Tranzacții bursiere – clasificare, scop, participanți

Unitate de învăţare Nr. 8

Tranzacții bursiere – clasificare, scop, participanți

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 8.............................................................................. 60

8.1 Mecanismul bursier................................................................................................... 60
8.2. Tranzacții bursiere.................................................................................................... 64
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8............................................................... 66
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 66
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8............................................................................. 67

59
Tranzacții bursiere – clasificare, scop, participanți
 Tranzacții bursiere – clasificare, scop, participanți

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 8

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 8 sunt:
 Sa cunoască etapele mecanismului bursier;
 Să definească tipurile de ordine;
 Să enumere tipurile de negocieri;


8.1 Mecanismul bursier

Investitorii bursieri sunt fie cumpărători, fie vânzători. Pentru a demara procedura
de tranzacție, aceștia trebuie să ia legatura cu o firmă membră a bursei, care poate să
tranzacționeze instrumentul bursier solicitat.
I . În prima fază a tranzacției bursiere (inițierea operațiunii) între investitor și
agentul său de bursă se realizează două operațiuni:
a) investitorul trebuie să-și deschidă un cont al clientului la broker. Acesta va fi un
cont în moneda de tranzacții pentru cumpărător sau un cont de evidență al titlurilor
deținute de vânzător. Contul cumpărătorului trebuie să conțină suma echivalentă valorii
tranzacției în cazul tranzacțiilor cash sau numai o cotă denumită marja inițială în cazul
tranzacțiilor în marjă. În cazul vânzărilor în lipsă, vânzătorul nu trebuie să dețină inițial
titlurile pe care le vinde, deci contul lui la broker în acest caz va fi descoperit.
b) ordinul de tranzacționare pe care investitorul îl adresează firmei de intermediere
bursieră solicitată. Acesta poate fi un ordin de vânzare sau de cumpărare, după poziția pe
care vrea să o adopte investitorul pe piață.
Ordinul de bursă cuprinde instrucțiuni date de către investitor agentului sau
agenției de brokeraj, cu privire la condițiile în care dorește să se execute vânzarea sau
cumpărarea titlurilor financiare specificate în contul și pe răspunderea sa. Elementele
componente ale ordinului sunt:
1) tipul operațiunii – vânzare sau cumpărare
2) produsul (denumirea titlurilor financiare)
3) cantitatea (mărimea ordinului)
4) prețul (corespunzător tipului de ordin)
5) termenul de valabilitate

Tipuri de ordine
În funcție de modul de exprimare al prețului, se întâlnesc trei categorii de ordine:
 ordine la piață
 ordine limită
 ordine stop
1. Ordine la piață (Market order)
Este cel mai simplu tip de ordin prin care investotitorul cere să se cumpere să se
vândă la cel mai bun preț de pe piață. Acesta este de fapt o instrucțiune de cumpărare sau
de vânzare care trebuie să fie executată, oricare ar fi prețul cerut sau oferit în ring în
momentul în care ordinul ajunge acolo. Brokerul va execut un astfel de ordin la cel mai
bun preț posibil, imediat după primirea lui.
Varietatea ordinelor la piață folosite în bursă sunt:
 ordin la piață-la deschidere (Market on the open order). Acest ordin

