Tema 4.1.

Tehnica tranzacțiilor bursiere

1. Mecanismul general al unei tranzacții bursiere.

2. Ordinele bursiere.
3. Derularea tranzacțiilor la BVM

1. Mecanismul general al unei tranzacții bursiere.

Tranzacția bursieră este înțelegerea reciprocă (mutuală) privind transmiterea drepturilor și
îndatorărilor referitor la produsul bursier, la care se ajunge de către participanții la negocierile
bursiere și este înregistrată la bursă în ordinea respectivă, ceea ce este reflectat în contractul de
bursă.
Prin tranzactii bursiere înțelegem contractele de vanzare-cumparare de titluri și alte active
financiare, care se încheie pe piața secundară de capital cu mijlocirea agenților de bursă, respectiv
a societăților de intermediere financiară autorizate.
Interpretările cu privire la noțiunea de tranzacție bursieră au evoluat treptat în timp, și mai
ales în ultima perioadă, astfel încît dacă în mod tradițional erau considerate tranzacții bursiere doar
acele contracte încheiate în incinta bursei și în timpul ședinței de tranzacționare, acum sunt
acceptate ca fiind tranzacții bursiere și cele care sunt efectuate în afara bursei cu singura condiție
de a fi înregistrate aici. De altfel, acest lucru a fost impus de fenomenul de delocalizare a burselor,
de globalizare precum și de apariția piețelor OTC.
La încheierea tranzacției bursiere urmează să fie luate în considerare următoarele aspecte:
1. organizatoric – indică ordinea de acțiuni și documentația necesară pentru încheierea
tranzacției;
2. economic – indică scopul încheierii tranzacției și riscurile, de care urmează să se țină
cont la încheierea tranzacției;
3. juridic – stabilește drepturile și obligațiile părților contractante și responsabilitățile lor
patrimoniale;
4. etic – reflectă atitudinea societății față de tranzacții.
Principalele elemente ale unei tranzacții:
1. tipul ordinului – cerere sau ofertă;
2. obiectul tranzacției – valorile mobiliare, ce se vînd sau se cumpără;
3. volumul tranzacției – cantitatea valorilor mobiliare necesară sau propusă spre vînzare;
4. prețul la care este încheiată tranzacția;
5. termenul de îndeplinire a tranzacției – cînd cumpărătorul trebuie să achite valorile mobiliare
procurate.
Etapele procesului de tranzacţionare bursieră:
Privind mecanismul tranzacțiilor bursiere, putem afirma că, indiferent de natura
contractului şi de sistemul tranzacţional, realizarea efectivă a unei operaţiuni bursiere presupune
următoarele etape:
1) iniţierea tranzacţiei - prin stabilirea llegăturii între client şi societatea de bursă şi
transmiterea de către primul a ordinului de vânzare/cumpărare;
2) perfectarea tranzacţiei - respectiv negocierea şi încheierea contractului de cätre agenţii de
bursă;
3) executarea contractului - îndeplinirea obligaţiilor şi obţinerea drepturilor rezultate din
tranzacţie.
I. Iniţierea operaţiunii. Ordinele de bursă
Pentru efectuarea oricărei tranzacţii bursiere vânzätorul/cumpărătorul de titluri trebuie să
intre în legătură cu un agent all pieţei bursiere, care lucrează fie în incinta bursei de valori, fie pe
piaţa interdealeri (OTC). Desigur, membrii bursei pot da direct ordinele brokerilor lor aflaţi în sala
de negocieri; totodată, cei care vor să efectueze tranzacţiile pe piaţa OTC se pot adresa direct unei
firme care îndeplineşte rolul de market maker pe această piaţä. În mod tipic, însă, clientul se
adresează unei societăţi de bursă (firmă de brokeraj) care poate lucra în incinta bursei - având, de
regulă, calitatea de membru al bursei de valori - sau poate să lucreze în afara bursei. Alegerea unui
broker care este membru al bursei prezintă o serie de avantaje pentru client, deoarece calitatea de
membru oferă garanţii de seriozitate şi profesionalism. Se poate însă lucra şi cu o firmă din afara
bursei, dar aceasta, în executarea operaţiunii, va apela la un agent de bursă care este prezent în sala
de negocieri. Ca o regulă generală, firmele care acceptă efectuarea unei tranzacţii se obligă să o
execute cu bună credinţă, cu diligenţa şi grija care se aşteaptă în mod normal de la un intermediar,
precum şi în conformitate cu regulile şi uzanţele bursei la care acesta lucrează. lÎn cazul unui
broker independent, clientul îl va contacta personal sau telefonic pentru a-i transmite ordinul de
vânzare/cumpărare; situaţia este caracteristică pentru pieţele bursiere mai puţin dezvoltate.
