METODOLOGIA ELABORĂRII

LUCRĂRILOR ȘTIINȚIFICE
Obiectivul general al disciplinei
 Înțelegerea regulilor și exigențelor specifice unui text
științific;
 Dezvoltarea abilităților de elaborare a unei lucrării
științifice.

Obiective specifice

 Cunoașterea tipologiei lucrărilor științifice;

 Asimilarea principiilor generale de redactare a unei
lucrări științifice;
 Cunoașterea modalităților de evitare a plagiatului în
lucrările științifice;
 Formarea deprinderilor de elaborare a unor tipuri
principale de lucrări științifice (articol științific și lucrare
1

de licență).
Conținutul disciplinei

1. Specificul cercetării economice. Definirea caracterului științific al

unei lucrări
2. Conceptul și tipologia lucrărilor științifice
3. Elementele structurale ale unei lucrări științifice
4. Stilul științific al unei lucrări
5. Redactarea unei lucrări științifice
6. Aparatul critic al lucrării științifice
7. Modalități de comunicare a rezultatelor unei lucrări științifice
8. Plagiatul și evitarea acestuia
9. Publicarea unei lucrări științifice
10. Aplicații practice

2
Bibliografie minimă
 Dinu, V., Săvoiu, G., Dabija, D.C., (2017). A concepe, a redacta şi a
publica un articol științific. O abordare în contextul cercetării
economice. Ediția a doua, București: Editura ASE.
 Chelcea, S., 2004. Metodologia cercetării sociologice. Ed. a 3-a.
București: Editura Economică.
 Dumitrache, I. și Iovu, H. (coordonatori), 2009. Manual de autorat
științific. [pdf] Disponibil la: <
http://www.ubm.ro/sites/al/images/docs/ManualAutoriat.pdf>
Apreciere finală
10% prezența (1 punct)
30% întocmirea unei liste bibliografice (3 puncte)
3
60% elaborarea PPT-lui de prezentare (6 puncte)
 1. Cercetarea științifică. Definirea
caracterului științific al unei lucrări
A. Cercetarea științifică
Știința este „un tip de cunoaștere sigură și rațională în legătură cu
natura lucrurilor și a condițiilor lor de existență, în forma unui corp
de adevăruri despre un obiect propriu”. (Dex, 2012)

Cercetarea științifică „o investigație originală în scopul dobândirii de

noi cunoștințe științifice”. (Dex, 2012)
Conform Frascati Manual 2015, OECD sunt trei tipuri de cercetare:
 Cercetarea fundamentală sau de bază (întreprinsă în principal
pentru a dobândi noi cunoștințe, care stau la baza unor fenomene și
fapte observabile, considerate vitale pentru omenire, fără a avea în
vedere aplicații specifice sau anumite utilizări);
 Cercetarea aplicată (realizată pentru a ajunge la noi cunoştinţe,
prin operaţionalizare și brevetare de idei cu referire la metode,
modele, instrumente unice); 4
 Cercetarea sau dezvoltarea experimentală (prin cunoștințe
dobândite din practică și cercetare, până la cunoștințe suplimentare
rezultate din experiență și creativitate, cu referire la realizarea de
produse/procese noi sau la îmbunătățirea produselor/proceselor
deja existente).

 Pe parcursul timpului s-a conturat importanța cercetării

fundamentale, drept pilon al politicilor științifice naționale și
internaționale. În țările dezvoltate ale lumii, guvernele își asumă
printre priorități și cercetarea fundamentală, alături de dezvoltarea
resurselor umane și a infrastructurii de cercetare, iar cercetarea
aplicativă și cercetarea sau dezvoltarea experimentală (inclusiv
dezvoltarea și transferul tehnologic) au devenit în mare măsură
activități dominate de sectorul privat.

