Cuprins:

CAPITOLUL I

1. Impozitele
1.1.Continutul si rolul impozitelor
1.2.Elementele impozitului
1.3.Principiile de impozitare
1.4.Determinarea cuantumului impozitului
1.4.1.Aplicarea impozitelor de repartitie.
1.4.2.Aplicare impozitelor de cotitatie.
1.5.Clasificarea impozitelor

CAPITOLUL II

2. Impozitele si taxele locale

2.1. Impozitul pe cladiri
2.1.1.Subiectii si obiectul impunerii
2.1.2. Baza de impunere si cotele de impozitare
2.1.3.Asezarea impunerii si plata impozitului
2.2. Scutiri

CAPITOLUL III

3.1. Avantajele si dezavantajele impozitelor directe

3.2. Concluzii
3.3. Bibliografie selective
 CAPITOLUL I

1. Impozitele

“Impozitele inseamna ceea ce platim pentru o

societate civilizata.”
(Justice Oliver Wendell Holmes)

1.1.Continutul si rolul impozitelor

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile

sau din averea personalor fizice si juridice la dispozitia statului, in vederea
acoperirii cheltuielilor publice.
Aceasta prelevare are caracter obligatoriu, este cu titlu nerambursabil
si fara contraprestatie din partea statului. Potrivit articolului 138 din
Constitutia Romaniei, impozitele datorate bugetului de stat se stabilesc
numai prin lege.
Rolul impozitelor este deosebit de important, din punct de vedere
financiar, ecomonic si social. Rolul principal al impozitelor datorate
bugetelor este acelea de a procura resursele financiare, necesare efectuarii
cheltuielilor publice. In domeniu economic, impozitele reprezinta un
instrument de interventie a statului pentru a incuraja (de exemplu sub forma
de exonari) sau de a descuraja (pe calea suprataxarii) anumite sectoare sau
activitati economice.
Dreptul de a introduce impozite il are statul si il exercita, de cele mai
multe ori, prin intermediul organelor puterii centrale (parlamentul), iar
uneori si prin organele administrative de stat locale.Parlamentul se pronunta
in legatura cu introducerea impozitului de stat de importanta nationala, iar
organele de stat locale pot introduce anumite impozite in favoarea unitatilor
administrative teritoriale, astfel platesc impozit toate persoanele fizice sau
juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa prevazuta de lege.
 Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si
social, dar in mod diferit de la o etapa la alta de dezvoltare a
economiei.Rolul cel mai important al impozitului se manifesta pa plan
financiar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a
resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor
publice.Caracteristica pentru evulotia impozitelor in perioada postbelica este
tendinta de crestere absoluta si relativa a acestora.Sporirea volumului
impozitelor s-a realizat prin crestera numarului platitorilor, extinderea bazei
de impunere dar si prin majorarea cotelor de impunere.
Pe plan social, rolul impozitelor este de redistribuire a unei parti din
produsul intern brut intre diferite categorii sociale, precum si intre persoane
fizice si juridice.Prin intermediul impozitelor si taxelor statul preia la buget
in jur de 90% din PIB in tarile dezvoltate, iar in tarile in curs de dezvoltare,
chiar daca nu ating 20% din PIB, are tendinte de crestere.
Limita impozitelor este influentata de:
1. factori externi ai sistemul fiscal, cum ar fi nivelul produsului intern
brut pe locuitor, prioritati stabilite de catre stat in ceea ce priveste destinatia
resurselor financiare la dispozitia sa.
2. factori interni, precum progresivitatea cotelor de impuner si modul
de determinare a materiei.
Cu ajutorul impozitelor, statul influenteaza o faza sau alta a procesului
reproductiei sociale, in functie de interesul pe care il are la un moment dat.
Astfel, statul foloseste parghia impozitelor pentru a stimula cresterea
productiei in anumite ramuri ale economiei, de a implanta unitati economice,
in anumite zone geografice ramase in urma din punct de vedere economic,
eventual prin mutarea unor fabrici si uzine din centrele industriale
supraaglomerate.In acest scop, statul foloseste impozitele directe care permit
o implementare diferentiata a veniturilor, precum si posibilitati de degrevare
fiscala a anumitor categorii de contribuabili in functie de obiectivele
urmarite.Referitor la aceasta problema ne raliem economistului francez
Maurice Duverger care spunea: “In neocapitalismul modern impozitul
capata o semnificatie mai larga: el inceateaza de a mai constitui grauntele de
nisip care jeneaza angrenajele, pentru a deveni unul dintre regulatoarele si
motoarele masinii.Prelevarile fiscale asupra preturilor si veniturilor nu au
numai scopul de a acoperi cheltuieliele aparatului de stat, ci de a asigura o
anumita corectare si o anumita orientare a mecanismelor pietei.Scopul
“interventionist” se adauga astfel la cel “financiar”; impozitul devine un
instrument esential al politicii economice a statului; precum si a politicii
sociale...”
 1.2.Elementele impozitului

Elementele care caracterizeaza un impozit sunt:

