Minesterul Educaţiei și Cercetarii al Republicii Moldova

Universitatea de Studii Europene din Moldova

Catedra “Finanţe și bănci’’

REFERAT
“Sistemul de impozite si taxe in Republica Moldova’’

A elaborat Costiș Ana, gr.101 FB

A verificat Burbulea Rodica ,

Doctor in științe economic

Chişinău 2024

Cuprins

1. 1. Definirea impozitului
1.2. Rolul impozitul
1.3. Clasificări
1.4. Sistemul fiscal al Republicii Moldova
1.5. Elementele impozitului
1.6. Necesitatea şi funcţionalitatea impozitelor

1.7 Concluzie

1.1. Definirea impozitului

Conform Codului fiscal al Republicii Moldova , impozitul este o plată obligatorie cu titlu
gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul
împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport
cu contribuabilul care a achitat aceasta plată.

În general, impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu

nerambursabil, datorată, conform legii, bugetului de stat de către persoanele fizice şi
juridice pentru veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le posedă.
Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înţeles în sensul că plata acestora către stat
este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice sau juridice care realizează venit dintr-o
anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datorează
impozit. Dreptul de a introduce impozite îl are statul şi acest drept este exercitat, de cele
mai multe ori, prin intermidiul organelor puterii centrale, iar uneori şi prin organele
administraţiei de stat locale. Parlamentul se pronunţă în legătură cu introducerea
impozitelor de stat de importanţă naţională, iar organele de stat locale pot introduce
anumite imozite în favoarea unităţilor administrativ-teritoriale.
Impozitele sunt plăţi care se fac către stat cu titlu definitiv şi nerambursabil. În schimbul
acestora, plătitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată.

1.2. Rolul impozitului

Rolul impozitului se manifestă pe plan financiar, economic şi social, dar în mod diferit de
la o etapă de dezvoltare a economiei la alta.

Rolul impozitelor : 1) financiar : procură guvernului bani pentru finanţarea cheltuielilor

publice; 2) economic : instrument de politică economică în cadrul intervenţionismului
fiscal; 3) social: instrument de redistribuire a veniturilor din societate între defiritele
categorii sociale.

Acţionînt prin impozite, autorităţile publice influenţează toate activităţile, induc în acestea
efecte dorite. Ele sunt folosite atît în intervenţionismului conjunctural, cît şi în cel structural
pentru realizarea stabilizării, distribuţiei şi alocării resurselor.
1.3. Clasificări
În practica financiară se întîlneşte o diversitate de impozite care se deseobesc nu numai ca
formă, dar şi după conţinut. Cele mai des utilizate clasificări ale impozitelor sunt:

Clasificarea administrativă constă în gruparea impozitelor după colectivitatea

benificiară. Ea distinge impozitele ce revin statului (impozitul pe venit, taxa pe valoarea
adăugată, accizele) de impozitele cuvenite colectivităţilor locale (impozitul pe imobil,
impozitul funciar etc.)
Clasificare economică distinge impozitele în funcţie de obiectul impunerii şi în fucţie de
factorii sau agenţii economici care sunt afectaţi de ipozite : a) în funcţie de obiectul
impunerii (impozitul pe venit, impozitul pe consum, impozitul pe avere); b) în funcţie
de factorii şi agenţii economici afectaţi de impozite (impozitele ce afectează familiile,
impozitele ce afectează firmele, impozitele care taxează produsele).
Clasificarea fiscală OCDE, care serveşte la evaluarea statistică a sistemelor fiscale pe ţări şi
la recomandări în acest domeniu, împarte impozitele în următoarele şase grupe de bază:
1000 Impozite pe venit, profit şi cîştig de capital
1100 Impozite plătite de persoane fizice

