1

Tema 7. Organizarea comerţului la bursa

7.1. Termenii de tranzacționare

Pentru implementarea cu succes a operațiunilor la bursă trebuie să știm că fiecare bursă

elaborează de sine stătător regulile de tranzactionare. Deaceea este necesar să deținem informații
exacte pentru a ține cont de toate detaliile specifice ale bursei concrete. În plus, multe burse sunt
reglementate nu numai prin normele sale proprii, dar și prin instrucțiunile agențiilor de stat, ceea ce
solicită cunoștințe speciale din partea participanților la tranzacții.
Conform Legii Republicii Moldova „Cu privire la bursa de mărfuri” nr. 1117 din 26.02.97
regulamenul comerţului la bursă este principalul document ce reglementează efectuarea operaţiunilor
bursiere, desfăşurarea licitaţiilor şi soluţionarea litigiilor apărute în cadrul lor.
Regulile comerţului la bursă, aprobate de adunarea generală a fondatorilor şi membrilor bursei de
mărfuri, stabilesc:
a) locul şi ora desfăşurării licitaţiilor la bursă;
b) organizarea funcţionării sălii bursei;
c) modul desfăşurării licitaţiilor la bursă;
d) tipurile licitaţiilor la bursă;
e) tipurile tranzacţiilor la bursă;
f) denumirea secţiilor de mărfuri;
g) lista subdiviziunilor interioare ale bursei;
h) modul de informare despre apropiatele licitaţii;
i) modul de înregistrare şi evidenţă a tranzacţiilor;
j) modul de corectare, după confirmarea rezultatelor licitaţiilor, a erorilor comise în ordinele
clienților, care se expediază intermediarului bursei;
k) modul de cotare a preţurilor la mărfurile de bursă;
l) modul de informare despre tranzacţiile de bursă efectuate la licitaţiile precedente;
m) modul de informare a membrilor bursei şi a altor participanţi la comerţul bursier despre
pieţele de mărfuri şi conjunctura de piaţă a mărfurilor;
n) modul de achitare reciprocă a membrilor bursei şi altor participanţi la comerţul bursier la
încheierea tranzacţiilor;
o) controlul asupra procesului de formare a preţurilor la bursă în scopul de a nu admite ridicarea
bruscă a nivelului preţurilor, majorarea sau scăderea lor artificială, cârdăşia sau răspândirea unor
informaţii false spre a influenţa preţurile;
p) asigurarea ordinii şi disciplinei la licitaţiile bursiere, precum şi modul şi condiţiile de aplicare
a acestor măsuri;
q) asigurarea respectării de către membrii bursei şi alţi participanţi la comerţul bursier a
deciziilor autorităţilor administraţiei publice în probleme ce se referă la activitatea bursei, a
documentelor de constituire a bursei, a regulilor comerţului de bursă, a hotărârilor adunării generale a
fondatorilor şi membrilor bursei şi ale altor organe de conducere ale bursei;
r) lista încălcărilor, pentru care bursă poate amenda participanţii la comerţul bursier, precum şi
cuantumurile amenzilor şi modul lor de percepere;
s) cuantumurile defalcărilor, taxelor, tarifelor şi ale altor plăţi şi modul de percepere a acestora
de către bursă.
Regulile comerţului la bursă pot cuprinde şi alte prevederi care nu sunt în contradicţie cu
legislaţia.
 2

Regulile comerţului la bursă trebuie să prevadă asigurarea riscului în cazul în care vre-un
membru al casei de clearing nu-şi va putea onora obligaţiile financiare. Deficitul de mijloace se
completează din activele bursei, din capitalul de rezervă şi din fondul de garanţie al bursei, format din
contribuţiile altor membri ai bursei proporţional cotei de participare la operaţiunile de bursă.
Regulile comerţului la bursă trebuie să fie puse la dispoziţia fiecărui participant potenţial la
licitaţii pentru a lua cunoştinţă de ele.
Aceste reguli de tranzacții bursiere sunt încadrate în Regulamentul bursei, care urmărește scopul
să asigure protecția intereselor comerciale ale tuturor participanților la tranzacționări, să creeze
condiții pentru o muncă eficientă și onestă.
Principalele secțiuni ale Regulamentului bursei pot fi reduse la următoarele postulate.
1. Procedura tranzacționărilor la bursă. În această secțiune sunt stabilite locul, ora deschiderii și
durata desfășurării sesiunilor de tranzacționare.
Sesiunile bursiere înseamnă tranzacționările desfășurate în timpul alocat oficial de administrație,
pe parcursul căruia participanții au dreptul de a negocia. Stabilirea timpului sesiunii de tranzactionare
este importantă. Orarul bursei se stabilește astfel, încât să țină cont de orarul altor burse, care
comercializează aceeași marfă. Aceasta permite ofertanților ca folosind informațiile despre prețurile pe
alte piețe să desfășoare operațiuni de arbitraj. De exemplu, la Bursa de Metale din Londra fiecare
sesiune este consacrată unui singur produs si dureaza numai 5 minute. Secretarul bursei ridică plăcuța
cu denumirea metalului și spune: „Cupru, domnilor, cupru”. Cuprul este comercializat de la ora 12
până la 12.05, iar de la 12.05 până la 12.10 – plumbul, de la 12.10 – 12.15– zincul.
Toate ofertele au loc în sala bursei într-o anumită zonă comercială. Sala de tranzacționare este
dotată cu toate mijloacele de comunicare. Toți participanții la comerț au acces la sistemul
informațional unic.
2. Tipurile tranzacționărilor bursiere. Bursa determina natura tranzacțiilor care pot avea loc
anume la această bursă. De exemplu, la bursa din Rusia se încheie tranzacții cu bunuri reale, titluri de
valoare și contracte futures. Fără a intra detaliat în natura și caracteristicile tranzacțiilor, trebuie de
remarcat doar că piața determină forma contractelor standarde pentru fiecare tip de tranzacții, volumul
tranzacțiilor, datele-standard despre livrări.
După încheierea sesiunii tranzactionările se perfectează și se înregistrează. În acest scop sunt
utilizate sisteme electronice speciale de calcul.
Tranzacțiile încheiate oral, au validitatea unui contract solid, care se perfectează în scris după
încheierea sesiunii.
Odată semnate și înregistrate la bursă, contractele sunt transmise clienților contra plății taxelor de
brokeraj.
3. Informațiile de la bursă. Furnizarea lor este foarte importantă pentru ofertanți.
Informațiile exacte, complete și la timpul potrivit cu privire la tranzacțiile deja încheiate permit
să se analizeze situația pieței, să se adopte decizii corecte.
Informațiile la bursă pot fi curente și consolidate.
Informațiile curente sunt de fapt despre cele mai recente tranzacții, încheiate la bursa. Ele sunt
necesare pentru evaluarea rapidă a schimbărilor de pe piață la moment. În multe piețe informațiile sunt
afișate pe un panou electronic cu bandă rulantă, care se numesc „informații ticker” (ticker – aparat
electronic de la bursă). Acest panou conține următoarele informații: simbolul companiei; tipul de
acțiuni, care constituie obiectul tranzacției, numărul de acțiuni în tranzacție și prețul pe1 acțiune.
Informațiile curente constituie, de fapt, un secret comercial, și la ele au acces numai participanții
acreditați la bursa dată.
Informațiile consolidate reflectă rezultatele finale ale zilei de lucru. De exemplu, la Bursa
Valutară Interbancară de la Moscova participanții la operațiile comerciale primesc zilnic informațiile
 3

cu privire la circulația valorilor mobiliare în ruble și unități; prețurile tranzacțiilor: ultimul preț, prețul
minim, prețul maxim; cursul acțiunilor – cumpărare maximală, vânzare minimală; cotările de
cumpărare/vânzare la momentul închiderii; prețul mediu ponderat și randamentul la scadență; numărul
de tranzacții. Informațiile consolidate sunt utilizate de către participanți pentru analiza tehnică. Pe baza
datelor consolidate obținute cu privire la starea pieței se iau decizii cu privire la comportamentul
corespunzător în următoarele sesiuni ale bursei.
4. Ordinea achitărilor reciproce între membrii bursei și alți participanți ai comerțului la bursă.
Ea determină drepturile și obligațiunile reciproce ale participanților la comerț, asigură apărarea
intereselor lor.
Sistemele de achitări sunt variate. Aceste diferențe sunt cauzate atăt de particularitățile naționale
de reglare de conturi, cât și de regulile caracteristice anume unei busre concrete.
Regulile bursei constituie un set de reglementări, în primul rând despre relațiile dintre
participanții la procesul de cumpărare/vânzare, care pot conține sute de pagini de text, ele sunt în
constantă revizuire în funcție de condițiile schimbătoare ale pieței și legislației, de introducerea noilor
tehnologii de tranzacționare.
Prevederile examinate nu dezvăluie nici pe departe întreaga listă de probleme care sunt
reglementate de regulile de tranzactionare a actiunilor, ci ne dau doar o idee generală despre natura
acestora.
Întrebările privind admiterea titlurilor de valoare la tranzactionare, mecanismul executării
afacerilor de bursă, perfectarea achitărilor reciproce și alte probleme, datorită specificului lor necesită
o examinare mai detaliată, care va fi realizată în alte subiecte ale acestui curs.
Controlul asupra respectării cerințelor regulilor de comerț la bursă este pus în seama Comitetului
bursei, care va examina cazurile de încălcare a regulilor de comerț de către participanții la
tranzacționări.
Participanții la tranzacționări, care încalcă regulile de comerț la bursă sunt supuși diferitor tipuri
de pedepse. Pentru cele mai grave, cum ar fi răspândirea de informații false, pentru fraudă și acțiuni de
înșelătorie, evaziunea deliberată de la executarea obligațiilor asumate persoanele în cauză sunt excluse
din membrii bursei. Administrația informează despre cazurile de încălcare a regulamentului precizând
măsurile întreprinse, dezvăluind numele companiei sau persoanei fizice care au încălcat regulile.

