COLEGIUL SILVIC “BUCOVINA”

CAMPULUNG-MOLDOVENESC

PROIECT REALIZAT PENTRU CERTIFICAREA COMPETENTELOR

PROFESIONALE NIVEL III
CALIFICARE PROFESIONALA

TEHNICIAN IN ACTIVITATI
ECONOMICE

PROFESOR COORDONATOR, CANDIDAT,

LUNGU MIHAELA TARAN ANDREEA

2012
INTRODUCERE
 CUPRINS

Cap.1. Veniturile publice

1.1. clasificarea impozitelor
1.2. diferente dintre impozite sit axe
1.3. elementele impozitelor
Concluzii

Cap.2. Impozite directe si indirecte

2.1. impozitul pe profit
2.2. impozitul pe salarii
2.3. T.V.A.
2.4. accizele
Concluzii

Cap.3. Impozite platite de firma X

3.1. date despre firma
3.2. impozitul pe profit al firmei X
3.3. impozitul pe salarii platit de firma X
3.4. T.V.A
Concluzii
 Cap.1. VENITURILE PUBLICE

1.1. Clasificarea impozitelor

În practica fiscală se întâlneşte o diversitate de impozite care se

deosebesc nu numai ca formă ci şi în ceea ce priveşte conţinutul lor.
Impozitele sunt clasificate in functie de diferite criterii dupa cum urmeaza:
1. După principalele trăsături de fond şi de formă, impozitele se impart in:
a). Impozite directe
b). Impozite indirecte
Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice şi/sau
juridice, în funcţie de veniturile şi/sau averea acestora şi pe baza cotelor de impozit
prevăzute de lege. Ele se încasează direct de la contribuabili la anumite termene dinainte
stabilite. Pentru că ţin seama de puterea contributivă şi de situaţia personală a subiectului
impozabil, impozitele directe sunt de regulă mai preferate decât impozitele indirecte din
perspectiva echităţii fiscale.
Impozitele indirecte nu se stabilesc direct şi nominativ asupra subiectului
impozabil, ci se aşează asupra vânzării bunurilor (de consum, de lux etc.) şi
serviciilor (de transport, hoteliere,spectacole etc.). Dacă impozitele directe
vizează venitul şi/sau averea, impozitele indirecte vizează cheltuirea
acestora. După formele de manifestare, impozitele indirecte pot fi grupate
astfel: taxe de consumaţie sau accize, monopoluri fiscale, taxe vamale şi taxe de
înregistrare şi de timbru.
Impozitele indirecte se deosebesc de cele directe prin câteva caracteristici:
- nu au un caracter nominativ;
- nu se mai acordă facilităţile fiscale;
- perceperea impozitelor indirecte necesită un cost relativ redus;
- cotele de impozit nu sunt diferenţiate;
- subiectul şi suportatorul nu sunt una şi aceeaşi persoană.
2. După obiectul impunerii se deosebesc:
a). Impozite pe venit
 b). Impozite pe avere
c). Impozite pe cheltuieli
3. După scopul urmărit, impozitele se grupeaza in:
a). Impozite financiare
b). Impozite de ordine
Impozitele financiare sunt instituite având drept unic scop
p r o c u r a r e a r e s u r s e l o r   financiare necesare statului pentru îndeplinirea funcţiilor
sale. Cea mai mare partea a impozitelor şi taxelor practicate într-un sistem fiscal se
încadrează în această categorie.
Impozitele de ordine sunt introduse în practica fiscală în special pentru a limita
anumite comportamente economice şi sociale şi nu numai cu unicul scop de a genera
venituri bugetare..A s t f e l , p r i n i n s t i t u i r e a u n o r t a x e r i d i c a t e l a v â n z a r e a
b ă u t u r i l o r a l c o o l i c e ş i a t u t u n u l u i s e urmăreşte limitarea consumului acestora
având în vedere efectul lor nociv asupra organismului uman.
4. În funcţie de ritmicitatea încasării lor la fondurile publice de resurse
financiare, impozitele pot fi:
a). Impozite permanente cand se incaseaza periodic.
b). Impozite incidentale sau intamplatoare cand se incaseaza o singura data.
5. După tipul statului care le administrează, distingem
u r m ă t o a r e l e c a t e g o r i i d e impozite:

