficiarii eligibili pot recupera de la bugetul de stat fonduri in limita
impozitului aferent profitului reinvestit.
14

Deoarece cota de impozit a fost diminuata, IMM-urile vor recupera


de la stat cel mult 16% din valoarea investitiilor realizate in acest an, fata
de 25% anterior.Aceast masur nu va afecta investitiile realizate anterior
datei de 1 ianuarie 2005. Firmele pot recupera, in 2005, impozitul de 25%
platit pentru profitul reinvestit in ultimul trimestru al anului trecut.
Hotararea prevede ca facilitatea se aplica firmelor care au cumparat
active dupa 1 octombrie 2004 si le-au pus in functiune pana la sfarsitul
anului trecut, cu conditia sa nu fi utilizat pentru acestea metoda de
amortizarea accelerate a investitiilor. In schimb, sunt excluse investitiile de
inlocuire, destinate conservarii potentialului de productie, care nu aduc un
spor de venit, ci au functia economica de a-l mentine, precum si masurile
destinate restructurarii financiare a unei intreprinderi aflate in dificultate.
Valoarea ajutorului acordat va fi de maximum 50% din valoarea investitiei
pentru intreprinderile mari si de 65% pentru IMM. Alte conditii sunt ca
activele reprezentand investitii necorporale, cum ar fi brevete si licente, sa
fie exploatate exclusiv in intreprinderea beneficiara de ajutor de stat
regional, sa fie considerate elemente de activ amortizabile, sa fie
achizitionate de la un tert in conditiile pietei, sa figureze in activele
societatii beneficiare de ajutor regional si sa ramana in patrimoniul
acesteia pe o perioada de cel putin cinci ani.
O alta conditie este independenta societatii, adica firmele care nu fac parte
din categoria IMM-urilor sa nu detina mai mult de 25% din capitalul social.
De asemenea, firmele beneficiare trebuie sa mentina investitia pentru cel
putin cinci ani, in caz contrar ajutorul de stat urmand sa fie recuperat.
Daca n privina ajutorului de care pot beneficia intreprinderile mici si
mijlocii pentru investitiile realizate din profitul reinvestit lucrurile sunt n
defavoarea acestora n privina salariatilor apar probleme si de alta natura
nu numai de inechitate astfel:
Codul muncii stipuleaza ca in contract se trece obligatoriu
salariul brut.
La negocierea salariului, pe viitorul angajat il intereseaza suma de
bani pe care o incaseaza efectiv, adica venitul net.Si ca atare, acesta isi
construieste strategia de negociere plecind de la premizacit iau in mna.
Sindicatele spun ca strategia este una gresita, recomandind ca
negocierea sa se faca pentru suma bruta.In felul acesta,afirma
reprezentantii sindicatelor,se evita eventualele capcane.Acestea s-au
vazut dupa adoptarea cotei unice.
Introducerea cotei unice pe venit aduce mai multe modificari Codului
Fiscal. Astfel, declaratia de venit globala este inlocuita de declaratia de
venit care se depune la organul fiscal pentru fiecare an fiscal pina la 15
mai inclusiv a anului urmator, cu exceptia contribuabililor care obtin numai
venituri din salarii, pentru activitati din Romania, a celor care obtin numai
venituri din investitii, pensii, activitati agricole, premii si jocuri de noroc,
15

venituri din alte surse a caror impunere este finala, precum si pentru
persoanele fizice care indeplinesc conditiile de rezidenta timp de 3 ani
consecutivi.
Deducerile sint diferentiate pe transe de venit si numar de persoane
aflate in intretinere. Cota unica de impozitare aduce salariatilor deduceri
personale diferentiate nu doar in functie de numarul de persoane aflate in
intretinere, ci si de marimea salariului.Astfel, pentru un venit de pina la
10.000.000 lei, fara persoane in intretinere, deducerea este de 2,5
milioane de lei, iar pentru fiecare persoana in plus pina la trei se adauga
cite un milion. De la patru persoane in plus deducerea este de 6,5
milioane. Pentru un venit cuprins intre 10.000.001 si 30.000.000 lei
deducerea se stabileste degresiv prin ordin al ministrului Finantelor
Publice. Pentru venituri mai mari de 30 milioane de lei nu se acorda
deducere personala. Salariul impozabil lunar se obtine si dupa deducerea
contributiilor la schemele facultative de pensii ocupationale, care nu pot
depasi 200 de euro anual.
Deduceri personale lunare, in functie de salariu si numar de
persoane aflate in intretinere:
salariu
8 mil.
10,7 mil.
12,5 mil.
14,8 mil.
18 mil.

fara pers.
2,5 mil.
2,5 mil.
2,2 mil.
1,9 mil.
1,5 mil.