1. Subiectul impozitului este o persoana obligata la plata impozitului. De
exemplu, la impozitul pe profit, subiectul este societate comerciale, la
impozitul pe cladiri sau la impozitul pentru mijloace de transport, subiectul
este proprietarul bunului.
2. Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii.La impozitele
directe, obiectul impunerii este venitul sau averea, in timp ce la impozitele
indirecte, materia supusa impozitarii poate fi produsul care face obiectul
vanzarii, serviciul prestat, bunul importat.
3. Unitatea de impunere serveste la exprimarea dimensiunii materiei
impozabile.De exemplu, unitatea monetara pentru impozitul pe venit, metrul
patrat pentru impozitul pe cladiri.
4. Cota impozitului reprezinta impozitul aferent unei unitati de
impunere.Impozitul poate fi stabilit in suma fixa sau in cote procentuale
(proportionale, progresive sau regresive).
a.Impunerea in cote proportionale nu preia la buget o parte din veniturile
persoanelor fizice sau juridice, intr-o masura cat mai aproapiate de cresterea
veniturilor sau averii (de putere contributiva).
Indiferent de marimea venitului, permanent se pastreaza aceeasi
proportie intre volumul venitului (sau valoarea averii) si cuantumul
impozitului datorat.
In cazul impozitarii in cote proportionale, impozitele aferenta
veniturilor respective sunt divergente: cu cat veniturile sunt mai mari, cu atat
mai mult dreptele se indeparteaza una de alta; altfel spus, cu cat venitul este
mai mare, cu atat mai mult acesta ramane, in cifre absolute, la dispozitia
contribuabilului.
Dintre toate formele de impunere intalnite in practica fiscala
(exceptand impunerea regresiva care nu se mai practica), impunerea in cote
proportionale este cea mai inechitabila.
b.Impunerea in cote progresive, sau impozitul progresiv, consta in faptul ca
ia o parte mai mare din venitul unei persoane, fizice sau juridice, pe masura
ce acesta creste.
In cadrul acestei forme de impozitare, procentul de venit platit sub
forma de impozit creste pe masura ce creste si venitul; ca urmare ponderea
impozitului in venit nu este constanta.Astfel spus, pornind de la un anumit
venit, la un venit dublu, impozitul va fi mai mare decat dublu, iar la un venit
triplu impozitul poate sa fie chiar de patru-cinci ori mai mare.
In cazul impozitului progresiv cota de impunere ( rezultata din
raportarea volumului impozitului total la volumul venitului total) este
superioara la cei cu venituri mai mari.Sistemul de impozitare progresiv se
bazeaza mai mult pe cei bogati, un sistem regresiv face invers. Termenul de
“progresiv” nu trebuie interpretat prin prisma aspectelor emotionale sau
politice; el trebuie interpretat numai si numai prin prisma principiilor de
echitatie fiscala.Mai precis, termenul e “progresiv” nu trebuie inteles ca o
forma de impozitare care corespunde progresului, care tinde spre o stare sau
o forma economica, sociala sau politica, superioara, schimbarii in bine.
Caracteristic impunerii in cote progresive este faptul ca nivelul cotei
impozitului nu ramane constant, ci creste pe masura sporirii materiei
impozabile.
Cotele progresive pot avea urmatoarea evolutie:
- uniform crescatoare cu veniturile;
- o crestere mai mare decat veniturile;
- o crestere mai mica decat veniturile.
Cresterea nivelului impozitului fata de cresterea materiei in fata cotei
impozabile poate sa se afle in una din urmatoarele situatii:
1.Sa fie inferioara, dar superioara impunerii in cote proportionale,
dreapta venitului ramane una divergenta cu dreapta impozitului.
2.Sa urmeze acelasi curs, cele doua drepte a venitului si a impozitului
formeaza doua drepte paralele.
3.Sa fie superioara, indiferent daca sporirea impozitului se prezinta
sub forma unei drepte sau a unei curbe, in final ar urma sa se intalneasca
intr-un anumit punct, real sau imaginar, punct de la care intregul venit este
impozitat cu 100%.
4.Asieta sau modul de asezare a impozitului reprezinta totalitatea
masurilor luate de catre organele fiscale in legatura cu fiecare subiect
impozabil, pentru identificarea si stabilirea marimii materiei impozabile si
determinarea impozitului datorat.
5.Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie platit,
dupa care se aplica majorari de intarziere si alte masuri de recuperare
prevazute de lege.

