CAPITOLUL 1

SISTEMUL FISCAL

1.1 Caracteristici ale politicii fiscale in Romania

1.2 Trasaturile si rolul sistemului fiscal
1.3 Structura impozitelor si taxelor
1.4 Elementele generale ale veniturilor bugetare
1.5 Metode si tehnici de impunere, urmarire si incasare a impozitelor
Capitolul 1
Sistemul Fiscal
1.1 Particularitati ale politicilor fiscale in Romania
Factorii economici si socio - politici au determinat in ultimii ani o fiscalitate
excesiva , daca ne referim la marimea impozitelor in expresie nominala ,aceasta
fiind influentata si de marimea inflatiei.
Pentru a aprecia nivelul fiscalitatii este concludent indicatorul care exprima
partea din PIB prelevat la stabilirea sub forma impozitelor si taxelor . Aceasta
parte este influentata de ponderea sectorului public si de stat in productia
industriala a tarii , de cotele de impozitare , de dimensiunea nevoilor bugetare ,
resursele existente la un moment dat pentru acoperirea lor , preturile si tarifele
pe care le practica intreprinderile din sectorul public in tranzactiile cu cele din
sectorul privat , precum si de dimensiunile evaziunii fiscale.
La acelasi procent din PIB , sarcina fiscala este cu atat mai mare cu cat
este mai scazuta partea din PIB ce revine unui locuitor. Sporirea fiscalitatii a
determinat diminuarea veniturilor care au ramas persoanelor fizice si juridice
pentru consum propriu , acumulare sau investire. In prezent politica fiscala se
confrunta cu probleme vizand optimizarea si structura fiscalitatii .

In vederea cresterii economice si a complexitatii prin pret , ne confruntam cu

un numar mare de impozite si taxe , multe fiind nejustificate ( parte din cele
datorate bugetelor locale).
Cotele de impozit sunt in general unice si modificarea lor in functie de
conjunctura economica determina dificultati pentru agentii economici . Pe langa
impozite si taxe remarcam existenta unor contributii la fondurile speciale
extrabugetare. Acestea au ca impact cresterea costurilor si implicit a pretului de
vanzare , determinand cresterea presiunii fiscale.
Totodata intalnim un numar foarte mare institutii publice , uneori
supradimensionate , care nu ne ofera servicii de calitate. Presiunea fiscala
determina o evolutie foarte scazuta ( o involutie ) a investitiilor din economie.
Povara fiscala este invers proportionala cu puterea economica a
platitorilor de impozite. Din cele expuse reies 2 concepte economice - Impozitul
si Fiscul :
Impozitul reprezinta o sarcina cu caracter obligatoriu pentru toate
persoanele fizice si juridice care realizeaza venituri sau detin avere.
Fiscul este reprezentat de administrarea obligatorie in perceperea
impozitelor.
Dreptul de a institui impozite si taxe revine statului prin organele sale
centrale si locale. In legislatia financiara actuala pe langa impozite si taxe mai
sunt prevazute si contributii la organisme publice ( CAS ; CASS etc.) pentru
avantajele reale sau potentiale .
Ansamblul de concepte , principii , metode si procedee referitoare la
proiectarea , legiferarea si perceperea impozitelor si taxelor gestionate de
aparatul fiscal , conform legislatiei , alcatuiesc sistemul fiscal.
Componentele sistemului fiscal sunt:
Sistemul de impozite si taxe cuprins intr-un act normativ elaborat de
puterea legislativa ; in prezent Codul Fiscal si legea finanteor locale .
Metodele si procedeele de determinare , urmarire si incasare a impozitelor
si taxelor (veniturile bugetare convenite statului) .
Aparatul fiscal care reuneste si pune in miscare cele doua componente .

1.2. Trasaturile ( Principiile ) sistemului fiscal

Politica Fiscala se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
1. Principiul impunerii echitabile
In practica este dificil de apreciat aplicarea acestui principiu
deoarece echitatea este vazuta diferit de la persoane la persoane si in
acelasi timp nu exista procedee de comensurare a acestuia .
In materie de impozite , echitatea s-a interpretat diferit in functie de
clasele sociale aflate la conducerea statului.
In functie de gradul de cuprindere al subiectilor si materiei
impozabile distingem:
a) impunere generala
b) impunere partiala
Impunerea generala presupune suportarea unui anumit impozit de toate
persoanele care detin un anumit tip de avere sau realizeaza venituri.
Impunerea partiala se caracterizeaza prin scutirea de la impozitare
dupa anumite criterii sau reducerea impozitului pentru anumite persoane.
Echitatea in impozitare presupune o analiza a:
-

