Sunteți pe pagina 1din 7

Unitate de învăţare Nr.

SISTEMUL RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 8.............................................................................. 65


8.1 Impozitele - noţiune, rol, caracteristici .................................................................... 65
8.2 Elementele impozitului. Tipuri de impozite ............................................................ 66
8.3 Principiile impunerii ................................................................................................ 68
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8............................................................... 69
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 69
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8............................................................................. 70

64
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 8
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 8 sunt:
 Definirea noţiunii de impozit şi caracterizarea acestuia;
 Enumerarea şi explicarea elementelor impozitului;
 Exemplificarea principalelor tipuri de impozite;
 Cunoaşterea şi înţelegerea principiilor impunerii.

8.1 Impozitele - noţiune, rol, caracteristici

Impozitele reprezintă principala formă de preluare la bugetul statului a


Definiţie unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice, în
mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie din partea
statului.

Rolul impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar, economic şi


social în mod diferit de la o etapă la alta, cât şi de la o ţară la alta.
Caracteristic pentru evoluţia impozitelor în perioada postbelică este
tendinţa de creştere absolută şi relativă a acestora. Sporirea volumului
impozitelor s-a realizat atât prin creşterea numărului plătitorilor şi
extinderea bazei de impunere (adică extinderea surselor de venit) dar şi
prin majorarea cotelor de impunere.
Rolul
impozitelor Impozitele au devenit pe lângă principale canale de venit pentru stat şi
principale instrumente de politică în viaţa economico-socială. Astfel,
anumite activităţi, sectoare pot fi exonerate de la plata unor impozite
sau dimpotrivă suprataxate, ceea ce va mări ori va scădea interesul spre
acele domenii. În literatura de specialitate se vorbeşte de existenţa unor
limite ale impozitelor, ale căror nivel diferă de la ţară la ţară şi de la o
perioadă la alta, fiind influenţate de factori interni şi externi.

Impozitele prezintă o serie de caracteristici, şi anume:

1. au caracter obligatoriu, ceea ce presupune ca toate persoanele fizice


şi/sau juridice care realizează venituri dintr-o anumită sursă sau posedă
un anumit gen de avere să participe prin impozite la constituirea
fondurilor generale ale statului;
Caracteristicile
impozitelor 2. sunt plăţi către stat cu titlu definitiv şi nerambursabil, în sensul că
odată efectuate, ele sunt utilizate numai la finanţarea unor acţiuni şi
obiective necesare membrilor societăţii;

3. sunt o prelevare fără contracompensaţie sau fără vreun echivalent


direct şi imediat din partea statului în favoarea contribuabilului, în
schimbul plăţilor efectuate de acesta.

65
Test de autoevaluare 8.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.
1. Ce sunt impozitele?

2. Care sunt caracteristicile impozitelor?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 66.

8.2 Elementele impozitului. Tipuri de impozite

Pentru ca prin impozite să se poată realiza obiectivele financiare,


economice şi sociale urmărite de către stat la introducerea lor, este
necesar ca reglementările fiscale să fie cunoscute şi respectate atât de
organele fiscale, cât şi de contribuabili. Drept urmare, în legile prin
care se instituie impozite se precizează persoanele în sarcina cărora
cade plata impozitelor, materia supusă impunerii, mărimea relativă a
impozitului, termenele de plată, sancţiunile ce se aplică persoanelor
fizice şi/sau juridice care nu-şi onorează obligaţiile fiscale la termenele
stabilite, sustrag materia impozabilă de la impunere şi încalcă alte
dispoziţii ale reglementărilor legale.

Elementele Printre elementele impozitului se numără: subiectul, plătitorul, obiectul


impozitului impunerii, sursa impozitului, cota impozitului, asieta, termenele de
plată, înlesnirile acordate, sancţiunile.

Subiectul impozabil este persoana obligată direct potrivit legii, să


suporte plata unui impozit sau a unei taxe. Subiectul impozabil poate fi
Subiectul o persoană fizică sau juridică care posedă bunuri, realizează venituri
impozabil sau face cheltuieli pentru care legea prevede obligaţia plăţii unor
impozite şi taxe. În mod curent, subiectul impozabil se mai numeşte şi
contribuabil.