7.2. Participanții la tranzacționări

Participanții la tranzacționări sunt membri ai bursei, precum și persoanele care, în conformitate

cu legea și regulile bursei, au dreptul de a participa la comerțul de la bursa de valori.
Participanții la comerțul bursier se determină în funcție de tipul bursei (de valori sau de mărfuri)
și de legislația în vigoare.
Cei prezenți în sala de comerț pot fi divizați în următoarele grupuri:
- contractanți;
- organizatori ai încheierii tranzacționărilor la bursă;
- supraveghetori ai procesului de tranzacționare;
- observatori ai desfășurării comerțului.
Tranzacțiile la bursă sunt efectuate numai de participanți profesioniști, care au o specializare
strictă pe diferite tipuri de activități la bursă. Intermediarii operațiunilor sunt numiți în mod diferit:
makleri bursieri, courtier (nota autorului: courtier - persoană dezinteresată într-un litigiu),
comisionari, brokeri, formatori de piață (market maker – engl. - formator de piață), dealeri.
 4

Ei toți lucrează sau pentru o taxă, exprimată în procente, sau pentru fracțiuni de procente din
valoarea totală a tranzacției, sau pe cont propriu.
Componența participanților la încheierea tranzacțiilor la bursele de mărfuri este determinată de
regulile de tranzacționare și pot să difere în funcție de forma bursei – este ea de tip deschis sau închis.
La bursele deschise au dreptul să tranzacționeze:
- membrii bursei și reprezentanții acestora;
- brokerii acreditați;
- vizitatorii permanenți și ocazionali, care au căpătat dreptul de a participa la licitații.
La bursele închise au dreptul de a tranzacționa:
- membrii bursei și reprezentanții acestora;
- brokerii acreditați.
Vizitatorii permanenți și ocazionali sunt limitați în drepturile lor în calitate de participanți la
comerț în raport cu membrii bursei și a reprezentanților acestora.
În primul rând, în conformitate cu legislația, vizitatorilor permanenți li se acordă dreptul de a
participa la comerț pentru o perioadă de maximum trei ani.
În al doilea rând, numărul vizitatorilor permanenți nu trebuie să depășească 30% din numărul
total de membri ai bursei. În plus, vizitatorii nu sunt implicați în formarea capitalului și în
administrarea bursei.
Dacă participanții permanenți au dreptul să aibă intermediari la bursă, atunci vizitatorii
ocazionali sunt privați de acest privilegiu, ei au numai dreptul de a efectua tranzacții cu bunuri reale
din numele și pe cont propriu.
Dacă vizitatorii permanenți ai bursei au dreptul la operațiuni de intermediere, atunci vizitatorii
ocazionali sunt lipsiți de acest drept, deoarece ei pot să tranzacționeze numai propria marfa reală, din
nume și pe cont propriu.
Membri ai bursei de valori pot fi orice participanți profesioniști ai bursei de titluri de valoare.
Procedura de intrare în membri ai bursei de valori și numărul lor este stipulată de regulile bursei. Spre
deosebire de bursa de mărfuri, la bursa de valori este interzisă calitatea de membru provizoriu,
inegalitatea în drepturi a membrilor, închirierea și amanetarea locurilor persoanelor ne membri ai
acestei burse.
Componența și numărul intermediarilor care participă la operațiile comerciale, schemele de
interacțiune cu clienții lor variază și de multe ori depind de nivelul de dezvoltare a comerțului, de
tradițiile formate, specifice pentru țara și bursa dată.
În Republica Moldova principalii participanți la tranzacționarea la Bursa de Valori sunt brokerii
și dealerii. Activitatea lor este reglementată de Comisia Națională a Pieței Financiare (CNPF). Natura
și tipurile de muncă efectuate de către brokeri și dealeri, depind de tipul de licență pe care o dețin.
Există trei tipuri de activitate de broker și două tipuri de activitate de dealer.
Activitatea de broker prevede:
- efectuarea operațiunilor cu valori mobiliare, cu excepția operațiilor cu valori mobiliare de stat
și municipale. Este interzis de a lucra cu mijloacele persoanelor fizice;
- efectuarea aceleiași operații ca în primul caz, numai că se permite de a lucra cu mijloacele
persoanelor fizice;
- efectuarea operațiunilor cu titluri de stat, titluri de valoare ale municipiilor.
Activitatea de dealer prevede:
- efectuarea operațiunilor cu valori mobiliare, cu excepția valorilor mobiliare de stat și
administrațiilor municipale;
- efectuarea operațiunilor cu titluri de stat și titluri de valoare ale administrațiilor municipale.
 5

Brokerii și dealerii pot acționa și împreună cu condiția disponibilității licenței respective pentru
desfășurarea activităților conexe.
O astfel de reglementare strictă a activităților privind operațiunile cu valori mobiliare este
concepută pentru a oferi executarea onestă și calificată a ordinelor clienților, pentru a exclude cazuri
de abuz când se utilizează mijloacele bănești ale clienților. De exemplu, licența de broker cu
mijloacele persoanelor fizice poate fi obținută numai după doi ani de muncă în piața de valori cu o
licență, care acordă dreptul de a lucra numai cu valori mobiliare neguvernamentale. Obținerea unei
licențe pentru dreptul de a desfășura unele dintre activitățile enumerate prevede îndeplinirea unor
cerințe stricte ale Comisiei Naționale a Pieței Financiare.
Statele de personal ale persoanei juridice, care desfășoară activități de broker sau dealer trebuie
să conțină experți calificați cu atestație, precum și un jurist-controlor, în competența exclusivă a căruia
intră monitorizarea respectării de către brokeri și dealeri a prevederilor legislației. Este categoric
interzis lucrul la bursă fără licența de rigoare. Încălcarea acestei cerințe incriminează închisoare de
până la trei ani.
În a doua grupă, care organizează efectuarea operațiunilor la bursă, intră în primul rând angajații
bursei, care lucrează în sală. Ei crează condițiile necesare pentru ofertanți pentru a finaliza tranzactiile.
Aceasta include:
- brokerii care efectuiază comerțul la bursa;
- operatorii (asistenții brokerului) care înregistrează tranzacțiile în cercul lor;
- angajații grupului de achitări din departamentul organizării comerțului, care îi ajută pe brokeri
să perfecteze încheierea tranzacției;
- angajații departamentlui (biroului) de expertiză al bursei, care organizează examinarea
produselor oferite spre vânzare și oferă consultațiile necesare participanților;
- angajații departamentului juridic al bursei, care oferă consultații pe parcursul tranzacțiilor și
perfectare a contractelor bursiere.
În grupa, care controlează mersul procesului de negocieri, intră Comisarul de stat și
reprezentanții bursei. Comisarul de stat la bursă controlează nemijlocit respectarea legislației de către
bursă ți intermediarii bursei. Prin urmare, el are dreptul:
- de a fi prezent la negocierile bursiere;
- de a participa la adunările generale ale membrilor bursei și la adunările generale ale membrilor
departamentelor, direcțiilor bursei cu drept consultativ;
- de a se familiariza cu informațiile despre activitatea bursei, inclusiv cu toate procesele verbale
ale adunărilor și întrunirilor organelor administrative ale bursei și deciziile adoptate, inclusiv cele
confidențiale;
- de a înainta sugestii și prezentări administrației bursei;
- sa înainteze propuneri către Comisia burselor de mărfuri.
Pe lângă Comisarul de stat, activitatea bursei poate fi controlată de către membrii comitetului
(consiliului) bursei, membrii comitetului de audit, brokerul superior și șeful departamentului pentru
organizarea comerțului la bursă.
Grupa de observatori la bursă e alcătuită din așa-numiții oaspeți. Din ea fac parte reprezentanți ai
presei (permanent acreditați sau ocazionali), precum și vizitatorii ocazionali, care nu au dobândit
dreptul de a încheia tranzacții, dar cu dreptul de a da instrucțiuni brokerului în vederea executării
ordinului lor.
Drepturile și obligațiile participanților la comerțul bursier este determinat de normele interioare
ale bursei, în primul rând de statutul bursei, de Regulamentul comerțului la bursă, elaborat pe baza
legilor Republicii Moldova „Cu privire la bursa de mărfuri” nr. 1117 din 26.02.97, Legea privind piaţa
de capital nr. 171 din 11.07.2012, „Cu privire la Comisia Națională a Pieței Financiare” nr. 192 - XIV
 6

din 12 noiembrie 1998. În țara noastră pe baza acestor legi au fost elaborate „Regulile Bursei de Valori
a Moldovei”, aprobate de către Comisia Națională a Pieței Financiare, nr. 62/14 din 26 decembrie
2008 [Документ утратил силу с 15 мая 2015 года в соответствии с Постановлением
Национальной комиссии по финансовому рынку Республики Молдова от 8 мая 2015 года
№23/3], „Instrucțiunea cu privire la oferta publică a valorilor mobiliare pe piața secundară” (aprobată
de către Comisia Națională a Pieței Financiare nr. 64/4 din 31 decembrie 2008), Instrucțiunea cu
privire la oferta tender a valorilor mobiliare (aprobată de către Comisia Națională a Pieței Financiare
nr. 2/6 din 18 ianuarie 2001), precum și alte documente.