Dacă brokerul este o societate de bursä, clientul va contacta serviciul de tranzacţii al
acesteia, şi va transmite ordinul său brokerului de titluri, urmînd ca acesta să-l trimită, spre
executare, brokerilor de incintă.
Prima fază în procesul iniţierii unei tranzacţii este deschiderea de cätre firma broker a unui
cont în favoarea clientului, prin intermediul căruia se asigură reglementarea financiară a
operaţiunii. Acesta poate fi un cont în numerar sau cash (engl. cash account), care - ca şi un cont
utilizabil prin cecuri - impune existenţa unui disponibill care să acopere nevoile de finanţare a
operaţiunii. Specific însă pentru tranzacţile bursiere este contul "în marjă" (engl. margin account)
care permite, în anumite limite, obţinerea automată a unui împrumut din partea brokerului. Din
punctul de vedere al clientului, acest tip de cont reprezintă un mijloc de a cumpăra titluri cu plata
amânată; el permite clientului să facä operaţiuni pe datorie (cu credit acordat de firma broker), cu
o serie de avantaje, dar şi cu riscuri pentru pärţile implicate.
lPentru toate tranzacţiile pe care le execută, brokerul percepe un comision, care
recompensează serviciile sale (comisionul se adaugă la preţul de cumpărare şi se scade din preţul
de vânzare). Dacă este vorba de o firmă de brokeraj, acest comision se distribuie între brokerii
profesionişti ai firmei şi firma însăşi. Astfel, de exemplu, la NYSE, conturile clienţilor sunt ţinute,
după cum am arătat, de brokerii de titluri, numiţi şi "responsabili de cont" (engl. account
executives); din comisionul perceput clientului pentru primirea şi executarea ordinului de bursä,
20-40% merg la brokerii de titluri, reprezentînd un mijloc de cointeresare a acestora în creşterea
volumului tranzacţiilor firmei.
A doua fază a iniţierii tranzacţiei bursiere este plasarea ordinului de către client, prin
legätura personală sau, mai frecvent, telefonică cu brokerul. Ordinul de la clienţi este de fapt o
ofertă fermă (în cazul vânzării), respectiv o comandă (în cazul cumpărării) avînd ca obiect
tranzacţionarea unui anumit volum de titluri financiare, în anumite condiţii comerciale.
II. Negocierea contractului
Încheierea contractelor și executarea ordinelor de bursă, se face diferit pe diferitele pieţe,
în raport cu sistemul de tranzacţii adoptat, precum şi cu procedura specifică fiecărei burse, aşa cum
aceasta este consacrată în regulament.
În practica internaţională s-au consacrat mai multe modalităţi de negociere:
 Negocierea pe bază de carnet de ordine - presupune centralizarea de către agenţii de
bursă a ordinelor primite de la clienţi într-un document numit carnet de ordine (engl. order
book); el conţine ordinele repartizate în raport cu gradull lor de negociabilitate (ordinele
de cumpărare de la preţul cel mai mare la preţul cel mai mic şi, în sens contrar, ordinele de
vânzare). Carnetul de ordine poate sä fie deschis pentru consultare de cätre agenţii de bursă
terţi sau închis, unde numai preţul şi volumul celor mai bune cotaţii sînt anunţate în bursă.
Contractarea are, de regulă, un caracter bilaterall şi se produce atunci când un agent de
bursă a răspuns favorabil la oferta făcută de un altul.