60
Tranzacții bursiere – clasificare, scop, participanți
 Tranzacții bursiere – clasificare, scop, participanți

transmite brokerului instrucțiunea de a executa tranzacția la piață, imediat

după deschidere.
 ordin la piață dacă este atins (Market if touched order). Acest ordin
transmte brokerului instrucțiunea de a executa tranzacția la piață, doar dacă
este atins un preț prag specificat.
 ordinul la piață-nu ține (Market not held order). Acest ordin poate fi
denumit și indiferent de ccotație (Disregars Tape). Este o instrucțiune care îi
dă brokerului libertatea de a lua decizii pentru executarea ordinului, astfel
încât să obțină cel mai bun preț.
2. Ordine limită (Limit order)
Prin ordinele limită investitorul specifică cel mai mare preț dispus să-l plătească în
calitate de cumpărător sau cel mai mic preț dispus să-l accepte în calitate de vânzător. Ele
se mai numesc și ordine cu preț (Price order). Dacă un investitor dorește să dea un ordin
limită că în situația în care este vânzător nu va accepta un preț mai mic decât cel specificat,
iar dacă este cumpărător, va accepta doar prețuri mai mari sau egale cu cel specificat în
ordin. Spre deosebire de ordinul la piață, ordinul limită nu este posibil să fie executat
întotdeauna, mai ales dacă prețul specificat este cu mult mai mare sau mai mic decât prețul
curent de pe piață.
3. Ordine stop (Stop order)
Este un ordin de cumpărare plasat la un nivel deasupra prețului curent al pieței, sau
un ordin de vânzare cu prețul la un nivel bub cel al pieței. Ordinele stop sunt folosite cu
două scopuri: pe de-o altă parte de a limita riscul unei investiții prin precizarea prețului
la care poziția va fi lichidată dacă piața are o evoluție nefavorabilă (stop-pierdere) și pe de
altă parte de pătrundere pe piață după ce piața a depășit nivelul prețului specificat.
 ordin cumpără - stop (Buy-stop order). Este un ordin de cumpărare la un
anumit preț stop situat deasupra nivelului prețului pieței. În momentul în
care este atins prețul indicat, el devine ordin la piață. Adică, un ordin
cumpără-stop devine ordin de cumpărare la piață, dacă prețul de
tranzacționare este egal sau mai mare decât prețul stop.
 ordinul vinde-stop (Sell-stop order). Este un ordin de vânzare la un preț stop
sub nivelul prețului pieței. Ca și ordinul cumpără-stop, el devine ordin la
piață dacă prețul de tranzacționare este egal sau mai mic decât prețul stop.
O dată atins prețul stop, ordinul este executat la cel mai bun preț posibil (la
piață).
 ordinul stop-pierdere (Stop-loss order). Termenul stop-pierdere esre
generic, aplicat ordinelor stop care au scopul de a limita pierderea. Acest
ordin poate fi cumpără-stop ori vinde-stop. Ordinul stop-pierdere este
introdus pe piață pentru a compensa o poziție existentă.
 ordinul stop-limită (Stop-limit order). Este o combinație a unui ordin stop
cu un ordin limită. În timp ce un ordin stop normal se transformă în ordin la
piață când prețul specificat este atins, un ordin stop-limită se transformă în
ordin limită. În cazul ordinelor stop-limită, sunt precizate două prețuri:
prețul stop, care activează ordinul și prețul limită care constituie limita de
preț pe care investitorul este dispus să o accepte. Ordinul stop-limită nu
trebuie folosit ca ordin stop-pierdere, deoarece există posibilitatea ca el să
nu poată fi executat. Avanjajul acestui tip de ordin este că el va fi executat
la un preț mai puțin avantajos decât prețul limită. Dezavantajul îl constituie
faptul că este posibil ca ordinul să nu fie executat deloc dacă prețul pieței
trece dincolo de valoarea limită, înainte ca brokerul să poată executa
61
Tranzacții bursiere – clasificare, scop, participanți
 Tranzacții bursiere – clasificare, scop, participanți