7.3. Admiterea mărfurilor la comercializare

Procesul de conversie a valorilor bursiere la toate bursele de valori înregistrate oficial se

efectuiază numai cu astfel de titluri de valoare, care au trecut cu succes procedura specială, cunoscută
sub numele de „listare”, adică literalmente – „includerea în listă” (engl. listing – corespunderea
titlurilor de valoare cerințelor stabilite și permisiunea de a le tranzacționa la bursele de valori). Fiecare
companie are nevoie de a întroduce în lista bursei titlurile sale de valoare în cauză, care este o condiție
prealabilă pentru accesul la piață.
Uneori, piețele bursiere nu numai resping titlurile de valoare care lipsesc din listă la procesul de
tranzacționare în încăperile lor, dar și sub amenințarea celor mai severe sancțiuni categoric interzic
membrilor săi să efectueze orice tranzacții cu astfel de valori, chiar și la inițiativa clienților. Toate
tranzacțiile cu hârtii de valoare neincluse în listă urmează a fi examinate privat și numai între
participanți și în afara bursei. În acest caz bursa nu este responsabilă de fiabilitatea și legalitatea unor
astfel de tranzacții, care nu intră sub jurisdicția sa și nu corespund regulilor și normelor sale adoptate.
Listarea anumitor tipuri de titluri de valoare, adică faptul apariției lor în listele bursei înseamnă,
în esență, permisiunea de a participa la licitație și le oferă toate privilegiile cuvenite. Din punct de
vedere strict legal, nici un dealer nu este obligat să întroducă în listă acțiunile sale și alte hârtii de
valoare, el doar are acest drept.
Cu toate acestea, comerțul la bursă este o activitate profitabilă și deci atractivă, deaceea multe
companii doresc să plaseze titlurile lor de valoare la una sau chiar mai multe burse diferite. Motivul
constă în anumite avantaje care decurg din implementarea acestui drept în practică.
În primul rând, procesul de circulație a valorilor bursiere are loc sub supravegherea și
reglementarea constantă a bursei, care protejează astfel tranzacțiile de fraudă și abuz. Acest lucru duce
la lichiditatea înaltă a titlurilor de valoare, precum și la stabilitatea relativă a prețului.
Investitorul care cumpără titluri de valoare incluse în listă poate fi sigur că va fi informat corect
și la timp despre compania emitentului și piața valorilor ei mobiliare. El capătă posibilitatea de a
evalua dezvoltarea economică în perspectivă a emitentului și calitatea titlurilor sale. Cumpărătorii
(proprietarii hârtiilor de valoare), care au trecut listarea și cotarea, au avantajul de rezervare sub gajul
lor, spre deosebire de valorile mobiliare care n-au trecut aceste proceduri.
Astfel, se poate argumenta că fiecare investitor, care decide să investească în titlurile de valori
listate, dobândesc automat un set complet de căi de protecție, propuse de către burse. Dar piața de
valori nu garantează un randament stabil al investițiilor în valori mobiliare ale companiilor listate.
O serie de beneficii, fără îndoială, de la listarea titlurilor de valoare, capătă și emitenții înșiși. Ei
devin cunoscuți în lumea businessului și investițiilor. De regulă, băncile, instituțiile financiare și
brokerii sunt reticenți în a se angaja într-un abonament la noi emisiuni de acțiuni și alte titluri de la
acele companii, care refuză listarea titlurilor de valoare la cel puțin una dintre burse.
 7

Cotarea acțiunilor la bursă permite companiilor să ocupe o poziție stabilă pe piață. Bursa este un
sistem de sprijin al valorii de piață a acțiunilor. La fuziunea și asimilarea companiilor evaluarea
activelor lor este bazată pe valoarea de piață a acțiunilor, și nu pe bilanțurile interne, care de regulă
sunt mai mici. Listarea în unele țări servește drept baza pentru acordarea unor reduceri mai
substanțiale pentru impozitare companiilor în cauză.
Și, în cele din urmă, companiile listate pot căpăta mai ușor încrederea băncilor și instituțiilor
financiare în cazul în care au nevoie de împrumuturi și credite, precum și faciliteză companiilor
emiterea de noi obligatiuni, convertate în acțiuni listate.
Astfel, listarea este un sistem de susținere a pieței, care creează condițiile cele mai favorabile
pentru o piață organizată, permite identificarea titlurilor mai fiabile și de înaltă calitate și
îmbunătățește lichiditatea lor.
În țara noastră listarea încă n-are un efect semnificativ asupra evaluării calității titlurilor de
valoare, atât pentru investitor si emitent, cât și pentru partener. Dar tot mai des în documentele
normative sunt menționate hârtiile de valoare cu cotații de piață, admise la tranzacționare la bursa. De
remarcat faptul că procesul de dezvoltare a listării la bursa internă, în general, corespunde practicii
internaționale.
Legea privind piaţa de capital nr. 171 din 11.07.2012 stipulează că bursa de valori elaborează
regulile bursiere, care determina conditiile si modul de admitere a valorilor mobiliare spre circulatie la
bursa, inscriere a valorilor mobiliare la cotare de catre bursa (listing), inregistrarea valorilor mobiliare
la bursa (nonlisting) si retragerea lor din cotare (delisting).
Procedura de listare la Bursa trebuie să asigure:
- egalitatea de șanse pentru comercianți și clienții lor în obținerea informațiilor care trebuie
făcute publice în conformitate cu normele de listare și delistare a titlurilor de valoare;
- excluderea la timp din lista valorilor mobiliare a acelora, care nu mai corespund cerințelor legii;
- măsurile necesare pentru a preveni manipularea prețurilor.
Regulile Bursei de valori a Moldovei preved că bursa are dreptul de a stabili listingul de nivelul
întâi și doi.
Pentru a activa / menține valorile mobiliare în lista de prim nivel, emitentul trebuie să respecte,
fără excepție, următoarele condiții de eligibilitate:
a) capital social vărsat de cel puțin 10 milioane de lei;
b) emisiunea de titluri în valoare de nu mai puțin de 10 milioane de lei;
c) emitentul activează de nu mai puțin de trei ani și dispune de rapoarte financiare pentru
întreaga perioadă specificată;
d) emitentul a căpătat profit net în ultimii doi ani de funcționare;
e) raportul financiar pentru ultimul an de funcționare trebuie să fie efectuat în conformitate cu
cerințele standardelor naționale și internaționale și confirmat de către un auditor independent.
În afară de includerea inițială a valorilor mobiliare în primul nivel de listare, clasa
corespunzătoare de valori mobiliare vor fi cotate și în al doilea nivel de listare timp de cel puțin 90 de
zile.
Pentru a activa / menține valorile mobiliare în al doilea nivel de listare, emitentul trebuie să
respecte, fără excepție, următoarele condiții de eligibilitate:
a) capitalul social vărsat de cel puțin 1 milion de lei;
b) emisiunea de titluri în valoare de nu mai puțin de 1 milion de lei;
c) emitentul activează nu mai puțin de 3 ani;
d) raportul financiar pentru ultimul an de activitate este confirmat de către o organizație de audit
independentă;
e) după rezultatele activității sale să obțină un profit net pentru ultimul an de activitate;
 8