5
Tipurile de cercetare în raport cu spațiul și amploarea disciplinelor
integrate

Cercetarea unidisciplinară (construită pe o singură disciplină);

Cercetarea interdisciplinară (este axat pe pătrunderea în
interstițiile unei realități complexe, plasate la intersecția mai multor
științe) Un caz aparte al cercetării moderne este acela al cercetării
crosdisciplinare unde se „împrumută” practic o metodă de la o
investigație tipic disciplinară la alta, putând fi considerată și o
interdisciplinaritate exclusivă a metodelor;
Cercetarea transdisciplinară este considerată forma superioară a
cercetării științifice interdisciplinare (transferă concepte,
metodologie, modele şi limbaj);
Cercetarea științifică multidisciplinară presupune ca studierea şi
cunoașterea realităţii să se realizeze din cât mai multe puncte de
vedere, descinse din gândirea multiplicată a mai multor teorii 6 sau
ştiinţe în acelaşi timp.
Cercetarea econodisciplinară
 Noile operațiuni ale organizațiilor economice moderne, bazate pe
acorduri sociale pentru a face față producției și distribuției de bunuri
și servicii economice a generat cercetarea econodisciplinară, prin
alianța economiei cu alte discipline.

 Cercetarea econodisciplinară s-a extins în forme diverse în

aproape toate universitățile din întreaga lume, iar clasificările
academice identifică agregativ cel puțin patru ramuri eterogene de
noi econodiscipline și cercetări econodisciplinare conexe, respectiv
• Econofizica
• Ecoeconomia
• Sociofizica
• Econobiofizica
7
 Cercetarea econodisciplinară are un puternic impact practic.

 Cercetarea econodisciplinară:

• deține metode și modele cu conținut mult mai realist sau natural

(prin aport matematic, statistic, fizic, biologic etc.);

• dar și mai umanist sau legat de alte științe sociale (prin contribuții
ale istoriei, filozofiei, sociologiei etc.);

• iar activitatea desfășurată în echipă și cu ținte clare specifice

managementului de proiect de cercetare mărește eficacitatea
rezultatelor.
8
Etapizarea generalizată a cercetării
 etapa preliminară sau de observare (reunește fazele pregătitoare
ale cercetării);
 etapa de formulare a ipotezelor (constituie investigarea propriu-
zisă);
 etapa testelor și experimentelor
 etapa predicțiilor (relevă finalitatea cercetării).

9
B. Definirea caracterului științific al unei lucrări

Literatura ştiinţifică este modalitatea de stocare a rezultatelor cercetării

ştiinţifice în vederea regăsirii, utilizării şi prelucrării eficiente a
cunoştinţelor de-a lungul timpului. Astăzi, această literatură ştiinţifică
este stocată prin forma tipărită (print), forma Web (On-line), biblioteci
digitale, medii de stocare magnetică sau optică etc

Caracteristicile unei lucrări științifice

 Nu este de uz general;

 Este elaborată şi se adresează unui grup de cititori sau unei audienţe

dintr-un domeniu specific;

 Stilul şi modul de redactare vor fi adaptate grupului specific de cititori

sau ascultători (asistenţă, auditoriu);
10
 Să aibă o temă recognoscibilă şi susceptibilă de a fi tratată în
manieră rezonabilă. Ca urmare, lucrarea să abordeze o temă
relevantă pentru progresul cunoașterii, care suscită interes
ştiinţific în domeniul ales, este de actualitate, aduce inovație.