egalitatii in fata impozitelor

egalitatii prin impozite

Egalitatea in fata impozitelor presupune ca toate persoanele care

realizeaza un venit sau detin avere , sa suporte acel impozit indiferent de

domiciliul sau sediu lor.
Nu se vor face diferentieri in impozitarea nici de la o zona a tari la alte.
Toti agentii economici vor achita acel impozit indiferent de forma juridica de
organizare a activitatii . Egalitatea prin impozite presupune diferentierea sarcinii
fiscale de la o persoana la alta dupa anumite criterii ca :
-marimea absoluta a materiei impozabile
-natura si provenienta veniturilor .

In functie de pozitia din care este privita egalitatea aceasta se poate crea
pe orizontala sau pe verticala.
In primul caz avem in vedere marimea sarcinii fiscale pentru doua
persoane care obtin acelasi cuantum de venituri dar din surse diferite.
Privita sub un alt aspect se judeca marimea sarcinii fiscale aferenta unor
venituri in cuantum diferit dar realizate din aceeiasi sursa.
Daca se analizeaza echitatea fiscala este necesar sa se faca deosebirea
intre egalitatea matematica a sarcinii fiscale la care sunt supuse doua sau mai
multe persoane si cea egala efectiva a sarcinii fiscale.
2. Principiile politicii financiare
Impune ca la introducerea unui nou impozit sa se urmareasca ca acestea sa
aiba un randament ridicat , stabil si elastic. Pentru un randament ridicat impozitul
trebuie sa aiba un caracter universal , platit de toate persoanele care realizeaza
acelasi gen de venituri sau detin acelasi tip de avere si sa cuprinda intreaga
masa impozabila.
Aceste conditii au ca o consecinta cheltuieli mici pentru perceperea
impozitului si probabilitati restranse de evaziune.
Un impozit este stabil daca nu este supus unor oscilatii frecvente determinate
de conjunctura economica. Un impozit este elastic atunci cand este capabil sa se
adapteze nevoilor bugetare.
In aceasta situatie in impozitare se recomanda cote diferentiate de impozit si
pe cat mai mult transe de impozitare.
Politica financiara se mai caracterizeaza prin alegerea tipurilor si numarului
de impozite si taxe prin care statul isi procura veniturile. Este necesar sa se
cunoasca:
a) daca se impoziteaza venituri, cheltuieli, ambele sau averea
b) daca impozitarea se face in cote proportionale, regresive sau in nume fixe
c) caror clase apartin veniturile care se impoziteaza
d) daca materia impozabila este supusa unei duble impuneri sau ia scapa de
la impozitare .

3. Principiile politicii economice

Statul foloseste impozite si taxele nu numai ca un mijloc de procurare a
veniturilor bugetare ci si pentru a exercita o anumita influenta asupra dezvotarii
sau restrangerii activitatii unor anumite ramuri , pentru a stimula sau frana
productia si consumul anumitor bunuri , pentru a extinde sau limita relatiile cu
anumite state.
Daca se doreste stimularea anumitor activitati sau consumuri se vor
reduce sau chiar suprima impozitele indirecte, daca se doreste franarea lor
impozitele cresc.
In anumite perioade statul mai poate folosi sistemul fiscal si ca mijloc de
influenta a conditiilor de concurenta.(in importul si exportul anumitor bunuri)
Functiile sistemului fiscal sunt :
a) prin intermediul impozitelor si taxelor statului isi asigura resursele disponibilizate
pentru finantarea de regula a activitatiilor neproductive.
b) O functie stimulativa prin eventuale facilitati fiscale , reduceri de impozite sau
chiar scutiri .
c) O functie sociala pentru protectia anumitor categorii de persoane fizice.
d) O functie de control
Ex : prin TVA colectata se poate controla cifra de afaceri a agentului economic

1.3. Structura impozitelor si taxelor

Daca avem in vedere obiectul impozitarii distingem :
-

impozit pe avere .

impozit pe venituri .

impozit pe cheltuieli .

Existenta si utilitatea veniturilor

determina impozite directe si

indirecte.
Impozitele directe

sunt suportate

de persoane fizice si/sau juridice care

detin avere si/ sau realizeaza venituri .

Sunt impozite nominale , impozitele directe vizeaza existenta veniturilor.
Perceperea lor se face de organele fiscale in baza informatiilor privind platitorii
de impozite si baza de calcul a acestora.
Impozitele indirecte

nu se stabilesc direct si nominativ

si se aseaza asupra

vanzarii de bunuri si servicii ; prin urmare vizeaza utilitatea veniturilor .