 Negocierea prin înscrierea pe tablă - presupune prezentarea ordinelor astfel încât ele să
poată fi văzute de toţi agenţii de bursă care participă la şedinţa respectivă. Aceasta se
realizează prin înscrierea pe un tabel electronic (la bursa de la Toronto) sau prin scrierea
cu creta (la lHong lKong, Sydney, Singapore) a primelor două (cele mai bune) preţuri de
vânzare (ask) şi cumpărare (bid). lLa Hong Kong, de exemplu, brokerii scriu pe tablă
ordinele ce le au spre execuţie, specificînd lângä fiecare ordin iniţialele lfirmei emitente a
 titlului. Contractarea are loc atunci cînd un agent de bursă terţ acceptä o cotaţie înscrisä pe
tablă.
 Negocierea prin anunţarea publică a ordinelor - se practică atât pe pieţele intermitente,
cât şi pe cele continue; acest din urmă caz este ilustrat de bursele de la Zürich şi Budapesta.
De regulă, fiecare titlu este repartizat pentru tranzacţionare lla unul din ringurile aflate în
incinta bursei (de aici denumirea de tranzacţionare în ring). lNegocierile sunt deschise de
un funcţionar al bursei, care strigă titlul ce urmează a fi negociat. Apoi agenţii de bursă
anunţă cu voce tare preţurile lor ask şi bid şi caută parteneri interesaţi. Contractarea are loc
atunci când un agent de bursă care a strigat cotaţiile sale primeşte un răspuns afirmativ din
partea altui agent de bursă.
 Negocierea în „groapă” (engl. pit trading) - este o variantă a metodei descrise mai sus.
"Groapa" (engl. pit) este un spaţiu semicircular, foarte aglomerat, unde iau loc agenţii de
bursă şi îşi strigă preţurile de vânzare/cumpărare, putînd acţiona în cont propriu (dealeri)
sau în contul unor terţi (brokeri). Este una din metodele cele mai spectaculoase de
negociere şi se practică pentru titlurile sau produsele financiare care se bucură de un dever
mare la bursă (în prezent, este cazul contractelor futures şi al opţiunilor).
 Negocierea pe blocuri de titluri (engl. negociated trades sau block trading) - are loc, de
regulă, în afara sălii principale de negocieri a bursei, într-un spaţiu special amenajat din
incinta instituţiei. lLa NYSE formează aşa-numita "piaţă de sus" (engl. upstair market).
Blocurile de titluri sînt contracte de volum mare (10.000 de acţiuni sau mai multe) şi,
deoarece dimensiunea contractelor este atât de însemnată încît poate influenţa situaţia
pieţei, negocierea lor este supusă unui regim special: în tranzacţii se ţine seama de
informaţiile venite din sala de negocieri, dar contractarea blocurilor de titluri se realizează
separat, urmînd apoi ca tranzacţia sä fie raportată la bursă după ce aceasta a fost încheiată.
O formă a tranzacţiilor cu blocuri de acţiuni este distribuţia în bursă (engl. exchange
distribution). În acest caz un client al firmei de brokeraj (de regulă, un investitor instituţional) care
deţine un important pachet de titluri (de exemplu, 100.000) anunţă în scris bursa cä dispune de
acţiunile respective şi doreşte să le vândä într-un anumit interval de timp. Brokerul, în loc să
meargă direct în sala de negocieri, încearcä - eventual împreună cu alte 1-2 firme – sä gäsească
investitori interesaţi în cumpärarea unor părţi din blocul pus în vânzare. Cînd brokerul se convinge
că există cerere pentru vânzarea respectivă, ordinele de vânzare şi cumpărare se trimit în bursă
unde sunt combinate (engl. matched, crossed) la preţul curent al pieţei. Negocierea blocurilor de
acţiuni se poate realiza şi prin procedura distribuţiei secundare (engl. secondary distribution). lÎn
acest caz, o societate financiară acţionând singură sau în consorţiu cu alte societăţi, cumpără de la
vânzător blocul de acţiuni şi apoi oferă acţiunile respective spre vânzare publicä la un preţ mai
mare, obţinând profitul din spread; de obicei, titlurile sunt oferite după orele de bursă, la cursul de
închidere din ziua respectivă. În cazul cumpărării unor blocuri de titluri, tranzacţia se numeşte
"achiziţie în bursă" (engl. exchange acquisition).