f) activele nete ale societății nu trebuie să fie mai mici decât capitalul statutar pentru ultimii doi
ani de activitate.
Pentru emitenții apăruți în rezultatul reorganizării, perioada de activitate poate fi considerată din
momentul fondării organizațiilor, pe baza cărora s-au format.
Procedura listării (pentru primul și al doilea nivel) trebuie să includă următoarele etape:
- înregistrarea titlurilor de valoare la bursa (non-listing).
- procedura pentru admiterea valorilor în listă;
- menținerea titlurilor de valoare în lista bursei;
- excluderea titlurilor de valoare din lista bursei și din non-listing.
Cerințele și condițiile de înregistrare a valorilor mobiliare la bursa (non-listing). Pentru clasa de
valori mobiliare a căror emitent nu este calificat nici pentru una din cele două niveluri de listing ale
bursei sau emitentul nu este de acord cu termenii de includere și menținere a valorilor mobiliare în
listing (menționate în art. 27 al Regulamentului Bursei de Valori a Moldovei), tranzacționarea lor la
bursa se va înfăptui pe calea includerii lor în lista de valori mobiliare înregistrate la bursă (non-listing).
Procedura de înscriere a valorilor mobiliare în lista bursei de valori. Pentru a fi incluse în lista
de titluri de valoare ale Bursei de Valori din Moldova, emitentul trebuie să prezinte o cerere-tip în
departament specializat, la care va anexa următoarele:
a) un document pe suport de hârtie și electronic, reprezentând emitentul în forma stabilită pentru
fiecare nivel de listare;
b) copii (adeverite notarial) ale certificatului de înregistrare a emitentului, memorandumul de
asociere și actul constitutiv și orice modificări ale acestora;
c) o copie a certificatului de înregistrare la CNPF a fiecărei emisiune de valori mobiliare ale
emitentului;
d) prospectul ofertei publice (dacă este cazul);
e) datele prezentate pe suport de hârtie și suport electronic despre poziția financiară a emitentului
(bilanțul și raportul financiar) pentru ultimii trei ani de activitate, precum și pentru cele șase luni care
precedează solicitarea;
f) deciziile organelor de conducere ale emitentului despre includerea lui în lista bursei;
g) o copie a contractului pentru deținerea registrului;
h) identitatea persoanei autorizate să comunice cu bursa;
i) dovada de plată a taxelor pentru procesarea documentelor;
j) confirmarea faptului că documentele și informațiile furnizate atât la momentul înaintării cereri
cât și mai târziu sunt adevărate și nu conțin declarații false sau care induc în eroare în alt mod, că nu
sunt denaturate sau ascund informații importante.
Pentru includerea în lista bursei a valorilor mobiliare străine, toate documentele fondatoare ale
țării de origine (statutul, actul constitutiv, certificatul de înregistrare etc.) trebuie să fie legalizate în
conformitate cu legislația în vigoare și traduse în limba națională.
Termenul limită pentru examinare și luarea deciziei despre listare nu trebuie să depășească 15
zile lucrătoare pentru emitenții rezidenți și 30 de zile pentru emitenți nerezidenți de la data primirii
cererii.
Procedura de înscriere a valorilor mobiliare în listă se încheie cu eliberarea certificatului de
înmatriculare / menținere a valorilor mobiliare în listă la un nivel adecvat.
Menținerea titlurilor de valoare în lista bursei. Menținerea titlurilor de valoare în listing începe
simultan cu intrarea în vigoare a deciziei privind includerea lor în listă, poate fi urmată de transferul
titlurilor de valoare la un nivel mai sus / jos, suspendarea sau excluderea lor din Listingul Bursei de
Valori din Moldova.
 9

Pentru menținerea valorilor mobiliare în listă emitenții trebuie să plătească taxa de listare și
periodic, în mod continuu să furnizeze informații cu privire la evenimentele și deciziile importante,
care pot afecta prețul titlurilor de valoare.
Informațiile periodice includ:
1) rapoartele anuale:
a) rapoarte financiare și contabile, confirmate de un audit independent, în conformitate cu
cerințele stabilite, prezentate pe suport de hârtie și suport electronic;
b) dările de seamă specializate anuale, întocmite în conformitate cu cerințele stabilite de către
CNPF;
c) datele prevăzute de Legea cu privire la piața valorilor mobiliare, cu privire la evenimentele și
acțiunile care afectează activitățile economice și financiare ale emitentului;
d) rapoartele de management ale emitentului, aprobate la adunarea generală anuală a acționarilor;
2) rapoarte semestriale:
a) rapoartele financiare și contabile pe suport de hârtie și suport electronic;
b) datele prevăzute de Legea cu privire la piața valorilor mobiliare, care se referă la evenimentele
și acțiunile ce afectează activitățile economice și financiare ale emitentului.
Emitentul va livra, de asemenea, în cel mai rapid mod (prin fax, telex, e-mail) informații
permanente pentru asigurarea accesului egal al investitorilor la informațiile necesare pentru luarea unei
decizii de investiție.
Se prezintă informații fără limită despre:
a) schimbările în numărul și structura proprietăților pentru fiecare clasă de titluri de valoare cu
indicarea cotei lor și numărului de titluri de valoare, precum și despre orice modificare în Registrul
deținătorilor de valori mobiliare, care urmează a fi publicate în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, în Registrul Camerei înregistrărilor de Stat și/sau în Registrul de Stat al Valorilor Mobiliare
în conformitate cu Legea „Cu privire la societățile pe acțiuni” și Legea privind piaţa de capital nr. 171
din 11.07.2012;
b) orice decizie de a cumpăra propriile valori mobiliare, de a vinde, a da activele în leasing sau
gaj pentru o sumă substanțială;
c) orice decizie privind reorganizarea emitentului;
d) orice divizare, consolidare, reclasificare a valorilor mobiliare sau orice schimbare cu privire la
drepturile conferite de valorile mobiliare emise;
e) orice decizie cu privire la o nouă emisiune de titluri de valoare;
f) primirea sau acordarea unui credit substanțial;
g) eliberarea unui nou produs sau unui serviciu nou, orice schimbare majoră în planurile de
investiții sau dezvoltare;
h) decizia de a schimba structura de conducere a emitentului;
i) orice decizie de a convoca o adunare generală ordinară sau extraordinară a acționarilor,
precum și deciziile luate pe ele;
j) orice decizie a instanței de judecată de a îngheța conturile emitentului, intentarea procedurii de
lichidare sau falimentare, sau orice acțiune de stat, ce ar avea un impact semnificativ asupra
emitentului;
k) orice alt eveniment care poate completa cazurile enumerate mai sus și care ar putea afecta
prețul titlurilor în cauză.
În cazul când conducerea emitentului consideră că furnizarea de informații poate dăuna
intereselor societății, bursa temporar va respecta confidențialitatea, luând toate măsurile necesare
pentru a preveni scurgerea de informații.
 10

Delistingul. Bursa de Valori din Moldova poate suspenda sau exclude din listă orice valori
mobiliare ale emitentului, în cazul în care:
a) emitentul nu îndeplinește condițiile Contractului de includere / menținere a valorilor mobiliare
în lista;
b) emitentul a încetat să corespundă cerințelor de calificare a cel puțin unuia din nivelurile
prevăzute și, în opinia bursei, pe piața reglementată de valori mobiliare titlurile nu mai pot fi
menținute sau restaurate;
c) are loc reorganizarea, divizarea, separarea, fuziunea sau consolidarea emitentului;
d) organele de conducere ale emitentului decid să retragă valorile mobiliare din listare;
e) emitentul depune o cerere pentru o suspendare temporară a tranzactiilor cu valori mobiliare ale
clasei relevante din listing pentru a preveni evoluția nefavorabilă a prețurilor;
f) emitentul nu a reușit să plătească taxa corespunzătoare și această situație persistă pentru mai
mult de o lună;
g) emitentul nu respectă cerințele bursei privind furnizarea de informații;
h) în cazul lichidării societății.
Pe parcursul suspendării titlurilor din listă, emitentul nu este scutit de obligațiile sale în
conformitate cu normele și contractul semnat de către părți, inclusiv de plata taxelor relevante pentru
durata suspendării.
Decizia de a stopa suspendarea este luată după ce emitentul îndeplinește toate cerințele,
prevăzute de normele și reglementările bursei.
Este de competența bursei de a lua decizii cu privire la excluderea titlurilor de valoare din listă
din cauza suspendării circulației lor.
Procedura de delisting are loc în practica internațională.
În scopul de a proteja interesele investitorilor bursa poate exclude temporar sau pentru totdeauna
valorile mobiliare ale societatii.
Pentru a verifica conformitatea titlurilor de valoare parametrilor stabiliți, precum și analiza
periodică a calității investiționale a valorilor mobiliare au fost create departamente speciale. Ele se
numesc Departamente de Listing, care rezolvă următoarele sarcini paralele: efectuiează expertiza
conformității indicatorilor, specificați în ordinul emitentului, criteriilor formale stabilite, și elaborează
recomandările de rigoare.

7.4. Ordinele de burse și tipurile lor

În scopul tranzacționărilor bursa utilizează un program electronic special, numit sistem automat
integral de tranzacționare (SAIT). În acest capitol vom examina regulile care reglementează
tranzactionările la bursa, accesul și utilizarea sistemului SAIT.
Orarul funcționării SAIT stabilește desfășurarea licitațiilor de la 10:00 până la 15:00 de luni până
vineri inclusiv, cu excepția sărbătorilor stabilite oficial.
Bursa este împărăția intermediarilor, deaceea procesul de administrare a ordinelor de cumpărare
sau vânzare cuprinde două etape. În primul rând, brokerul primește comanda (ordin) de la client, cu
care este legat prin contract și trebuie să îndeplinească această comandă. În al doilea rând, brokerul
întroduce ordinul în cadrul comerțului bursier.
Operațiunile comerciale la bursa de valori, de piață reglementată sau spontană, implică aplicarea
unor mecanisme de întroducere a comenzilor de vânzări/cumpărări în procesul de negociere. În piața
bursei acest proces este formalizat și are anumite standarde.
 11

