Tema 3.

Particularități ale managementului proiectelor de cercetare

3.1. Conceptul de proiect de cercetare, tipurile și conținutul acestora

Oamenii posedă în present cunoștințe mai largi despre structura lumii decât generațiile
anterioare, dar încă nimeni nu ştie limitele posibilităţilor de a cunoaște. «Я знаю, что ничего не
знаю»— изречение, приписываемое древнегреческому философу Сократу (по свидетельству
философа Платона). В некоторых цитатах встречается в чуть изменённой форме — «Чем
больше я знаю, тем больше я понимаю, что ничего не знаю» и «Я знаю только то, что ничего
не знаю, но другие не знают и этого».

Известно также высказывание Альберта Эйнштейна: “The more I learn, the more I realize
how much I don't know.” Что в переводе будет "Чем больше я узнаю, тем больше я понимаю
как много я не знаю".
Din secol în secol, mințile strălucitoare ale omenirii inventau, planificau, controlau și
implementau treptat proiectele sale, începând cu cele vitale - precum vânătoarea unui mamut, până la
cele care satisfac cele mai rafinate nevoi estetice - de exemplu, cele șapte minuni ale lume [Notă: lista
celor „Șapte minuni ale lumii antice” includ: piramida lui Keops, „Grădinile suspendate” din Babilon, statuia lui Zeus din
Olimp, Templul lui Artemis din Efes, mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rodos și farul de pe insula Pharos din
Alexandria].
Apariția istoriei managementului de proiect poate fi considerată odată cu apariția Homo
sapiens, capabil să influențeze în mod deliberat și intenționat lumea din jur, cu scopul de a o
transforma.
După cum știm deja, mai devreme conceptul de „proiect” se asocia mai mult cu latura tehnică a
vieții umane, mai ales cu domeniul construcțiilor (proiectul unei clădiri, uzine, stații etc.). În prezent,
un proiect înseamnă o metodologie de organizare a activităților, datorită căreia devine reală obținerea
celor mai colosale rezultate și implementarea celor mai îndrăznețe idei. Termenul de „proiect” este
un concept-cheie în știința modernă a managementului. Astăzi, practic, orice domeniu al vieții
umane, precum cultura, știința, educația, sfera socială, medicina și afacerile, sunt de neconceput fără
propriile proiecte.
Printre numărul semnificativ de tipuri și varietăți de proiecte, care au fost abordate în subiectul
numărul 1 al cursului nostru, un loc aparte aparţine proiectelor de cercetare, care sunt una dintre
formele proiectelor inovatoare.
Un proiect de cercetare reprezintă efectuarea unor cercetări și elaborări care vizează rezolvarea
problemelor teoretice și practice urgente de semnificație socio-culturală, economică şi politică.
Proiectele de cercetare oferă soluții tehnice, economice sau tehnologice științific argumentate.

1
 Fig. 3.1. Piramida lui Keops, sau Marea Piramidă, este singura dintre cele 7 minuni ale lumii care a
supraviețuit până în zilele noastre. Are 4500 de ani
[Notă: 120 de mii de egipteni timp de 20 de ani au ridicat în sudoarea frunții un mormânt grandios al faraonului. Piramida lui
Keops este compusă din 2,5 milioane de blocuri, cântărind 2,5 tone fiecare. Fără utilizarea cimentului, blocurile se potrivesc atât de
strâns încât distanța dintre ele nu depășește 0,5 mm.]
Sursa: [6]

Există următoarele tipuri de proiecte de cercetare:

- proiecte ştiinţifice de initiativa;
- proiecte de dezvoltare a bazei materiale și tehnice a cercetărilor științifice;
- proiecte de creare a sistemelor informatice si a bazelor de date (SI si BD);
- proiecte editoriale;
- proiecte de organizare a muncii expediţionale;
- proiecte de creare a centrelor de uz colectiv etc.
Proiectele de cercetare pot fi realizate de mai mulţi participanți. Acesta e o formă a proiectului
inovator.
Proiectele de inițiativă, de regulă, sunt realizate de colective restrânse de savanţi (până la 10
persoane) sau de un savant aparte.
Termenul de implementare a proiectului de inițiativă are o durată, de regulă, de 1 - 3 ani.
Proiectul ştiinţifice de inițiativă are următorul conținut:
- o problemă științifică fundamentală, spre rezolvarea căreia este îndreptat proiectul;
- o sarcină fundamentală specifică în cadrul problemei deja formulate, spre rezolvarea căreia
este îndreptat proiectul;
- metode și abordări propuse (cu evaluarea gradului de noutate), un plan general de lucru pentru
întreaga perioadă de activitate;
- rezultate științifice așteptate (descriere detaliată cu evaluarea gradului de originalitate);
- stadiul actual al cercetărilor în domeniul dat al științei, compararea rezultatelor așteptate cu
nivelul lor internaţional;
- fundamentarea științifică a echipei pe proiectul propus, rezultatele obținute anterior (cu
evaluarea gradului de originalitate); metode deja elaborate (cu evaluarea gradului de noutate);