1200 Impozite plătite de persoane juridice

2000 Contribuţii de asigurări sociale

3000 Impozite pe salariu şi forţă de muncă

4000 Impozite pe proprietate

5000 Impozite pe bunuri şi servicii

6000 Alte impozite

În clasificarea OCDE, impozitele cu cel mai ridicat randament fiscal sunt cele din grupa
1000, 2000 şi 5000. Aceste trei grupuri reprezinză o medie de peste 90% din totalul
veniturilor fiscale din ţările OCDE şi din ţările în tranziţie.
În Republica Moldova, conform Codului fiscal (Legea Republicii Moldova nr.1163-XIII
din 24.04.97), se percep impozite şi taxe generale de stat şi locale.
Sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat include:

impozitul pe venit;
taxa pe valoarea adăugată;
accizele;
impozitul privat;
taxa vamală;
taxele percepute în fondul rutier.
Sistemul impozitelor şi taxelor locale include:
impozitul pe bunurile imobiliare;
impozitul pentru folosirea resurselor naturale;
taxa pentru amenajarea teritoriului;
taxa pentru dreptul de a organiza lecitaţii locale şi loterii;
taxa hotelieră;
taxa pentru plasarea publicităţii ;
taxa pentru parcarea autovehiculelor ;
taxa pentru trecerea frontierei de stat.

1.4. Sistemul fiscal al Republicii Moldova

În 1997, legislaţia fiscală a Republicii Moldova a fost consolidată în Codul fiscal pentru
care au fost adoptate regulamente ulterioare de implementare. Aceasta a asigurat
stabilitatea şi transparenţa relatică a cadrului legal, necesare unui sistem fiscal eficient şi
echitabil.
Structura sistemului fiscal al Republicii Moldova este similară cu cea a majorităţii ţărilor în
tranziţie. Impozitele indirecte (TVA, accizele şi taxele vamale) reprezintă ponderea
majoritară de 56% din totalul veniturilor (2001), pe cînd impozitele directe (impozitul pe
venit pentru persoane juridice sau fizice, impozitul pe bunuri imobiliare) constituie circa
21%. Ponderea insuficientă a impozitelor directe este consecinţa crizei profunde din
sectorul microeconomic al Republicii Moldova. În acest sens, politicile guvernamentale de
incitare a creşterii economice sunt importante pentru creşterea veniturilor bugetare şi
asigurarea corespunzătoare a serviciilor publice.

Politicile de impozitare trebuie să asigure stabilirea unui echilibru între colectarea

veniturilor suficiente pentru acoperirea cheltuielilor publice şi stimularea activităţii de
antreprenoriat.
Una din problemele majore care urmează să fie soluţionată în contextul politicii de
impotizare, promovate în Republica Moldova, este asigurarea echităţii fiscale. Deşi cotele
impozitelor în republică nu sunt înalte, există un număr exagerat de facilităţi fiscale, care au
condus la diminuarea critică a încasărilor din impozite şi care au complicat mult sistemul
fiscal. Prin urmare, unul din obiectivele politicii impozitare din Republica Moldova trebuie
să fie consolidarea şi simplificarea legislaţiei fiscale.

1.5. Elementele impozitului

Printre elementele impozitului se numără:
Denumirea impozitului corespunde caracterului financiar-economic şi juridic al
acestuia. De exemplu, impozit pe venit, taxă pe valoarea adăugată etc. ;
Debitorul, subiectul (plătitorul) poate fi orice persoană fizică sau juridică căreia îi
revine obligaţia de a plăti în contul bugetului de stat, conform legii, sumele care

i i i i bli f i l il b ld
 constituie impozite, taxe sau este obligată să efectueze anumite prelevări la bugetul de
stat ;
Suportatorul (destinatarul) este persoana care suportă efectiv impozitul;
Obiectul sau materia impozabilă reprezintă veniturile sau bunurile impozabile ori
taxabile ;
Sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte impozitul: din venit sau din avere ;
Unitatea de evaluare – unitate de măsura, care se foloseşte pentru exprimarea
dimensiunii obiectului impozabil ;
Cota impunerii reprezintă impozitul aferent unei unităţi de impunere. Impozitul poate fi
stabilit într-o sumă fixă sau în cote procentuale ;
Asieta sau modul de aşezare a impozitului – totalitatea măsurilor care se iau de organele
fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului
impozabil, stabilirea mărimii materiei impozabile şi determinarea impozitului datorat
statului;
Termenele de plată indică data la care sau pînă la care un anumit impozit trebuie
achitat la bugetul statului ;
Inlesnirile, drepturile si obligaţiile debitorilor sunt elemente legal admise de actele
normative care instituie venituri bugetare ;
Răspunderea debitorilor ;
Calificarea impozitului se referă la stabilirea caracterului local sau central al
impozitului.