Tehnologia comerțului la bursă prevede că cererea parvenită se perfectează în conformitate cu

normele de tranzactionare printr-un ordin de cumpărare, iar oferta – printr-un ordin de vânzare a
titlurilor de valoare. În țara noastră această tehnologie este stabilită de Regulamentul Bursei de Valori
a Moldovei.
Administrația executivă a bursei stabilește sesiuni separate pentru fiecare tip de valori mobiliare
admise la tranzacționare pe bursa.
Investitorul modern are posibilitatea de a înainta o varietate de ordine brokerului său pentru a
încheia tranzacții cu valori mobiliare cotate la bursă. Ordinele comerciale sunt înaintate fie în ajunul
tranzacționărilor, fie pe parcursul lor.
În țara noastră tranzacția bursieră se efectuiază pe baza ordinului, întrodus în sistemul SAIT de
către un agent al bursei din numele unui membru al Bursei de Valori (denumit în continuare ordin de
bursă).
Ordinul de bursa este o instrucțiune de a cumpăra sau vinde titluri de valoare tranzacționate la
Bursa, și este înaintat din numele și pe contul membrului Bursei de Valori din Moldova, sau din
numele membrului bursei pe contul clientului [8].
Fiecare ordin primit trebuie să fie imediat înregistrat în registrul intern al membrului Bursei de
Valori din Moldova, în care se vor face cel puțin următoarele mențiuni:
a) denumirea societății pe acțiuni și codul ISIN al valorilor mobiliare emise de societate (alocat
de CNPF) [nota autorului: ISIN reprezintă Numărul internaţional de identificare a valorilor mobiliare.
Acesta este un cod alfanumeric cu 12 caractere care poate fi emis pentru acţiuni, obligaţiuni, opţiuni,
instrumente derivate şi contracte futures. De exemplu, codul ISIN al Apple este US0378331005.
Codul ISIN este numărul de identificare al valorilor mobiliare recunoscut la nivel internaţional];
b) simbolul comercial și descrierea valorilor mobiliare;
c) ziua și ora primirii ordinului de bursă;
d) tipul de ordin (de vânzare sau cumpărare);
e) cantitatea de valori mobiliare;
f) limita sau prețul de piață;
g) perioada pentru care ordinul este valabil;
h) numărul ordinului pe lista internă a membrului bursei;
i) contul pentru care se execută ordinul, informații despre conturile comerciale ale clientului;
j) identificarea membrului bursei și agentului bursei, din numele căruia ordinul este introdus la
Bursa;
k) specificarea momentului (ora) întroducerii ordinului în SAIT și numărul pe care il atribue
sistemul;
i) orice modificare a ordinului clientului;
m) înregistrarea privind executarea, neexecutarea, retragerea sau anularea ordinului.
Ordinele vor fi preluate şi transmise spre executare la Bursă cu respectarea de către Membri a
următoarelor condiţii:
a) pentru ordinele de cumpărare pe contul clienţilor trebuie să fie asigurată existenţa
disponibilului bănesc în contul Membrului, deschis în banca de decontare a BVM, necesar acoperirii
valorii tranzacţiei sau existenţa marjei de acoperire în contul DNVM - pentru tranzacţiile cu valori
mobiliare, admise la DNVM. Regula dată nu se răsfrânge asupra tranzacţiilor:
- cu participarea agentului de decontare în cadrul DNVM;
- de schimb;
- în alte cazuri specificate de Regulamente speciale instituite de BVM şi coordonate cu CNPF;
 12

b) pentru ordinele de vânzare Membrul trebuie să se asigure referitor la existenţa valorilor

mobiliare pe contul clientului, precum şi să se convingă că valorile mobiliare sunt libere de careva
restricţii (gaj, blocare etc.);
c) pentru ordinele limită preţul limită trebuie să se încadreze în parametrii procentuali admişi,
potrivit Regulilor BVM, în raport cu preţul de referinţă al şedinţei precedente pentru valoarea
mobiliară;
d) pentru ordinele directe trebuie să fie respectate cerinţe speciale, stabilite în Regulile BVM;
e) ordinele clientului trebuie transmise imediat spre executare la Bursă sub forma şi în ordinea în
care au fost recepţionate de la clienţi;
f) ordinele clienţilor se execută prioritar în raport cu propriile ordine ale Membrului;
g) în cazul anulării sau revocării ordinului de bursă, mijloacele băneşti/valorile mobiliare vor fi
rambursate clientului integral în modul stabilit de actele normative în vigoare şi condiţiile contractului.
În ordinele de bursă preţul valorilor mobiliare pentru o singură unitate vor fi exprimate în unităţi
întregi (lei), cu două semne zecimale (bani).
Pentru pachetele de acţiuni cu o valoare de până la 1000 lei, se permite executarea de către
brokerul de serviciu - membru al Bursei de Valori a ordinelor de vânzare din numele clientului -
persoană fizică, în conformitate cu procedura simplificată, aprobată de către Consiliul Bursei.
În funcţie de modul de afişare şi executare a ordinelor în SAIT se deosebesc următoarele 2 tipuri
de ordine de bursă:
a) executate în mod automat;
b) executate în mod direct.
La rândul lor, ordinele spre executare automată, în funcţie de perioada în care în cadrul unei
şedinţe de tranzacţionare pot fi recepţionate de SAIT, se clasifică în:
a) ordine-limită;
b) ordine de piaţă.
Ordinele executate în mod direct de asemenea se divizează în 2 categorii:
a) ordine directe;
b) ordine condiţionate.
„Ordinul- limită” reprezintă un ordin de bursă, care îl încadrează pe Agentul de Bursă în anumite
limite de manevră în vederea executării tranzacţiei în condiţiile celui mai bun preţ oferit de piaţă. În
ordinul-limită la vânzare se va stabili preţul minimal, mai jos de care vânzătorul nu doreşte să vândă,
iar cel de cumpărare - preţul maximal, mai mare de care cumpărătorul nu doreşte să cumpere. „Ordinul
limită” poate fi introdus în SAIT numai în „Perioada preţului deschis” în următoarea succesiune:
ordinul-limită de vânzare pe parcursul doar a primelor două ore de la deschiderea şedinţei de
tranzacţionare, iar ordinele-limită de cumpărare sunt eligibile pentru introducerea în SAIT pe parcursul
întregii perioade a „preţului deschis”.
„Ordinul de piaţă” este un ordin, care poate fi introdus în SAIT doar în „Perioada preţului de
piaţă” şi care poate fi executat doar la „preţul de deschidere a pieţei”.
„Preţul de deschidere a pieţei” este preţul calculat în urma citaţionării ordinelor-limită introduse
în cadrul perioadei de predeschidere şi reprezintă preţul tuturor tranzacţiilor, identificate de SAIT, ca
fiind posibile de executat la momentul în care se deschide piaţa. Calculul se efectuează de către SAIT
separat pentru fiecare valoare mobiliară, conform unui algoritm de fixing (licitaţie), care identifică
preţul la care cea mai mare cantitate de valori mobiliare va putea fi tranzacţionată în baza ordinelor de
bursă introduse în SAIT.
„Ordinul direct” reprezintă un ordin, conform căruia Agentul de Bursă execută în SAIT
tranzacţia la un preţ şi în volum bine determinat, fixat în prealabil de către vânzător şi cumpărător, ca
urmare a unor negocieri duse în afara Bursei.
 13

„Ordinul condiţionat” este o ofertă de vânzare sau cumpărare a valorilor mobiliare, executarea
căruia este condiţionată conform principiului „cumpăr/vând toată cantitatea sau nimic”.
Ordinele directe şi cele condiţionate pot fi introduse pe tot parcursul programului de funcţionare
al SAIT-ului în cadrul unei şedinţe de tranzacţionare.
În funcţie de modul de afişare şi executare a ordinelor de bursă, valorile mobiliare admise spre
circulaţie la Bursă pot fi negociate prin mecanismele unei pieţe interactive, organizată în Secţia de
bază a Bursei, sau a unei pieţe directe, organizate în Secţia tranzacţiilor directe.
Ordinul de comerț poate fi perfectat de orice persoană fizică sau persoană juridică (client), ce are
încheiat un contract cu un broker, care poate executa acest ordin la bursa. Dar ca acest ordin să fie
executat, clientul trebuie să ofere garanții că este în stare să achite plata titlurilor de valoare
achiziționate.
Astfel de garanții pot reprezenta o cambie pentru suma totală a tranzacției sau transferul în contul
brokerului a un anumit procent din valoarea tranzacției. Această sumă servește drept gaj și poate fi
folosită de către broker în cazul în care clientul nu își onorează obligațiile; sau deschiderea unui cont
curent pe numele brokerului în suma unui anumit procent din valoarea tranzacțiilor, executate de
broker timp de ultimele șase luni.
Se poate de asemenea acorda un credit brokerului pentru suma totală a tranzacției sau o poliță de
asigurare. Cu toate acestea, cel mai eficient mijloc de achitare este garanția bancară, care conține o
obligație necondiționată a băncii de a achita toate plățile la prima cerință a brokerului. Această formă
de plată nu distrage resursele financiare ale brokerului sau clientului său și accelerează termenul
executării tranzacției și achitării pentru ea.
Investitorul poate ordona brokerului nu numai să cumpere unele titluri de valoare avantajoase din
punctul de vedere al emitentului, dar, de asemenea, să precizeze condițiile în care tranzacțiile să aibă
loc. Deacea textul ordinului trebuie să conțină informațiile necesare pentru broker. În vederea
executării cu succes a ordinului clientului, el trebuie să cuprindă cinci grupuri de instrucțiuni:
1. Se indică tipul de ordin comercial, care determină poziția clientului în tranzacție în calitate de
cumpărător sau vânzător (cerere sau ofertă), se indica numărul contractului, codul brokerului, tipul
titlului de valoare, denumirea lui precisă, care figurează în buletinul de curs.
2. Se indică cantitatea titlurilor de valoare, deci este definit volumul.
3. Fiecare cerere trebuie să precizeze termenul de tranzacționare: sesiunea curentă, amânarea
termenului, condițiile de prelungire a termenului, tipul tranzacției (deal cash – „spot”, tranzacție la
termen - „forward”, opțiunea „call”, opțiunea „put”).
4. O condiție importantă pentru fiecare ofertă este nivelul prețurilor.
5. Tipul al cincilea de clasificare a ordinelor – după felul de ordine concrete (sau detalii
speciale):
- ordinul „alege singur”;
- „ordin legat”;
- ordinul optimal;
- ordinul: procedează după posibilități, restul anulează și execută sau anulează;
- nu scădea, nu ridica;
- ordinul „ori-ori”;
- ordinul „prin comutare”, și „mai întâi și apoi...
- „totul sau nimic”;
- ordinul „accept în orice fel”;
- ordinul „fii atent”.
 14