1.3.Principiile de impozitare
 Procesul de impunere este reprezentat de un complex de masuri si
operatii care au ca scop stabilirea impozitului datorat bugetului.
Impunerea prezinte o latura de natura politica si una de ordin tehnic.
Politica impozitelor trebuie sa respecte o serie de principii fundamentale si
anume:
1.Principiul de echitate fiscala, prin care impunerea trebuie sa se faca
in functie de puterea de a plati impozitele contribuabililor, respectiv scutirea
de impozit a persoanelor cu venituri mici, adica stabilirea unui minim
neimpozabil, care sa permita satisfacerea nevoilor de trai strict necesar.De
asemenea, impunerea trebuie sa fie generala, adica sa cuprinda toate
categoriile sociale, iar sarcinile fiscale ale diferitelor categorii sociale sa fie
comparabile.
2.Principiul certitudinii impunerii, in baza carora marimea impozitelor
datorate de fiecare persoana fizica sau juridica sa fie certa, si nu arbitrara, iar
termenele si modalitatile de plata sa fie clare pentru toti contribuabilii.
3.Princiupiul de politica finaciara, impune ca la introducerea unui
impozit sa se tina seama ca acesta sa indeplineasca si unele cerinta de ordin
finaciar, cum ar fi: randament fiscal, stabilitate si elasticitate.Randamentul
fiscal ridicat implica:
a.impozitul sa aiba caracter universal, fiind platit de toate persoanele fizice si
juridice care obtin venituri sau poseda bunuri impozabile.
b.sa nu existe posibilitati de sustragere de la impunere a unei parti din
materia impozabila.
c.volumul cheltuielilor privind stabilirea bazei impozabile, calcularea si
perceperea impozitelor sa fie cat mai redusa.
Un impozit este considerat stabil atunci cand randamentul ramane constant
de-a lungul ciclului economic.
Elasticitatea impozitului se refera la capacitatea acestuia de adaptare la
necesitatile de venituri ale statului.
4.Principiul de politica economica, reliefeaza faptul ca introducerea
unui impozit reprezinta, pe langa o sursa de venituri bugetare si un mijloc
prin care statul stimuleaza sau reduce anumite sectoare sau activitati
ecomonice, precum si extinderea sau restrangerea relatiile comerciale cu alte
tari.
5.Principiul social-politice. Prin politica fiscala promovata, statul
poate urmari si realizarea unor obiective sociale, cum ar fi acordarea de
facilitati fiscale contribuabililor cu venituri mici sau cu numeroase persoane
in intretinere.De asemanea, partidele de guvernamant promoveaza o politica
fiscala in concordanta cu interesele grupurilor sociale pe care le reprezinta,
iar prin masuri cu caracter fiscal, cauta sa-si mentina influenta in randurile
diferitelor categorii sociale, mai ales in perioada premergatoare alegerilor.

1.4.Determinarea cuantumului impozitului

In stabilirea veniturilor obtinute in cea mai mare parte pe calea

impozitelor, necesare bugetului de stat intr-un an, exista doua metode de
stabilire a impozitelor:
1.4.1.Prin aplicarea impozitelor de repartitie.
Impozitele de repartitie se caracterizeaza prin faptul ca pornesc “de sus in
jos”, adica intai se stabileste “necesarul veniturilor de incasat”, din impozite,
la nivelul intregii tari, dupa care are loc “repartizarea” acestora “de sus in
jos”, din treapta in treapta, pe unitati administrativ-teritoriale: judete,
municipii, orase, comune, contribuabili si pe fiecare sursa de venit (materie
impozabila).Altfel spus in cadrul impozitelor de repartitie, in stabilirea
veniturilor se porneste de la necesitatile fiecarei unitati bugetare care, in
frecvente cazuri sunt multe diferite de posibilitatile reale, efective.”Sarcina
de incasare” fiind stabilita, trebuie gasite posibilitatile de realizare.Cum, in
general, intre “dorinte” si “posibilitati” sunt diferente mari si foarte mari,
este usor de inteles ca prin aplicarea impozitelor de repartitie, nu se poate
conta pe obtinerea veniturilor inscrise in bugetul public national, intrucat
acestea nu sunt corelate, in mod real, cu materia impozabila existenta, cu
posibilitati efective ale contribuabililor, cu legislatia fiscala.
1.4.2.Prin aplicare impozitelor de cotitatie.
Impozitele de cotitatie se caracterizeaza prin faptul ca pornesc “de jos in
sus”, adica prin stabilirea impozitului datorat de fiecare contribuabil,
tinandu-se cont si de situatia si de puterea contributiva a acestuia, insumarea
acestora pe fiecare unitate administrativ-teritoriala, dupa care are loc
centralizarea acestora pana la nivelul intregii tarii.
Stabilirea veniturilor bugetare din impozite, pe baza impozitelor de cotitatie,
se bazeaza pe stabilirea impozitului datorat de fiecare contribuabil, in functie
de averea sau veniturile obtinute si modul de impozitare al acestora, conform
prevederilor legale in vigoare.
Stabilirea veniturilor bugetare din impozite, pe baza impozitelor de cotitate,
are o justificare economica si se realizeaza prin infaptuirea principiilor de
echitate fiscala.