 Negocierea electronică - presupune utilizarea tehnologiei moderne în procesul de
transmitere a ordinelor şi de prezentare a acestora în bursă. lElectronizarea poate merge
mai departe, cuprinzînd executarea ordinelor (contractarea) şi lichidarea contractelor (engl.
settlement). Unul din primele sisteme de tranzacţii complet automatizate a fost instituit la
Toronto, în 1977, sub denumirea Sistemul de Tranzacţionare Asistat de Calculator
(Computer Assisted Trading System, CATS).
III. Executarea contractului
Întîlnirea - prin intermediul mecanismului bursier - a două ordine de sens contrar
(vânzare/cumpărare), conţinînd aceleaşi condiţii referitoare lla scadenţă, volum şi preţ, duce la
perfectarea contractului. Acesta generează în sarcina părţilor contractante obligaţia de predare a
titlurilor - pentru vânzător - şi de platä a preţului acestora - pentru cumpärător.
Procesul prin care ceste obligaţii interdependente sînt îndeplinite se numeşte executarea
contractului sau lichidarea tranzacţiei. În principiu, există două sisteme de executare a contractului
bursier: lprin lichidare directă sau prin lichidare centralizată (cliring).
 Lichidarea directă (engl. cash and carry) a fost utilizată mai ales în perioadele de început
ale bursei de valori; ea presupune, în esenţä, transmiterea titlurilor de la societatea de bursă care a
vîndut la societatea de bursă care a cumpărat şi transmiterea în sens invers a contravalorii titlurilor
pentru fiecare din contractele care au fost încheiate în bursă.
Mecanismul lichidării cuprinde următoarele faze principale:
 Compararea documentelor privind contractul: brokerul vînzătorului îl contactează după
şedinţa de bursă (telefonic) pe brokerul cumpărătorului şi are loc verificarea înscrisurilor
care atestă încheierea contractului;
 Livrarea titlurilor are loc printr-un curier pe care brokerul îl trimite la cel de al doilea (de
regulă, în dimineaţa următoarei zile de bursă);
 Când mesagerul predă titlurile, brokerul cumpărătorului îi eliberează un cec conţinînd
contravaloarea acestora.
În condiţiile deverului actual de la bursele consacrate această modalitate este, practic,
inutilizabilă: ea ar presupune procesarea zilnică a unui volum de contracte care poate să meargă
de la câteva sute de mii la câteva sute de milioane.
Lichidarea centralizată (prin cliring) utilizează principiul compensării obligaţiilor de
acelaşi fel şi de sens contrar: vânzările făcute în bursă sunt compensate cu cumpărările, astfel încât
participanţilor lla tranzacţii lle revine obligaţia de a regla soldurile astfel rezultate. lEste vorba, de
fapt, de două activităţi de compensaţie: în primul rând, cea referitoare la livrarea/primirea titlurilor,
participantul cu sold negativ trebuind să facă livrarea, iar cell cu sold pozitiv avînd dreptul la
primirea titlurilor; în al doilea rând, cea privind lichidarea bănească, respectiv dreptul de încasare
de către cel cu poziţie netä de vânzător şi obligaţia de plată din partea celui cu poziţie netä de
cumpărător. lLichidarea centralizată presupune intervenţia a două organisme specializate: casa de
depozit, care funcţionează ca antrepozit centrall pentru toate titlurile deţinute de membrii săi,
participanţii lla piaţa bursieră, şi casa de cliring, care efectueazä compensaţiile şi determinä
soldurile creditoare/debitoare ale membrilor săi referitoare lla titluri şi, respectiv, lla fondurile
băneşti corespunzătoare.

2.Ordinele bursiere
Ordinul primit de la client se trece într-un formular special, numit tichet de ordine (engl.
ticket order).
Tichet de ordine conţine:
 bursa la care a avut loc operaţiunea (ex. New York Stock Exchange);
 numărul contului clientului la firma broker;
 numărul ordinului;
 tipul de agent de bursă care a primit ordinul (broker angajat al unei firme de brokeraj);
 agentul de bursă care a executat ordinul;
 codul brokerului cu care s-a contractat în bursă etc;
 dacă brokerul de bursa acţionează pe contull firmei sale sau pe contul clientului (înseamnă
că este vorba de contul clientului);
 sensul operaţiunii (vânzare/cumpärare);
 produsul bursier (specificarea titlului financiar care face obiectul ordinului);
 cantitatea oferită sau comandată (numărul de pachete) etc.