Ordinul „Alege singur” se dă în cazul când între broker și client s-a format o relație de încredere
și clientul se bazează pe cunoștințele brokerului în conjunctura de piață. În acest ordin clientul
specifică:
- să cumpere anumite titluri de valoare pentru o sumă fixă la discreția brokerului;
- să văndă anumite titluri de valoare la discreția brokerului.
Unele ordine limitează împuternicirile brokerului și de fapt revendică de la el o cunoaștere
excelentă a tendințelor actuale de pe piața de valori pentru a determina cu succes cursul și momentul
tranzacției.
„Ordinul optimal” îl obligă pe broker să depună eforturi pentru a obține un preț mai bun decât
prețul din ordinul-limită. Ordinul evaluat ca fiind „optim” arată că prețul unui ordin limită este mai
înalt decât prețul de piață (la cumpărare) sau mai jos (la vânzări).
În cazul în care brokerul a primit ordinul de a executa după posibilități, iar restul să anuleze, este
executat imediat, fie integral sau parțial. Restanțele vor fi anulate. Există și o formă mai severă a
ordininului – execută sau anulează . Acest ordin este executat complet și imediat după primire, în caz
contrar trebuie să fie anulat.
Odinul „nu scădea” conține instrucțiuni ca limita din ordin să nu fie redusă până la suma
dividendelor, în cazul în care are loc tranzacția cu valori mobiliare fără plata în numerar a
dividendelor. Ordinul „nu scădea” se aplică numai pentru dividende în numerar obișnuite.
Ordinul „nu ridica” este definit ca un ordin-limită pentru cumpărare, un ordin „stop” pentru
vânzări și un ordin „stop-limită” pentru vânzări, care nu trebuie să depășească valoarea sumei
acțiunilor, achiziționate fără dividende.
Ordinul „fii atent” ajută clientul să atragă atenția brokerului asupra importanței tranzacției.
Bazându-se pe opinia și experiența brokerului, clientul, în același timp, atrage atenția brokerului la
cele mai importante documente din șirul de comenzi transmise.
După ce a primit comenzille de la clienții săi, brokerul le înregistrează (primirea) și le întroduce
în comerțul la bursă.
Faza de licitație preliminară, care în limbajul profesional este numit jocul de comenzi calificate,
este perioada de înregistrare a comenzilor. În acest moment brokerul analizează situația de pe piață,
examinează toate ofertele, efectuiază corectările unor parametri, care după părerea lui sunt necesare,
precizează componența ordinelor deschise.
Cu toate acestea, trebuie să nu uităm că formarea ordinelor de vânzare/cumpărare a titlurilor de
valoare se înfăptuiește pe baza comenzilor clientilor. Ei sunt singurii responsabili de corespunderea
cererilor depuse acestor comenzi. Executarea ordinelor se efectuiază în timpul licitațiilor. Există
anumite nuanțe care deosebesc procesul de executare a ordinelor pe parcursul sesiunii de
tranzacționare de circulația la bursă. La cele mai importante burse din lume tranzacțiile sunt în mare
parte realizate cu titluri de valoare, care au trecut procedura de listare.

7.5. Mecanismul desfășurării tranzacțiilor bursiere

Progresul tehnic și dezvoltarea procesului afacerilor bursiere n-au schimbat baza organizării
tranzacționărilor la bursă. Aceasta include cerințe stricte pentru a se asigura că tranzacțiile au fost
efectuate doar într-un anumit loc – în sala bursei. Se acordă o mare atenție locației și echipamentului
tehnic al bursei. Acest lucru în mare măsură determină volumul operațiunilor de cumpărare/vânzare,
mărimea cheltuielilor pentru întreținerea bursei și în cele din urmă competititatea bursei ca formă de
comerț.
Se înaintează cerințe speciale față de sala de operațiuni a bursei, în care au loc tranzacționările.
 15

Cele mai importante sunt următoarele.

Sala bursei trebuie să fie destul de încăpătoare. La bursele de peste hotare sala bursei este
proiectată pentru 2-3 mii de oameni, unde fiecăruia îi sunt create toate condițiile necesare.
La majoritatea burselor din lume comerțul se efectuiază concomitent cu mai multe produse.
Pentru încheierea tranzacțiilor pentru fiecare dintre ele se atribuie o sală aparte sau un sector din sala
mare, podeaua căruia este situată mai jos decât podeaua sălii mari. Deaceea locul unde se fac oferte
este numit ring, groapă sau inel bursier.
Ringul bursei trebuie să fie aranjat în așa fel, încât să se creeze oportunități egale pentru toți
ofertanții. Acesta este motivul pentru care la bursele străine ringul nu este un cerc complet închis, ci
mai degrabă este semicircular, cu rânduri de amfiteatru ca la circ.
Acest principiu de construcție a sălii îi permite administratorului sesiunii să-i vadă pe toți
ofertanții, să observe reacția lor la anunțul mărfii și prețul ei.
În centrul ringului sau la marginea lui pe un loc mai înălțat se află angajații bursei care conduc
tranzacțiile comerciale la bursă și înregistrează operațiunile și prețurile.
Cerința următoare față de sala bursei este faptul că sala trebuie să fie special echipată pentru cei
care au primit dreptul de a tranzactiona la bursa. Ele sunt de obicei numite locuri sau cabine pentru
brokeri și sunt situate pe perimetrul sălii. Putem număra până la 400-500 de cabine.
Pentru a aduce informațiile necesare la cunoștința brokerilor, sala este dotată cu un tablou
electronic special. El oferă informații cu privire la tranzacțiile și prețurile din sala dată, informații
similare de la alte burse – de mărfuri, de valori, valutare, precum și informații care pot afecta evoluția
prețurilor (timpul de afară, greve, descărcarea de mărfuri, evenimente politice etc.).
Sala bursei și fiecare loc de lucru la bursă este echipat tehnic (telefon, telefax) precum și un
calculator cu acces la tabloul electronic al bursei pentru comunicarea rapidă a brokerilor cu clienții și
personalul bursei. În ringul bursei operațiunile se desfășoară în perioade de timp strict fixate, care se
numesc sesiuni de bursă. În sala bursei sunt prevăzute locuri de muncă și pentru reprezentanții
agențiilor de presă, care transmit operativ noutățile de la bursă.
Cea mai mare parte a tranzacțiilor este încheiată de către „brokerii de pe podea”(brokeri), care
lucrează în numele clienților – ne-membri ai bursei. Un moment important este transmiterea
comenzilor de la clienți la brokerii aflați pe ring. Clientul poate transmite ordinul prin telefon sau
înaintea începerii sesiunii. Cel mai important în acest ordin este prețul.
În practica mondială s-au stabilit două metode de licitație: publică (tranzacție încheiată prin
strigare, dublată cu semne cu mâna sau degetele) și comerțul în șoaptă. De subliniat că comerțul în
șoaptă este foarte limitat și se aplică în special în țările din Asia de Sud și Japonia.
La încheierea tranzacțiilor prin fluturarea mânii, poziția mânii și degetelor înseamnă vânzare sau
cumpărare. De exemplu, în cazul în care palma este îndreptată spre broker, aceasta înseamnă că el
cumpără, iar dacă nu – atunci vinde. Când brokerul ține mâinile și degetele într-o poziție orizontală, el
arată cu degetele cu cât propunerea lui este mai sus sau mai jos de ultimul preț afișat. Mâinile și
degetele ridicate vertical în sus indică numărul de contragenți, pe care brokerul îi cumpără sau vinde la
prețul de ofertă.
Un astfel de sistem de organizare a operațiunilor este necesară pentru a facilita munca
administratoruluii licitației la bursă, unde de obicei sunt prezenți mulți brokeri-vânzători și brokeri-
cumpărătorii. Pe piețele din Republica Moldova și Federaţia Rusă acest sistem de tranzacționare la
bursă încă nu este utilizat din cauza că o marfă are de obicei un singur cumpărător. Prin urmare, sala
bursei este proiectată pentru a uni la un loc vânzătorul și cumpărătorul și a le oferi posibilitatea de a
negocia termenii tranzacției.
 16

Drept bază pentru încheierea tranzacției servește acordul verbal al brokerului. Practica străină
arată că, după acordul oral fiecare broker fixează imediat vânzarea sau cumpărarea, numărul de
contracte, prețul, ora tranzacției și numele brokerului contragent în notebook-ul său.
În conformitate cu Regulamentul comerțului la bursă, după licitație într-o perioadă fixă (de
exemplu, nu mai târziu de a doua zi dimineața), brokerii fac schimb de contracte pe suport de hârtie
pentru a se asigura că tranzacția a căpătat forță juridică. Sarcinile angajaților și comitetelor bursiere
este controlul asupra corectitudinii tranzacțiilor.
La bursele din alte țări se folosesc sisteme electronice speciale pentru înregistrarea tranzacțiilor
și fixarea lor în bazale de date ale băncilor în afara bursei.