Plătitorul de impozit este persoana obligată să efectueze calculul şi


Plătitorul plata obligaţiei faţă de buget. De cele mai multe ori, plătitorul este
însuşi subiectul impozabil, dar sunt şi cazuri în care plătitorul nu este şi
subiect (impozitul pe salarii, impozitul pe dividende).

Obiectul Baza impozabilă (obiectul impozabil) desemnează suma asupra căreia


impozabil se aplică o cotă de impozit pentru a se determina cuantumul
impozitului datorat.

Sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte impozitul: din venit


Sursa sau din avere. În cazul impozitului pe venit, obiectul impunerii coincide
impozitului în toate cazurile cu sursa. În schimb, la impozitele pe avere, de regulă
impozitul se plăteşte din venitul realizat de pe urma averii respective şi
numai arareori acesta diminuează substanţa averii propriu-zise.
Cota de
Cota de impunere se exprimă într-o sumă fixă sau un procent care se
66
impunere aplică asupra bazei impozabile şi cu ajutorul căreia se determină
impozitul datorat.

Termenul de Termenul de plată reprezintă perioada de timp în care se poate plăti


plată impozitul, fiind prevăzut de lege.

Înlesniri fiscale Înlesnirile acordate la plată apar sub forma scutirilor, amânărilor,
eşalonărilor, reducerilor.

Sancţiuni Sancţiunile apar atunci când nu se respectă termenele legale de plată a


impozitelor sau atunci când obligaţia de plată este determinată incorect.

Cea mai cunoscută clasificare a impozitelor, respectiv după principalele


Tipuri de elemente de fond şi de formă, le împarte în impozite directe şi impozite
impozite indirecte. În categoria impozitelor directe sunt incluse impozitele pe
venit şi cele pe avere, iar impozitele indirecte cuprind impozitele
asupra consumului (circulaţiei de mărfuri).

Impozitele directe
a) Impozitul pe venit
a.1) Impozitul pe venitul persoanelor fizice:
 impozitul pe venit reţinut la sursă;
 impozitul pe salarii;
 impozitul pe venituri din drepturi de proprietate
intelectuală;
 impozitul pe venituri din vânzarea bunurilor în regim de
consignaţie;
 impozitul pe venituri din activităţi desfăşurate în baza
contractelor de agent, comision sau mandat comercial;
 impozitul pe venituri din activităţi desfăşurate în baza
contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului
Civil;
 impozitul pe venituri din activitatea de expertiză contabilă
şi tehnică, judiciară şi extrajudiciară;
 impozitul pe venitul obţinut de o persoană fizică dintr-o
asociere cu o persoană juridică contribuabil, potrivit
titlului IV, care nu generează o persoană juridică;
 impozitul pe venitul global.
b.1) Impozitul pe venitul persoanelor juridice:
 impozitul pe profit;
 impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
 impozitul pe dividende;
 impozitul pe venituri din vânzarea activelor.
b) Impozitul pe avere.

Impozitele indirecte
 taxele de consumaţie (Accizele);
 taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.)
 taxele vamale;
 monopolurile fiscale;
 taxele de înregistrare şi de timbru.

67
Test de autoevaluare 8.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.
1. Care sunt elementele impozitului?

2. Ce sunt înlesnirile fiscale?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 66.

8.3 Principiile impunerii

Impunerea reprezintă un complex de măsuri şi operaţii efectuate în


Definiţie baza legii, care au ca scop stabilirea impozitului ce revine în sarcina
unei persoane fizice sau juridice. Impunerea are la bază atât principii de
natură politică, cât şi de ordin tehnic, între care enumerăm:

Echitatea 1. Principiul justeţei impunerii (echităţii fiscale) constă în aceea că


fiscală cetăţenii unui stat trebuie să contribuie cu impozite în funcţie de
veniturile pe care le obţin.