2
 - lista principalelor publicații, care sunt cel mai strâns legate de proiectul propus;
- lista si caracteristicile echipamentelor disponibile.
Proiectul de dezvoltare a bazei materiale și tehnice a cercetărilor științifice include următorii
parametri:
- probleme fundamentale, pentru rezolvarea cărora se vor folosi echipamente costisitoare;
- domeniul de aplicare al echipamentului (în departamente, organizații etc.);
- planul general de lucru pentru achiziţia si darea în exploatare a echipamentelor;
- baza disponibilă pentru proiectul propus;
- lista echipamentelor și materialelor disponibile în prezent și explicarea necesităţii de a
achiziționa echipamente noi;
- contract pentru achiziționare (sau fabricarea de echipamente scumpe).
Proiectele de creare a sistemelor informatice si a bazelor de date asumă urmatoarele puncte:
- domeniul de cunoștințe în care se va aplica Sistemul informational şi Baza de date, create în
rezultatul proiectului (SI şi BD);
- probleme științifice fundamentale, pentru rezolvarea cărora este necesară crearea SI şi BD,
precum și a cercului de utilizatori și a numărului estimat al acestora;
-sarcină fundamentală concretă, la rezolvarea căreia este orientat proiectul;
- propuneri de metode şi abordări;
- plan general de lucru pe toata durata proiectului;
- rezultatele aşteptate;
- starea actuală a SI existent în acest domeniu al științei, comparația cu nivelul internaţional,
prezența analogilor autohtoni sau străini;
- bazele științifice disponibile pentru realizarea proiectului dat (experiență în implementarea
unor proiecte similare, o descriere a Sistemelor informaţionale create anterior, publicații principale);
- disponibilitatea soft-ului licenţiat pentru dezvoltatorii Sistemelor informaţionale;
- lista de soft-uri și hard-uri costisitoare, care vor trebui achiziționate suplimentar pentru
implementarea cu succes a proiectului;
- modalități de furnizare a Sistemelor informaţionale comunității științifice (înstrăinat; necesită
soft-uri licențiate de la utilizator; acces la telecomunicații, alte metode);
- caracteristici standard ale Sistemelor informaţionale create (volumul necesar de RAM - KB)
(RAM este prescurtarea de la Random Acces Memory – adică memorie cu acces aleator); volumul
necesar de memorie într-un hard disk (HDD) în megabite, pentru program și separat pentru baza de
date; presupuse platforme hardware și de operare, soft necesar pentru funcționarea SI) [Notă: HDD este
un hard disk, Winchester (în engleză Hard (Magnetic) Disk Drive, HDD, HMDD; în limbajul comun - vind, hard, hard-
disk) - Dispozitiv de memorie independent energetic reinscriptibil. Este principalul dispozitiv de stocare a datelor în
aproape toate computerele moderne];
- caracteristici funcționale (tip de SI, cantitate de formulare de ieșire, sursa datelor în SI,
cantitatea de câmpuri, cantitatea de înregistrări sau obiecte; metode de prezentare a documentelor;
organizare și mod de căutare);
- capabilități suplimentare (rețea de transmisie a datelor, canale de comunicare, oportunități de
dezvoltare ulterioară a SI, modalități de furnizare a informațiilor din Sistemele informaţionale).
Proiectul editorial examinează și reflectă următoarele aspecte:
- o problemă științifică fundamentală, spre analiza și generalizarea rezultatelor căreia este
îndreptat proiectul;
- o sarcină fundamentală concretă în cadrul acestei probleme;
- planul-perspectivă (structura și conținutul) al publicației, volumul publicației în file de autor
(o filă de autor este egală cu 4000 de caractere) și tirajul estimat;
- stadiul actual al publicațiilor din acest domeniu al științei;

3
 - gradul de originalitate al publicaţiei propuse (din punct de vedere al conţinutului, structurii,
nivelului de analiză şi generalizare, modalitate de prezentare);
- fundamentul științific al autorului (grupului de autori);
- rezultate obtinute anterior si metode elaborate;
- o listă de publicații ale autorului (grupului de autori) care sunt cel mai strâns legate de acest
proiect.
Proiectul de organizare a muncii expediţionale acoperă următoarele aspecte:
- o problemă ştiinţifică fundamentală, spre soluţionarea căreia este îndreapt proiectul;
- formularea unei probleme concrete de rezolvat; planul general de lucru;
- bazele deja existente pentru proiectul propus (rezultate anterior obținute care justifică
necesitatea lucrărilor de expediționare);
- o listă a echipamentelor disponibile și necesare.
Proiect de creare a centrelor de uz colectiv reflectă următoarele puncte:
- domeniul de cunoaștere, în rezolvarea problemelor fundamentale al cărora se presupune
utilizarea echipamentelor;
- lista echipamentelor disponibile, starea lor tehnica, principalele caracteristici;
- experienta existentă în utilizarea stiintifică si metodologică a echipamentelor pentru
cercetarea fundamentala;
- principalele direcții de dezvoltare științifică și metodologică a complexului de echipamente,
precum și o listă a echipamentelor și materialelor necesare pentru a asigura funcționarea stabilă a
complexului.
Proiectele examinate mai sus sunt tipice pentru cercetării științifice în matematică; informatică;
mecanică, fizică; astronomie; chimie; biologie și medicină; științele naturii; științe umanitare,
economice și sociale.
Un proiect de cercetare are următoarele caracteristici:
- proiectul nu se repetă;
- proiectul are un scop prestabilit;
- proiectul are un început și un sfârșit definit;
- proiectul este limitat în timp și resurse;
- proiectul este suficient de complex;
- proiectul necesita implicarea specialistilor de diferite profiluri;
- proiectul are o prioritate avansată.
Proiectul de cercetare urmărește atingerea, într-un timp determinat și folosind resurse limitate, a
unui obiectiv inedit, care este atât de nou încât necesită abordări speciale ale implementării sale,
inclusiv:
- crearea unui grup de proiect (echipă de proiect) sau formarea unei echipe creative separate;
- asigurarea unui management (implementarea proiectului, ținând cont de cerințele de calitate,
costuri și durată).
Acestea sunt principalele tipuri și conținutul proiectelor de cercetare.