1.5.Clasificarea impozitelor
 Atat in practica, dar in special in teoria fiscala se intalneste o
diversitate de impozite care se deosebesc nu numai ca denumire, ci si in ceea
ce priveste continutul lor.Pentru unele impozite, precum impozitul
“portabil”, impozitul “cheritabil”, impozitul “de repartitie”, impozite “de
cotitate”, se folosesc denumirile numai din punct de vedere metodologic,
fara ca in practica sa existe impozite cu asemenea denumiri.
Pentru a evidentia mai usor diferitele categorii de impozite este
necesara clasificarea acestora pe baza unor criterii stiintifice.
I.Dupa trasaturile de fond si de forma se disting:
1.Impozite directe, care la randul lor pot fi impartite in:
a.impozite reale, au ca materie impozabila averea materiala, sub diferitele ei
forme, precum pamantul-impozitul pe teren, cladirile-impozitul pe cladiri,
mijloacele de transport-taxa asupra mijloacelor de transport.La stabilirea
impozitelor reale nu se tine cont de situatia personala (puterea contributiva)
a subiectului impozitului, fapt pentru care ele sunt cunoscute si sub
denumirea de impozite “obiective” sau “pe produs”.
b.impozite personale ( impozitul pe venit), se stabilesc asupra veniturilor sau
averii, tinand cont si de situatia persoanelor a contribuabilului, fapt pentru
care acestea mai sunt cunoscute si sub denumirea de impozite “subiective”.
2.Impozite indirecte: taxa pe valoare adaugata, accize, taxe vamale,
taxe de timbru si de inregistrare, impozitul pe spectacole.
II.Dupa obiect:
1.Impozit pe venit.
III.Dupa scopul urmarit:
1.Impozite financiare.
2.Impozite de ordine.
IV.Dupa frecventa cu care se realizeaza:
1.Impozite permanente.
2.Impozite incidente.
V.Dupa institutia care la administreaza:
1.Impozite ale administratiei centrale.
2.Impozite ale administratiei locale.
 CAPITOLUL II

Impozitele si Taxele Locale

“Datoram cina noastra atentiei cu care

macelarul, berarul isi urmaresc propriul
interes, iar nu bunavointa lor.”
(Adam Smith “Avutia natiunilor” 1776).

2.1. Impozitul pe cladiri

2.1.1.Subiectii si obiectul impunerii

Impozitul pe cladiri este datorat de persoanele fizice si juridice
pentru cladirile aflata in proprietatea lor, situate in municipii, orase, si
comune, indiferent de destinatia lor, precum si de contribuabilii care detin in
administrare sau in folosinta, dupa caz, cladiri proprietate publica sau privata
a statului ori ale unitatilor administrativ-teritoriale.In cazul in care cladirile
proprietate publica si privata a statului sau a unitatilor administrativ-
teritoriale sunt concesionate ori inchiriate, impozitul pe cladiri se datoreaza
de catre concesionari sau locatari, chiar daca acestia datoreaza redeventa sau
chirie, dupa caz.
Prin cladire se intelege orice constructie care serveste la adapostirea
de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalatii si
alte asemenea.
In categoria cladirilor supuse impozitului pe cladiri datorat de
persoanele fizice intra:
a) constructiile cu destinatie de locuinta, respectiv unitatile construite
formate din una sau mai multe camere de locuit, indiferent unde sunt
situate, la acelasi nivel sau la niveluri diferite, inclusiv la subsol,
prevazute, dupa caz, cu dependenti sau alte spatii de deservire;
b) constructiile mentionate la litera a), dezafectate si utilizate pentru
desfasurarea de profesii libere, de activitati comerciale sau in orice
alte scopuri;
 c) constructiile-anexe situate fie in corpul principal pe cladire, fie in
afara acestuia cum sunt: bucatariile, camarile, pivnitele, grajdurile,
magaziile, garajele si alte asemnea;
d) constructiile gospodaresti, cum sunt: patulele, hambarele pentru
cereala, surele, fanariile, remizele, soproanele si altele asemenea.
Sunt considerate caldiri distincte, avand elemente de identificare
proprii ale adresei, pentru fiecare proprietate situata in intravilanul localitatii,
pe fiecare strada individualizata prin denumire proprie se atribuie cate un
numar de ordine, pe partea stanga a strazii se incepe cu numarul 1 si se
continua cu numerele impare, in ordine crescatoare, pana la capatul strazii;
pe partea dreapta se incepe cu numarul 2 si se continua cu numerele pare, in
ordine crescatoare pana la capatul strazii. In cazul blocurilor de locuinte,
precum si in cel al cladirilor alipite situate in cadrul curtii -lot de teren, care
au un sistem constructiv si arhitectonic unitar si in care sunt situate mai
multe apartamente, datele desprea domiciliu/resedinta/sediu cuprind: strada,
numarul, blocul, scara, etajul, apartamentul :
a) cladirile distantate spatial de celelalte cladiri amplasate in aceeasi curte -
lot de teren, precum si cladirile legate intre ele prin pasarele sau balcoane
de serviciu;
b) cladirile alipite, situate pe loturi alaturate, care au sisteme constructive si
arhitectonice diferite -fatade si materiale de constructie pentru peretii
exteriori, intrari separate din strada, curte sau gradina -si nu au legaturi
interioare.

