Institutului Internaţional de Management „IMI-NOVA”

Catedra „Management Financiar”

Referat
La disciplina :Finanțe publice și MTF

Tema : Sistemul fiscal al Republicii Moldova

A elaborat: Munteanu Elena

Specialitatea contabilitate ,
Grupa 273 CT

Verificat:

Conf. univ., Luchian I.

Chişinău 2020

1
 CUPRINS:

1. Conţinutul sistemului fiscal in Rebublica Moldova

2. Impozitele şi taxele Rebublica Moldova

3. Sistemul de administrare fiscală

4. Cadrul legislativ

2
 1. Conţinutul sistemului fiscal

Sistemul fiscal reprezintă o strategie unică în sistemul financiar a RM.

Conform Codului fiscal (art. 2) sistemul fiscal reprezintă totalitatea
impozitelor şi taxelor, a principiilor, formelor şi metodelor de stabilire,
modificare şi anulare a acestora precum şi totalitatea măsuriloe ce asigură
achitarea lor.

Capacitatea statului de a-şi realiza funcţia socială, economică, funcţia

de respectare a ordinii de drept, funcţia ecologică şi alte aspecte ale vieţii
statale în mare măsură depinde de mărimea veniturilor de care dispune şi
care formează bugetul de stat. Iar formarea bugetului, după cum se ştie,
are loc prin recepţionarea veniturilor provenite din impozitarea
contribuabililor şi din alte plăţi ale populaţiei. Cadrul normativ al
Republicii Moldova prevede că subiectele impunerii sunt: persoanele
fizice şi juridice indiferent de statutul lor. De aici rezultă că şi
întreprinzătorii sunt supuşi impozitării.

Una din obligaţiile întreprinzătorilor, stabilită în Legea cu privire la

antreprenoriat şi întreprinderi nr. 945/1992, este „onorarea obligaţiilor la
buget”, ceea ce înseamnă plata în termen a impozitelor şi taxelor.

Codul fiscal defineşte impozitul – o plată obligatorie cu

titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni
determinate sau concrete de către organul împuternicit sau
de către persoana cu funcţie de răspundere a acestuia pentru
sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată .

Doctrina susţine că impozitul este o prelevare obligatorie faţă de stat în

scopul acoperiri cheltuielilor publice stabilite prin lege şi fără vreo
contraprestaţie directă şi imediată datorată de persoanele fizice şi juridice
pentru veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le posedă.

Taxele reprezintă, alături de impozite, cea de a doua categorie principală

de venituri ale bugetului. Taxele sunt şi ele plăţi băneşti, reglementate ca
venituri ale bugetului de stat sau ale unor colectivităţi publice care, însă,
spre deosebire de impozite, sunt datorate de acei care beneficiază de
anumite servicii, prestări ori alte acte sau activităţi ale unor organe sau
instituţii publice.

3
 2. Impozitele şi taxele Rebublica Moldova

Impozitele şi taxele obligatorii sunt stabilite în Codul fiscal al

Republicii Moldova.

Clasificarea impozitelor . Potrivit art. 6 din Codul fiscal, sistemul fiscal

in R.Moldova se constituie din impozite şi taxe generate de stat şi
impozite şi taxe locale.

Sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat include:

 impozitul pe venit;
 taxa pe valoarea adăugată;
 accizele;
 impozitul privat;
 taxa vamală;
 taxele percepute în fondul rutier.

Impozitele republicane sunt stabilite de Parlament, iar sumele încasate se

varsă la bugetul de stat şi la bugetele locale. Precizarea cuantumului
impozitelor se face şi de legea bugetului de stat pentru anul respectiv.

Sistemul impozitelor şi taxelor locale include:

 impozitul pe bunurile imobiliare;

 impozitul pentru folosirea resurselor naturale;
 taxa pentru amenajarea teritoriului;
 taxa pentru dreptul de a organiza licitaţii locale şi loterii;
 taxa hotelieră;
 taxa pentru amplasarea publicităţii (reclamei);
 taxa pentru dreptul de a aplica simbolica loса1ă;
 taxa pentru amplasarea unităţilor comerciale;
 taxa de piaţă;
 taxa pentru cazare;
 taxa balneară;
 taxa pentru prestarea serviciului de transport auto de călători pe
rutele municipale, orăşăneşti şi săteşti;
 taxa pentru parcare;
 taxa de la posesorii de câini;
 taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră, care au
birouri vamale de trecere a frontierei vamale.

4
 Prezenta clasificare este stabilită de legislator în scopul repartizării
mijloacelor obţinute din perceperea impozitelor bugetelor locale şi de
stat. Cuantumul maxim а1 impozitelor locale sunt aprobate de Parlament.
Autorităţile administraţiei publice locale stabilesc cuantumul fix,
înlesnirile, modalitatea şi regularitatea de încasare a impozitelor.