3.2. Crearea unei echipe de proiect - echipa de proiect de cercetare

Multe proiecte pot fi realizate alături de activitățile cotidiene de zi cu zi. În același timp,
implementarea unui proiect necesită adesea organizarea unui grup aparte de lucru (echipă de proiect).

4
 Proiectele de cercetare influenţează iminent dezvoltarea științei și educației, economiei țării și
regiunilor, soluționarea problemelor sociale, situația mediului, de aceea este extrem de importantă
crearea unui sistem de management eficient pentru proiectele de cercetare.
Să examinăm diferite direcţii ale managementului proiectelor de cercetare pe exemplul
proiectelor de științe naturale, profiluri economice și tehnice. În tabelul 3.1 este prezentată
clasificarea factorilor care influenţează asupra posibilului efect benefic al proiectelor de cercetare.
În primul rând, succesul proiectelor de inovare depinde de afluxul de savanţi tineri talentați în
organizațiile de cercetare și dezvoltare.
Fără îndoială, calitățile personale ale participantului la proiectul de cercetare și, în special, ale
liderului echipei de proiect joacă un rol decisiv în asigurarea succesului unui proiect de inovare și
cercetare.
Selectarea unui lider de proiect potrivit este esențială pentru performanța eficientă a
proiectului. În ceea ce privește calitățile personale și de afaceri, șeful echipei de proiect trebuie să
aibă atât o erudiție largă, cât și cunoștințe temeinice în domeniul său, abilităţi creative deosebite în
domeniul tematicii proiectului de cercetare ales.
Aceste cerinţe se referă pe deplin şi la conducerea de vârf a organizațiilor (universitate, institut
de cercetare, laborator științific etc.), care asigură îndrumarea științifică. Anume conducerea de vârf a
unei organizații angajate în cercetare și dezvoltare trebuie să aibă volumul de cunoștințe și abilități,
care să acopere întreaga gamă de probleme asociate cu crearea condițiilor pentru desfășurarea
cercetării și dezvoltării unui proiect de cercetare.
Conducătorii științifici ai proiectelor de cercetare sunt scutiți de îndeplinirea funcțiilor
administrative și economice și a altor tipuri de muncă legate de activitățile curente ale organizației.
Acest lucru le va permite să-și concentreze eforturile asupra sarcinii principale - managementul cu
adevărat științific al proiectului de cercetare.

Tabelul 3.1
Factorii și condițiile, care influenţează asupra eficacităţii cercetărilor și dezvoltării

Factorul comun Factorul privat Condiții pentru asigurarea rezultatului cercetării și dezvoltării
1 2 3
1.1. Managementul
organizației; Abilitate remarcabilă; gândire predictivă; poziții ideologice clare; aptitudini
1.2. Calități personale organizatorice; capacitatea de a conduce o echipă; caracter; simțul
şi de afaceri ale responsabilității; inițiativă; eficienţă; experiență în cercetare și dezvoltare.
savantului Structura personalului corespunde sarcinilor stabilite; disponibilitatea
1. Talentul 2.1. Personalul personalului tehnic și de suport.
conducătorilor 2.2. Disponibilitatea Echipament modern; laboratoare specializate; bază experimentala.
direcţiilor echipamen- telor; Eliberarea personalului creativ de la îndeplinirea funcțiilor administrative și
ştiinţifice; 2.3. Mediu de lucru; economice; atribuirea sarcinilor responsabile unor muncitori tineri și capabili.
2. Organizaţia; 2.4. Planificare; Redactarea materialului si verificarea executării lucrărilor de catre conducere;
3. Subiecte; 3.1. Alegerea temei; Cercetări și elaborări; rezumare; Formularea temei care va oferi o bază științifică
4. Informații 3.2. Justificarea amplă; perspective economice sau științifice; participarea la selectarea unui
relevanței; subiect pentru reprezentanții clientului sau ai investitorilor interesați;
4.1. Nivelul competitivitatea pe piețele interne și internaţionale a produselor științifice și
realizărilor științifice tehnice. Cunoașterea realizărilor în domeniul de cercetare relevant; studiul
la momentul începerii literaturii speciale; schimbul de informații în timpul întâlnirilor personale
cercetării
5. Intensificarea 4.2. Utilizarea Colectarea de informații valoroase în cadrul întâlnirilor personale; utilizarea
muncii; surselor informative; tehnologiilor informaționale moderne pentru colectarea și stocarea informațiilor.
6. Marketing 5.1. Veriga de Luare rapidă a deciziilor și implementarea; concentrarea forţelor pe direcţiile
conducere; principale.
5.2. Cercetare și Efectuarea de experimente, calcule, dezvoltare de concepte pentru găsirea celor
dezvoltare; mai scurte căi de rezolvare a unei probleme, metode de calcul expres și analiză
5.3 Tehnologie; expresă; munca în colectiv.