ordinul.
 ordinul stop-la-închidere (Stop-close-only order). Acest ordin este o
instrucțiune de vânzare/cumpărare în ultimul minut de tranzacționare. Un
ordin stop-la-închidere de vânzare va fi executat în timpul ultimului minut
de trqanzacționare la un preț egal sau mai mic decât prețul specificat, în
timp ce un ordin stop-la-închidere de cumpărare va fi executat la un preț
egal sau mai mare decât prețul specificat. Adesea, prețul de executare diferă
de prețul de închidere din cauza intervalului de timp în care ordinul stop-la-
închidere poate fi executat.
În funcție de intervalul de timp în care un ordin își păstrează valabilitatea există:
 ordin la zi, care trebuie executat numai în cursul zilei în care a fost lansat,
la încheierea zilei de tranzacționare ordinul neexecutat se anulează
automat. În absența unei mențiuni exprese, toate ordinele sunt considerate
ordine de tranzacționare la zi.
 ordin bursier cu termen de valabiltatea prestabilit d investitor; valabilitatea
maximă a unui ordin este de până la șase luni, invetitorul având dreptul de
a-l anula oricând înintea executării lui.
Ordine speciale:
1. Ordin sau-mai-bine (Or-better order). Sunt momente când un investitor dorește
să introducă un ordin limită de cumpărare peste prețul de piață sau un ordin limită de
vânzare sub prețul de piață. În mod normal, un astfel de ordin este plasat foarte aaproape
față de cursul de pe piață și este introdus cu scopul de a prinde o mișcare puternică a pieței.
2. Ordin dintr-o dată-sau-deloc (Fill-or-kill order). Acest tip de ordin nu este folosit
foarte frecvent. Ordinul transmite brokerului de ring o instrucțiune de a-l executa imediat
și integral, sau de a-l anula. Dacă brokerul nu are posibilitatea de a executa ordinul, el
raportează imposibil (unable) și ordinul este anulat (killed). Un astfel de ordin este etilizat
când un investitor dorește să angajeze sau să lichideze rapid o poziție, fără a-și asuma
riscul asociat unui ordin la piață.
3. Ordin valabil-până-la-anulare (Doog-till-canceled order). Acest ordin, cunoscut,
de asemenea, ca ordin deschis (open order), rămâne activ în ringul bursei până când este
executat sau până când investitorul îl anulează. Majoritatea firmelor de brokeraj anulează
la sfârșitul zilei de tranzacționare toate ordinele neexecutate, cu excepția celor desemnate
ca ordine deschise su valabile-până-la-anulare.
4. Ordinul unul-îl-anulează-pe-celălalt (One-cancels-the-other order). Un investitor
vrea să plaseze un ordin pentru a surprinde o mișcare bruscă (break) a prețului, indiferent
de direcția în care evoluează piața. Astfel, pot fi plasate două ordine: deasupra pieței și sub
nivelul pieței, cu precizarea că atunci când unul dintre ordine este executat, celălalt să fie
anulat.

II. A doua fază – licitația bursieră.

După ce primește ordinul, brokerul de ring fie că tranzacționează cu ajutorul
calculatorului, fie că negociează cu un specialist, fie cu alt broker, participă la procesul de
contractare bursieră simultană cu stabilirea prețului, proces desfășurat în condiții de
concurență liberă.
Rezultatul este contractul bursier care este standardizat și prin care o parte vinde iar
cealaltă parte cumpără titlul bursier la prețul negociat și stabilit în urma procesului numit
licitație bursieră.
Prețul astfel stabilit poartă denumirea de curs bursier. Cursul, la rândul său, este
comunicat oficial pentru a fi afișat sau transmis presei, publicului în general sau sistemului
62
Tranzacții bursiere – clasificare, scop, participanți
 Tranzacții bursiere – clasificare, scop, participanți

informativ al bursei în particular. Brokerul de ring va transmite în continuare firmei

membră a bursei rezultatul tranzacției.