Criteriile care stau la baza asezarii impozitelor directe determina
clasificarea acestora in impozite reale si personale, astfel :
Impozitele reale se stabilesc asupra obiectelor materiale , fara sa aiba nici
o legatura cu situatia personala a subiectului impozitului .
Mai sunt denumite si impozite obiective sau pe produs deoarece vizeaza
obiectul impozabil. Ex: Impozit pe cladiri, terenuri, avere, pe activitati independente etc.
Impozitele

personale

au

directa

legatura

cu

situatia

subiectului.

Ex: Impozit pe succesiune, donatie .

Impozitele indirecte

cuprind taxele de consumatie ( accizele , taxele vamale si

alte taxe) .
Sunt supuse accizelor produsele de lux sau nocive sanatatii omului , precum :

alcoolul etilic , produsele care contin alcool etilic, produsele de tutun

autoturismele

blanurile

bijuteriile , s.a.m.d.
Taxele vamale se percep la importul de bunuri si la operatiile de tranzit.

Alte taxe vizeaza taxele de timbru judiciar si extra judiciar.

Dupa frecventa cu care se realizeaza impozitele distingem:

-

permanente .

incidentale ( accidentale ) .

Impozitele permanente sunt incasate de bugetul statului la termene legale

prevazute de codul fiscal , iar cele incidentale cand obiectul impozabil intra in
proprietatea subiectului ( impozit pe avere etc.) .

Daca avem in vedere institutiile care administreaza impozitele si

taxele , distingem:
-Impozite la bugetul central de stat .
-Impozite locale .

1.4. Elementele tehnice ale veniturilor bugetare

Ansamblul de activitati prin care se stabileste obiectul impozabil, baza de
calcul a impozitului si se determina impozitul datorat , poarta denumirea de
asezare a impozitului (asieta).
Din definitie rezulta principalele elemente componente ale veniturilor
bugetare precum si cele colaterale:
Obiectul impozabil ; subiectul impozabil; materia impozabila sau baza de calcul; cota de
impozit; platitorul; termen de plata ; modalitati de impunere ; inlesniri (facilitati ) fiscale, drepturi si
obligatii ale platitorilor de impozit ; sanctiunile .

Obiectul impozabil este element complet asupra caruia se aseaza

impozitul. In functie de natura lui distingem :
-

Impozit pe profit ; pe venit; pe cladiri; pe terenuri ; pe tarif; pe pret etc.

Baza de calcul a impozitului poate coincide cu obiectul impozabil sau

poate fi reprezentata de un element distinct

( obiectul impozabil poate fi cladirea , dar baza de

calcul este valoarea cladirii ) .

Subiectul impozabil este persoana fizica sau juridica care detine obiectul
impozabil sau suporta impozitul . Nu intotdeauna insa subiectul impozitului
devine si platitorul acestuia .
Ex: in cazul impozitelor cu stopaj la sursa ( Imp pe salariu, imp pe venit persoanelor nerezidente in
Romania ) , subiectul este persoana care realizeaza venituri , iar platitorul este societatea care deconteaza
venitul , dupa ce a retinut impozitul la sursa .

Baza de calcul a impozitului denumita si materie impozabila se poate

determina direct prin autoimpunere sau indirect prin metoda forfetara ; rezulta ca
impozitul se va calcula si declara de catre subiectul impozitului sau platitorului de
impozit , iar fiscul va fi informat asupra lui prin declaratia de impunere.
Cota de impozit
Se poate stabili

procentual

sau

in suma fixa

la o anumita masa impozabila

(accizele la tona de tigari) . In situatia in care cota este stabilita

procentual

procentele pot fi unice, proportionale , progresive sau regresive .

Procentele progresive se pot stabili prin modalitatea simpla sau pe transe
de impozitare ( ca in cazul impozitului pe salariu calculat conform legislatiei de pana la 01.01.2005)
In Romania nu exista cote regresive.
Termenele de plata sunt stabilite prin legislatie , care prevede, de regula,
intervalul de timp in care se pot achita impozite si ultima zi a intervalului pana la
care nu se percep dobanzi de intarziere si penalitati.