În ceea ce privește alegerea temei de cercetare, există patru reguli

pentru stabilirea acesteia :
a) să răspundă intereselor științifice ale autorului (să fie în
conexiune cu preocupările și tipul său de pregătire
științifică);
b) sursele la care recurge să fie accesibile material autorului;
c) sursele la care apelează să fie în concordanță cu stadiul de
pregătire al autorului;
d) tabloul metodologic al cercetării să fie accesibil
experienței autorului.
11
Tema trebuie să fie originală şi să contribuie la dezvoltarea cunoaşterii sau a
înţelegerii unor probleme în domeniu.
 originalitatea nu presupune neapărat tratarea unui subiect
sau a unei teme care nu au mai fost abordate de nimeni
până acum;
 originalitatea presupune, în schimb, onestitate intelectuală.
Plagiatul, sub orice formă s-ar manifesta, este inadmisibil într-
o lucrare ştiinţifică.
 O lucrare este originală dacă:
 expune în manieră personală şi nuanţează informaţii
ştiinţifice existente;
 interpretează concepte sau teorii consacrate în domeniul
dat;
 corectează sau combate una sau mai multe perspective
teoretice expuse anterior de alţi autori;
 promovează şi susţine o perspectivă proprie asupra 12unei
chestiuni teoretice din domeniul dat.
 Avansează ipoteze relevante (interesante), probabile şi
limpede formulate (ipoteza fundamentală se constituie în
factorul principal de coeziune a textului, câtă vreme acestei
ipoteze urmează să i se subordoneze toate secvenţele
textului)
 Ipotezele avansate sunt sprijinite consistent atât prin
documentarea prealabilă cât şi prin rigurozitatea construcţiei
teoretice expuse în lucrare
 Utilizează metode de cercetare consacrate în domeniul
ştiinţelor socio-umane.
 Are un aparat critic alcătuit cu respectarea normelor
academice
 Este redactată după anumite reguli, unele din ele având
13
caracter internaţional și respectă întru totul normele
 Să aibă o construcție clară și riguroasă, care să dovedească
gândirea științifică a autorului prin relevarea ideilor formulate,
metodelor de cercetare științifică utilizate și coerenței
rezultatelor obținute;
 Textul trebuie să aibă fluență și coeziune pentru a exprima
unitatea de gândire, iar ideile exprimate trebuie să urmeze „un
fir roșu” în strictă concordanță cu obiectul cercetării;
 Lucrarea să fie redactată într-un limbaj științific adecvat
domeniului de cercetare abordat;
 Datele și informațiile, precum și termenii întrebuințați,
noțiunile aplicate și conceptele abordate, indiferent dacă au
fost preluate în limba română sau traduse din altă limbă,
trebuie să fie utilizate în mod corect, în conformitate cu
definiția sau destinația lor și cu obiectul cercetării;
14
  Termenii tehnici de origine străină, specifici domeniului de
analiză studiat, consacrați de lucrările de specialitate, pot fi
utilizați în limba de circulație internațională de origine, dar se
poate oferi și o traducere a unor termeni noi, cu condiția ca
cei din limba de origine să fie prezentați alături, prin utilizarea
unei forme de evidențiere distinctă a textului din limba străină.
 O lucrare ştiinţifică este un act de comunicare în înţelesul autentic
al termenului şi, în consecinţă:
a) exprimă personalitatea autorului, formaţia intelectuală,
capacitatea de analiză şi de sinteză, coerenţa gândirii şi a
rostirii, elocvenţa;
b) este un demers argumentativ menit să avanseze o opinie
teoretică limpede formulată, să o întemeieze printr-un şir de
unităţi argumentative şi să dobândească interesul15 şi
adeziunea receptorului
Ce înseamnă să fii un cercetător original?

 a efectua cercetări empirice (de teren, concrete) pe teme care

nu au mai fost abordate;
 a da o interpretarea nouă unor idei vechi;
 a aduce noi dovezi pentru problematicile deja cunoscute;
 a elabora sinteze noi;
 a utiliza cunoștințele acumulate în studierea realităților
socioculturale din alte țări;
 a experimenta metode și tehnici de cercetare în contexte
socioculturale diferite;
 a realiza cercetări interdisciplinare;
 a prezenta cunoștințele dobândite într-o manieră care nu a
mai fost încercată

Estelle M. Phillips și Derek S. Pugh (1994)

16
Principalele cerințe ale unei lucrării științifice de bună
caltate:
 Să trateze o temă importantă şi actuală în domeniu;

 Să dovedească o bună cunoaştere a temei și a literaturii de

specialitate în domeniu;

 Să rezulte clar că lucrarea este rezultatul unei cercetări şi analize

proprii (să nu facă doar o compilaţie de idei sau bucăţi de text din
diverşi autori, chiar dacă se indică sursa/sursele);

 Metodologia utilizată să fie corectă;

 Să aibă o structură coerentă (părţile, capitolele lucrării să aibă

legătură între ele şi să se succeadă in mod logic); 17
 Conţinutul fiecărei părţi/capitol să corespundă titlului acelei
părţi/capitol, iar ansamblul lucrării să răspundă titlului lucrării;

 Ideile să fie clare, să nu genereze confuzii, înţelegere şi/sau

interpretare greşită;

 Rezumatul (abstractul), atunci când există, mai ales în cazul

articolelor științifice, să fie întocmit cu mare atenţie, pentru a permite
persoanei care-l citeşte să se edifice cu privire la ceea ce conţine
lucrarea ca să poată decide dacă lucrarea prezintă interes pentru
preocupările sale

 Concluziile lucrării să fie clar formulate şi să conţină rezultatele

cercetării, evidenţiind contribuţia proprie.
18