Tipuri de licitație bursieră

1) licitația pe bază de carnet de ordine – agentul bursier centralizează ordinele pe
un carnet de ordine (order book), respectând regulile de prioritate prestabilite. Ordinele
sunt repartizate pe coloane după categorii, iar la unele burse sunt transmisibile de la un
broker la altul. În prezent aceste carnete au fost înlocuite de calculator dar programele fac
doar ca viteza și volumul de procesare să crească, regulile rămânând aceleași.
2) licitația prin afișare – în cadrul acestui procedeu se folosește un sistem de afișaj,
la început tabla cu cretă, mai târziu afișajul electronic pentru prezentarea celor mai bune
ordine sau prețuri de vânzare sau cumpărare. Stabilirea cursului se realizează atunci când
un terț acceptă fie un ordin de cumpărare fie un ordin de vânzare afișat, prețul tranzacției
devenind curs curent.
3) licitație prin anunțare publică a ordinelor – această tehnică este folosită atât
pentru piața continuă cât și pentru piața intermitentă și se realizează prin anunțarea de către
un funcționar al bursei al titlului ce se tranzacționează și apoi brokerii strigă prețurile de
vânzare, respectiv de cumpărare într-un ring bursier dedicat. Tranzacția bursieră și implicit
cursul se realizează atunci când un ordin strigat este acceptat tot prin strigare.
4) licitația în groapă – este specifică burselor de mărfuri de la Chicago unde
agenții de bursă se strâng într-o groapă hexagonală unde se strigă și se gesticulează
folosind un cod de semene pentru a stabili cursul. Este cea mai spectaculoasă licitație
bursieră cu mulți participnți, se folosește pentru titluri cu volum mare și deși pare la prima
vedere o procedură dezordonată, are reguli foarte stricte.
5) licitația electronică – care se realizează prin includerea ordinului pe calculator,
transmiterea lui prin rețeaua de calculatoare iar încheierea contractului se execută automat
prin program.
III. Ultima fază este executarea contractului bursier.
În urma licitației bursiere, la prețul stabilit prin procesul de cotare se ajunge la un
acord de voință între vânzător și cumpărător, rezultatul înțelegerii fiind contractul bursier.
Contractele bursiere sunt standardizate, acest lucru determinând că și executarea lor este
standardizată. Prin executarea contractului se înțelege lichidarea operațiunii bursiere,
pentru că, practic contractul generează sarcini în contul cumpărătprului, respectiv
vânzătorului. Operațiunea ce realizează îndeplinirea sarcinilor reciproce ale
cumpărătorului și vânzătorului se numește lichidare (clearing). În procesul de lichidare
apar și operațiunile de compensare (settlement) și depozitare (deposit). Procesul de
lichidare a operațiunilor bursiere a cunoscut două etape:
1. Lichidarea directă este caracteristică începutului activității bursiere sau este
utilizată mai alees de bursele slab dezvoltate. Fazele unei astfel de lichidări constau în
compararea documentelor și livrarea titlurilor, respectiv livrarea banilor între brokerul
vânzătorului și cel al cumpărătorului. Această metodă presupune relații de compensare
lichidare între toți membrii bursei prin multiple relații Încrucișate între toți brokerii.
2. Lichidarea centralizată este metoda cea mai utilizată astăzi și care realizează
concentrarea tuturor operațiilor de lichidare în mâna unor instituții specializate.

63
Tranzacții bursiere – clasificare, scop, participanți
 Tranzacții bursiere – clasificare, scop, participanți

Test de autoevaluare 8.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Ce reprezintă licitația în groapă?

2. Definiți ordinul STOP.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

8.2. Tranzacții bursiere

Definirea, structura tranzacţiilor bursiere.

La modul general, tranzacţia este definita ca o convenţie intre doua sau mai multe
părţi, prin care se transmit anumite drepturi, se face un schimb comercial.
Prin tranzacţii bursiere înţelegem contractele de vânzare-cumpărare de titluri şi
alte active financiare, care se încheie pe piaţă secundara de capital cu mijlocirea agenţilor
de bursa , respectiv a societăţilor de intermediere financiara autorizate. Aceste tranzacţii se
vor efectua în conformitate cu legislaţia privind valorile mobiliare din tara respectiva, şi cu
regulamentele instituţiilor implicate (Bursa de Valori, instituţiile pieţei OTC etc.).
Interpretările cu privire la noţiunea de tranzacţie bursiera au evoluat treptat in timp,
şi mai ales în ultima perioadă, astfel încât daca in mod tradiţional erau considerate tranzacţii
bursiere doar acele contracte încheiate in incinta bursei şi în timpul şedinţei de
tranzacţionare, acum sunt acceptate ca fiind tranzacţii bursiere şi cele care sunt efectuate în
afara bursei cu singura condiţie de a fi înregistrate aici. De altfel, acest lucru a fost impus de
fenomenul de delocalizare a burselor, de globalizare precum şi de apariţia pieţelor OTC.

Tipologia tranzacţiilor bursiere efectuate în practica internaţională

Exista o mare varietate de tipuri de tranzacţii bursiere.