Inlesnirile si facilitatile fiscale prevad scutiri la plata , esalonari, bonificatii

pentru plata la termene, scutiri de la plata dobanzilor de intarziere si a
penalitatilor , etc .
Privitor la drepturile contribuabililor amintim :
-

dreptul acestora de a compensa un impozit datorat cu un impozit achitat in

plus a aceluiasi organ fiscal .

dreptul contribuabilului de a solicita restituirea impozitelor achitate in plus .

dreptul la contestatie impotriva proceselor verbale de control .

Privitor la obligatiile contribuabililor la impozite si taxe sunt :

-

de a stabili corect obiectul impozabil si baza de calcul .

de a determina corect impozitul datorat statului .

de a declara la termene stabilite , impozitele si taxele datorate

de a plati la termen impozitele datorate .

de a calcula , inregistra si achita dobanzile de intarziere la plata impozitelor si

penalitatile pentru neplata sau plata cu intarziere .

Evaluarea bazei

de calcul prin intermediul declaratiei de impunere a

contribuabililor , nu este insa o metoda perfecta , ea se bazeaza pe onestitatea

contribuabililor si ofera acestora posibilitatea de a diminua masa impozabila prin
documente false , inregistrate in conturi nepotrivite, cheltuieli fara legatura cu
obiectul de activitate etc.
Nedeclararea masei impozabile , declararea ei eronata ca si sustragerea
prin orice alte mijloace , partiala sau totala de la plata impozitelor si taxelor
poarta denumirea de evaziune fiscala.
Aceasta se sanctioneaza pornind de la amenda si pana la aplicarea
codului penal.

1.5. Metode si tehnici de impunere ,urmarire si incasare a impozitului

Actele normative care reglementeaza impozitele si taxele sunt emise de
parlament si organele centrale

si

locale ale autoritatilor

publice .

Impozitele , taxele si contributiile reprezinta venituri ale bugetului de stat si stabilite prin lege
( codul fiscal ) in timp ce veniturile bugetelor locale se stabilesc in limitele si in conditiile legi.

Pe baza legislatiei in vigoare se face impunerea , definita ca un ansamblu de

activitati privitoare la identificarea platitorilor de impozite

, determinarea masei impozabile

si a cuantumului impozitelor.
Incasarea cuantumurilor bugetare reprezinta realizarea efectiva a acestora .
Pentru incasare se folosesc o serie de procedee si tehnici printre care :
a) metoda platii directe sau autoimpunerii .
b) metoda retinerii prin stopaj la sursa .
c) metoda aplicari de timbre fiscale .
a ) Metoda autoimpunerii presupune determinarea obiectului
impozabil , a bazei de calcul si a cuantumului impozitului de catre
contribuabili . Aceasta metoda se aplica de catre persoane juridice ,
suma datorata este determinata in conditiile legi de catre debitor
care se obliga din proprie initiativa sa verse la termenele prevazute:
-

impozit pe profit ,

TVA ,

Impozit pe venitul microintreprinderilor etc.

b ) Metoda retinerii si varsarii prin stopaj la sursa este folosit in

cazul veniturilor impozabile realizate de persoane fizice rezidente
in Romania sau persoane fizice si juridice nerezidente in Romania

c )

impozitul pe salarii .

impozitul pe venitul persoanelor nerezidente .

Metoda aplicarii timbrelor fiscale se utilizeaza in cazul unor

taxe cuvenite bugetului de stat pentru servicii prestate de institutii

ale statului . Ex : timbrarea unei actiuni introduse la instanta .

10

Daca avem in vedere natura impozitelor , categoria platitorilor si modalitatea de

impunere , putem structura impunerea in :

1.

impunere provizorie si definitiva

impunere partiala si globala

impunere directa si indirecta

Impunerea provizorie se refera la determinarea cuantumului impozitului

pe parcursul exercitiului , la perioade stabilite prin lege si regularizarea
sumelor datorate la inchiderea exercitiului financiar
Ex: imp pe profit se determina trimestrial cumulat de la 1 ian si pana la sfarsitul
trimestrului si se regularizeaza la inchiderea exerc.

2.

Impunerea partiala se refera la impunerea unei parti a veniturilor in cursul

anului si globalizarea acestora la sfarsitul anului cu impunere definitiva.
Este vorba de impozitul pe venit datorat de persoanele fizice care globalizeaza impozitul pe salarii,
din cedarea , folosinta bunurilor , venituri din activitati independente, din proprietatea intelectuala
etc.

Daca avem in vedere persoanele care realizeaza venituri impozitarea

poate fi individuala sau colectiva.

Ex: liber profesionistii sunt impozitati individual , iar

asociatiile familiale reprezinta exemplu al impozitari colective .

3.

