Seminar nr. 14 - 10.04.

2020

REALITĂŢI ŞI TENDINŢE CONTEMPORANE ÎN METODOLOGIA

CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

2.1. Tehnici şi strategii ştiinţifice operaţionale individuale

În procesul de cercetare ştiinţifică cel ce realizează acest demers apelează la o serie de
tehnici de căutare şi culegere a datelor, construindu-şi astfel strategia de cercetare.
În domeniul filologic, studentul are posibilitatea de a debuta în acest proces, începând
cu cercetarea în biblioteca universităţii sau a judeţului; fiind încadrată ca o tehnică clasică,
culegerea informaţiilor în bibliotecă poate fi cea mai răspândită, datorită modului facil de a
investiga posibilele surse necesare; mai mult, în ultimii ani bibliotecile şi-au implementat soft-
uri, care le permit utilizatorilor să consulte lista cărţilor existente în funcţie de domeniu.
Un alt beneficiu oferit de bibliotecile actuale este reprezentat de existenţa sălilor,
dotate cu aparatura necesară ( calculatoare, laptopuri etc. ), uşurând munca celui care nu
deţine un astfel de mijloc acasă sau vine special dintr-un alt judeţ ca să consulte cărţile
necesare sau să-şi noteze idei esenţiale.
Revenind la tehnicile de culegere a datelor în mod tradiţional amintim şi ziarele,
revistele de specialitate, chiar şi fotografii sau video-uri sugestive; interpretarea acestora pot fi
de un real ajutor într-un proces de cercetare, putând fi şi anexate lucrărilor, drept exemplu sau
dovadă de atestare a unui fapt, eveniment.
Contrar cercetării clasice în biblioteca regăsim tehnica de culegere imediată a datelor
prin intermediul internetului şi a instrumentelor sale. Fie că dorim să citim anumite definiţii,
să căutăm exemple ilustrative, fie să avem acces la cărţi în format electronic, internetul ne
oferă posibilitatea de a realiza acest proces de oriunde, fără a implica un efort exagerat din
partea cercetătorului.
Desigur, oferta generoasă existenta în mediul online, care ne pune la dispoziţie toate resursele
de care avem nevoie implică automat responsabilităţi suplimentare, conturate în urma unor
criterii de selecţie.
Astfel, analizarea cu deosebită atenţie a materialelor, informaţiilor din mediul online
este relevantă, ţinând cont de câteva caracteristici ale conţinutului găsit:
- locul în care este postat ( site - uri de specialitate, arhiva unei universităţi, blog-uri,
baze de date, site-uri nesigure etc.)
 - relevanţa conţinutului identificat ( scrierea să fie în conformitate cu rigorile filologice,
ideile prezentate să aibă o logică şi o continuitate clară, părerile să fie bine
argumentate şi, nu în ultimul rând, dacă este cazul, să se prezinte sursele de
informare);
- autorul şi anul apariţiei ( autorul documentelor regăsite în mediul online, fie că ne
referim la referate, articole, cărţi sau cercetări pe baza unor teme trebuie să fie
specializat în domeniul în care se face cercetarea; desigur, toate opiniile bine
argumentate pot fi relevante, dar în trierea materialelor vom ţine cont de acest aspect;
anul apariţiei este la fel de important, pentru că aflăm date importante despre un
anumit subiect până la un anumit moment, existând posibilitatea ca unele teorii sau
idei promovate să nu mai fie în concordanţă cu alte cercetări efectuate).

Enumerăm cele mai utilizate elemente din spaţiul online, care ne ghidează către
anumite surse destinate cercetării noastre:
- motorul de căutare Google, care este cel mai des utilizat, permiţând selecţia automată
a celor mai bune rezultate, utilizatorul având posibilitatea de a îşi alege conţinutul pe
care doreşte să-l inspecteze;
- reţele sociale destinate cercetătorilor: ResearchGate, AcademiaEdu;
- baza de date bibliografica: Diacronia, Chadwyck;
- biblioteci digitale: Scribd;
- reviste cunoscute, de specialitate: ISI, BDI ( în care se publică numai conţinut relevant,
al cercetătorilor de specialitate, nefiind la îndemâna tuturor de a accesa conţinutul
publicat) etc.;

