Sistemul fiscal al Republicii Moldova

1. Esenţa sistemului fiscal al Republicii Moldova.

2. Funcţiile impozitelor şi factorii de influenţă.
3. Clasificarea impozitelor.
4. Drepturile şi obligaţiile şi apărarea intereselor contribuabililor.

1.
Conform art. 2 al Codului fiscal, Sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă
totalitatea impozitelor şi taxelor, a principiilor, formelor şi metodelor de stabilire, modificare şi
anulare a acestora, prevăzute Codul fiscal, precum şi totalitatea măsurilor ce asigură achitarea
lor.
Elementele sistemului fiscal sunt:
- Sistemul de impozite şi taxe;
- Legislaţia fiscală;
- Administrarea fiscală şi organele fiscale.
Toate aceste verigi sânt strâns legate între ele, deoarece în baza legislaţiei fiscale
activează aparatul fiscal, având ca scop utilizarea sistemului de impozite ca sursă de venit a
statului. Eficienţa sistemului fiscal depinde de situaţia reală a fiecărui element al lui.
În Republica Moldova se percep impozite şi taxe de stat şi locale.
Sistemul impozitelor şi taxelor de stat include:
a) impozitul pe venit;
b) taxa pe valoarea adăugată;
c) accizele;
d) impozitul privat;
e) taxa vamală;
f) taxele rutiere;
g) impozitul pe avere.
Sistemul impozitelor şi taxelor locale include:
a) impozitul pe bunurile imobiliare; a1) impozitul privat; b) taxele pentru resursele
naturale; c) taxa pentru amenajarea teritoriului; d) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe
teritoriul unităţii administrativ-teritoriale; e) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei);
f) taxa de aplicare a simbolicii locale; g) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări
servicii; h) taxa de piaţă; i) taxa pentru cazare; j) taxa balneară; k) taxa pentru prestarea
serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale, orăşeneşti şi săteşti (comunale); l)
taxa pentru parcare; m) taxa de la posesorii de cîini; p) taxa pentru parcaj; r) taxa pentru
salubrizare; s) taxa pentru dispozitivele publicitare.
Astfel, sistemul de impozite şi taxe include impozitele şi taxele percepute în conformitate
cu legislaţia în vigoare.
Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit , care nu ţine de efectuarea unor acţiuni
determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de
răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care achită această plată.
Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit , care nu este impozit şi se percepe pentru
unele servicii sau acţiuni executate de către unele instituţii publice, care au un caracter juridic.
Alte plăţi efectuate în limitele relaţiilor reglementate de legislaţia fiscală nu fac parte din
categoria plăţilor obligatorii, denumite impozite şi taxe.
Legislаţiа fiscаlă este chemаtă să stаbileаscă normele juridice de instituire а impozitelor
şi sаncţiunilor pentru nerespectаreа disciplinei fiscаle.
Impozitele şi taxele percepute în conformitate cu Codul fiscal şi cu alte acte normative
adoptate în conformitate cu acesta reprezintă surse de venituri ale bugetului de stat şi ale
bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale. Impozitul privat se virează la bugetul de stat sau la
bugetul unităţii administrativ-teritoriale, în funcţie de apartenenţa bunului. Impozitul pe venitul
persoanelor fizice şi taxele rutiere (în partea ce ţine de taxa pentru folosirea drumurilor de către
9
autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova) reprezintă surse de reglementare a
veniturilor sistemului bugetar. Pentru unitatea teritorială autonomă cu statut juridic special, surse
de reglementare a veniturilor sistemului bugetar sînt de asemenea impozitul pe venitul
persoanelor juridice (colectat pe teritoriul unităţii teritoriale autonome), taxa pe valoarea
adăugată (în partea ce ţine de taxa pe valoarea adăugată la mărfurile produse şi serviciile prestate
de agenţii economici din unitatea autonomă) şi accizele la mărfurile (producţia) supuse accizelor,
fabricate pe teritoriul unităţii date.
Impozitele şi taxele de stat şi locale se stabilesc, se modifică sau se anulează exclusiv
prin modificarea şi completarea Codului fiscal.
Modificările şi/sau completările Codului fiscal şi ale legilor de punere în aplicare a
titlurilor Codului fiscal se pun în aplicare peste 180 de zile calendaristice de la data publicării
legii de modificare şi/sau de completare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Pe parcursul anului fiscal (calendaristic), stabilirea de noi impozite şi taxe de stat şi
locale, în afară de cele prevăzute de cod, sau anularea ori modificarea impozitelor şi taxelor în
vigoare privind determinarea subiecţilor impunerii şi a bazei impozabile, modificarea cotelor şi
aplicarea facilităţilor fiscale se permit numai concomitent cu modificarea corespunzătoare a
bugetului de stat şi a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.
Deciziile autorităţilor administraţiei publice – ale municipiilor, oraşelor, satelor
(comunelor), precum şi ale altor unităţi administrativ-teritoriale instituite în condiţiile legislaţiei,
– cu privire la punerea în aplicare, la modificarea, în limitele competenţei lor, a cotelor, a
modului şi termenelor de achitare şi la aplicarea facilităţilor se adoptă pe parcursul anului fiscal
concomitent cu modificările corespunzătoare ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.
Аpаrаtul fiscаl trebuie sа dirijeze аctivitаteа de instruire а contribuаbililor în mаterie de
impozit, să coordoneze аşezаreа şi percepereа corectă а impozitelor.
Sistemul de аdministrаre fiscаlă reprezintă totаlitаteа instituţiilor, аctivitаteа cărorа este
аxаtă în mod principаl sаu secundаr pe exercitаreа аtribuţiilor fiscаle. Orgаnele cu аtribuţii de
аdministrаre fiscаlă, existente în Republicа Moldovа sunt prezentаte mаi jos:

Sistemul de аdministrаre fiscаlă

Serviciul fiscal de Stаt : Aparatul central; DGAF Chișinău;

Orgаnul Fiscаl DGAF Nord; DGAF Centru; DGAF Sud.

Centrul Nаţionаl Аnticorupţie

Orgаne cu Orgаnele Vаmаle

аtribuţii de
аdministrаre
fiscаlă Curteа de conturi (cu cаrаcter recomаndаtiv pentru instituţiile
publice)

Serviciile de colectаre а impozitelor din cаdrul primăriilor

Figura 1. Sistemul de аdministrаre fiscаlă

Administrarea fiscală în Republica Moldova reprezintă activitatea autorităților

guvernamentale abilitate și responsabile pentru asigurarea completării și transferării, în mod
corespunzător, către bugetele de toate nivelurile a sumelor obligațiilor fiscale, precum și
realizarea acțiunilor de urmărire și investigație în cazul încălcărilor fiscale.

2.
Dezbaterea asupra fundamentelor şi obiectivelor impozitului apare pentru prima dată în
economia politică, când A. Smith enumeră principiile de impozitare (maximele). Până la
10
începutul secolului XX şi, de asemenea; până la criza din anii 30, această dezbatere rămâne
centrată pe problema determinării asietei impozitului. Funcţia sa primordială era, în acel
moment, de a finanţa activităţile statului, reduse la îndeplinirea sarcinilor regaliene şi, prin
urmare, obiectivul esenţial constă, deci, în a căuta mijlocul cel mai eficace de a acoperi
cheltuielile angajate. După criza din anii 30 şi după al doilea război mondial, sub influenţa
ideilor keynisiste intervenţia statului în economie creşte şi paralel rolul impozitului se măreşte.
Instrument privelegiat de finanţare a cheltuielilor publice, el devine de asemenea un instrument
de politică economică şi socială destinat satisfacerii obiectivelor de stabilizare macroeconomică
şi de redistribuire ale statului. Dar aceste funcţii sunt mai controversate.
În literatura de specialitate sunt definite cinci funcţii de bază ale impozitelor:
1. fiscală;
2. de stimulare;
3. de redistribuire;
4. de reglare;
5. de control.
Funcţia fiscală a impozitelor se manifestă prin contribuţia permanentă şi sistematică
a impozitelor la formarea resurselor financiare ale statului.
Contribuţia la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societăţii este o obligaţie a
tuturor persoanelor fizice sau juridice care obţin venituri impozabile sau taxabile. Aceste fonduri
sunt utilizate de stat pentru finanţarea de obiective şi acţiuni cu caracter general, folosind întregii
colectivităţi ca: finanţarea instituţiilor publice, constituirea rezervelor de stat, alte acţiuni şi
obiective cu caracter economic şi social.
Din definiţia impozitelor reiese că acestea reprezintă prelevări cu caracter obligatoriu şi
forţat. Anume stabilitatea încasărilor este factorul principal, care atribuie impozitelor rolul
primordial în structura veniturilor bugetare şi permite prin intermediul lor de a satisface
necesităţile publice. Anume funcţia fiscală a impozitelor contribuie la redistribuirea venitului
naţional în folosul păturilor sociale.
Din latină „fiscus” reprezintă trezoreria statului. Funcţia fiscală timp îndelungat era o
funcţie suficientă pentru reflectarea conţinutului şi destinaţiei impozitului. În statele slab
dezvoltate şi în cele cu regim totalitar de conducere funcţia fiscală şi până în prezent prevalează
asupra celorlalte funcţii. În aceste condiţii, povara fiscală ridicată şi utilizarea fiscalităţii numai
în interesele statului duce la apariţia fenomenului de evaziune fiscală. Contribuabilii nu numai că
nu îşi îndeplinesc pe deplin obligaţiile fiscale, dar caută diverse modalităţi legale şi ilegale de a
eschiva de la plata impozitelor.
Prin funcţia fiscală a impozitelor se tinde spre acumularea veniturilor bugetare, care
ulterior sunt redistribuite, în cea mai mare parte, în sfera neproductivă, cum ar fi învăţământul,
sănătatea, ştiinţa, cultura ş.a. Utilizarea eficientă a resurselor bugetare în aceste domenii
stimulează progresul social, dar rezultatele acestei stimulări sunt resimţite peste o perioadă mai
îndelungată de timp. În acest context a apărut necesitatea de utiliza impozitele şi ca un
instrument de stimulare a activităţii economice, iar efectele stimulatorii să fie resimţite într-o
perioadă mai scurtă de timp.
Astfel se delimitează funcţia de stimulare a impozitelor ca o funcţie separată. Funcţia de
stimulare a impozitelor se manifestă atât prin favorizarea cât şi prin pedepsirea contribuabililor.
Utilizarea în fiscalitate a înlesnirilor şi sancţiunilor fiscale presupune în ambele cazuri efectul de
stimulare, deoarece fiecare măsură se aplică ca o reacţie la starea anumitei sfere a activităţii
economice, care necesită amestecul statului. Prin intermediul funcţiei de stimulare, impozitul
devine un instrument viabil al politicii sociale a statului.
Funcţia de redistribuire a impozitelor are un caracter obiectiv şi reiese din funcţiile de
bază ale statului. Această funcţie asigură procesul de redistribuire a unei părţi a produsului intern
brut. Prin funcţia dată se accentuează rolul impozitului ca un instrument centralizat în relaţiile de
distribuire şi redistribuire a resurselor financiare publice.