a). Impozite ale statelor de tip federal, care la rândul lor se structurează pe
cele trei niveluri d e a d m i n i s t r a ţ i e , r e s p e c t i v i m p o z i t e a l e f e d e r a ţ i e i ,
i m p o z i t e a l e s t a t e l o r , p r o v i n c i i l o r s a u regiunilor membre ale federaţiei şi
impozite ale administraţiei locale.
b). Impozite ale statelor de tip unitar, cu delimitare în impozite ale
administraţiei centrale destat şi impozite locale.
c). I m p o z i t e a l e u n i u n i l o r d e s t a t e c a r e s e
s t r u c t u r e a z ă î n i m p o z i t e l e u n i o n a l e c e s e mobilizează la nivelul
superior unional şi impozite statale percepute de statele membre ale uniuniica urmare a
suveranităţii fiscale de care se bucură în cadrul uniunii.
1.2. Diferente dintre impozite si taxe

Taxele reprezinta alaturi de impozite cea de-a doua mare categorie de resurse
fiscale. Spre deosebire de impozite, taxele sunt plati efectuate bugetului de catre
contribuabili, persoane fizice si juridice cu ocazia si in legatura cu prestarea unui
serviciu public. Intre valoarea economica a serviciului prestat de o institutie publica si
contravaloarea taxei platite de contribuabilul beneficiar nu exista decat in mod
imaginar echivalenta. Instituirea taxelor are un scop fiscal, acela de a constitui
venituri publice pentru buget, putand fi considerate o contributie la acoperirea
cheltuielilor ocazionate de prestarea unui serviciu public determinat de catre diferitele
institutii publice.
Subiectul platitor al taxelor este precis determinat din momentul in care acesta
solicita efectuarea serviciului public. Alaturi de taxele datorate bugetului statului si
taxele datorate bugetelor locale ale comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor au
fost instituite ca si o categorie aparte taxele speciale pentru functionarea unor servicii
publice locale create in interesul persoanelor fizice si juridice. Temeiul juridic al
instituirii unor astfel de taxe speciale se regaseste in legea privind finantele publice
locale.
Cu aceeasi semnificatie si acelasi rezultat este folosit conceptul de taxe. Cu
toate acestea, in reglementarea actuala din tara noastra intre impozite si taxe exista
unele deosebiri:
- in cazul impozitului lipseste total obligatia prestarii unui serviciu direct si
imediat din partea statului, situatia fiind inversa in ce priveste taxele;
- cuantumul lor se determina diferit, la impozit – in principal in functie de baza
impozitata, iar marimea taxei este influentata in general de natura serviciului presta -
- termenele de plata sunt stabilite la date fixe pentru impozite.