Mijloacele băneşti colectate pe baza impozitelor generale de stat se

folosesc pentru stingerea cheltuielilor generale de stat (de exemplu,
cheltuielile pentru sistemul apărării de stat, iar taxele locale – pentru
stingerea cheltuielilor din raza unităţilor administrativ-teritoriale (de
exemplu, cheltuielile pentru întreţinerea bibliotecii). Cea mai importantă
clasificare a impozitelor este cea care divizează impozitele în raport de
modul perceperii: impozite directe şi impozite indirecte.

Impozitele directe se stabilesc şi se plătesc în cadrul unui raport direct

între contribuabi1u1-debitor şi organele de stat de specialitate fiscală care
stabilesc şi încasează impozitele, urmăresc recuperarea celor neachitate
integral la termenele prevăzute de reglementările în vigoare.

Perceperea directă este instituită pentru impozitele care au ca obiect

situaţii şi acţiuni personale ale cetăţenilor, bunuri mobile şi imobile,
venituri, beneficii şi venituri ale persoanelor fizice şi juridice etc., care se
declară în vederea calculării impozitelor şi se plătesc direct de către
contribuabilul-debitor organului de stat de competenţă fiscală să lе
încaseze.

Astfel de impozite se constituie din: impozitul pe venitul persoanelor

fizice, impozitul pe beneficiul întreprinderii, taxele încasate pe
contractele de vânzare, de donaţie, de moştenire, încheiate şi autentificate
la biroul notarial.

Impozitele indirecte sunt cele care se percep cu prilejul vânzării unor

bunuri, mai ales de consum, sau numai al punerii în circulaţie a unor
bunuri, cu ocazia executării unor lucrări şi prestări de servicii etc. Aceste
impozite se calculează conform unor norme legal instituite în preţurile de
vânzare sau de punere în circulaţie a bunurilor, ca şi în tarifele lucrărilor
şi serviciilor, şi se reţin de către agenţii economici care au pus în
circulaţie aceste bunuri, plătindu-se în contul veniturilor publice.

Suportatorii acestor impozite sunt nu plătitorii, ci cumpărătorii

bunurilor vândute sau puse în circulaţie, beneficiarii lucrărilor şi
serviciilor, acest fapt justificând denumirea de impozite indirecte. Se
consideră impozite indirecte şi taxa pe valoarea adăugată, taxele vamale,
accizele etc.

5
 Prim intermediul impozitelor, statul poate influenţa direct asupra
economiei, asupra producerii bunurilor şi prestării serviciilor. Pentru
cazul în care în ţară s-a creat o cerere lа un anumit produs, statul poate
reduce ori anula impozitul pentru a da întreprinzătorilor posibilitatea de a
obţine un beneficiu mai înalt, stimulând astfel producţia deficitară. Şi
invers, dacă un produs nu este solicitat, pentru a micşora producţia se pot
mări impozitele interne, stimulând exportul acestui produs.

Tot cu ajutorul impozitelor se poate proteja piaţa internă a

producătorilor de intervenţia mărfurilor importate. Astfel, statul se
implică activ în activitatea economică prin stabilirea de taxe şi impozite.

Toate aceste verigi sunt strâns legate între ele, deoarece în baza
legislaţiei fiscale activează aparatul fiscal, având ca scop utilizarea
impozitelor ca surse de venit ale statului. Eficienţa sistemului fiscal
depinde de situaţia reală a fiecărui element al lui.

În sistemul de impozite trebuie să se respecte unele principii, cum

sunt:

 echitatea – tratarea egală a persoanelor fizice şi juridice, care

activează în condiţii similare, în vederea asigurării sarcinii fiscale
egale.
 neutralitatea – asigurarea prin legislaţia fiscală a condiţiilor egale
investitorilor, capitalului autohton şi străin
 simpleţea procedeelor şi metodelor de determinare a tuturor
elementelor de impunere;
 certitudinea impunerii – existenţa de norme juridice clare, care
exclud înterpretările arbitrare, pentru a permite contribuabililui
posibilitatea analizei a influienţei deciziilor de management
financiar asupra sarcinii lui fiscale.
 stabilitatea fiscală – efectuarea modificărilor şi completărilor
legislaţiei fiscale să nu fie efctate pe parcursul unui exeriţiu (an)
fiscal şi modoficările să fie de lungă durată.
 Eficienţa impunerii – perceperea impozitelor şi taxelor să se
efectueze cu minim cheltuieli, cât mai acceptabile pentru
contribuabil.

Sistemul de impunere trebuie să asigure stabilitatea impozitelor şi a

taxelor, să propună un nivel optimal al fiscalităţii, care nu ar stopa
activitatea economică şi nu ar agrava situaţia materială a populaţiei.
Legislaţia fiscală este chemată să stabilească normele juridice de
instituire a impozitelor şi sancţiunilor pentru nerespectarea disciplinei
fiscale.

6
 3. Sistemul de administrare fiscală

Sistemul de administrare fiscală reprezintă totalitatea instituţiilor,

activitatea cărora este axată în mod principal sau secundar pe exercitarea
atribuţiilor fiscale.