2.1.2. Baza de impunere si cotele de impozitare

A.Impozitul pe cladiri, in cazul persoanelor fizice

Impozitul pe cladiri, in cazul persoanelor fizice, se determina ca baza
de cota procentuala de 0,1% aplicata asupra valorii impozabile a cladirii.
Pentru determinarea valorii impozabile a cladirilor, stabilite pe baza
criteriilor si normelor de evaluare prevazute la lege, se au in vedre
instalatiile cu care este dotata cladirea, respectiv:
a) se incadreaza pentru aplicarea valorii impozabile in care se incadreaza,
acele cladiri care sunt dotate, cumulativ, cu instalatii de apa, de
canalizare, electrice si de incalzire, dupa cum urmeaza:
a.1 cladirea se considera dotata cu instalatii de apa daca alimentarea cu
apa se face prin conducte, dintr-un sistem de aductiune din retele
publice sau direct dintr-o sursa naturala (put, fantana, izvor), in sistem
propriu;
 a.2 cladirea se considera ca are canalizare daca este dotata cu conducte
prin care apele menajere sunt evacuate in reteaua publica sau intr-un
punct colector propriu (put absorbant sau fosa vidanjabila);
a.3 cladirea se considera ca are instalatie eletrica daca este dotata cu
cabluri interioare racordate la reteaua publica sau la o sursa eletrica -
grup eletrogen, microcentrala, instalatii eoliene, microhidrocentrala;
a.4 cladirea se considera ca are instalatii de incalzire daca aceasta se face
prin intermediul agentului termic (abur sau ape calda de la centrale
eletrice, centrale termice de cartier, termoficare locala sau centrale
termice proprii) si il transmit in sistem de distributie in interiorul
cladirii, constituit din conducte si radiatoare -calorifere, indiferent de
combustibilul folosit, gaze, combustibil lichid, combustibil solid;
b) se incadreaza pentru aplicarea valorilor impozabile prevazute in Codul
Fiscal acele cladiri care nu se regasesc in contextul mentionat la litera a),
respectiv cele care nu au nici una dintre aceste instalatii sau au una, doua
ori trei astfel de instalatii.
Valoarea impozabila a cladirii se mareste in functie de rangul
localitatii si de zona in care este amplasata cladirea.
Impozitul pe cladiri datorat de persoanele fizice care detin in
proprietate mai multe cladiri cu destinatia de locuinta, altele decat cele
inchiriate, se majoreaza astfel:
a) cu 15% pentru prima cladire, in afara celei de la adresa de domiciliu;
b) cu 50% pentru cea de-a doua cladire, in afara celei de la adresa de
domiciliu;
c) cu 75% pentru cea de-a treia cladire, in afara celei de la adresa de
domiciliu;
d) cu 100% pentru cea de-a patra cladire si urmatoarele, in afara celei de
la adresa de domiciliu.
Impozitul pe cladiri majorat se aplica dupa cum urmeaza:
a) pentru acele cladiri pentru care nu sunt indeplinite conditiile de a fi
considerate ca fiind inchiriate;
b) proportional cu perioada pentru care nu sunt indeplinite conditiile de la
litera a), incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care nu sunt
indeplinite aceste conditii.

B.Impozitul pe cladiri, in cazul contribuabililor persoane juridice

Prin sintagma valoarea de inventar inscrisa in evidenata contabila se
intelege valoarea de intrare a cladirilor in patrimoniul si care, dupa caz,
poate fi:
a) costul de achizitie, pentru cladirile procurate cu titlu oneros;
b) costul de productie, pentru cladirile construite de unitatea patrimoniala;
c) valoarea actuala, estimata la inscrierea lor in activ, tinandu-se seama de
valoarea cladirilor cu caracteristici tehnice si economice, conform
statutelor si contractelor, determinate prin expertiza, potrivit legii;
d) valoarea de aport (de utilitate acceptata de parti), pentru cladirile intrate in
patrimoniul cu ocazia asocierii/fuziunii, conform statutelor si contractelor,
determinate prin expertiza, potrivit legii;
e) valoarea rezultata in urma reevaluarii, pentru cladirile reevaluate in baza
unei dispozitii legale.
In cursul lunii mai a fiecarui an fiscal pentru anul urmator, consiile
locale adopta hotarari prinvind stabilirea cotei pe baza careia se calculeaza
impozitul pe cladiri datorat de persoanele juridice, cota care poate fi
cuprinsa intre 0,5% si 1,5% inclusiv. In cazul municipiului Bucuresti,
aceasta atributie se indeplineste de catre Consiliul General al Municipiului
Bucuresti.
Pentru cladirile contribuabililor persoane juridice impozitul se
calculeaza de catre acestia prin aplicarea cotei stabilite de catre consiliile
locale, potrivit legii, ce poate fi cuprinsa intre 0,5% si 1,5% inclusiv, asupra
valorii de inventar inscrise in evidenta contabila a acestora.
Impozitul pe cladiri datorat de persoanele juridice care nu au
inregistrat in evidenta contabile valoarea de inventar actualizata a cladirilor,
incepand cu anul 1998, se calculeaza pe baza cotei stabilite intre 3% si 5%,
prin hotarare a consiliului local, respectiv Consiliul General al Municipiului
Bucuresti. Cota se stabileste in cursul lunii mai a fiecarul an fiscal pentru
anul urmator.
Pentru cladirile ce fac obiectul contractelor de leasing finaciar,
impozitul pe cladiri se datoreaza de catre proprietar (proprietar este
locatorul/finantelor pana la data expirarii contractului de leasing, cand se
transfera utilizatorului/beneficiarului dreptul de proprietate asupra cladirii).
Impozitul pe cladiri pe perioada de leasing se determina pa baza valorii
negociate intre parti si inscrise in contract. Incepand cu data de intai a lunii
urmatoare celei in care expira contractul de leasing, impozitul pe cladire se
determina dupa cum contribuabilul este persoana fizica sau persoana
juridica.
Valoarea negociata intre parti corespunde valorii totale a contractului
de leasing.
La determinarea valorii de inventar a cladirii se are in vedere
insumarea valorilor tuturor elementelor si instalatiilor functionale ale
acesteia, cum sunt: terasele, scarile, ascensoarele, instalatiile de iluminat,
instalatiile sanitare, instalatiile de incalzire, instalatiile de telecomunicatii
prin fir si altele asemanea: aparate individuale de climatizare nu fac parte din
categoria elementelor si instalatiilor functionale ale cladirilor.
La determinarea impozitului pe cladiri, in cazul contribuabililor
persoane juridice, se au in vedere atat cladirile aflate in functiune, cat si cele
in rezerva sau conservare.
Cladirile aflate in functiune si a caror valoare a fost recuperata
integral pe calea amortizarii sunt supuse in continuare impozitului pe cladiri,
calculat pe baza valorii de inventar inregistrate in contabilitate.
Datorarea impozitului pe cladiri, este prevazut in sarcina
contribuabililor persoane juridice atat pentru cladirile aflate in functiune, in
rezerva sau in conservare, cat si pentru cele aflate in functiune si a caror
valoare este recuperata integral pe calea amortizarii.
Cladirile dobandite in cursul anului, indiferant sub ce forma, se imputa cu
incepere de la data de intai a lunii urmatoare celei in care acestea au fost
dobandite.Impozitul se calculeaza proportional cu perioada ramasa pana la
sfarsitul anului.