1.3.Elementele impozitului
 Orice activitate normativa prin care se instituie un impozit trebuie sa
cuprinda urmatoarele elemente componente care contribuie la diferentierea impozitelor
si taxelor.
Impozitul reprezinta plata baneasca obligatorie efectuata de persoanele
fizice si juridice in favoarea bugetului de stat in coantumul si termenele stabilite
de lege fara pbligatia din partea statului de a presta platitorului un echivalent
direct si imediat.
Taxa impozitului are caracter obligatoriu pentru persoanele fizice si
juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau care poseda un anumit gen
de avere. Dreptul de a institui impozitele le are statul care exercita de regula prin
organele puterii centrale, iar uneori si prin organele administrative de stat locale.
Sursa din care se plateste impozitul este diferita in functie de care o imbraca
venitul realizat de persoanele fizice sau juridice.
Taxa reprezinta in general suma de bani platita de o persoana fizica sau
juridica pentru un serviciu prestat platitorului de catre stat si institutiile sale.
Impozitele indeplinesc un rol care se manifesta pe plan financiar si
social. Pe plan financiar impozitul constituie mijlocul principal de procurare a
resurselor banesti necesare acoperirii cheltuielilor publice. Pe plan economic rolul
impozitului se manifesta prin intermediul masurilor pe care statul le i-a de a
interveni in activitatea cu ajutorul impozitelor.
Pe plan social rolul impozitului se manifesta prin redistribuirea unei
parti din P.I.B intre clase, paturi sociale si persoane fizice sau juridice.
Subiectul impozitului este persoana fizica sau juridica obligata prin lege
la plata acestora.
Suportatorul este persoana care suporta efectiv impozitul. De regula
persoana care plateste impozitul este aceea care il suporta.
Obiectul impozitului este reprezentata de materia impozabila supusa
impozitului. Baza de calcul reprezintă elementul pe care se fundamentează
evaluarea impozitulu
Sursa impozitului , arată din ce anume se plăteşte impozitul (venit ori,
excepţional, averea). Averea poate apărea sub formă de capital (în cazul
 acţiunilor emise) sau sub formă de bunuri (mobile sau imobile). În cazul
impozitului pe venit sursa impozitului întotdeauna coincide cu obiectul impunerii,
pe când la impozitele pe avere sursa nu coincide cu obiectul impunerii, deoarece
impozitul se plăteşte din venitul obţinut în urma exploatării (utilizării) averii
respective.
Unitatea de impunere este reprezentata de unitatea de masura in care se
exprima obiectul impozabil.
Cota impozitului este reprezentata de impozitul aferent unei unitati de
impunere. Pot fi cote procentuale, proportionale sau progresive. Cota procentuală
este un procent de impozit asupra bazei de calcul.
Modul de asezare a impozitului reprezinta masurile care se iau de organele
fiscale pentru stabilirea fiecarui subiect impozabil, a marimii obiectului
impozitului si a coantumului impozitului datorat statului.
Termenul de plata indica plata sau intervalul de timp in intervalul
caruia subiectul impozitului trebuie sa-si achite obligatia fata de bugetul de stat.
Sanctiuni neachitarea impozitului pana la termenul stabilit prin lege
trage dupa sine si obligatia contriboabilui de a plati majorari de intarziere.

Cap.2. IMPOZITE DIRECTE SI INDIRECTE

2.1. Impozitul pe profit

Impozitul pe profit reprezinta suma de bani pe care un agent economic
o plateste statului din profitul realizat.
Contribuabilii sunt raspunzatori pentru calculul impozitelor declarate
si pentru depunerea in termen a declaratiei de impunere.
Suportatorul este o persoana juridica care suporta plata impozitului.
Se mai numeşte destinatar, deoarece impozitul în cauză este virat spre respectiva
persoană, pentru a fi suportat. Acest element este important în legătură cu
distincţia fundamentală dintre impozitele directe şi indirecte.
 Obiectul impozitului este reprezentata de materia supusa impozitului.
Sursa impozitului indică din ce anume se plăteşte impozitul adică din
venit sau avere. Ca sursă a impozitului, veniturile apar sub forma salariului, a
profitului, dividendelor sau rentei, în timp ce averea se prezintă sub formă de
capital (ca expresie a acţiunilor emise de societăţile de capital sau a altor hârtii de
valoare tranzacţionate prin bursele de valori) sau de bunuri mobile şi imobile.
Cota impozitului reprezinta cuantumul unitar al impozitului in raport
cu baza sa de calcul care are un procent de 16%.
Venituri neimpozabile sunt:
- dividentele primite de la o persoana juridica romana;
- diferentele favorabile de valoare a titlurilor de participare;
- veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere;
- veniturile neimpozabile, prevazute expres in acorduri si memorandumuri
aprobate prin acte normative.
Cheltuielile deductibile sunt realizate pentru impozitul de profit si
sunt considerate cheltuieli efectuate in scopul realizarii de profit. Acestea se
clasifica astfel:
- cheltuieli cu achizitionarea ambalajelor;
- cheltuieli efectuate pentru protectia muncii;
- cheltuieli de transport si cazare in tara si in strainatate.
Cheltuieli nedeductibile reprezinta diferenta veniturilor neimpozabile,
dupa cum urmeaza:
- cheltuieli cu prime de asigurare;
- cheltuieli de sponsorizare;
- dobanzile;
- majorarile de intarziere;
- amenzile;
- confiscarile.