În practica bursieră s-au consacrat câteva tipuri de ordine:
Ordinul „la piaţă” (engl. market order, fr. au mieux) este un ordin de vânzare/cumpărare
la cel mai bun preţ oferit de piaţă. Ordinul "la piaţă" poate fi executat oricând, atâta timp cât piaţa
funcţionează. Practic, un ordin de cumpărare "la piaţă" impune obţinerea celui mai scăzut preţ
existent în bursă în momentul cînd brokerul de incintă primeşte instrucţiunea de executare a
ordinului. Un ordin de vînzare "la piaţă" trebuie executat la cel mai mare preţ existent cînd brokerul
de incintă primeşte ordinul. Dacă brokerul nu reuşeşte să execute ordinul în condiţiile respective,
se spune că a "pierdut piaţa", iar firma de brokeraj este obligată să-l despăgubească pe client pentru
pierderile suferite de acesta din eroare profesionalä (sau, eventual, frauda) brokerului său de bursă;
dar astfel de situaţii sînt rare la bursele consacrate.
Ordin limită (engl. limit order) este cel în care clientul precizează preţul maxim pe care
înţelege să-l plătească în calitate de cumpărător, respectiv preţul minim pe care îl acceptă în calitate
de vînzător. Acest ordin nu poate fi executat decît dacă piaţa oferă condiţiile precizate prin ordin.
Unui ordin cu limită de preţ îi este asociatä întotdeauna clauza "la un preţ mai bun"; aceasta
înseamnă că, dacă brokerul poate cumpăra titlurile la un preţ mai mic sau le poate vinde la un preţ
mai mare, el este obligat să o facă imediat. În caz contrar ei sunt räspunzätori pentru a fi "pierdut
piaţa".
Ordin stop sau de limitare a pierderii (engl. stop loss order) acţionează oarecum în sens
contrar ordinului cu limită de preţ. El devine un ordin de vînzare/cumpărare la piaţă, atunci cînd
preţul titlului evoluează în sens contrar aşteptării clientului, respectiv creşte/scade la nivelul
specificat. Astfel, un ordin stop de vînzare este plasat la un preţ inferior nivelului curent al pieţei
pentru prezervarea profitului obţinut la un titlu cumpărat anterior cu un preţ mai mic sau reducerea
pierderii la anumite titluri deţinute de client. Dacă, de exemplu, clientul a cumpărat o acţiune la 35
u.m. (unități monetare) şi cursul acesteia se aflä în creştere, el va menţine disponibilul său de titluri;
dacă, însă, după ce a ajuns la 40 u.m., cursul titlului începe sä scadă, el va plasa un "stop loss
order" la, să zicem, 39 u.m. De îndată ce preţul va ajunge lla 39 (sau mai jos), ordinul său devine
unul la piaţă, iar brokerul este obligat să vândă titlul la cell mai bun preţ obtenabil; în felul acesta
clientul limitează deteriorarea valorii titlului, respectiv îşi conservă o parte din profitul asociat
titlului cumpărat.
De exemplu, un client vinde "pe datorie" acţiuni la 28 u.m., anticipând o scădere în valoarea
titlului; dacă scăderea se produce, el va înregistra un profit deoarece este debitor pe un titlu mai
ieftin; dacă, dimpotrivă cursul titlului creşte, ell poate pierde, cu atât mai mult cu cât piaţa merge
mai sus.
Pentru a se proteja împotriva sporirii cursului, ell plasează un ordin stop la, să zicem 29
u.m. lDacă preţul creşte la acest nivel (sau la unul superior), ordinul devine automat la piaţă şi
brokerul este obligat sä cumpere la cel mai bun preţ. Pierderea suferită de client va fi astfel limitată
la diferenţa dintre cursul la care se face tranzacţia şi cel lla care s-a luat poziţia short.