1.6. Necesitatea şi funcţionalitatea impozitelor

În evoluţia lor istorică, impozitele au cunoscut forme concrete de manifestare, specifice

nivelului social – economic atins de societate, precum şi modului de formare şi utilizare a
cheltuielilor publice.

Concepţii despre impozite au fost formulate în cadrul teoriei contractului social ori în cea a
solidarităţii sociale sau naţionale a oamenilor. Conform teoriei contractului social
formulată de J.J. Rousseau, dreptul statului de a institui impozite rezultă din însăşi
contractul social care a dus la apariţia statului; teoria solidarităţii sociale şi naţionale a
oamenilor consideră că temeiul impozitelor pe care cetăţenii le suportă se află în însăşi
această solidaritate.

Este de menţionat că aprecierea capacităţii contributive a plătitorilor de impozite ocupă un

loc important în doctrina financiară – aspect care îşi găseşte expresia şi în maximele
impunerii formulate de Adam Smith.
Literatura de specialitate caută să adîncească şi să delimiteze elementele fundamentale care
ţin de natura şi funcţionalitatea contemporană a impozitelor. În acest sens, se configurează
concepţia potrivit căreia, în esenţă, impozitele trebuie să determine stimularea iniţiativei
particulare, creşterea şi stabilitatea economică a statelor.
În spaţiul geografic european se remarcă politica fiscală concepută şi aplicată de
Comunitatea Europeană ce-şi propune înlăturarea discriminărilor fiscale şi armonizarea
legislaţiilor fiscale naţionale din statele membre ale Comunităţii.

1.7 Concluzie

Prin mijlocul acestei lucrări am făcut concluzia că impozitul constituie una din
pârghiile economice, prin intermediul căreia statul încearcă să rezolve
probleme. Necesitatea impozitelor este indiscutabilă :

1. Impozitul este o sursă a finanțării cheltuielilor de interes general al statului și

al administrației locale.
2. Impozitele reprezintă un izvor principal al formării veniturilor bugetului de
stat și al finanțării cheltuielilor publice.
3. Reglamentarea nivelului veniturilor populaţiei
4. Acordarea ajutoarelor categoriilor socialmente vulnerabile ale populaţiei.
Pentru Republica Moldova este importantă studierea practicii mondiale în
domeniul fiscalităţii, în special ceea ce priveşte impozitul pe venitul personal,
deoarece sistemul fiscal naţional se află la etapa de reformare şi necesită o
perfecţionare continuă.
Modernizarea şi creşterea capacităţii sistemului informatic al administraţiei
fiscal va conduce la îmbunătăţirea conformării voluntare şi reducerea
substanţială a evaziunii fiscal şi implicit la creşterea colectării veniturilor
bugetare ca procent din PIB foarte aproape de media europeană.
Modernizarea administraţiei fiscale transformîndu-se într-o instituţie orientată
spre performanţă , mai transparentă, mai responsabilă, mai echitabilă şi
orientată spre servicii de calitate, va maximiza încrederea în sistem şi va crea
premisele reducerii fiscalităţii în Republica Moldova.
Lipsa resurselor financiare este o problemă gravă a economiei în Republica
Moldova. Modalitatea cea mai eficientă de soluţionare poate fi modernizarea
politicii bugetare şi tindinţa de constituire unui sistem transparent şi
stimulatoriu pentru desfăşurarea activităţii economice.
 Bibliografie

1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.94

2. Codul fiscal al Republicii Moldova, publicat pe data de 25.03.2005 în
Monitorul oficial
3.https://ro.scribd.com/document/326755619/Referat-Sistemul-impozitelor-in-
Republica-Moldova