2. Principiul certitudinii impunerii presupune că mărimea impozitelor


Certitudinea datorate de fiecare persoană fizică sau juridică să fie certă şi nu
impunerii arbitrară, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie clare
pentru fiecare plătitor.

Comoditatea 3. Principiul comodităţii perceperii impozitelor cere ca impozitele să


perceperii fie percepute la termenele şi în modul cel mai convenabil pentru
contribuabil.

4. Principiul randamentului impozitelor urmăreşte ca încasarea


impozitelor să se facă cu minimum de cheltuieli şi să fie cât mai puţin
apăsător pentru plătitori.

Acest principiu impune dimensionarea nu numai a aparatului fiscal ce


contribuie la încasarea veniturilor statului, ba chiar şi asupra aparatului
de stat, care nu trebuie să devină costisitor pentru societate.
Randamentul Respectarea şi aplicarea principiului echităţii fiscale presupune
fiscal îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii cum ar fi:
 Stabilirea minimului neimpozabil, adică legiferarea scutirii de
impozit a unui venit minim care să permită satisfacerea nevoilor
de trai, strict necesare. Acest lucru, aşa cum uşor se poat
observa, poate fi stabilit doar în cazul impozitelor directe,
deoarece plătitorii sunt nominalizaţi.
 Sarcina fiscală să fie stabilită în funcţie de puterea contributivă
a fiecărui plătitor, adică cu luarea în considerare a mărimii
venitului sau averii care face obiectul impunerii, precum şi a
situaţiei personale a acestuia.
 La o anumită putere contributivă sarcina fiscală a unei categorii
68
sociale să fie stabilită în comparaţie cu sarcina fiscală a altei
categorii sociale.
 Impunerea să fie generală, adică să cuprindă toate categoriile
sociale care realizează venituri sau care posedă un anumit gen
de avere.

Un rol deosebit în respectarea echităţii fiscale îl are felul impunerii


utilizate, respectiv în sume fixe sau în cote procentuale. Impunerea în
cote proporţionale reprezintă o manifestare nemijlocită a principiului
egalităţii în faţa impozitelor.

Test de autoevaluare 8.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Ce principii ale impunerii cunoaşteţi?

2. Ce presupune principiul justeţei impunerii?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 66.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 8.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 8 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8

1. Care este rolul impozitelor?


2. Ce este obiectul impozabil?
3. Ce sunt impozitele indirecte?
4. Ce presupune principiul certitudinii impunerii?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 8.1
1. Impozitele reprezintă principala formă de preluare la bugetul statului
a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice, în
mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie din partea
statului
2. Impozitele au ca principale caracteristici caracterul obligatoriu, titlul
definitiv şi nerambursabil al plăţii şi lipsa unei contrapestaţii sau a unui
echivalent direct şi imediat din partea statului în schimbul acestor plăţi.

Răspuns 8.2

69
1. Elementele impozitului sunt subiectul impozabil, plătitorul, obiectul
impozabil, sursa impozitului, cota de impunere, termenul de plată,
înlesnirile fiscale şi sancţiunile.
2. Înlesnirile fiscale sunt scutirile, amânările, eşalonările sau reducerile
de la plata impozitelor.

Răspuns 8.3
1. Principiile impunerii sunt principiul justeţei impunerii, principiul
certitudinii impunerii, principiul comodităţii perceperii impozitelor şi
principiul randamentul impozitului.
2. Principiul justeţei impunerii impune ca cetăţenii unui stat să
contribuie cu impozite în funcţie de veniturile pe care le obţin.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8

1. Donath Liliana, Finanţe publice, Editura Mirton, 2007, Timişoara.


2. Mutaşcu Mihai, Finanţe publice, Editura Universităţii de Vest,
2008, Timişoara.
3. Văcărel Iulian (coord.), Finanţe publice, Ediţia a VI-a, Editura
Didactică şi Pedagogică RA, 2007, Bucureşti, pag. 366 - 380.

70

S-ar putea să vă placă și