În general, ordinelor de bursă le sunt asociate şi alte instrucţiuni pentru brokeri:
 Instrucţiunea "la zi" (engl. day order) înseamnă că ordinul este valabil numai pentru
şedinţa de bursă din ziua respectivă; dacă nu se specifică altfel, toate ordinele sunt
considerate "la zi";
 instrucţiunea "bun până la anulare" (engl. good-till-cancelled) sau "ordin deschis" (engl.
open order) înseamnă că ordinul rămîne valabil până cînd clientul îl anulează sau până
când tranzacţia a fost executată; în acest sens, ordinul poate fi dat pentru o săptämână,
pentru o lună sau până la o anumită dată, iar în cazul în care el nu a putut fi executat - la
preţul stabilit de client - va fi anulat de broker;
 instrucţiunea "totul sau nimic" (engl. all or none) exprimă dorinţa clientului de a
cumpăra/vinde un volum important de titluri la un anumit curs şi într-o perioadă precizată;
ordinul este executat numai dacă piaţa oferă atât condiţiile de cantitate, cât şi pe cele de
preţ;
 instrucţiunea "execută sau anulează" (engl. fill or kill) ordonă cumpărarea/vânzarea
imediată şi completă a unui anumit volum de titluri, ori renunţarea la executare;
 instrucţiunea "la deschidere" (engl. at the opening) înseamnă cä ordinul trebuie executat
imediat ce bursa a fost deschisă (de exemplu, în primele 30 de secunde);
 instrucţiunea "la închidere" (engl. at the close) înseamnă că ordinul trebuie executat
imediat înaintea închiderii şedinţei de bursă (de exemplu, în ultimele 30 de secunde).
lTrebuie specificat şi faptul că clientul are posibilitatea să anuleze sau să modifice ordinul
său oricînd înainte de executarea acestuia. Ordinele primite de la client de stockbrokeri sunt
înscrise într-un formular special numit tichet de ordine (engl. order ticket); acelaşi formular se află
şi în posesia agentului din incinta bursei, acesta notând, în momentul executării ordinului,
principalele elemente ale tranzacţiei încheiate. În executarea ordinelor de bursă, una din obligaţiile
esenţiale ale brokerilor este respectarea regulilor de prioritate de preţ - cumpărătorii cu cele mai
mari preţuri şi vânzătorii cu cele mai mici preţuri vor fi serviţi primii.

3. Derularea tranzacțiilor la BVM

Mecanismul efectuării tranzacțiilor bursiere este reglementat prin Regulile lBursei de

Valori a Moldovei, aprobate de către Comisia lNaţională a Pieţei lFinanciare prin lHotărîrea nr.
62/14 din 26 decembrie 2008, precum şi printr-o serie de regulamente, instrucţiuni, proceduri
elaborate în acest sens. Încălcările admise în cadrul efectuării tranzacţiilor bursiere sunt examinate
de către Comisia disciplinară şi/sau Arbitrală a Bursei. Bursa de Valori a Moldovei în scopul
organizării şi efectuării tranzacţiilor utilizează un program care este asistat de calculator, numit
Sistemul Automatizat Integrat de Tranzacţionare (SAIT). Cu ajutorul acestei programe, efectuarea
tranzacţiilor devine mult mai operativă.
Ziua de lucru a SAIT începe în felul următor:
 la ora 10:00 - are lloc deschiderea sesiunii bursiere;
 de la ora 10:00 - 12:00, se întroduc ordinele limită spre vînzare şi modificärile lor;
 de la ora 12:00 - 14:30, se întroduc ordinele limitä spre cumpărare, cu modificările lor;
 de la ora 10:00 - 15:00 se întroduc ordinele directe şi condiţionate;
 de la ora 14:30, pînă la ora X este perioada preţului deschis;
 de la ora X -15:00, se întroduc ordinele de piaţă;
 la ora 15:00 are loc închiderea sesiunii bursiere.
Tranzacţiile care au loc în cadrul Bursei de Valori Mobiliare se realizează în două secţii:
1. Secţia de bază este predestinată pentru organizarea şi desfăşurarea unei pieţe interactive
de tranzacţionare a valorilor mobiliare. Tranzacţiile care se efectuiazä în secţia de bază se consider
a fi cele care sunt efectuate nemijlocit prin Sistemul Automatizat Integrat de Tranzacţionare
(SAIT).