Scutiri:
- trezoreria statului;
 - institutiile de invatamant;
- institutiile publice;
- organizatii de nevazatori;
- cooperativele.
Plata se face trimestrial pana la data de 25 a lunii urmatoare:
- bancile nationale romane;
- persoanele juridice straine.
Sanctiunile reprezinta nedepunerea declaratiilor de impunere a
impozitului atrage dupa sine majorari si penalitati.

2.2. Impozitul pe salarii

Impozitul pe salarii calculat in conditiile prezentei legi se reduce cu 20%
in cazul persoanelor cu unu sau mai multi copii. De aceasta reducere beneficiaza si
salariatii fara copii, casatoriti cu persoane care au copii, pe timpul cit dureaza casatoria,
daca la data incheierii acesteia copiii erau in intretinerea efectiva a unuia dintre soti sau
unul dintre acestia platea pensie de intretinere. Se considera persoane cu copii si salariatii
cu copii infiati sau incredintati spre crestere si educare. Reducerea impozitului cu 20% se
acorda pe baza de cerere si acte doveditoare, incepind cu luna urmatoare aceleia in care
salariatii au devenit parinti sau indeplinesc una din conditiile de aplicare a reducerii si
inceteaza incepind cu luna in care nu se mai indeplinesc conditiile prevazute de lege.
Impozitul pe salarii se calculeaza de platitorii acestora si se retine lunar din
sumele cuvenite la a doua chenzina. In situatia in care platitorul are cont bancar,
impozitul se retine si se varsa o data cu ridicarea sumelor pentru plata celei de-a doua
chenzine. Impozitul pe salarii retinut in plus se restituie salariatilor respectivi de platitorul
acestora in termen de 30 de zile de la data constatarii plusului. Impozitul pe salarii
neretinut la timp sau in cuantumul legal se retine de platitorul venitului, de la salariatii
respectivi, pe o perioada de un an in urma. Pentru nevarsarea la termen a impozitului pe
salarii se aplica o majorare de 0,05% pentru fiecare zi de intirziere, dar nu mai mult decit
impozitul neachitat. Contestatiile si apelurile privind impozitul pe salarii sint scutite de
plata taxei de timbru. Drepturile de salarizare acordate dupa intrarea in vigoare a
prezentei legi se stabilesc in sume brute.
Subiectul impozitului reprezinta orice persoana fizica ce desfasoara o
activitate in baza unui contract de munca si obtine contraprestatii in venit.
Platitorul impozitului este persoana juridica ce are obligatia de a retine
din salariul subiectului impozitul aferent.
Obiectul impozitului este reprezentat de venitul salariul obtinut de o
persoana fizica inclusiv, indemnizatiile pentru incapacitatea temporala de
munca ( concediul de maternitate si pentru cresterea copilului ).
Suportatorul este aceeasi persoana cu subiectul impozitului.
Sursa impozitului este reprezentata de venitul incasat de persoanele
fizice in baza unui contract de munca.
Unitatea de impunere este unitatea monetara.
Cota de impunere are un procent de 16%. Modalitatea de impunere este
directa pe baza declaratiei unei terte persoane ( metoda somajului la sursa ).
Plata impozitului se realizeaza lunar pana la data de 25 a lunii
urmatoare.
Sanctiuni la plata impozitului pe salarii sunt prezente atunci cand se
intarzie cu depunerea declaratiilor de impunere sau cu plata acestora si pot fi
majorari, penalitati sau executari silite. Fiecare persoana fizica obligata
impozitului pe salariu are dreptul la o deducere personala a impozitului in
functie de nivelul venitului incasat si numarul persoanelor aflate in intretinerea
acesteia, astfel:
1). Pentru venituri ce nu depasesc 1.000 lei sunt:
a. nicio persoana in intretinere – 22 lei
b. o persoana in intretinere – 350 lei
c. doua persoane in intretinere – 450 lei
d. trei persoane in intretinere – 550 lei
e. patru sau mai multe persoane in intretinere – 650 lei.
2). Pentru venituri cuprinse intre 1001-3000 lei:
- degresiva si ce se stabileste prin Ordin la M.F.P
 3). Pentru venituri ce depasesc 3000 lei nu se acord deduceri.