5
 Crearea de instalații pilot și mostre; scurtarea timpului de obţinere a
echipamentelor speciale pentru realizarea temei de cercetare.
5.4 Implementarea în
Asigurarea cu standarde și condiții tehnice la stadiul de utilizarea de
producție;
5.5 Cooperare; tehnoparcuri, personal calificat.
5.6. Formarea unui Cooperarea muncii în afara domeniului de aplicare al unei cercetări și dezvoltări
portofoliu de comenzi; separate. Utilizarea publicațiilor și conferințelor științifice și tehnice în scopuri
6.1. Analiza pieţei; publicitare: lucrul cu potențialii consumatori.
6.2. Publicitate și Evaluarea posibilelor domenii de aplicare a noilor tehnologii și tipuri de produse;
intrare pe piață a evaluarea capacității pieței și a potențialilor concurenți. Planificarea și
produselor științifice desfășurarea unei campanii de publicitate, certificarea produsului, depunerea
și tehnice cererilor de brevet, obținerea de certificate pentru noi modele de produse în curs
de creare; comerțul de tehnologie cu țările străine

Managerii de proiect trebuie să gândească creativ și în același timp critic, să aibă imaginație și
un anumit grad de ambiție, să aibă modestie interioară în raport cu figurile remarcabile din știință și
tehnologie, simț al responsabilității și optimismului, să fie activi, energici, să aibă darul
improvizaţiei şi al capacităţii de a participa la munca colectivă, precum şi experienţa practică.
Organizarea muncii are un impact mare asupra atingerii scopului proiectului. Cel mai
important element aici este baza materială și tehnică adecvată a organizațiilor care desfășoară
proiectul de cercetare.
Mediul de lucru și climatul psihologic sunt unul dintre factorii importanţi în atingerea scopului
unui proiect de cercetare, deoarece un climat psihologic favorabil este oglinda calitatăţii conducerii şi
va exclude fluctuaţia personalului. Toate acestea sunt o condiție prealabilă pentru formarea și
păstrarea tradițiilor științifice și este cel mai valoros atu al organizațiilor implicate în cercetare și
dezvoltare. Prin urmare, una dintre responsabilitățile managementului de vârf este păstrarea și
îmbunătățirea unor astfel de tradiții. Anume experiență științifică și practică bogată contribuie la
obținerea rezultatelor de importanță teoretică și practică.
Eliberarea personalului creativ de nevoia de a îndeplini funcții care nu sunt direct legate de
performanța cercetării și dezvoltării ajută la crearea unui mediu de lucru normal, care să asigure
eficacitatea cercetării și dezvoltării. Acest lucru poate fi realizat atunci când conducătorul de proiect
este ajutat de un personal de support adecvat.
Liderul proiectului de cercetare trebuie să fie capabil să-și dedice cel puțin 80% din timp
pentru:
- analiza informaţiilor stiinţifice si tehnice;
- managementul executorilor proiectului;
- evaluarea semnificației științifice și practice a rezultatelor cercetării și dezvoltării;
- planificarea muncii;
- intocmirea de rapoarte stiintifice;
- scrierea de cărți și monografii.
Gestionarea eficientă a proiectelor de cercetare este asigurată prin planificarea și executarea
lucrărilor pe bază de contract.
Pentru un proiect de cercetare, așa cum s-a menționat mai sus, una dintre sarcinile dificile este
alegerea subiectului de cercetare. Există diferite criterii de selectare a subiectelor pentru temele de
cercetare fundamentală şi aplicată.
Subiectele de cercetare fundamentală sunt legate de noi domenii ale științei. Efectul cercetării
fundamentale nu este imediat evident. Dar efectul este inevitabil în viitor și poate duce la progrese
fără precedent în știință și tehnologie. Mai întâi, se face o formulare generală preliminară a temei,
întrucât căile concrete de cercetare încă nu sunt cunoscute. În acest caz, definiția direcției de
cercetare este precizată pe baza primelor concluzii care decurg din analiza esenței fenomenului

6
observat (experimente, măsurări). În același timp, analiza fenomenului studiat poate duce la alte
rezultate, decât cele așteptate. Acestui lucru I se acordă o atenţie deosebită, deoarece cel mai probabil
uneori anume aici poate apărea descoperirea ştiinţifică.
Subiectele de cercetare aplicată sunt de obicei înfăptuite la comandă. De exemplu, când în plan
sunt incluse subiecte de care sunt cointeresate ministerele industriale sau ministerele educației și
științei, reprezentanții acestor ministere trebuie să fie incluşi în procesul de formulare a temelor.
Efectul economic al cercetărilor aplicate depinde în mare măsură de cât de bine corespunde
subiectul cerințelor vremii. Aceasta înseamnă că succesul dezvoltării unei teme este determinat de
momentul în care începe lucrul pe tema dată.
Ar fi ideal, dacă pentru dezvoltarea temei există deja o anumită bază ştiinţifică. Atunci după
finalizarea cercetărilor poate începe producția în masă, când încă nu există nici un produs concurent
pe piață.