Mecanismul de derulare a tranzacţiilor bursiere – Clearing, care au loc în cadrul Bursei de
Valori a Moldovei, se desfășoară prin sistematizarea a mai multor etape, elaborate pe baza
Regulelor Bursei de Valori Mobiliare şi Regulelor Depozitarului Naţional de Valori Mobiliare, iar
forma detaliată este urmätoare:
1) După ce clientul şi-a ales brokerull el se adresează llui pentru cumpărarea acţiunilor,
semnînd totodată următoarele documente: contractull de brokeraj, contractull de numire a
operatorului, ordinul la cumpărare. Ţinînd cont de faptull că tranzacţia este înregistrată prin
Depozitarul Naţional de Valori Mobiliare apare necesitatea deschiderii unui cont depozitar. Pentru
aceasta Brokerul va solicita de la client semnarea cererei de deschidere a contului depozitar.
2) Totodată cumpărătorul asigură existenţa în contull säu de decontare deschis la banca de
decontare a Bursei de Valori lMobiliare, disponibilul bănesc necesar acoperirii valoarei tranzacţiei.
3) Pe de altă parte, vînzătorull de acţiuni de asemenea se adreseazä brokerului vînzător
pentru vînzarea acţiunilor, fiind semnate următoarele documente: Contractul de brokeraj;
Contractul de numire a operatorului; Ordinul la vînzare; lProcura de transfer. Ţinînd cont de faptul
că tranzacţia este înregistrată prin Depozitarul Naţional de Valori Mobiliare apare necesitatea
deschiderii unui cont depozitar. Pentru aceasta brokerul solicită de la client semnarea cererei de
deschidere a contului depozitar.
4) După semnarea tuturor documentelor şi a contractelor cu clienţii, brokerul vînzător se
adresează registratorului independent prezentînd următoarele documente: procura de transfer,
dispoziţia de transmitere a valorilor mobiliare în deţinere nominală a Depozitarului Naţional de
Valori Mobiliare.
5) Registratorul independent eliberează extrasul din registru unde este indicat cä valorile
mobiliare sunt transmise în deţinere nominală a lDepozitarului Naţional de Valori lMobiliare.
 6) Brokerul vänzător prezintă Depozitarului Naţional de Valori lMobiliare cererea de
deschidere a contului depozitar, dispoziţia de transfer-depozitare a valorilor mobiliare, dispoziţia
de transfer între conturi şi extrasul din registru de transmitere a valorilor mobiliare în deţinere
nominală a Depozitarului lNaţional de Valori Mobiliare.
7) Brokerul cumpärător prezintă lDepozitarului Naţional de Valori lMobiliare cererea de
deschidere a contului depozitar şi dispoziţia de transfer între conturi.
8) În ziua lT pînă la orele 10:00, administratorul sistemei depozitare deschide ziua de
negocieri.
9) Pînă lla orele l10:00 administratorul sistemei depozitare transferă datele în Sistemul
Automatizat Integrat de lTranzacţionare al Bursei.
10) Datele transmise din lDepozitarului Naţionall de Valori Mobiliare sunt recepţionate şi
pînă la orele 10:00 administratorul Sistemul Automatizat lIntegrat de lTranzacţionare al Bursei
întroduce parametrii noi sesiunii care începe la orele 10:00.
11) Pe parcursul sesiunii de negocieri brokerul cumpărător întroduce în Sistemul
Automatizat Integrat de Tranzacţionare al lBursei un ordin la cumpărare conform contractului
semnat cu clientul.
12) Pe parcursul sesiunii de negocieri brokerul vînzător întroduce în Sistemul Automatizat
Integrat de Tranzacţionare al Bursei un ordinul dat de client conform contractului semnat.
13) La orele 15:00 administratorului Sistemul Automatizat lIntegrat de lTranzacţionare a
Bursei închide sesiunea de negocieri.
14) Administratorul Sistemul Automatizat lIntegrat de lTranzacţionare a Bursei transferă
datele ce cuprind rezultatele tranzacţiilor bursiere în sistema din Depozitarului lNaţional de Valori
Mobiliare (DNVM).
15) Recepţionarea rezultatelor tranzacţiei bursiere şi închiderea zilei în lDepozitarului
Naţional de Valori Mobiliare.
16) În termenul maximal admisibil lT+2, brokerul cumpärător v-a emite ordin de plată în
favoarea contului Bursei deschis în banca de decontare şi îl v-a transmite spre executare băncii de
decontare.