7.6. Operațiunile la bursă

Tranzacția de bursă este un acord comun cu privire la transferul de drepturi și obligații în ceea ce
privește marfa de bursă, încheiat între participanții la piață în timpul licitațiilor bursiere, înregistrat la
bursă conform procedurii stabilite și finalizat prin semnarea unui contract.
La încheierea tranzacțiilor la bursă se ține cont de patru aspecte:
- aspectul organizatoric reflectă ordinea procedurilor documentele utilizate, care sunt necesare
pentru încheierea tranzacțiilor;
- aspectul economic indică scopul tranzacției, eficiența și riscurile care ar trebui să fie luate în
considerare la încheierea tranzacției;
- aspectul juridic stabilește drepturile și obligațiile părților la tranzacție și responsabilitatea lor
financiară;
- aspectul etic reflectă atitudinea societății față de tranzacții. Din acest punct de vedere și cere
respectarea unor anumite norme și reguli de comportament la încheierea tranzacțiilor. Partea etică
reflectă gradul de încredere față de tranzacțiile cu mărfuri de bursă și dorința investitorului individual
de a investi economiile sale în ele.
Toate aspectele de mai sus ale tranzacției sunt reflectate în conținutul său, care într-un fel sunt
în raport cu seria de probleme care sunt rezolvate de comun acord de către neguțători. Părțile
obligatorii ale tranzacției sunt următoarele:
a) denumirea părţilor contractante;
b) denumirea mărfii, caracterizarea ei tehnico-economică necesară pentru determinarea
destinaţiei şi domeniului de utilizare a acesteia;
c) cantitatea şi calitatea mărfii;
d) denumirea întreprinderii producătoare (proprietarului) care vinde marfa şi sediul acesteia
(acestuia);
e) termenul de livrare a mărfii;
f) condiţiile de livrare a mărfii;
g) preţul mărfii şi condiţiile de achitare pentru livrarea ei;
h) alte condiţii prevăzute de bursă şi care nu sunt în contradicţie cu legislaţia.
(2) În clauzele contractului de bursă circumstanţele de forţă majoră nu se iau în considerare.
În funcție de modul în care este încheiată tranzacția, ele pot fi ca aprobate și neaprobate.
Tranzacțiile aprobate nu necesită coordonarea suplimentară a condițiilor sau parametrilor afacerii
încheiate, ciclul de viață a unor astfel de tranzacții va include:
- încheierea tranzacției;
- clearingul și decontările;
- executarea tranzacției.
 17

Din tranzacțiile aprobate fac parte tranzacțiile efectuate în formă scrisă, electronice, și
tranzacțiile cu condiții coordonate de comun acord.
Tranzacțiile neaprobate, efectuate pe cale orală sau prin telefon, necesită coordonarea
suplimmentară a condițiilor tranzacției și achitărilor. Examinând prima etapă a ciclului de viață a
tranzacției, trebuie remarcat faptul că afacerea cu marfa bursieră poate fi încheiată direct între vânzător
și cumpărător, adică direct, sau printr-un intermediar.
Sunt posibile o mulțime de scheme de încheiere a tranzacțiilor.
Dacă tranzacția se realizează fără participarea intermediarului, atunci relațiile sunt construite
direct între vânzător și cumpărător.
Astfel de tranzacții pot avea loc la piețele spontane (în stradă), sau la piața organizată între
dealeri, precum și în piața extrabursieră prin mijloace electronice.
Tranzacțiile cu ajutorul intermediarilor sunt mai complicate. Mai întâi de toate, drept intermediar
poate fi un broker, funcția căruia o poate îndeplini banca sau orice companie mare. Ea oferă servicii și
vânzătorului, și cumpărătorului.
Cu toate acestea, executarea tranzacției se realizează numai de către vânzător și cumpărător,
brokerul doar găsește un vânzător de mărfuri pentru cumpărător, și invers – un cumpărător pentru
vânzător. Asemenea tranzacții sunt caracteristice pentru piata extrabursieră.
Pe piața de bursă sunt necesari, de regulă, doi brokeri, unul reprezintă interesele vânzătorului, iar
celălalt – al cumpărătorului. Acest fel de comunicare între vânzător și cumpărător este de asemenea
posibilă și în piața extrabursieră.
Pe piețele bursiere și extrabursiere vânzătorul și cumpărătorul pot comunica prin intermediul
unui dealer, dar atunci devine imposibil contactul nemijlocit între ei. Dar cel mai tipic pentru bursă
este schema comunicării între broker și dealer, adică medierea dublă.
În cazul în care tranzacțiile sunt efectuate prin intermediar, atuci clientul (cumpărătorul sau
vânzătorul) trebuie să încheie cu el fie un contract de ordine, fie un contract de comisioane.
În funcție de statutul clientului, tranzacțiile pot fi en gros, care sunt realizate în numele și pentru
investitori instituționali, și de retail, care sunt efectuate pentru persoane fizice, adică pentru
investitorilori individuali. La încheierea tranzacțiilor en-gros trebuie să se ia în considerație restricțiile,
la care sunt supuși investitorii instituționali.
De exemplu, pentru fondurile extrabugetare tranzacțiile pot fi efectuate numai cu valori
mobiliare de stat, fondurile de investiții nu pot folosi pentru achiziționarea valorilor mobiliareale unui
emitent mai mult de 5% din capitalul statutar etc.
În funcție de organizarea încheierii tranzacțiilor ele pot fi brsiere și extrabursiere. Din acestea pot
face parte atât tranzacțiile cu executare imediată, cât și cele cu termen lung.

7.7. Tipuri, particularități și ordinea tranzacțiilor la bursele de mărfuri, de valori și valutară

Cu toate că bursele au multe laturi comune, fiecare tip de bursă are propriile sale caracteristici.
Tranzacțiile la bursele valutare pot fi în numerar (sau „spot” și la termen (tranzacții „forward”).
Tranzacția „spot” se caracterizează prin faptul că termenul încheierii ei coincide cu termenul
executării și valuta trebuie să fie livrată imediat (de obicei, nu mai târziu de două zile lucrătoare de la
tranzacție). Atractivitatea unei astfel de tranzacții este aceea că cumpărătorul primește valuta necesară,
iar vânzătorul – bani în monedă națională în termeni convenabili, astfel că riscul la astfel de tranzacții
este minimal.
Esența tranzacției valutare la termen (forward) constă în faptul că momentul executării
tranzacției nu coincide cu momentul încheierii sale, astfel încât vânzătorul se obligă, într-un termen
 18