1 pers.
3,5 mil.
3,5 mil.
3,1 mil.
2,7 mil.
2,2 mil.

2 pers
4,5 mil.
4,5 mil.
4,0 mil.
3,5 mil.
2,8 mil.

3 pers.
5,5 mil.
5,5 mil.
4,9 mil.
4,2 mil.
3,4 mil.

Exemplu. Un salariat care are venit lunar brut de 8 milioane lei si nu are
nici o persoana in intretinere va plati impozit 662.400 lei/luna. Deducerea
personala de 2,5 milioane lei se scade din venitul brut. Tot din venitul brut
se calculeaza si contributia la pensie (9,5%), sanatate (6,5%) si somaj
(1%). Noile reglementari elimina cheltuielile profesionale care anul trecut
au fost de 15%/ luna.
venit brut: 8.000.000
contributii (17%) - 1.360.000
deducere personala - 2.500.000
venit supus impozitarii: 8.000.000 - (1.360.000 + 2.500.000) = 4.140.000 lei
impozit 16% - 662.400 lei
Conform unor specialisti strini cota unic de impozitare a fost
introdus ntr-un moment nepotrivit care coincide cu schimbari importante
ale politicilor economice, astfel incit implementarea acestei decizii se va
dovedi mai dificila pentru Romania decit pentru alte state din fostul bloc
comunist.Temerile lor sint legate de posibilitatea ca micsorarea impozitelor
sa mareasca ritmul de crestere economica, de peste 8% in 2004, pina la un
16

nivel greu de tinut sub control. Totusi Fondul Monetar International (FMI)
sustine ca, in cazul Romaniei, care a reusit abia in 2004 sa coboare inflatia
sub plafonul de 10%, pentru prima data in aproape 15 ani, stabilitatea
economiei este un obiectiv mai important pentru investitorii straini decit
nivelul fiscalitatii.
Executivul a estimat ca pierderile inregistrate de
veniturile bugetare nu vor depasi 1% din PIB, avind in vedere ca in
Slovacia introducerea cotei unice de 19% a atras, inca din primul an,
fonduri mai mari la bugetul de stat. Economistii cred totusi ca Romania are
sanse de a obtine un succes similar doar daca guvernul va lua si masuri de
eliminare a unor legi ineficiente si a evaziunii fiscale.
Noua formula de impozitare adoptata de fostele state comuniste a atras
nemultumirea mai multor state din Europa, Germania de exemplu, s-a plins
ca somajul a crescut dramatic dupa ce multe companii atrase de impozitul
de zero la suta pe activitate practicat de Estonia si-au mutat afacerile in
aceasta tara. La fel de nemultumita este si Finlanda, tara vecina cu Estonia
si recunoscuta ca avind un nivel mare al taxelor. Atrasi de noile
perspective, oamenii de afaceri finlandezi si-au reorientat investitiile in
Estonia. Slovacia a fost si ea acuzata de concurenta neloiala si taxe de
dumping deoarece, dupa introducerea cotei unice, aceasta tara a devenit
mai atractiva pentru investitii. In ce priveste Romania cele mai importante
efecte ale acestei cresteri se vor vedea probabil in 2006-2007". Un impozit
mai mic poate determina companii straine sa vina sa investeasca in
Romania, insa acest criteriu este un argument in plus, nu este singurul care
determina o decizie a investitorului(cel mai bun exemplu este cel al unei
firme din Franta care si-a redus activitatea acolo concediind o parte din
salariati si sftuindu-i sa vina in Romnia s munceasca). Reducerea
impozitului pe salarii ar trebui sa incurajeze munca si scoaterea la
suprafata a unor avantaje salariale mascate pina acum dar este posibil ca
acest lucru sa nu se produca insa la nivelul estimat, atita timp cit
contributiile la asigurari sociale au ramas la acelasi nivel.Va exista insa si
un revers al medaliei, respectiv golul de resurse la bugetul de stat care se
va face simtit in prima jumatate a anului. De asemenea, o buna parte din
banii in plus cu care vor ramine salariatii, in urma micsorarii impozitului pe
salariu, se vor duce pe consum si cum productia nu creste peste noapte,
acesti bani vor determina o crestere a importurilor, dar si a preturilor, astfel
ca tinta de inflatie propusa de BNR ar putea fi atinsa mult mai greu.
Cresterea foarte mare a consumului st la baza deciziei de marire a
TVA. Relaxarea fiscala a lasat mai multi bani in buzunarele oamenilor, bani
care au fost folositi de regula pentru achizitionarea de produse din import,
ceea ce a dus la cresterea deficitului de cont curent. Or, un deficit extern
prea mare este periculos pentru economia Romaniei, intrucit exista riscul
sa apara probleme de finantare care pot conduce la deprecierea brusca a
leului, adica la inflatie. FMI a atras atentia ca bugetele anilor viitori vor avea
de suferit daca veniturile statului se vor baza doar pe cota unica de 16%.
17