Neaccesarea anumitor elemente, instrumente specifice unui proces de cercetare poate

fi generată de anumite bariere, care, fără voia noastră îngreunează procesul de cercetare, dar,
de cele mai multe ori se găsesc alternative pentru a recreiona itinerariul ştiinţific propus.
Barierele pot fi de natură materială, în care studentul nu îşi poate permite deplasări în alte
judeţe sau accesarea unor materiale publicate în baze de date sau reviste internaţionale. De
asemenea, pot exista şi bariere de natură comunicaţională, în care nu putem să interferăm cu
alţi oameni care ne pot ajuta ( profesori, personalul bibliotecii, coordonatorul ştiinţific etc. ).
Referitor la strategia de cercetare, stabilită în urma tehnicilor utilizate în culegerea şi
identificarea potenţialelor surse destinate cercetării este
 „un mixaj între metode, reguli , principii, instrumente şi know-how1 specific, în funcţie de
natura problemelor de cercetare, scop şi obiective. Se concretizează într-un plan general (o
abordare globală) a modului de acţiune necesar pentru a răspunde întrebărilor stabilite
pentru cercetarea ştiinţifică şi va conţine obiective clare, derivate din întrebările cercetării,
specificarea surselor de colectare a datelor, identificarea constrângerilor inevitabile (ex.
accesul la date, timpul, localizarea etc.).”2

De altfel, în strategia de cercetare, tehnicile de lucru sunt cele care tratează în mod
deosebit detaliile esenţiale cu privire la colectarea şi analiza datelor, având ca rezultat şi
stabilirea metodelor de culegere a datelor ( date publicate, interviul, chestionare, studiul de
caz etc.)3
Aşadar, prezentând pe scurt relaţia dintre tehnica de cercetare, colectare a datelor şi
strategia de cercetare, voi continua cu celelalte subcapitole, care sunt în strânsă legătură cu
procedeele amintite aici; cercetarea, indiferent de tipul acesteia nu se poate realiza complet
fără a stabili „ghemul” de tehnici şi metode specifice subiectului ales.

2.2. Cercetarea ştiinţifică individuală

Cercetarea, ca proces de investigare într-un anumit domeniu se realizează cu scopul de
a urmări evoluţia unor aspecte ale vieţii sau de a îmbunătăţi şi de a actualiza anumite
informaţii, teorii deja existente.
În sens larg, cercetarea ştiinţifică presupune stabilirea unor obiective clare, care pot fi
îndeplinite; fie că ne raportăm la o temă pentru acasă sau la o lucrare de seminar, fie avem în
vedere elaborarea unui proiect ştiinţific mai amplu, trebuie să ne ghidăm în parcursul
cercetării după scopul urmărit şi cele mai bune metode de investigare.
În ceea ce priveşte cercetarea individuală ne putem referi la dorinţa de a evolua prin
cunoaştere, principiu existent în fiecare dintre noi. În acest sens, realizăm o sinteză a
informaţiilor pe care dorim să le aflăm, devenind ulterior parte din întreaga noastră moştenire
ştiinţifică. În opinia mea, productiv şi firesc ar fi ca întreg procesul de cercetare ştiinţifică
individuală să ne aducă reale beneficii atât la locul de muncă sau în comportamentul zilnic din
societate. Astfel, un pas important în valorificarea dobândirii de noi cunoştinţe este utilizarea
1
În traducere: cum să …?.
2
Cristian Caciuc. Metodologiacercetăriiştiinţifice [on line], p. 12. Disponibil pe web:
https://www.academia.edu/28768956/Metodologia_cercet%C4%83rii_%C5%9Ftiin%C5%A3ifice
(Accesat: 10.06.2019).
3
Ibidem.
lor în cadrul societăţii cu scopul de a îmbunătăţi, actualiza anumite comportamente umane sau
teorii deja aplicate.
Se poate discuta în acest context despre caracterul ştiinţific al cercetării, al cunoaşterii
în general. În mediul social actual avem posibilitatea de a interfera cu diverse situaţii din care
putem învăţa ceva nou în mod spontan; prin urmare, este necesar să precizez că între procesul
de cunoaştere permanent şi cercetarea ştiinţifică nu putem pune semnul egal.
Cercetarea ştiinţifică este modalitatea prin care, în mod voit apelăm la surse bine
verificate, de specialitate care ne pot oferi răspunsuri şi soluţii la subiectul supus cercetării.
Nu în ultimul rând, o cercetare ştiinţifică temeinică nu trebuie să fie realizată haotic,
necesitând existenţa unui program stabilit în vederea bunei desfăşurării a acestuia.
În acelaşi timp, chiar dacă ne raportăm la o activitate de cercetare planificată anterior, avem
posibilitatea de a modifica şi adapta pe parcursul desfăşurării acesteia, ţinând cont de limitele
impuse de metodologie şi strategia abordată.4
Conform punctului de vedere al lui C. Enăchescu este necesar să întocmim o "schiţă
cadru" a planului de cercetare, care să cuprindă următoarele etape:
În prima fază, se recomandă o delimitare precisă a domeniului de cercetare ştiinţifică şi a
sferei de interes a echipei de cercetare;
Pasul următor cuprinde delimitarea pe axa teoretic - aplicativ a obiectului cercetării,
stabilindu-se ulterior obiectivele şi scopul cercetării ce urmează a fi demarată.
Penultimul principiu se referă la etapele demersului de cercetare ştiinţifică, care vor susţine
ultima etapă a acestei "schiţe cadru", şi anume precizarea modului de a valorifica rezultatul
cercetării ştiinţifice individuale.5
Asupra demersului de întocmire a unei strategii coerente, ce poate fi urmată pe
parcursul cercetării, C Enăchescu ne propune o etapizare bazată pe 6 repere, pe care le voi
prezenta succint, urmând a fi dezbătute în capitolul următor:
Primul reper include alegerea unei probleme ce urmează a fi investigată şi relevanta acesteia
în fata aşteptărilor unui auditoriu anume. În continuare, cel de al doilea reper înglobează
natura investigaţiei şi delimitarea de conceptele cunoscute deja. Al III- lea reper este dedicat
stabilirii metodologiei de cercetare, a mijloacelor şi tehnicilor potrivite de a " culege şi
prelucra datele" ( constituind al IV- lea reper). Penultima fază se ocupă cu analizarea şi
interpretarea datelor obţinute în vederea pregătirii ulterioare a recomandărilor şi a