3.3. Particularităţi specifice funcționării grupului de proiect - echipa proiectului de cercetare

S-a remarcat deja mai sus că implementarea unui proiect de cercetare necesită, de regulă,
organizarea unui grup de proiect - o echipă de proiect de cercetare.
O echipă de proiect de cercetare (echipă de cercetare) este un grup de cercetători implicați într-
o cercetare comună în cadrul unui singur program sau proiect.
Echipa proiectului de cercetare se caracterizează prin următoarele trăsături distinctive:
- un program de cercetare (sau un proiect din cadrul acestui program) care organizează și
coordonează activități comune;
- prezenţa unui lider al echipei de proiect, organizator de activitati comune;
- fiecare membru al echipei are un rol bine determinat;
- prevalența motivației interne asupra motivației externe în rândul membrilor echipei
proiectului de cercetare.
În general, o echipă de proiect de cercetare presupune aşa o situaţie, când două sau mai multe
persoane interacționează între ele şi concomitent ele influențează asupra altora, şi, la rândul lor, sunt
influențate de către ceilalți membri ai proiectului.
Este clar că unificarea cercetătorilor în echipe de proiecte de cercetare permite rezolvarea a
numeroase probleme:
- valorificarea la maximum a potențialului creativ al fiecărui membru al echipei de proiect;
- implicarea membrilor echipei de proiect in procesul de management;
- sporirea simțului responsabilității fiecăruia;
- ridicarea calificării membrilor echipei de proiect de cercetare.
Un loc special în procesul de lucru al cercurilor și altor grupuri-țintă îl ocupă identificarea
celor mai creativi și cu inițiativă lucrători, adică liderilor neformali.
Este larg răspândită practica formării de grupuri-țintă din savanţi (echipe de proiecte viitoare),
care lucrează în diferite ramuri de cercetare ale firmei.
Crearea unor astfel de grupuri pentru rezolvarea oricărei probleme importante oferă
oportunitatea de a depăși limitele departamentelor și laboratoarelor existente, ceea ce este un factor
important în creșterea eficacității cercetării științifice.
Grupurile-țintă de specialiști diferă de cercurile de calitate prin faptul că acţionează pe baza
unei sarcini pre-formulate și sunt întotdeauna de natură temporară. Ele pot fi create pentru diferite
perioade: de la 2 - 3 ani și mai mult.

7
 Aceasta determină și selecția membrilor grupului. Grupurile sunt create atât pentru a studia
probleme organizatorice sau tehnice individuale, cât și pentru a rezolva probleme cardinale
complexe.
În literatura de specialitate există criteria, conform cărora următorii factori influențează asupra
eficacităţii muncii grupurilor: mărimea grupului, componența, normele de grup, coeziunea,
conflictele, statutul și rolul funcțional al membrilor săi.
Înainte de formarea grupului-țintă este necesară o analiză detaliată, care să repartizeze
problema generală în mai multe sarcini secundare și să identifice posibile alternative pentru
soluționarea acestora.
Fiecare sarcină secundară este împărțită în etape.
Pentru a forma o echipă de executanți, trebuie să avem o listă cu toate sarcinile secundare, care
trebuie rezolvate în procesul de executare a lucrării; caracteristicile fiecărei sarcini secundare cu
definirea cerințelor pentru potențialii lor executanți. În plus, trebuie să avem o bază de date cu toată
informaţia despre posibilii executanți ai lucrărilor.
Când împărţim problema principală în sarcini secundare, fiecare executant trebuie să cunoască
conceptul de proiectare a întregului obiect.
O nouă tendință este alocarea serviciilor de personal pentru nevoile structurilor organizatorice
temporare implicate în procesul de inovare. Aceste servicii de resurse umane sunt, de asemenea, de
natură temporară și se deplasează în departamente, în conformitate cu etapele de implementare a
proiectului.
Organizatorul propriu-zis al lucrului de atragere și încadrare a personalului devine șeful
proiectului inovator, care întruchipează ideea sa și este cointeresat financiar să implementeze
inovația.
Șeful departamentului stabilește numărul de executanți pentru fiecare sarcină secundară,
reieşind din ideea că un executant efectuează de la două până la trei etape de lucru.
Selecția executanților se realizează în funcție de complexitatea muncii prestate. În același timp,
potențialul executanților trebuie să fie mai mare decât cel aşteptat.
În stadiul de elaborare și implementare a ideilor prezentate de grupurile-țintă, uneori apar așa-
numitele grupuri de proiecte, caracterizate printr-o scară largă de munci prestate și un număr mare de
executanţi.
În grupul-țintă sunt selectați cei mai instruiți specialiști. Dar chiar și cu cea mai atentă selecție,
există aproape întotdeauna o diferență între ei privind gradul de pregătire pentru sarcina care le este
încredinţată. În acest caz, specialiștii mai puțin experimentați învaţă de la cei mai calificați.
Deaceea uneori se organizează cursuri de scurtă durată, în care fiecare specialist are ocazia să
înţeleagă mai bine sensul sarcinii colective și principalele abordări ale soluționării acesteia.
Pre-instruirea este și mai importantă atunci când se creează echipe de proiect a căror activitate
este de lungă durată și de natură complexă. În aceste cazuri, pot fi organizate seminarii speciale
pentru membrii echipei. Programul seminarului trebuie să cuprindă familiarizarea participanților săi
cu specificul organizării muncii într-un grup de proiect, cu specificul planificării, cu principiul
formării priorităţii în efectuarea muncii, cu metodele de găsire a soluțiilor optime bazate pe analiza
situaţiilor reale.
Se acordă atenție și dezvoltării abilităților practice de lucru în echipă. La seminar specialiștii
fac cunoştinţă cu viitorul manager de proiect, care prezintă câteva lecţii. Acest lucru îi permite să
stabilească contacte și să pregătească membrii echipei de proiect pentru activitățile viitoare. La
sfârșitul seminarului, participanților acestuia li se poate elibera un certificat special pentru dreptul de
a lucra la proiect.