Dupa primele sase luni veniturile la bugetul statului sunt de circa 28


% n scadere cu 2% fata de aceeasi perioada a anului trecut fapt ce a fortat
institutiile financiare ale statului sa gaseasca noi surse de finantare si
anume cresterea taxei pe valoarea adaugata de la 1 ianuarie 2006 cu o
cota marita de doua sau trei procente.
Cresterea TVA a fost hotrt la sugestia FMI intruct veniturile la
buget au scazut guvernul fiind nevoit sa laeaga intre dou
chestiuni:cresterea TVA sau crestera cotei unice.Aceste cereri au fost
formulate si in precedenta runda de negocieri, care a avut loc in luna
ianuarie.
Solicitarile FMI vin ca urmare a masurii guvernului de a introduce cota
unica de impozitare.FMI a atras atunci atentia ca nu exista posibilitatea
alimentarii golului lasat in buget de cota unica iar guvernul a venit cu
solutia cresterii de impozite si de taxe si cu speranta ca in urma reformei
fiscale colectarea veniturilor la buget se va imbunatati. Negociatorii FMI nu
au fost insa convinsi, ca dovada in acest sens fiind punerea pe masa a
acelorasi solicitari din iarna. Afirmatia lui Ionut Popescu denota ca guvernul
a cedat insistentelor Fondului. Oficialii FMI au atras atentia ca bugetele
anilor viitori vor avea de suferit, daca veniturile statului se vor baza doar pe
cota unica de 16%. In plus, deficitul bugetar mic din primul trimestru poate
fi explicat nu atit prin cresterea veniturilor, cit printr-un control strict al
cheltuielilor.
Problema cu care se confrunta guvernul este stoparea cresterii
deficitului de cont curent, adica diferenta dintre intrarile si iesirile de valuta
din tara. Acel consum ridicat la care se face referire s-a facut pe seama
produselor care vin din strainatate. Un deficit extern prea mare ar putea
implica in viitor probleme de finantare care pot conduce la o depreciere
brusca a monedei nationale.
De la 1 ianuarie 2006, Romania va avea, alaturi de Polonia, cea mai
agresiva impozitare a consumului din regiune: 22% iar nu peste mult timp
Bulgaria va micsora, de la 1 ianuarie 2007, TVA de la la 20 la 18%,
ducand-o sub media Europei centrale si de est: Slovenia - 20%, Ungaria sub 20%, Cehia si Slovacia - 19%, tarile baltice - 18%.In Slovacia institutiile
financiare au adus atat impozitele pe profit si venit, cat si TVA la 19%.n
Romania desi cota de impozitare este de 16%,urmand ca de la 1 ianuarie
2006 sa fie impozitate la fel profitul, venitul, dobanzile, tranzactiile
imobiliare si castigurile de pe piata de capital, TVA va fi de 22%. ce ar
putea sugere ca nu limita actuala cu care se taxeaza consumul (19%) sa
fie eronata, ci cota unica de 16%.
n Irlanda TVA este de 21% si impozitul pe profit de 12,5%, n Spania
despre taxarea profitului este 35% si consumul cu 16%.
Prima precizare si cea mai importanta este ca taxa pe valoarea
adaugata a fost inventata ca sa ajusteze consumul in functie de obiectivele
economice, nu de cele politice si sociale.n tara noastra mediul concurential
este slab, cu actori economici putini la numar, care au posibilitatea sa se
coalizeze pentru marirea pretului final, aruncand inflatia in aer, TVA ii
18

conditioneaza sa devina mai eficienti. Astfel pentru marirea profiturilor


acestia ridica preturile in loc sa-si micsoreze costurile de productie si sa-si
mareasca productivitatea .

BIBLIOGRAFIE:
Finante Publice - editia a II-a - 1999
Arhiva electronica a publicatiilor centrale:
- Ziua;
- Evenimentul Zilei;
- Cotidianul;
- Saptamana Financiara;

19