2.1.3.Asezarea impunerii si plata impozitului

Scaderea de la impunere, in cursul anului, pentru situatiile de

dezafectare, demolare, dezmembrare sau distrugere a cladirilor, precum si de
transfer al dreptului de proprietate ori locatiune asupra cladirilor, dupa caz se
face cu incepere de la data de intati a lunii urmatoare celei in care s-a produs
una dintre aceste situatii.Scaderea se acorda proportional cu partea de cladire
supusa unei astfel de situatii, precum si cu perioada ramasa pana la sfarsitul
anului fiscal.
Scaderea de la impunere, in cursul anului, pentru oricare dintre
situatiile prevazute mai sus, se face dupa cum urmeaza:
a) incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care s-a produs
situatia respectiva;
b) proportional cu parte de cladire supusa unei astfel de situatii;
c) proportional cu perioada cuprinsa intre data mentionata la litera a) si
sfarsitului anului fiscal respectiv.
Pe calea de consecinta, impozitul pe cladiri se datoreaza pana la data
la care se face scaderea.
Contribuabilii proprietari ai constructiilor speciale depun anual, in
cursul lunii octombrie, Cererea privind avizarea constructiilor speciale in
scopul scutirii de la plata impozitului pe cladiri, la autoritatile administratiei
publice ale comunelor, oraselor si municipiilor pe a caror raza adminstrativ-
teritoriala se afla constructiile speciale. Nedepunerea acestei cereri pana la
data de 31 octombrie a fiecarui an, precum si respingerea cererilor de catre
consiliile locale determina stabilirea impozitului pe cladiri in conformitate
cu prevederile Legii privind impozitele si taxele locale.
In cerere se prezinta detaliat elementele de identificare ale
constructiilor speciale pentru care se solicita aprobarea consiliului local cu
mentionarea expresa a declaratiei pe propria raspundere a semnatarului
cererii, sub sanctiunile prevazute de legea penala pentru nedeclararea
corespunzatoare a adevarului ca acele constructii speciale nu intrunesc
elementele constitutive ale cladirii pentru care se datoreaza impozitului pe
cladiri.
Prin hotararile adoptate, consiliile locale mentioneaza nominal
contribuabililor care au depus cereri, constructiile stabilite ca fiind de natura
similara constructiilor speciale care nu sunt supuse impozitului pe cladiri,
precum si cazurile de cereri respinse.
Neadoptarea hotararilor pana la termenele prevazute corespunde
masurii de aprobare a cererilor, respectiv de avizarea a constructilor
speciale.
Declaratiile de impunere se depun in termen de 30 de zile de la
dobandire sau de la data aparitiei oricareia dintre urmatoarele situatii:
a) intervin schimbari privind domiciliul sau sediul, dupa caz, al
contribuabilului
b) se realizeaza lucrari ce conduc la modificarea impoziului pe
cladiri datorat;
c) intervin schimbari privind situatia juridica a contribuabilului,
de natura sa conduca la modificarea impozitului pe cladiri.
Contribuabilii persoane fizice si persoane juridice sunt obligate sa
depuna declaratia de impunere, chiar daca acestia beneficieaza de reducere
sau de scutire de impozit pe cladiri.
Contribuabilii persoane fizice care detin mai multe caldiri cu
destinatia de locuinta sunt obligati sa depuna si declaratia speciala de
impunere, la compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei
publice locale in a caror raza administrativ-teritoriala isi au domiciliu.
In cazul contribuabililor care nu depun declaratia de impunere, dupa
caz, impozitul pe cladiri se poate stabili din oficiu pe baza inregistrarilor
existente in registrele agricole, in evidentele specifice cadastrului imobiliar-
edilitar, precum si in evidenta contabila a contribuabililor.
Impozitul pe cladiri anual se plateste in doua rate egale, pana la data
de 31 martie si 30 septembrie, inclusiv, dupã aceastã datã se vor aplica
majorari în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere. In cazul in care
termenul de plata a impozitului pe cladiri, stabilit in conditiile legii, expira
intr-o zi nelucratoare, plata se considera in termen daca este efectuata in ziua
lucratoare imediat urmatoare.