Sume scutite la plata impozitului

a). Ajutoarele de inmormantare
b). Cadourile oferite angajatiilor sau familiilor acestora cu ocazia
sarbatorilor, zilelor de onomastica.
c). Etichetele de masa
d). Contravaloarea folosirii locuintei de serviciu
e). Contravaloarea echipamentelor tehnice
f). Indemnizatiile de instalare.

2.3. T.V.A.

T.V.A. reprezinta un impozit indirect cu caracter general datorat statului,

care se aplica tuturor operatiunilor privind transferul de bunuri si prestarilor de plata.
Taxa pe valoarea adaugata a aparut in Franta, in 1954, in sfera sa de actiune fiind incluse
serviciile si comertul cu ridicata. T.V.A. este un impozit indirect deoarece se aplica pe
fiecare stadiu al circuitului economic al produsului final, asupra valorii adaugate realizate
de producatori. Pentru introducerea T.V.A. au fost luate o serie de masuri privind
impozitul pe circulatia marfurilor, pentru a facilita trecerea de la un impozit la altul.
Inainte de implementarea taxei pe valoarea adaugata s-a cautat sa se extinda campul de
aplicare a impozitului pe circulatia marfurilor la unele produse si prestari de servicii, cum
ar fi, de exemplu, produsele agricole, activitatea postala si de telecomunicatii, transportul
de calatori si de marfuri, etc.
T.V.A. s-a facut sub forma unor cote procentuale diferentiate in functie de
anumite criterii, insa pentru acelasi produs se percepe acelasi impozit, indiferent
de intinderea circuitului economic pe care acesta il parcurge. Conceperea si
functionalitatea T.V.A. a avut in vedere si limitarea evaziunii fiscale, in sensul ca
neplata ei in fazele anterioare duce la sporirea taxei in fazele ulterioare ale
circuitului economic. Agentii economici care cumpara produse sau bunuri sunt
interesati sa verifice daca furnizorul acestora a calculat corect partea de taxa care
ii revenea.
Valoarea adaugata reprezinta diferenta dintre incasarile realizate din
vanzarea bunurilor sau prestarea serviciilor si platilor privind achizitionarea
bunurilor sau serviciilor.
Platitorul de T.V.A. este orice persoana juridica sau fizica care
achizitioneaza un bun sau serviciu.
Unitatea de impunere a T.V.A. este unitatea monetara.
Obiectul T.V.A. reprezinta orice bun sau serviciu supus de procesul de
vanzare-cumparare.
Cota de impunere este cota procentuala, dupa cum urmeaza:
1). Cota standard de 24%
2). Cota redusa de 9% pentru:
- intrari la muzeu, case memoriale, monumente istorice, gradini botanice si
biologice;
- livrari de manuale scolare, carti, reviste, ziare;
- livrari de produse si echipamente antropedice;
- medicamentele de uz uman si veterinar;
- cazarea in regim hotelier.
Exista cinci tipuri de T.V.A.:
1). T.V.A. colectata, care este scrisa pe facturile emise privind vanzarea
bunurilor sau prestarea serviciilor.
2). T.V.A. deductibila, inscrisa pe facturile primite in urma achizitionarii de
produse sau servicii.
3). T.V.A. de plata, este determinata ca diferenta intre T.V.A. colectata si
T.V.A deductibila, atunci cand T.V.A. colectata este mai mare decat T.V.A.
deductibila.
4). T.V.A. de recuperat, este determinata ca diferenta intre T.V.A. colectata
si T.V.A. deductibila, atunci cand T.V.A. deductibila este mai mare decat T.V.A.
colectata.
 5). T.V.A. neexigibila, este utilizata pentru evidenta stocurilor pana in
momentul vanzarii.