convenit (cel mult în curs de un an) să transfere valuta cumpărătorului, iar cumpărătorul este de acord
să o primească și să achite afacerea.
Există două tipuri de operațiuni de schimb valutar la termen: tranzacție simplă și tranzacție
„swap”. La tranzacția simplă participanții fixează în prealabil cursul de cumpărare/vânzare: cursul
forward. El se bazează pe rata de tranzacție „spot” cu un adaos (report sau agio) sau discount (deport
sau disagio). Tranzacția „swap” deseori e numită „de schimb”, deoarece este o combinație de
cumpărare și vânzare a aceleeași monede. Tranzacția de schimb poate acoperi tranzacțiile în numerar
și la termen (cumpărarea pe baza de „swap” iar vânzarea pe baza „la termen” ) sau două la termen, dar
cu termeni diferiți.
Mai detaliat vom examina tranzacțiile „swap” în tema 12.
Tranzacțiile la bursa de mărfuri se înfăptuiesc cu bunuri fizice și fără mărfuri fizice (opțioane și
tranzacții futures). Procedura operațiunilor bursiere și tipurile de tranzacții cu mărfuri în țara noastră
este reglementată, după cum s-a menționat deja, de legea Republicii Moldova „Cu privire la bursa de
mărfuri” nr. 1117 din 02.26.97.
În special, articolul 9 din Lege precizează că tranzacţia la bursă este un contract de bursă cu
privire la mărfurile de bursă, încheiat între participanţii la comerţul de bursă în procesul licitaţiilor de
bursă şi înregistrat de bursă. Modul de înregistrare şi încheiere a tranzacţiilor de bursă se stabileşte de
bursă.
Operaţiunile de vânzare şi cumpărare a mărfurilor la bursă se efectuează atât cu marfă fizică, cât
şi cu marfă prevăzută pentru producere. Existenţa mărfii la bursă la momentul încheierii tranzacţiei nu
este o condiţie obligatorie.
Participanţii la comerţul de bursă pot efectua tranzacţii legate de:
a) transmiterea reciprocă a drepturilor şi obligaţiilor referitoare la marfa fizică (tranzacţii cash);
b) transmiterea reciprocă a drepturilor şi obligaţiilor referitoare la marfa fizică cu termenul de
livrare prorogat (tranzacţii forward);
c) transmiterea reciprocă a drepturilor şi obligaţiilor referitoare la contractele standard de livrare
a mărfii de bursă (tranzacţii futures);
d) condiţia inclusă în tranzacţia de bursă pe un termen, înăuntrul căruia uneia din părţi i se dă
dreptul să aleagă între condiţiile tranzacţiei sau să schimbe condiţiile iniţiale ale acesteia (tranzacţii
option);
e) operaţiunile în scopul obţinerii de venit de la revânzarea mărfurilor (contractelor) la preţuri
mai avantajoase (tranzacţii de arbitraj).
Tranzacţii de bursă pot fi considerate şi alte tranzacţii cu privire la marfa de bursă, la contracte
sau la drepturi stabilite prin regulile comerţului de bursă.
Nu pot fi considerate tranzacţii de bursă tranzacţiile încheiate la bursă, dar care nu corespund
prevederilor alin. (1). Asupra unor astfel de tranzacţii garanţiile bursei nu se extind.
Tranzacţiile de bursă nu pot fi încheiate în numele şi pe seama bursei.
Tranzacțiile cu bunuri fizice pot conține mărfuri cu timp de livrare imediată și întârziată, precum
și alte tranzacții.
Tranzacțiile cu termen de livrare imediată sunt efectuate cu bunuri disponibile la depozitul
bursei (vânzatorului) sau sunt pe drum. Astfel de tranzacții se încheie printr-un contract de
vânzare/cumpărare. Scopul este de a transmite fizic mărfurile de la vânzător la cumpărător.
Tranzacții cu timp de livrare întârziată diferă de primul tip prin faptul că:
- poate fi efectuat cu un produs care este disponibil, precum și cu cel care urmează să fie produs
la data livrării;
- termenul executării nu coincide cu momentul încheierii contractului, de regulă, astfel de
tranzacții sunt încheiate pentru o perioadă care nu depășește un an;
 19

- se perfectează printr-un contract de furnizare, adică vânzătorul se angajează să livreze mărfa

cumpărătorului până la un termen stabilit, iar cumpărătorul – să plătească pentru el în conformitate cu
termenii contractului.
În practica Republicii Moldova la alte tranzacții în primii ani de existență a bursei se refereau
tranzacțiile de barter, când o marfa era schimbată pe altă mărfă, sau marfa pentru marfă plus bani.
Tranzacțiile barter nu corespund naturii comerțului la bursă, deaceea au fost interzise, apoi înlocuite
cu tranzacții condiționate. În astfel de tranzacții intermediarul își lua obligația de a vinde marfa
clientului, iar pe banii câștigați să cumpere alte mărfuri comandate de client.
Tranzacțiile cu termenul întârziat de livrare sau tranzacții forward sunt considerate riscante din
cauza pierderilor posibile atât pentru vânzător, cât și pentru cumpărător din cauza neexecutării sau
întârzierii executării tranzacției de către una dintre părți. Pentru a reduce riscul asociat cu aceaste
tranzacții, practica bursei propune mai multe genuri de tranzacții forward.
Tranzacțiile la bursa de valori în funcție de durata executării pot fi: cash (în numerar) cu
executare imediată (în sala bursei: T+0; sau timp de trei zile de la încheiere T +3, unde T – este timpul
încheierii tranzacției), și la termen – când vânzătorul este de acord să livreze valorile mobiliare la
termenul limită, iar cumpărătorul – să le primească și să achite afacerea. De exemplu, în conformitate
cu legislația rusă a tranzacțiilor forward ele trebuie să fie executate timp de trei luni: T+ 90.
Tranzacțiile la termen sunt de multe tipuri. Ele variază în funcție de momentul aprecierii prețului
mărfii: sau prețul la momentul încheierii tranzacției, sau prețul la momentul executării tranzacției. Ele
pot să difere și după data achitării pentru tranzactii: după un anumit număr de zile corespunzător datei
executării tranzacției (dacă este stabilit un termen de 1 lună, atunci tranzacțiile încheiate la 1 martie
vor fi realizate la 1 aprilie, la 2 martie – la 2 aprilie etc.). Tranzacția poate fi încheiat pentru o anumită
lună și atunci perioadă de executare va fi ori mijlocul, ori sfârșitul lunii (tranzacția încheiată în orice zi
a lunii martie poate fi executată în aprilie, fie până la 15 aprilie, fie până la ultima zi a lunii aprilie).
Tranzacțiile la termen (forward) în funcție de mecanismul încheierii pot fi solide, futures, opționale și
prelungite.
Tranzacțiile solide sunt acelea, executarea cărora sunt obligatorii la un moment dat și la un preț
fixat. Astfel de tranzacții se încheie pentru cantități și durate diferite de titluri de valoare, reieșind din
necesitățile contragenților.
Tranzacțiile futures și opționale sunt tranzacțiile cu valori mobiliare derivate: contracte futures
si optioane.
Tranzacțiile prelungite sunt utilizate de către speculatori atunci, când situația de pe piață nu
corespunde planurilor lor și ei amânează tranzacția în numerar. Prin urmare, tranzacțiile prelungite
reprezintă un conglomerat de tranzacții bursiere în numerar și futures, precum și extrabursiere.
Tranzacțiile executate la bursa se perfectează printr-un contract bursier, în care se specifică
termenul de vânzare (furnizare) a mărfii, precum și obiectul vânzării. Contractul va fi înregistrat în
mod obligatoriu sau la bursă, sau la un participant profesionist al bursei cu drepturi depline.

Bibliografia

1. Lege privind bursele de marfuri: nr.1117-XIII din 26.02.97. In: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr.70 din 25.07.1998;
Закон Республики Молдова «О товарных биржах» №1117 от 26.02.97 г. In: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 70 din 25.07.1998.
2. Lege privind piaţa de capital: nr. 171 din 11.07.2012. In: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr.193-197/665 din 14.09.2012 (a intrat în vigoare la 15.03.2015);
 20

Закон о рынке капитала №171 от 11.07.2012 г. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
nr. 193-197/665 din 14.09.2012 (вступил в силу с 15.03.2015 г.).
3. Lege privind Comisia Nationala a Pietei Financiare [Titlul modificat prin Legea nr. 129-XVI
din 07.06.2007, in vigoare 06.07.2007]: nr.192-XIV din 12.11.98. In: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.117-126BIS din 14.08.2007, pag.3; Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.22-23/91
din 04.03.1999;
Закон Республики Молдова «О Национальной комиссии по финансовому рынку»
[Название изменено Законом №129-XVI от 07.06.2007, вступившим в силу 06.07.2007] №192-
XIV от 12.11.98. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 117-126BIS din 14.08.2007, p. 3;
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 22-23/91 din 04.03.1999.
4. Codul Civil al Republicii Moldova: nr. 1107 din 06.06.2002. In: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 82-86 din 22.06.2002;
Закон Республики Молдова «Гражданский кодекс» №1107-ХV от 6 июня 2002 г. In:
Мonitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 82-86 / 661 din 22 iunie 2002.2.
5. Hotărâre Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare: nr. 64/4 din 31.12.2008 „Referitor la
aprobarea instrucțiunii cu privire la oferta publică a valorilor mobiliare pe piața secundară”. In:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 53-54/215 din 13.03.2009;
Постановление Национальной комиссии по финансовому рынку №64/4 от 31 декабря 2008
г. «Об утверждении Инструкции о публичном предложении ценных бумаг на вторичном
рынке». In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 13 марта 2009, nr. 53-54, ч. III, ст. 215.
6. Hotărâre Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare: nr. 62/14 din 26 decembrie 2008 „Cu privire
la aprobarea Regulilor Bursei de Valori a Moldovei”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
nr.37-40 din 20 februarie 2009, p. III, art. 125;
Правила Фондовой биржи Молдовы. Утверждены Постановлением Национальной
комиссии по финансовому рынку № 62/14 от 26 декабря 2008 г. In: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 20 февраля 2009, nr. 37-40. [Документ утратил силу с 15 мая 2015 года в
соответствии с Постановлением Национальной комиссии по финансовому рынку Республики
Молдова от 8 мая 2015 года №23/3]
7. Инструкция о тендерном предложении ценных бумаг (утверждена Постановлением
Национальной комиссии по финансовому рынку № 2/6 от 18 января 2001 г.) . In: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 18 августа 2001, nr. 100-101.
8. Hotărâre Comisiei Naţională a Pieţei Financiare: nr. 23/3 din 08.05.2015 „Cu privire la
eliberarea licenţei de operator de piaţă şi a autorizaţiei de piaţăreglementată Societăţii pe acţiuni
„BURSA DE VALORI A MOLDOVEI”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 15 mai 2015,
nr. 115-123/758 [on-line] [citat: 05.03.2020]. Disponibil:
http://old.cnpf.md/file/BazaNormativa/acte_legis_normat/2018/03.05.2018/hot_23_3.pdf
9. Галанов, В.А., А.И. Басов. Биржевое дело: Учебник. – М.: Финансы и статистика, 2000,
с. 126-156.