8
 În Statele Unite sunt create echipe de proiect provenite din diferite firme. Acestea implică de
obicei specialiști din organizațiile de cercetare externe. Ca urmare a unei astfel de cooperări,
structurile inovatoare în care sunt angajați atât membrii grupului, cât și personalul științific, pot fi
separate de firmă.
În acest caz, întreprinderea inovatoare poate fi definită ca un grup-țintă, creat pentru producerea
și comercializarea produselor pe baza unui concept tehnic.

3.4. Rolul informaţiei ştiinţifice în alegerea temei de cercetare şi în procesul de cercetare

Atunci când alegeți un subiect de cercetare și dezvoltare, este important să luați în considerare
disponibilitatea informațiilor calitative despre nivelul de dezvoltare a domeniului dat al ştiinţei pe
plan international, deoarece numai cunoașterea realizărilor într-un anumit domeniu de cercetare
oferă o soluție rezonabilă în alegerea subiectului.
Disponibilitatea și calitatea informațiilor se realizează prin utilizarea tehnologiilor
informaționale moderne, care pot influenţa asupra rezultatelor cercetării și dezvoltării.
În același timp, informațiile despre ştiinţele naturii și tehnice diferă prin caracterul și specificul
conținutului, ponderea (importanţa pentru subiect) și actualitatea. Cea mai valoroasă din punct de
vedere al timpului este informația obținută în procesul de realizare a cercetării științifice proprii
(descoperiri, invenții, concepte științifice, metode etc.).
Sunt de mare valoare informațiile obţinute în timpul contactului dintre savanţi la conferințe și
alte evenimente științifice, deoarece în cadrul unor astfel de întâlniri se face o anumită evaluare a
problemelor discutate.
Informații importante sunt obținute din presă (cotidiane și publicații săptămânale) și agenții de
presă, care conține știri despre inovații.
De remarcat, de asemenea, importanța publicațiilor proprii, în special în reviste şi ziare locale
și internaţionale, care sunt bine cunoscute în cercurile științifice, deoarece publicarea rezultatelor
științifice ale cercetărilor ajută la stabilirea relaţiilor reciproce cu colegii care își trimit comentariile și
propunerile privind problemele abordate. Acest lucru face posibilă asigurarea priorității științifice și
tehnice a savantului și organizației, în care el lucrează.
La pregătirea publicațiilor științifice, este necesar să vă asiguraţi că, pe de o parte, acestea nu
vor stimula activitățile concurenților și, de asemenea, nu vor dezvălui informații comerciale secrete
sau clasificate.
Sunt de mare importanță cărțile științifice și revistele de rezumate, cataloagele și mostrele de
produse, vizitarea târgurilor și expozițiilor.
Șefii departamentelor științifice ar trebui să fie implicați în mod direct în obținerea de
informații naturale-științifice și tehnice.
Sistemul de colectare, stocare și clasificare a informațiilor (literatură specială, diagrame,
standarde, date privind metodologia de cercetare și de calcul) este construit astfel încât să asigure
posibilitatea obținerii acestuia de către cercetători. Crearea unui astfel de sistem va asigura
gestionarea eficientă a activității de cercetare și dezvoltare.

3.5. Eficienţa managementului proiectelor de cercetare

Eficacitatea managementului proiectelor de cercetare depinde în mare măsură de luarea în

considerare a factorului timpului.