Aparatul fiscal (organ fiscal) al RM reprezintă principalul element în

sistemul unic de administrare fiscală. În componenţa lui este
inclus: Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (IFPS) şi Inspectoratele
Fiscale de Stat Teritoriale (IFST) ale oraşelor, raioanelor, care sunt
subordonate IFPS şi sunt finanţate din contul mijloacelor bugetului de
stat.

Activitatea aparatului fiscal este determinată de Constituţia RM,

Codul fiscal, legile RM, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, deciziile
organelor de autoadministrare locală în limitele drepturilor acordate lor.
Activitatea metodologică a IFPS este dirigată de Ministeul Finanţelor
(MF).

Sarcina principală a IFS de toate nivelele constă în popularizarea

legislaţiei fiscale privind impozitele şi taxele şi exercită controlul asupra
respectării legislaţiei fiscale, corectitudinii calculului şi transferului
deplin şi la timp în buget a impozitelor şi altor plăţi stabilite de legislaţie.

IFPS îndeplineşte următoarele funcţii:

 organizarea activităţii inspectoratelor fiscale subordonate;

 deţine controlul asupra activităţii lor;
 organizarea explicării în mase a legilor cu privire la impozite şi
taxe;
 elaborarea metodelor şi metodologiei în domeniul fiscalităţii.

Funcţiile IFT sunt:

 asigurarea evidenţei complete a contribuabililor şi tuturor

obiectelor impozabile;
 executarea hotărârilor organelor locale de autoadministrare,
referitor al determinarea impozitelor şi taxelor locale şi acordarea
înlesnirilor fiscale;
 asigurarea completitudinii transferului lor la buget;
 organizarea evidenţei evaluării şi realizării averii confiscate şi
patrimoniului sechestrat.

7
 4. Cadrul legislativ

Legislaţia fiscală (drept fiscal) este concepţia susţinută în doctrina

europeană a finanţelor publice cu utilitatea de a individualiza şi pune în
evidenţă ansamblul reglementărilor juridice, financiare categoria
normelor juridice privind veniturile publice care se realizează primordial
cu specificul fiscal al impozitării. Potrivit necesităţilor de realizare
practică a veniturilor bugetul, reglementarea juridică a impozitelor şi
taxelor cuprinde 2 categorii de norme juridice:

 Categoria I - norme privind obiectul şi subiectele debitare de

impozite, taxe şi celorlalte venituri bugetare.
 Categoria II - norme privind procedura fiscală a stabilirii şi
încasării impozitelor şi taxelor, precum şi a soluţionării litigiilor
dintre contribuabili şi organizaţiile fiscale ale statului.

Prima categorie are în general un conţinut de drept material. Potrivit

necesităţilor de a institui legal fiecare impozit în parte, precizându-se
obiectul, subiectul impozabil sau taxabil, tariful de calcul, termenii şi alte
condiţii de plată a acestora.

Cea de a doua categorie cuprinde normele fiscale de natură

procedurală, potrivit necesităţii de stabilire şi încasare a impozitelor,
precum şi de definitivare a lor în cazuri de contestare. Alăturat acestora,
legislaţia fiscală este completată cu acte normative care reglementează
sancţiunile aplicabile contribuabililor care declară corectitudinea
obiectului impozitului sau săvârşesc alte infracţiuni fiscale, precum şi cu
acte normative privind executarea silită a impozitelor şi taxelor.

In realitatea financiară impozitele, taxele şi alte venituri bugetare fac

parte din strategia finanţelor publice şi în cadrul acestora sunt
reglementate nu autonom, ci coordonat cu reglementările cheltuielilor
publice, bugetului de stat şi împrumutului de stat coordonat cu natura de
drept public a acestor compartimente structurale ale finanţelor publice.

Reglementarea juridică a impozitelor şi taxelor este instituită potrivit unor

criterii de aplicare a legii fiscale în timp şi în spaţiu, astfel ca necesităţile
şi interesele finanţelor publice să fie protejate ăi realizate în mod raţional
şi conform maximelor fundamentale a impunerii.

Aplicarea în timp a legii fiscale , guvernată de principiul anualităţii

impozitelor, îmbinat cu perceperea retroactivă a impozitelor în cazuri de
omisiuni.

8
 Aplicarea în spaţiu a legii fiscale este dirijată de principiul teritorialităţii
impozitelor, coordonat cu cerinţa de evitare a dublei impuneri a
veniturilor.

Legislație fiscală este compusă din Codul fiscal, alte acte normative
adoptate de către Guvern, Ministerul Finanțelor, Serviciul Fiscal de Stat,
Serviciul Vamal și de alte autorități de specialitate ale administrației
publice centrale, precum și de către autoritățile administrației publice
locale.

 Baza generalizată a practicii fiscale

 Acte legislative
 Acte normative
 Transparenţa decizională
 Tratate Internaţionale
 Codul Fiscal al RM_old
 Codul fiscal