2. Impozitele – noțiuni generale.

Impozitul este cea mai veche resursă financiară. Impozitul reprezintă o contribuţie
băneasca obligatorie cu titlu nerambursabil, datorată, conform legii, statului de către persoanele
fizice şi juridice pentru veniturile care le obţin sau pentru averea pe care o posedă. Plata
impozitului se efectuează în cuantumul şi termenul precis stabilit prin lege. Principalele trăsături
ale impozitelor sunt:
Legalitatea impozitelor. Aceasta presupune, că instituirea de impozite se face în baza
autorizării conferite prin lege.
Obligativitatea impozitelor. Aceasta înseamnă, că plata nu este benevolă, ci are caracter
obligatoriu pentru toate persoanele care obţin venituri sau deţin bunuri din categoria celor supuse
impozitării conform legilor în vigoare.
Nerestituirea impozitelor. Prevede, că prelevările de impozite la fondurile publice de
resurse financiare se fac cu titlu definitiv şi nerambursabil.
Nonechivalenţa impozitelor. Poate fi înţeleasă, pe de o parte, ca o plată în schimbul căreia
contribuabilii nu beneficiază de contraservicii imediate şi direct din partea statului, pe de altă
parte, ca o diferenţă între cuantumul impozitelor plătite şi valoarea serviciilor primite în schimb
în viitor.
Impozitele la care sunt obligate subiectele plătitoare îndeplinesc, în principiu, trei funcţii:
a) Contribuţia la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societăţii (fiscală) este o
obligaţie a tuturor persoanelor fizice sau juridice care obţin venituri impozabile sau taxabile.
Aceste fonduri sunt utilizate de stat pentru finanţarea de obiective şi acţiuni cu caracter general,
folosind întregii colectivităţi ca: finanţarea instituţiilor publice, constituirea rezervelor de stat,
alte acţiuni şi obiective cu caracter economic şi social.
b) Redistribuirea unor venituri primare sau derivate (socială) este operaţiunea de
preluare a unor resurse în vederea repartizării lor pentru satisfacerea unor trebuinţe acceptate în
folosul altora decât posesorii iniţiali ai resurselor.
c) Reglarea unor fenomene economice sau sociale (economică) Impozitele, în rolul de
instrumente ale politicii economice, pot fi folosite pentru impulsionarea sau suprimarea
dezvoltării unor sectoare sau ramuri ale economiei, de stimulare ori de reducere a producţiei sau
a consumului unor mărfuri, de extindere a exportului sau de restrângere a importului anumitor
bunuri etc.
Impozitul reprezintă un instrument complex alcătuit dintr-un şir de componente.
Principalele elementele ale impozitului înaintate în teoria şi practica financiară sunt următoarele
(vezi Codul Fiscal al Republicii Moldova cu ultimile modificări, a.2022):
1. Obiectul impozitului,
 2. Baza de calcul (materia impozabilă)
3. Subiectul impozitului (contribuabil, plătitor)
4. Suportatorul (destinatarul) impozitului
5. Sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte impozitul (venit ori, excepţional,
averea).
6. Unitatea de impunere
7. Cota impozitului (cuantumul unitar, unitatea de evaluare)
8. Asieta (modul de aşezare) impozitului
9. Termenul de plată
10. Înlesnirile fiscale
11. Sancţiunile.
În practica fiscală internaţională intâlnim o diversitate de impozite, care se deosebesc ca
formă şi continuţ. În functie de trasaturile de fond impozitele se grupează în două categorii:
- impozite directe;
- impozite indirecte.
În funcție de nivelul la care sunt administrate distingem impozite și taxe generale de stat
și impozite și taxe locale. În Repuvblica Moldova, conform Codului Fiscal sunt aplicate ?? de
impozite și taxe, și anume ? impozite și taxe generale de stat și ?? impozite și taxe locale.
Sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat include: impozitul pe venit; taxa pe valoarea
adăugată; accizele; impozitul privat; taxa vamală; taxele rutiere. Cotele impozitelor și taxelor
generale de stat, se stabilesc de Parlament și sunt prevăzute în CF. Cotele taxelor locale se aplică
de către autorităţile administraţiei publice locale.