9
 Organizarea bună a muncii trebuie să faciliteze respectarea termenelor de executare a lucrărilor
la anumite etape ale cercetărilor.
În procesul de management al cercetărilor și dezvoltării, se acordă o atenție deosebită
metodelor de luare a deciziilor și implementării acestora.
Concentrarea eforturilor pe cele mai relevante și importante subiecte contribuie la succesul
organizațiilor de cercetare și dezvoltare.
Particularitățile procesului de cercetare și dezvoltare în sine nu permit evaluarea eficienței
conducerii acestuia dintr-o poziție formală. După cum știți, din punct de vedere formal, eficiența
poate fi calculate ca un raport dintre efectul obținut și costuri.
De asemenea, s-a remarcat mai sus că proiectele de cercetare se caracterizează prin excluderea
repetării unui proces separat (de exemplu, a căilor de rezolvare a unei probleme concrete din
domeniul cercetării și dezvoltării). În plus, un produs obţinut prin cercetări și dezvoltare este supus
unui proces rapid de amortizare, care este o consecință a perimării, în primul rând a informațiilor
tehnice. Acest lucru se datorează faptului că există o înlocuire continuă a informațiilor învechite cu
altele noi.
Iniţial, rezultatele cercetărilor și dezvoltării au beneficii economice potențiale.
În același timp, soluționarea oricărei probleme de cercetare necesită timp și depinde de mulți
factori (calificarea lucrătorilor, disponibilitatea informațiilor și echipamentelor necesare, alți factori),
prin urmare, atunci când gestionați un proiect de cercetare, trebuie luată în consideraţie eficiența
creativă.
Eficiența creativă este legată de particularitățile activității științifice în sine, care rezolvă
problema căutării. Rezultatele cercetării pot fi negative sau ambiguu. Cu toate acestea, este important
să găsim cea mai scurtă cale de rezolvare a problemei (cu condiția ca aceasta să fie formulată clar),
prin urmare, coeficientul eficacității cercetării (Kec) poate fi determinat după cum urmează:
Тs
K ec = ,
Тf
unde Ts este timpul necesar pentru rezolvarea problemei studiate în cel mai scurt mod; Tf - timpul
total necesar pentru cercetări (inclusiv pentru executarea unor lucrări neprevăzute).
Managerul echipei de proiect de cercetare trebuie forte operativ să scoată la iveală lucrările
imprevizibile și inutile. Este important să alegem strategia optimă pentru cercetări.
Sunt posibile metode calitative și cantitative de evaluare a eficacității managementului
activităților științifice.
Prin metoda calitativă se evaluează dacă rezultatele muncii științifice corespund sarcinilor și
modalităților de implementare a acestora.
Metodele de implementare a lucrărilor științifice pot fi diferite și depind de natura activității și
de utilizarea rezultatelor în următoarele scopuri:
- determinarea perspectivelor de dezvoltare a tehnologiei informative (IT) și a soft-ului;
- elaborarea de noi tehnologii de productie;
- elaborarea de noi materiale şi produse chimice;
- elaborarea de noi tehnologii;
- utilizarea lor în procesul de învățământ la universități și alte instituții de educative;
- obtinerea brevetelor de autor pentru descoperiri si inventii;
- intocmirea de monografii, manuale, articole stiinţifice;
- prezentari de rapoarte stiintifice la conferinţe si simpozioane stiinţifice.
Metoda de evaluare calitativă ia în considerare opinia savanţilor și a specialiștilor cu renume în
domeniile relevante ale științei, consiliiilor științifice, recenziile şi referințele din literatura
specializată privitor la produsele științifice ale membrilor echipei de proiect.

10
 Metoda calitativă completează metoda cantitativă, care înregistrează următorii parametri și
indicatori:
- numărul de proiecte de cercetare finalizate;
- volumul publicaţiilor în coli de tipar, inclusiv în diverse ediţii (ediţii internaţionale,
republicane, regionale, interne şi de altă natură);
- numărul de cereri de brevet depuse;
- numărul de brevete primite;
- volumul de publicații pe baza rezultatelor cercetărilor efectuate, calculate pe cap de membru
al echipei de proiect etc.
Eficacitatea proiectelor de cercetare depinde în mare măsură de condițiile de muncă create.
Condițiile de muncă sunt un complex de influențe externe, care, prin organele de simț,
determină bunăstarea, performanța și sănătatea lucrătorilor pe parcursul îndeplinirii atribuțiilor de
lucru (de la climatul psihologic până la compoziția aerului inhalat) [Завлин, П. Н. и др. Труд в
сфере науки /Под ред. B. C. Соминского. — М.: Экономика, 1973, с. 174], deoarece mediul la
locul de muncă și în afara serviciului are impact asupra stării fizice și psihice a salariaților și se
reflectă asupra eficienței muncii acestora.
Condițiile de lucru întrunesc aşa caracteristici precum climatul psihologic, caracteristici
inginerești, disponibilitatea sistemelor de comunicații și starea sanitară a spațiilor, eficiența ventilației
aerului în încăperi, amenajarea locurilor de muncă pentru cercetători, echipamentele de birou,
culoarea pereţilor, temperatura aerului în cameră etc.
Conducerea organizației, managerul de proiect trebuie să acorde o mare atenție creării de
condiții confortabile de muncă la fiecare loc de muncă, care este un element esențial al motivarii
muncii științifice.
Eficacitatea managementului muncii de cercetare trebuie evaluată ținând cont şi de climatul
psihologic creat. Climatul psihologic se caracterizează prin prezența unui anumit nivel de relații între
membrii echipei de proiect, care poate fi caracterizat astfel:
- relaţii bune;
- relaţii satisfăcătore;
- relaţii acceptabile (tolerante);
- relaţii tensionate (intolerabile - există certuri, conflicte, există o luptă de interese, se formează
grupuri etc.).
De asemenea, trebuie de menţionat că munca științifică este creativă și cea mai puțin
reglementată în comparație cu alte tipuri de activitate. Dacă lucrătorul are o dispoziţie proastă,
aceasta are un efect negativ mai mare asupra obținerii unor rezultate bune în muncă decât în alte
domenii de activitate, de exemplu, în industria prelucrătoare.
Dezvăluirea cauzelor și prevenirea situațiilor de conflict este de mare importanță în
organizațiile științifice și tehnice și în echipele de proiecte de cercetare.
Cu toate acestea, în mediul academic și în cadrul echipelor de proiect pot apărea discuţii
aprinse cu privire la diferite idei, care sunt absolut la locul lor. E normal ca oamenii să greșească. Dar
e important să nu se admită conflicte abscene atunci când au loc schimburi de opinii, să nu
influenţeze asupra interpretării rezultatelor cercetărilor.
Liderul echipei de proiect trebuie să mențină echilibrul relaţiilor sănătoase în sistemul
gestionat. Atitudinea sa principială, simţul dreptăţii, tratamentul egal al fiecărui membru al echipei de
proiect și autoritatea sa personală ca lider contribuie la crearea unei atmosfere creative și prietenoase
în echipă. Un lider talentat este un bun psiholog și coleg. Controversele științifice, critica constructivă
și discutarea corectă a ipotezelor și problemelor care apar în procesul de cercetare contribuie la
creșterea productivității muncii de cercetare.