4
Ana- Lucia Ristea; Valeriu, Ioan. Metodica in cercetarea științifică. București: Editura Expert, pp.
101-102.
5
C. Enăchescu. Tratat de teoria cercetării ştiinţifice. Iaşi: Polirom, 2007, p. 397.
concluziilor. Ultimul reper vizează redactarea lucrării ştiinţifice conform normelor standard,
cuprinse în ghidurile universitare în funcţie de specializare.6
Astfel, putem concluziona că cercetarea ştiinţifică individuală, realizată la diferite
nivele de dificultate trebuie să urmeze un plan riguros, care să-i permită cercetătorului să
urmeze o traiectorie logică, cu scopul de a îşi atinge toate obiectivele propuse şi de a prezenta
cele mai bune soluţii referitoare la subiectul- problemă abordat.
În subcapitolul următor, mă voi raporta din nou la cercetarea ştiinţifică individuală, dar
în contextul elaborării lucrării de licenţă şi a tezei de disertaţie.

2.3. Cercetarea şi documentarea pentru lucrarea de licenţă şi masterat

Conceptul de cercetare ştiinţifică apare deseori în corelare cu elaborarea lucrărilor de
absolvire a studiilor superioare, fapt ce atestă una dintre ipotezele menţionate în introducere,
precum elaborarea unor materiale sub formă de referat, lucrare de seminar etc., fără a
cunoaşte detaliat cadrul teoretic al metodologiei de cercetare.
Atât lucrarea de licenţă, cât şi teza de disertaţie reprezintă un produs al studentului în
sfera cunoaşterii ştiinţifice, având ca fundament pregătirea şi specializarea acestuia într-un
anumit domeniu, impregnându-se ulterior toate cunoştinţele şi deprinderile acumulate într-o
lucrare de absolvire.
Prin urmare, o lucrare de licenţă sau o teză de disertaţie
" atestă performanţele atinse de absolvenţi în instruirea lor teoretică, aptitudinile şi
înclinaţia lor pentru profesia în care s-au format, priceperea de a sesiza oportunităţile
domeniului şi de a oferi alternative eficiente şi viabile”7

Importante în acest demers al realizării cercetării ştiinţifice, cu precădere a lucrărilor

de absolvire sunt întreaga activitate ştiinţifică parcursă de către student şi coordonatorul
ştiinţific al cărui rol este esenţial.
Elaborarea multiplelor teme, referate, lucrări de specialitate, pregătirea pentru
susţinerea acestora în cadrul unor manifestări ştiinţifice, dar şi redactarea lor conform
normelor în vigoare, toate îmbinate cu modelul propriu de a cerceta, construit în urma
elaborării pieselor mai sus menţionate aduc plus valoare în parcursul de cercetare ştiinţifică de
la finele studiilor superioare.

Ibidem, p. 43.
6

Ileana Stănescu; Ionel Scobeanu; Stere Bara, etc. Ghid pentru pregătirea examenului de licenţă.
7

Bucureşti: Editura Eficient, 2000, p. 19.