Indiferent de natura lor, tehnica tranzacţiilor este marcata de modalitatea de lichidare şi de
cursul la care se realizează aceasta. Astfel exista doua mari categorii de tranzacţii:
 la vedere
 la termen.
In funcţie de obiectul lor tranzacţiile bursiere se împart in tranzacţii cu:
 titluri financiare primare
 tranzacţii cu derivate financiare
In ceea ce priveşte tranzacţiile cu titluri financiare primare practica a instituit
modelul tranzacţiilor:
 de tip american

64
Tranzacții bursiere – clasificare, scop, participanți
 Tranzacții bursiere – clasificare, scop, participanți

 de tip european.
Tranzacţiile de tip american pot fi:
 for cash (pe bani gheata)
 on margin (pe credit)
 short selling ( pe baza de titluri împrumutate)
Tranzacţiile de tip european (după modelul pieţei bursiere franceze) pot fi:
 au comptant (la vedere, adică cu reglementare imediata)
 au reglement mensuel (la termen)
 au prime (operaţiuni condiţionale).
Tranzacţiile cu derivate financiare sunt reprezentate de contractele futures şi contractele pe
opţiuni.

Tipuri de tranzacţii bursiere

65
Tranzacții bursiere – clasificare, scop, participanți
 Tranzacții bursiere – clasificare, scop, participanți

Test de autoevaluare 8.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Completați spațiile lacunare din textul:

Prin tranzacţii bursiere înţelegem ……………. de

vânzare-cumpărare de titluri şi alte active ………………, care se
încheie pe piaţă ……………. de capital cu mijlocirea agenţilor de
bursa, respectiv a societăţilor de intermediere financiara
autorizate. Aceste tranzacţii se vor efectua în conformitate cu
legislaţia privind ………………… din tara respectiva, şi cu
regulamentele instituţiilor implicate (Bursa de Valori, instituţiile
pieţei OTC etc.).

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 8.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte

În loc de rezumat
prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la
început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de

învăţare Nr. 8 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8

1. Clasificați tipurile de ordine bursiere.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

 licitația în groapă – este specifică burselor de mărfuri de

la Chicago unde agenții de bursă se strâng într-o groapă
hexagonală unde se strigă și se gesticulează folosind un
cod de semene pentru a stabili cursul. Este cea mai
spectaculoasă licitație bursieră cu mulți participnți, se
folosește pentru titluri cu volum mare și deși pare la prima
vedere o procedură dezordonată, are reguli foarte stricte.
 Ordinul STOP - Este un ordin de cumpărare plasat la un
nivel deasupra prețului curent al pieței, sau un ordin de
vânzare cu prețul la un nivel bub cel al pieței. Ordinele
stop sunt folosite cu două scopuri: pe de-o altă parte de
a limita riscul unei investiții prin precizarea prețului la
care poziția va fi lichidată dacă piața are o evoluție
66
Tranzacții bursiere – clasificare, scop, participanți
 Tranzacții bursiere – clasificare, scop, participanți

nefavorabilă (stop-pierdere) și pe de altă parte de

pătrundere pe piață după ce piața a depășit nivelul prețului
specificat.
 Prin tranzacţii bursiere înţelegem contractele de
vânzare-cumpărare de titluri şi alte active financiare, care
se încheie pe piaţă secundara de capital cu mijlocirea
agenţilor de bursa , respectiv a societăţilor de intermediere
financiara autorizate. Aceste tranzacţii se vor efectua în
conformitate cu legislaţia privind valorile mobiliare din
tara respectiva, şi cu regulamentele instituţiilor implicate
(Bursa de Valori, instituţiile pieţei OTC etc.).

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8

1.Corduneanu Carmen - Piețe financiare și operațiuni bursiere,

Editura Mirton, 1994
2. Gallois D. - Bursa. Origine și evoluție, București, Ed. Teora,
1999
3. Mihu Ștefan, Spineanu Georgescu Luciana - "Piața de capital",
Editura Europolis, 2010
4. Nițu Adrian - "Burse de mărfuri și valori", Ed. Tribuna
Economică, București, 2002
5. Popa Ioan - Bursa, vol I, II, Ed. Adevărul, 1993, 1994
6. Popescu Vergil - Bursa și tranzacții cu titluri financiare, 1993

67
Tranzacții bursiere – clasificare, scop, participanți