11
 Eficiența managementului proiectului de cercetări și dezvoltare este influențată și de factori
tehnici și de producție.
De asemenea, este de mare importanță dimensiunea încăperii de lucru: aglomerarea și
supraaglomerarea nu pot asigura munca eficientă a membrilor echipei de proiect implicați în
cercetare și dezvoltare. E de dorit ca angajații să fie amplasaţi în camere, ținând cont de dorințele lor
personale și de compatibilitatea psihologică.
Managementul eficient al proiectelor de cercetare și dezvoltare presupune o muncă bine
coordonată, sistematică a specialiștilor de diferite profesii și specialități, îndeplinind diverse funcții.
Eficiența economică a proiectelor de cercetări și dezvoltare este determinată, după cum s-a
menționat mai sus, prin compararea cheltuielilor cu rezultatele obținute.
Este necesar să se facă distincție între proiectele de cercetare și proiectele de inovare de risc.
Un proiect de cercetare se caracterizează prin faptul că el nu se repetă; posedă noutate
științifică; are un scop preformulat, începutul și sfârșitul cercetării; este limitat în timp și bani; e
complicat și, într-o anumită măsură, imprevizibil; necesită implicarea specialiștilor din diverse
domenii de cunoaștere; poate fi finanțat de la bugetul de stat, din granturi guvernamentale și granturi
primite de la organizațiile financiare internaționale.
Un proiect de inovare Venture (un proiect de inovare de risc) reprezintă un complex de
activități de cercetare, constructive şi experimentale, precum și lucrări de implementare și operare a
inovațiilor; crearea unor sisteme tehnice sau socio-economice noi.
[Notă. Companiile de risc Venture (engl.: venture — aventura, risc) — este o companie investiţională, care
lucrează exclusiv cu proiecte şi întreprinderi inovaţionale (startup). Companiile sau fondurile venture, aşa cum arată şi
denumirea lor generică, investesc bani în alte firme mici si mijlocii. Una dintre caracteristicile lor principale este
investiţia pe termen scurt şi mediu; companiile venture, deşi devin acţionari, nu rămân în afacerea respectivă, ci ies din
firma-investiţie după un termen, odată ce îşi restituie creditul acordat şi dobânda. De obicei, asemenea investiţii se fac
în domeniul elaborărilor ştiinţifice inovaţionale. De regulă, 70-80 la sută din proiecte nu aduc beneficii, dar profitul de la
celelalte 20-30 la sută acoperă toate cheltuielile].

Bibliografia

1. Завлин, П. Н. и др. Труд в сфере науки /Под ред. B. C. Соминского. — М.: Экономика,
1973;
2. Особенности управления исследовательскими проектами. [online]. [citat 20.12.2021].
Disponibil:
https://xstud.ru/134/innovatsionnyy_menedzhment/osobennosti_upravleniya_issledovatelskimi_proe
ktami
3. Понятие исследовательского проекта и его содержание. [online]. [citat 20.12.2021].
Disponibil: https://marketing.wikireading.ru/11163
4. Управление исследовательским проектом. [online]. [citat 20.12.2021]. Disponibil:
http://market-pages.ru/invmenedj/7.html
5. Управление исследовательскими проектами. [online]. [citat 20.12.2021]. Disponibil:
https://studbooks.net/1370900/menedzhment/teoreticheskie_osnovy_upravleniya_issledovatelskimi_
proektami
6. Семь чудес Древнего мира. [online]. [citat 20.12.2021]. Disponibil: https://putidorogi-
nn.ru/7-chudes-sveta/501-sem-chudes-drevnego-mira

12