 De fapt, multitudinea activităţilor practice, care necesita implicarea studentului de a le
rezolva au ca scop pregătirea acestuia şi insuflarea modului de cercetare, de învăţare specific
fiecăruia dintre noi. "Cum să învăţăm?" şi " cum să cercetăm?" sunt gândurile fiecărui student
aflat la debutul studiilor superioare. Practică, însă îi va dovedi că întreg procesul de învăţare şi
cercetare este diferit, structurat în funcţie de tema aleasă şi de obiectivele propuse. În cazul
meu, pot face o reală distincţie între modul de cercetare abordat în privinţa realizării lucrării
de licenţă, raportându-mă la demersul actual de cercetare pentru a elabora lucrarea de
absolvire a studiilor de masterat; în vederea elaborării lucrării de licenţă am abordat un stil
clasic de a cerceta, deoarece subiectul ( identificarea tragicului şi a determinismului social în
trei romane cunoscute ale scriitorului britanic, Thomas Hardy) nu mi-a oferit alte
oportunităţi. Desigur, am conştientizat de la bun început acest fapt, deoarece o interpretare
personală a unor teme principale dintr-o operă literară nu se realizează prin tehnici şi metode
complicate, presupunând citirea integrală a cărţilor, selectarea citatelor elocvente, comentarea
acestora şi raportarea la opiniile marilor critici literari, care s-au concentrat asupra descrierii
subiectului. Pe de cealaltă parte, cu privire la cercetarea pentru disertaţie a fost nevoie de
citirea lucrărilor de specialitate, de selectarea materialelor numeroase pe care le am găsit, iar
în procesul clar de întocmire a lucrării să mă raportez constant la punerea în practică a
metodologiei de cercetare în domeniul filologic. De asemenea, internetul a reprezentat un
instrument de bază, deoarece am încercat să caut diverse modele negative referitoare la
demersul de cercetare, dar şi numeroase ilustrări din diferite domenii în care sunt utilizate
metode şi tehnici similare, dar care au un rezultat diferit.
Înainte de a încheia, trebuie să amintim şi importanta coordonatorului ştiinţific în bună
desfăşurare a cercetării pentru lucrările de absolvire.
Având posibilitatea de a îşi alege liber subiectul lucrării, studentul va trebui să îşi
aleagă responsabil şi coordonatorul ştiinţific, deoarece întregul proces de cercetare se va
derula în urma unui plan stabilit de comun acord, dar şi în urma sfaturilor, îndrumărilor
acestuia. În acest caz, bună comunicare cu profesorul coordonator este esenţială, fie că se
realizează permanent, informându-l asupra demersurilor realizate, fie treptat, după ce se
realizează anumiţi pași ai cercetării.
Un alt aspect care trebuie menţionat se referă la pregătirea coordonatorului ştiinţific,
având întreaga eligibilitate de a ne corecta conţinutul şi de a face observaţii cu privire la
anumite detalii; studentul, indiferent de bunele iniţiative şi propuneri pe care le abordează nu
are deplinătatea absolută asupra veridicităţii conţinutului final, deoarece se pot strecura
numeroase greşeli ( de exprimare, conţinut, redactare etc.) pe de o parte, iar pe de cealaltă
parte, doar coordonatorul ştiinţific este în măsură de a ne evalua calitatea conţinutului expus.
De altfel, luând în calcul pregătirea colosală în domeniu a coordonatorului şi de la
numărul impresionant al materialelor parcurse de-a lungul întregii cariere didactice, acesta ne
poate pune la dispoziţie lucrări cheie, esenţiale pentru parcurgerea subiectului ales, ghidându-
ne totodată asupra celor mai bune mijloace şi metode de cercetare.
Prin urmare, în capitolul ce urmează, dedicat etapelor cercetării ştiinţifice voi expune o
prezentare mai largă cu privire la cercetarea şi documentarea pentru lucrările de absolvire,
urmând traiectoria firească, amintită şi în subcapitolul anterior, pornind de la alegerea temei
până la valorificarea rezultatului cercetării.

Temă de casă seminar nr. 13.

1. Ce. metode de cercetare cunoaşteţi?
2. Clasificaţi metodele de cercetare.
3. Metodologia de cercetare ştiinţifică între clasic şi modern.

Temă de casă seminar nr. 14

1. Ce tehnici şi strategii ştiinţifice operaţionale individuale cunoaşteţi?
2. Ce reprezintă cercetarea ştiinţifică individuală? Descriere.
3. În ce constă cercetarea şi documentarea pentru lucrarea de licenţă şi masterat cât şi
pentru o lucrare de seminar?