2.4. Accizele

Accizele reprezinta taxe speciale de consumatie care se datoreaza bugetului

de stat pentru anumite produse din tara si din import, fiind incluse in pretul de
vanzare a acestora. Reprezinta a doua sursa de venituri a bugetului de stat. Ele se
percep asupra produselor care se consuma in cantitati mari si care nu pot fi
inlocuite de cumparatori cu altele de acelasi tip. pentru a se evita o dubla
impozitare se admitea ca in cazul unor produse sa se deduca din accizele datorate
bugetului de stat pentru produsele finale, accizele aferente materiilor prime
introduse in procesul de prelucrare.
Practicarea acestor deduceri i-a dezavantajat pe agentii economici care
utilizau materii prime impuse cu accize. Astfel, acesta din urma poate aparea in
postura de producator de materii prime sau de prelucrator al acestora. Influenta
negativa a cursului de schimb apare intotdeauna in costurile de productie ale
agentului economic care beneficiaza de dreptul de deducere a accizelor.
Obiectul. Accizele se percep asupra unor produse de larg consumatorilor
care sunt considerate de lux si unele chiar nocive, cum ar fi:
a). Berea
b). Vinurile
c). Bauturile fermentate(altele decat berea si vinul)
d). Produsele intermediare
e). Alcoolul etilic
f). Tutunul prelucrat
g). Produsele energetice destinate utilizarii drept combustibil pentru
incalzire si combustibil pentru motor.
h). Energia electrica
i). Cafeaua verde, cafeaua prajita si solubila
 j). Blanurile naturale
k).Bijuteriile din aur, platina, cu exceptia verighetelor
l). Articolele din cristal
m). Armele si armele de vanatoare(nu cele militare).
n). Iahturile si alte nave si ambarcatiuni pentru agrement.
Platitorii de accize sunt persoanele juridice, AF si PFA care produc sau
achizitioneaza astfel de produse.
Scutiri de la plata accizelor:
- livrarea in contextul relatiilor consulare sau diplomatice;
- organizatiile internationale;
- NATO;
- alcoolul etilic daca este utilizat in scop madical, farmaceutice sau cand
sunt utilizate pentru producerea de alimente;
- berea, vinul produs in gospodarie, cu scopul de a nu fi vandut;
- alte produse conform titlului VII Cod fiscal.
Calculul accizelor
Accizele se calculeaza diferentiat in functie de grupa de produse
la care se refera. Accizele percep TVA-ul si se calculeaza o singura data, prin
aplicarea de cote procentuale promotionale asupra bazei de impozitare.
Plata accizelor se efectueaza in lei, lunar pana la data de 25 a lunii
urmatoare pe baza Decontului privind accizele sia Declaratiei de impunere prin
virament bancar sau numerar. Neplata integrala si la termen a accizelor atrage
majorari de intarziere.

Iti mai trimit eu cateva informatii legate de impozite. Scoti de acolo si pui ce-ti trebuie,
insa obligatoriu pui schemele ce le vei gasii. Refaci repede ce ti-am spus si cand incepe
scoala imi arati ce ai lucrat.