Impunerea directa presupune obtinerea de informatii necesare impunerii

direct de organul fiscal ; pentru aceasta este necesara declaratia de
impunere . In declaratia de impunere se completeaza date de identificare
a contribuabilului si obiectul impozitarii.

In baza ei se stabileste cuantumul impozitului . Impunerea directa presupune

obtinerea de informatii de catre organul fiscal de la terte persoane (impozit cu
retinere la sursa )
Metoda indirecta presupune si posibilitatea impunerii forfetare in baza unor
informatii statistice si a unor baremuri de venit ( ptr. taximetristi , carausi ) .
Impunerea forfetara este consecinta a unei evidente sumare sau deloc
referitoare la venituri realizate din anumite meserii.
Documentele care stau la baza impunerii sunt :

11

Declaratia de impunere .
Procesul verbal de plata .
Instiintarea de plata .
Procesul verbal al organelor de control .
Declaratia privind obligatia de plata la bugetul statului .

Declaratia de impunere se intocmeste la infiintarea persoanei juridice sau la

intrarea in proprietatea persoanei fizice a obiectului impozabil .
Persoana fizica sau juridica completeaza datele personale de indentificare
si marcheaza casutele corespunzatoare tipului de impozit datorat.
Ori de cate ori apar modificari privind obiectul impozabil sau masa
impozabila are obligatia sa actualizeze declaratia .
In afara declaratiei initiale are obligatia sa depuna declaratii lunare ,
trimestriale sau anuale privind obligatia la bugetul de stat.
In prezent persoana fizica depune o declaratie de impunere la sfarsitul
anului pana la 15 aprilie anul urmator, in vederea regularizarii impozitului pe
venit.
Pana la inchiderea exercitiului urmator organele fiscale au obligatia sa
remita persoanei fizice instiintarea de plata.
In termen de 60 zile de la primirea acesteia persoana fizica are obligatia
achitarii eventualelor diferente in plus.
Persoanele juridice depun lunar declaratie privind obligatia la bugetul
statului. Informatii ca impozitul pe salarii , contributia la asigurarile sociale ,
asigurarile de sanatate, protectia sociala se completeaza lunar, impozit pe profit
trimestrial , impozit pe venitul microintreprinderilor trimestrial, tva-ul lunar sau
trimestrial iar impozitul pe dividende si pe venitul persoanelor nerezidente ori de
cate ori se achita dividende sau venitul , in luna urmatoare celei in care s-au
achitat.
Organele fiscale (garda financiara , administratia teritoriala sau ministerul
finantelor publice) pot efectua controale vizand impozite si taxe datorate de
contribuabili. Au obligatia ca in urma controlului sa intocmeasca procesul verbal

12

de control care cuprinde impozitul verificat , cuantumul datorat, sumele achitate

si obligatiile neachitate inca , plus dobanzile de intarziere si penalitatile aferente.
Achitarea impozitelor si taxelor se poate face prin virament bancar sau in
numerar la casieria administratiei teritoriale .

Creanta si Obligatia Fiscala

Obligatia baneasca stabilita in sarcina contribuabililor este o obligatie bugetara
sau fiscala pentru ca apare in cadrul relatiilor de constituire a finantelor publice.
Obligatia fiscala este o indatorare a unor persoane fizice sau juridice de a
plati in contul bugetului central sau local , impozite , taxe si contributii.
Daca ne situam pe pozitia bugetului putem vorbi despre creanta
fiscala.
Titlul de creana il reprezinta declaratia intocmita de contribuabil, instiintarea de plata sau
procesul verbal de control.

Organele statului au dreptul de a pretinde contribuabilului plata

impozitului datorat si de a percepe dobanzi , amenzi si penalitati.
Titlul de creanta reprezinta un act declarativ si nu constitutiv de drepturi si obligatii. Are
forta de titlu executoriu astfel incat la neplata impozitelor

, statul poate proceda la

punerea sub sechestru a averii contribuabililor si/sau inchiderea conturilor bancare .

Creanta bugetara are ca termen de prescriptie 5 ani calendaristici de

la data intocmirii titlului de creanta .
Ca titluri de creanta bugetara mai pot fi amintite:

declaratia vamala .

timbrele fiscale .

Procedee de stingere a creantei bugetare sunt:

-

plata

compensarea unui impozit datorat cu unul platit in plus

restituirea de impozit

anularea

stergerea

acordarea de inlesniri sau facilitati fiscale care poate stinge

partial sau total obligatia fiscala

aplicarea de timbre fiscale.

13