11
 Redistribuirea unor venituri primare sau derivate este operaţiunea de preluare a unor
resurse în vederea repartizării lor pentru satisfacerea unor trebuinţe acceptate în folosul altora
decât posesorii iniţiali ai resurselor (în folosul beneficiarilor cheltuielilor publice).
Iniţial funcţia de redistribuire avea un caracter preponderent fiscal, dar odată cu
dezvoltarea economiei statul tot mai mult se implică în organizarea activităţii economice.
Astfel, funcţia de redistribuire capătă un caracter regularizator, care se înfăptuieşte prin
intermediul mecanismului fiscal. În prezent mecanismul de reglare a activităţii economice a
statului prin intermediul impozitelor este foarte dezvoltat, ceea ce permite de a delimita separat
funcţia de reglare a impozitelor.
Funcţia de reglare a impozitelor reiese din necesitatea reglementării de către stat a unor
procese economice şi sociale. Funcţiile economice ale statului se complică în condiţiile
dezvoltării relaţiilor de piaţă şi liberalizării activităţii agenţilor economici.
Reglarea unor fenomene economice sau sociale acţionează în mod diferit în cazul
unităţilor economice sau a persoanelor fizice. La unităţile economice, prin impozite şi taxe se
influenţează preţurile mărfurilor şi tarifelor executărilor de lucrări şi servicii publice,
rentabilitatea, eficienţa economico-financiară, etc. La persoanele fizice, prin impozite şi taxe se
stimulează utilizarea cât mai productivă a terenurilor agricole şi ale altor bunuri, pe care le au în
patrimoniul personal, se limitează consumul unor produse dăunătoare pentru sănătate (prin
accize), etc.
Impozitele, ca şi finanţele îndeplinesc funcţia de control, care reflectă corectitudinea
derulării, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, a procesului de distribuţie, permite de a
verifica dacă încasîrile fiscale sunt colectate la timp, corect şi complet şi, în rezultat, poate
determina necesitatea şi direcţiile efectuării reformei fiscale.