2.2. Scutiri
Cladirile pentru care nu se datoreaza impozit, prin efectul legii, sunt,
dupa cum urmeaza:

- cladirile proprietate a statului, a unitatilor administrativ-teritoriale

sau a oricaror institutii publice, cu exceptia incaperilor care sunt folosite
pentru activitati economice;

- cladirile care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice, de

arhitectura sau arheologice, muzee ori case memoriale, indiferent de titularul
dreptului de proprietate sau de administrare, cu exceptia incaperilor care sunt
folosite pentru activitati economice;

- cladirile care, prin destinatie, constituie lacasuri de cult, apartinand

cultelor religioase recunoscute oficial in Romania si componentelor locale
ale acestora, cu exceptia incaperilor care sunt folosite pentru activitati
economice;

- cladirile care constituie patrimoniul unitatilor si institutiilor de

invatamant de stat, confesional sau particular, autorizate sa functioneze
provizoriu ori acreditate, cu exceptia incaperilor care sunt folosite pentru
activitati economice;

- cladirile unitatilor sanitare publice, cu exceptia incaperilor care sunt

folosite pentru activitati economice;

- cladirile care sunt afectate centralelor hidroelectrice, termoelectrice

si nuclearo-electrice, statiilor si posturilor de transformare, precum si
statiilor de conexiuni;

- cladirile aflate in domeniul public al statului si in administrarea

Regiei Autonome «Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat», cu
exceptia incaperilor care sunt folosite pentru activitati economice;
 - cladirile funerare din cimitire si crematorii;

- cladirile din parcurile industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit

legii;

- cladirile restituite potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare;

- cladirile care constituie patrimoniul Academiei Romane, cu exceptia

incaperilor care sunt folosite pentru activitati economice;

- cladirile retrocedate potrivit art. 1 alin. (6) din Ordonanta de urgenta

a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
apartinut cultelor religioase din Romania, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare;

- cladirile restituite potrivit art. 1 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a

Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au
apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din
Romania, republicata;

- cladirile care sunt afectate activitatilor hidrotehnice, hidrometrice,

hidrometeorologice, oceanografice, de imbunatatiri funciare si de interventii
la apararea impotriva inundatiilor, precum si cladirile din porturi si cele
afectate canalelor navigabile si statiilor de pompare aferente canalelor, cu
exceptia incaperilor care sunt folosite pentru activitati economice;

- cladirile care, prin natura lor, fac corp comun cu poduri, viaducte,
apeducte, diguri, baraje si tuneluri si care sunt utilizate pentru exploatarea
acestor constructii, cu exceptia incaperilor care sunt folosite pentru alte
activitati economice;

- constructiile speciale situate in subteran, indiferent de folosinta

acestora si turnurile de extractie;

- cladirile care sunt utilizate ca sere, solare, rasadnite, ciupercarii,

silozuri pentru furaje, silozuri si/sau patule pentru depozitarea si conservarea
cerealelor, cu exceptia incaperilor care sunt folosite pentru alte activitati
economice;
 - cladirile trecute in proprietatea statului sau a unitatilor
administrativ-teritoriale in lipsa de mostenitori legali sau testamentari;

- cladirile utilizate pentru activitati social umanitare, de catre

asociatii, fundatii si culte, potrivit hotararii consiliului local.

Nu intra sub incidenta impozitului pe cladiri constructiile care nu au

elementele constitutive ale unei cladiri.

Scutirea de impozit prevazuta la alin. (1) pct. 10-13 se aplica pe durata

pentru care proprietarul este obligat sa mentina afectatiunea de interes
public.