17) Banca de decontare în termenul maxim de lT+3, ora 12:00 v-a verifica şi v-a informa
Bursa despre conformarea ordinelor de plată, emise de către brokerul cumpărător.
18) După ora 15:00 a zilei lT+3, odată cu transferul datelor din Sistemull Automatizat
Integrat de Tranzacţionare a Bursei spre lDNVM şi confirmarea de către administratorul sistemei
depozitare a achitărilor pentru tranzacţiile bursiere dar pînă lla închiderea zileil de negocieri în
cadrul DNVM, valorile mobiliare sunt transferate de lla contul depozitar all vînzătorului pe contul
depozitar al cumpărătorului.
19) În ziua T+3 pînă la 15:00 BVM transfer mijloacele băneşt pe contul brokerului
vînzător.
20) Brokerul vînzător retrage banii de pe cont şi se achitä cu clientul.
După ce valorile mobiliare au fost tranzacţionate Sistemul Automat Integral de
Tranzacţionare generează, pentru membrul cumpärător şi membrul vînzător câte un Aviz de
contract pentru vînzător şi pentru cumpărător ca dovadă a efectuärii tranzacţiei, precum şi
lRaportul General în care sunt înscrise tranzacţiile de vînzare-cumpărare din ziua respectivă.
2. Secţia directă este predestinatä pentru organizarea tranzacţiilor speciale de vînzare-
cumpărare iniţiate de Bursă, sau Depozitarul Naţional; tranzacţiile REPO; se executä ordine ale
căror obiect de tranzacţionare sînt valorile mobiliare pentru care se realizează condiţiile ofertei
publice; tranzacţii rezultate în urma desfäşurării licitaţiilor cu strigare cu pachete unice de valori
mobiliare etc. Tranzacţiile care se efectuiază în secţia direct, sunt tranzacţiile menţionate mai sus,
care sunt încheiate în sala de licitaţii a lBursei, conduse de lMakler, iar membrii lBursei sînt
obligaţi, în termen A+1, până la ora 15.00, să întroducă ordinele bursiere respective în SAIT-ul
Bursei, în secţia tranzacţiilor directe pentru a fi înregistrate.
În sala de tranzacții directe se desfäșoară licitaţii de vînzare a acţiunilor proprietate
publică, cu strigare. Efectuarea tranzacțiilor date se încep la ora 10:00 - în sală se prezintä brokerii
 având ordinile de cumpärare și de vânzare ale hârtiilor de valori din partea clienților săi. Licitaţiile
se deschid de makler, prin anunţ despre începerea licitaţiei la data respectivă.
lLicitaţia de vânzare a acţiunilor proprietate publică cu “strigare” se desfăşoară în
următorul mod:
 Maklerul anunţä numărul poziţiei (lotului), codul al acţiunilor, forma vânzării, preţul iniţial şi,
după caz, altă informaţie relevantă;
 Agentul de Bursă - vânzător, prezent în sală, îşi confirmă prezenţa prin ridicarea planşetei;
 Agentul de lBursă, interesat în achiziţionarea pachetului unic, ridică planşeta, anunţând preţul pe
care intenţionează să-l ofere;
 lParte a acorduluil încheiat, este considerat agentul de lBursă, care a oferit preţul maxim pe care
se obligă să-ll perceapă;
 lDacă în urma repetării de trei ori a preţului propus, nimeni nu oferă un alt preţ, lmaklerul anunţä
"numărul, preţul, trei, adjudecat!";
 lFraza "numărul, preţul, trei, adjudecat!" înseamnă numärul participantului înscris pe planşetä,
preţul oferit şi cuvintele "trei, adjudecat!" lînseamnă încheierea definitivă a acordului pärţilor;
 Acordul părţilor de a vinde pachetul unic (lotul) de valori mobiliare se consideră încheiat în
momentul fixării de către makler a preţului maxim de cumpărare, prin pronunţarea cuvântului
"adjudecat!";
 Dacă pentru un pachet lipseşte oferta reconvenţională de cumpărare, maklerul recurge la anunţarea
următoarei poziţii din planul de licitaţie;
 Dacă oferta de cumpărare parvine de la mai mulţi participanţi, maklerul va
desfäşura licitaţia în ordinea creşterii preţului. lDupă fiecare ofertă de creştere a preţului, maklerul
va începe o nouă numărătoare.