3.
În practica financiară se întâlneşte o diversitate de impozite care se deosebeşte nu numai
ca formă, dar şi ca conţinut. Există mai multe criterii de clasificare a impozitelor:
I. După trăsăturile de fond şi de formă, impozitele pot fi grupate în impozite directe şi
impozite indirecte.
Impozitele directe au caracteristic faptul că se stabilesc nominal în sarcina unor persoane
fizice şi juridice, în funcţie de veniturile sau averea acestora pe baza cotelor de impozit prevăzute
de lege. Ele se încasează direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite.
Impozitele directe pot fi grupate în:
 impozite reale;
 impozite personale.
Impozite reale – se stabilesc cu anumite obiective motivate (pământul, clădirile, fabricile)
făcându-se abstracţia de situaţia personală a subiectului impozitului. Aceste impozite se mai
numesc impozite obiective sau pe produs. Cea mai veche formă a impunerii.
Impozite personale – se aşează asupra veniturilor sau averii, în strânsă legătură cu situaţia
personală a subiectului impozitului, motiv pentru care se numesc impozite subiective.
Impozitele indirecte – se percep cu prilejul vânzării unor bunuri şi prestări de servicii
(transport, spectacole, activităţi hoteliere etc.), ceea ce înseamnă că ele vizează cheltuielile.
După forma pe care o îmbracă impozitele indirecte pot fi grupate în:
 taxe de consumaţie;
 venituri de la monopolurile fiscale;
 taxe vamale;
 taxe de timbru de înregistrare.
II. Dacă avem în vedere obiectul impunerii, atunci impozitele pot fi clasificate în:
 impozite pe venit;
 impozite pe avere;
 impozite pe consum (pe cheltuieli).

12
 III. În funcţie de scopul urmărit la introducerea lor, impozitele pot fi:
 impozite financiare;
 impozite de ordine.
Impozite financiare sunt instituite în scopul realizării de venituri necesare acoperirii
cheltuielilor statului. Astfel de impozite sunt: impozitele pe venit, taxele de consumaţie.
Impozite de ordine sunt introduse mai ales, pentru limitarea anumitor acţiuni sau pentru
realizarea unui scop anumit, cu caracter nefiscal.
IV. După frecvenţa realizări lor, impozitele se pot grupa în impozite:
 impozite permanente;
 impozite incidentale.
Impozite permanente se încasează periodic de regulă anual.
Impozite incidentale se introduc şi se încasează o singură dată.
V. Impozitele mai pot fi grupate şi după instituţia care le administrează:
În statele de tip federal:
 impozite federale;
 impozite ale statelor;
 impozite ale provinciilor şi regiunilor membre al federaţiei;
 impozite locale.
În statele de tip unitar:
 impozite ale administraţiei centrale de stat (Taxa pe Valoarea Adăugată, Accize,
Impozit pe venit, Taxe vamale, Impozitul privat, Taxele rutiere speciale etc.)
 impozite ale organelor administraţiei de stat locale (Impozitul pe bunurile imobiliare,
Impozitul pentru utilizarea resurselor naturale, Taxa pentru amenajarea teritoriului, Taxa pentru
cazare, Taxe pentru parcare, Taxa de piaţă, Taxa pentru dreptul de aplicare a simbolicii locale,
Taxa pentru dreptul de prestare a serviciilor auto de călători, Taxa pentru publicitate etc.).

4.
Contribuabilul are dreptul:
a) să obţină pe gratis de la inspectoratul fiscal de stat teritorial şi serviciul de colectare a
impozitelor şi taxelor locale informaţii despre impozitele şi taxele în vigoare, precum şi despre
actele normative care reglementează modul şi condiţiile de achitare a acestora;
b) să se bucure de o atitudine corectă din partea organelor cu atribuţii de administrare
fiscală şi a persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;
c) să-şi reprezinte interesele în organele cu atribuţii de administrare fiscală personal sau
prin intermediul reprezentantului său;
d) să direcţioneze anual un cuantum procentual de 2% din suma impozitului pe venit
calculat anual la buget către beneficiarii desemnării procentuale potrivit art.15 2 dacă nu are
datorii la impozitul pe venit pentru perioadele fiscale anterioare;
e) să obţină amînarea, eşalonarea, trecerea în cont a impozitelor în modul şi în condiţiile
prevăzute de prezentul cod;
e1) să solicite şi să obţină de la Serviciul Fiscal de Stat soluţia fiscală individuală
anticipată în modul şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod;
f) să prezinte organelor cu atribuţii de administrare fiscală şi persoanelor cu funcţii de
răspundere ale acestora explicaţii referitoare la calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor;
g) să conteste, în modul stabilit de legislaţie, deciziile, acţiunile sau inacţiunea organelor
cu atribuţii de administrare fiscală şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;
h) să beneficieze de alte drepturi stabilite de legislaţia fiscală;
i) să beneficieze de facilităţile fiscale, la care are dreptul conform legislaţiei fiscale, pe
perioada fiscală în care a întrunit toate condiţiile stabilite.
Contribuabilul este obligat:

13
 a) să respecte modul stabilit de înregistrare (reînregistrare) de stat şi de desfăşurare a
activităţii de întreprinzător;
b) să se pună la evidenţă la organul fiscal în a cărui rază îşi are sediul stabilit în
documentele de constituire (înregistrare) şi să primească certificatul de atribuire a codului fiscal.
Aceste prevederi nu se aplică persoanelor al căror număr de identificare de stat reprezintă codul
fiscal, cu excepţia contribuabililor pentru care codul fiscal este cel atribuit în conformitate cu
art.5 pct.28) lit.a), b), c), d) şi e) al Codului fiscal. Contribuabilii care sînt înregistraţi de către
organele abilitate cu dreptul de înregistrare de stat se iau la evidenţa organului fiscal respectiv
conform informaţiei prezentate de către aceste organe;
c) să ţină contabilitatea conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să întocmească
şi să prezinte organului fiscal şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale dările de
seamă fiscale prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor de evidenţă în
conformitate cu cerinţele legislaţiei, să efectueze încasările băneşti în numerar prin intermediul
dispozitivelor şi sistemelor pentru înregistrarea operaţiunilor cu numerar, respectînd
reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror specific permite
efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de casă şi de control;
d) să prezinte informaţii veridice despre veniturile rezultate din orice activitate de
întreprinzător, precum şi despre alte obiecte ale impunerii;
e) să achite la buget, la timp şi integral, sumele calculate ale impozitelor şi taxelor,
asigurînd exactitatea şi veridicitatea dărilor de seamă fiscale prezentate;
f) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să prezinte, la prima cerere,
persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală
documentele de evidenţă, dările de seamă fiscale şi alte documente şi informaţii privind
desfăşurarea activităţii de întreprinzător, calcularea şi achitarea la buget a impozitelor şi taxelor
şi acordarea facilităţilor, să permită accesul, în cazul ţinerii evidenţei computerizate, la sistemul
electronic de contabilitate;
f1) în caz de solicitare a soluţiei fiscale individuale anticipate, să prezinte Serviciului
Fiscal de Stat, la prima cerere, informaţii veridice, documente, explicaţii şi/sau probe
suplimentare privind activitatea desfăşurată, privind situaţiile şi/sau tranzacţiile viitoare;
g) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să asigure persoanelor cu funcţii de
răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală accesul liber în spaţiile de producţie,
în depozite, în localurile de comerţ, în alte încăperi şi locuri (cu excepţia încăperilor utilizate
exclusiv ca spaţiu locativ) pentru inspectarea lor în scopul verificării autenticităţii datelor din
documentele contabile, din dările de seamă, din declaraţiile fiscale, din calcule, precum şi a
verificării îndeplinirii obligaţiilor faţă de buget;
h) să asiste la efectuarea controlului privind respectarea legislaţiei fiscale, să semneze
actele privind rezultatul controlului, să dea explicaţii în scris sau oral;
i) în caz de calculare greşită şi determinare incorectă de către organele fiscale a sumei
impozitului, penalităţii, dobînzii sau amenzii, să dovedească acest lucru prin documente
justificative;
j) să îndeplinească deciziile adoptate de organele cu atribuţii de administrare fiscală şi
alte organe învestite cu funcţii de control pe marginea rezultatelor controalelor efectuate,
respectînd cerinţele legislaţiei fiscale;
k) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală.
În caz de absenţă a conducătorului întreprinderii, obligaţiile acestuia sînt îndeplinite de
alte persoane cu funcţii de răspundere, gestionare ale subiectului impunerii, în limitele
competenţei lor.
Apărarea drepturilor şi intereselor contribuabilului se face pe cale judiciară sau pe alte căi
prevăzute de Codul fiscal şi de alte acte ale legislaţiei. Toate îndoielile apărute la aplicarea
legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.

14
 Pagubele pricinuite contribuabilului ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare a
obligaţiilor de către organul cu atribuţii de administrare fiscală şi persoanele cu funcţii de
răspundere ale acestuia se recuperează în conformitate cu legislaţia.
Organele fiscale perfectează materialele pentru a restitui contribuabilului suma plătită în
plus şi dobînda calculată la această sumă (inclusiv mijloacele decontate ilicit de pe conturile
contribuabilului conform dispoziţiilor organelor fiscale), în modul stabilit.

15