Nu sunt supuse impozitului si deci nu fac obiectul acestuia

urmatoarele cladiri:
1.Cladirile institutiile publice, precum si cladirile care fac parte din
domeniul public si privat al unitatilor administrativ-teritoriale, cu exceptia
celor folosite pentru activitati economice.
2.Cladirile care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice, de
arhitactura si arheologica, precum si muzeele si casele memeoriale, cu
exceptia incintelor acestora folosite pentru activitati economice.
3.Cladirile care, prin destinatie, constituie lacasuri de cult, apartinand
cultelor religioase, recunoscute de lege, si partile lor componente locale, cu
exceptia incintelor acestora folosite pentru activitati economice.
4.Cladirile instituilor de invatament preuniversitar si universitar,
autorizate provizoriu sau acreditate, cu exceptia incintelor acestora folosite
pentru activitati economice.
5.Cladirile aflate:
 in domeniul public al statului si in administrarea Regiei Autonome
“Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”;
 in domeniul privat al statului si in administrarea Regiei Aotunome
“Administratia Patrimoniului de Protocol de Stat”, care sunt atribuite
conform dispozitiilor art. 6 aliniat (1) din Hotararea Guvernului nr.
533/2002 privind organizarea si functionarea Regiei Autonome
“Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”.
6.Constructii si amenajari funerare din cimitire.
7.Constructii speciale: acele constructii care nu sunt realizate sub forma
de incinta sau care sunt realizate sub forma de incinta, dar nu sunt
destinate desfasurarii unei activitati.
 CAPITOLUL III

“Conflictul dintre egalitate si eficienta reprezinta cea

mai mare problema pe care o intampinam si care
afecteaza politica noastra sociala sub diverse
forme.Nu ne putem insusi o parte din eficienta pietei
si sa o impartim in mod egal.”
(Arthur Okun, 1975)

3.1. Avantajele si dezavantajele impozitelor directe

Se poate aprecia ca impozitele directe prezinta urmatoarele avantaje:

a) constituie o sursa de venit sigura;
b) indeplinesc deziderate de justitie fiscala, deoarece sunt exonerate necesare
minimului de existenta;
c) au in vedere natura si marimea venitului;
d) sunt usor de calculat si de perceput;
e) reducerea impozitelor directe incurajeaza productia.
Impozitele directe prezinta si unele dezavantaje:
a) nu sunt agreabile platitorilor, se considera ca nu ar fi productive;
b) conducerea nu are interes sa devina nepopulara prin marimea acestor
impozite;
c) pot duce la abuzuri in ceea ce priveste asezarea si incasarea impozitelor,
se poate practica evaziunea fiscala.

3.2. Concluzii
Problema impozitelor este o problema pe cat de complexa, pe atat de
greu de rezolvat in practica. Impozitul pe cladiri este de cateva ori mai mare
decat in tarile vecine, iar acest lucru poate fi descurajator pentru afaceri. Este
adevarat ca exista anumite exceptii pentru marii investitori, dar acestea sunt
acordate de autoritatile locale si pot fi arbitrare. Asadar, lipsa de transparenta
poate fi de asemenea o problema pentru sistemul fiscal din Romania.
Dupa parerea mea obligatiile fiscale trebuie sa inceapa de la un
anumit nivel al veniturilor unei persoane fizice si juridice, sa tina cont de
situatia economica si sociala a acestora.
 Un stat este cu atat mai bogat, mai puternic, cu cat are mai multi
cetateni bogati. Interesul statului este ca numarul si bogatia acestora sa
creasca tot mai mult intrucat si veniturile sale vor fi mai mari. Pe cale de
consecinta, interesul statului este de a avea cat mai putini cetateni saraci. Cu
cat numarul acestora si gradul lor de saracie este mai mic, cu atat mai mult
statul se va elibera de greaua povara a intretinerii celor saraci, din veniturile
obtinute, pe calea impozitelor incasate de la cei bogati.

3.3. Bibliografie selective

1. Adam Smith, Avutia nationala,vol.II, Ed. Academiei Republicii Populare

Romane,Bucuresti, 1965
2. Boltea P.ION Metode si tehnici fiscale SC Tipografia Somesului SA,
Satu Mare, 1999
3. Florian Bercea,Finante Publice,Editura Didactica si Pedagogica, R.A.,
Bucuresti, 1994
4. George Bernard, A. Drastic Proposal for Fiscal Reform,in Reforms of the
International Instituite of Public Finance,Taormina, 1979, Wayne State
University Press Detroit,1981
5. Leonte Doina, Cioponea Mariana-Cristina Finante publice-Note curs
Editura Fundatia Romania de Maine, Bucuresti, 2003
6. Manolescu Emilian Bugetul public Editura Agora, Bacau, 1998
7. Manolescu Emilian Politici monetare fiscale Universitatea Ecologica,
Bucuresti, 2004
8. Pierre La lumiere, Les finances publiques,Paris,Librairie ,,Armand
Colin’’,1970
9. Richard Goode,Limits to Taxation,in Reforms of tax systems, Proceding
of the 35 th Congres of the Iternational Institute of Public Finance,Taormine,
1979 Wayne State University Press Detroit, 1981
10. Vacarel Iulian, Finante si cerintele dezvoltarii agriculturii pe plan
mondial,Ed Politica Bucuresti 1976
11. Vacarel Iulian, Finante publice. Teorie si practica, Ed. Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti 1981
12. Vacarel Iulian Finante publice Editura Didactica si Pedagocica,
Bucuresti, 2000.