Reglementări specifice mărfurilor alimentare

1.Deontologia comerțului internațional cu mărfuri

alimentare
Principiul de bază al activităţii comerciale mondiale cu
bunuri alimentare = dreptul fiecărui consumator la
alimente inofensive, de calitate salubră şi loială, la
protecţie contra practicilor comerciale neloiale.

Calitatea mărfurilor alimentare în comerţul

internaţional este stabilită prin:
• uzanţe comerciale;
• legislaţii alimentare;
• practici de control al alimentelor din diferite ţări.
Premisele Codului deontologic al comerţului
internaţional cu bunuri alimentare (adoptat în dec.
1985 de către Comisia Codex Alimentarius):

• asigurarea unei alimentaţii adecvate şi sigure pentru

consumatori;

• creşterea sumelor alocate pentru achiziţionarea

mărfurilor alimentare;
• creşterea preocupărilor la nivel mondial faţă de:
Ø inocuitatea alimentelor;
Ø protecţia împotriva falsificărilor şi practicilor
comerciale neloiale;
Ø ameliorarea calităţii produselor şi a stării de nutriţie
a populaţiei;

• insuficienţa legislaţiei şi infrastructurii de control al

alimentelor în unele ţări;

• dezvoltarea unor instrumente eficace în

reglementarea comerţului internaţional (ex: OMC).
Dispoziţii particulare ale Codului deontologic al
comerţului internaţional cu bunuri alimentare:
• etichetarea produselor alimentare preambalate şi a
celor vândute în vrac;

• utilizarea şi comercializarea aditivilor alimentari;

• limitarea conţinutului de reziduuri de pesticide, de

contaminanţi microbiologici sau de altă natură
prezenţi în alimente;

• iradierea alimentelor şi controlul alimentelor

iradiate.
 2.Particularităţi ale standardizării mărfurilor alimentare

Reglementare tehnică este o noţiune care se referă la

standardele a căror aplicare are caracter obligatoriu, iar
ţările le adoptă pentru a proteja sănătatea consumatorilor,a
asigura siguranţa la locul de muncă şi a prezerva mediul
înconjurător.

Standard este o noţiune utilizată pentru a se face referire la

standardele adoptate pe bază voluntară.
Ambele noţiuni includ specificaţii cu privire la:

• caracteristicile tehnico-funcţionale de calitate ale

produsului;

• metodele de prelucrare şi de producţie care

influenţează caracteristicile produsului;

• terminologia şi simbolurile utilizate;

• cerinţele privind ambalarea,marcarea,

transportul,depozitarea şi etichetarea produsului.
Efecte pozitive în utilizarea standardelor:

• raţionalizarea economiei;

• promovarea comerţului internaţional;

• dezvoltarea participării factorilor interesaţi

(producători, consumatori, distribuitori,
administraţii);

• realizarea şi diferenţierea calităţii bunurilor şi

serviciilor;

• protecţia consumatorilor.
Inconveniente în utilizarea standardelor:

• frânarea inovaţiei;

• banalizarea produselor;

• slăbirea puterii de decizie a întreprinderilor;

• bariere în calea schimburilor prin publicarea

standardelor naţionale.
Există standarde elaborate de:

• Organizaţia Internaţională de Standardizare – OIS/ISO

• Comisia CODEX Alimentarius - CCA;

• Comisia Economică a ONU pentru Europa - CEE/ONU;

• Comitetul European de Standardizare - CEN;

• Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică -

OCDE.
Organizaţia Internaţională de Standardizare
(OIS/ISO), fondată în 1947, este o federaţie mondială
de organisme naţionale de standardizare (comitete
membre ale OIS/ ISO).

I.S.O. elaborează standarde de metode de analiză, precum

şi standarde de specificaţii pentru materii prime
agricole și produse agro-alimentare.
În domeniul agroalimentar a elaborat:
• seria TC-34 pentru produse agricole alimentare;

• seria TC-66 pentru articole de ceramică destinate a veni în

contact cu bunurile alimentare;

• seria TC-73 pentru probleme ale consumului;

• seria TC-122 pentru ambalaje;

• seria TC- 145 pentru simboluri grafice şi pictograme.

În România activitatea de standardizare este coordonată
de Asociaţia de Standardizare din România(ASRO)
• standarde române (SR) - se aplică la nivel
naţional;

• standarde profesionale (SP) - se aplică în cadrul

organizaţiilor profesionale legal constituite, care le-
au elaborat;

• standarde de firmă (SF) - se aplică în cadrul

regiilor autonome, societăţilor comerciale şi al
altor persoane juridice care le-au elaborat.
Comisia Codex Alimentarius a fost creată în 1963 şi
se află sub dublul patronaj FAO/OMS.

Codex Alimentarius reprezintă o colecţie de

standarde alimentare internaţionale, adoptate în
vederea protejării sănătăţii consumatorilor şi
asigurării loialităţii în comerţul cu bunuri
alimentare.
 3.Cadrul legislativ și instituțional al producţiei şi
comerţului cu mărfuri alimentare

Ordonanţa Guvernului României nr. 97/2001 privind

reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării
alimentelor, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 57/2002.
 Legea 57/2002 stabileşte cerinţe referitoare la:
• producţia, igiena şi ambalarea alimentelor, respectiv
responsabilităţile producătorilor de alimente;
• comercializarea alimentelor:

ü condiţiile pentru oferirea alimentelor spre vânzare;

ü restricţiile privind comercializarea alimentelor;

ü măsurile privind protecţia consumatorilor împotriva

practicilor incorecte;

ü dispoziţiile privind utilizarea alimentelor şi a produselor

alimentare interzise sau periculoase;
• controlul oficial al alimentelor:

ü organizarea controlului oficial al alimentelor;

ü drepturile şi îndatoririle inspectorilor de stat pentru

controlul alimentelor;

ü măsurile dispuse de autorităţile competente;

ü sancţiuni.
 4.Cadrul legislativ general privind igiena
mărfurilor alimentare

Hotărârea Guvernului nr. 924/2005 privind aprobarea

Regulilor generale pentru igiena produselor alimentare

Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului

Uniunii Europene nr. 852/2004/CE privind igiena
produselor alimentare.
Operatorii economici trebuie să adopte măsuri specifice de
igienă:

• conformarea cu criteriile microbiologice pentru

produse alimentare;

• proceduri necesare pentru a îndeplini obiectivele

prevăzute de lege;

• conformarea cu cerinţele privind controlul temperaturii

pentru produsele alimentare;

• menţinerea lanţului de frig;

• prelevarea de probe şi efectuarea de analize de

laborator.
5.Cadrul legislativ şi instituţional privind siguranţa
alimentului

§ Legea 150/2004 privind siguranța alimentului

§ Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru

Siguranţa Alimentelor (ANSVSA)

§ Autoritatea Europeană pentru Siguranţă Alimentară

§ Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al

Consiliului din 28 ianuarie 2002, de
stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale
legislaţiei alimentare, de instituire a
Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară şi de
stabilire a procedurilor în
domeniul siguranței produselor alimentare