Subscribe to DeepL Pro to translate larger documents.

Visit www.DeepL.com/pro for more information.

Capitolul 14 Managementul
resurselor umane internațional

Rezumat al capitolului

• Offshoringul este atunci când o întreprindere își relochează sau își mută o parte din operațiuni
într-o altă țară decât cea în care își desfășoară activitatea în prezent.
• Externalizarea este atunci când o companie încheie un contract cu o altă companie pentru a face
anumite lucrări pentru alta. Acest lucru se poate întâmpla la nivel național sau într-o situație de
offshoring.
• Piața internă înseamnă că un produs este vândut numai în țara în care își desfășoară activitatea
întreprinderea.
• O piață internațională înseamnă că o organizație vinde produse în alte țări, în timp ce o piață
multinațională înseamnă că nu numai că produsele sunt vândute într-o țară, ci și că operațiunile sunt
înființate și conduse într-o altă țară decât cea în care a început afacerea.
• Scopul oricărei strategii de management al resurselor umane este de a fi transnațională, care constă în
trei componente. În primul rând, domeniul de aplicare transnațional implică capacitatea de a lua decizii
la nivel global, mai degrabă decât la nivel național. Reprezentarea transnațională înseamnă că
managerii din toate țările în care operează întreprinderea sunt implicați în deciziile de afaceri. În cele
din urmă, un proces transnațional înseamnă că organizația poate implica o varietate de
perspective, mai degrabă decât doar una internă.
• O parte din înțelegerea managementului resurselor umane la nivel internațional constă în
înțelegerea culturii. Hofstede a dezvoltat cinci dimensiuni ale culturii. În primul rând, există
aspectul individualism-colectivism, care se referă la tendința unei țări de a se concentra pe
indivizi față de binele grupului.
• Cea de-a doua dimensiune Hofstede este distanța de putere, și anume, cât de dispuși sunt oamenii
să accepte distribuția inegală a puterii.
• Al treilea este evitarea incertitudinii, care înseamnă cât de dispusă este cultura să accepte să nu
cunoască rezultatele viitoare.
• O dimensiune masculin-feminin se referă la acceptarea caracteristicilor tradiționale
masculine și feminine.
• În cele din urmă, Hofstede s-a axat pe orientarea pe termen lung a unei țări față de orientarea pe termen
scurt în luarea deciziilor.
• Alte aspecte ale culturii includ normele, valorile, ritualurile și cultura materială. Normele reprezintă
modul general acceptat de a face lucrurile, iar valorile sunt acele lucruri pe care cultura le consideră
importante. Fiecare țară are propriul set de ritualuri pentru ceremonii, dar și pentru interacțiunile
de zi cu zi. Cultura materială se referă la bunurile materiale, cum ar fi arta, pe care cultura le
consideră importante.
• Alte aspecte ale GRH care trebuie luate în considerare atunci când se intră pe o piață străină sunt
economia, legislația, nivelul de educație și nivelul de calificare al capitalului uman din țara
respectivă.
• Există trei tipuri de strategii de angajare a personalului pentru o întreprindere internațională. În primul
rând, în cadrul strategiei naționale din țara de origine, oamenii sunt angajați din țara de origine pentru a
locui și a lucra în țară. Aceste persoane se numesc expatriați. Un avantaj al acestui tip de strategie este
aplicarea mai ușoară a obiectivelor de afaceri, deși este posibil ca un expatriat să nu fie versat din
punct de vedere cultural sau să nu fie bine acceptat de angajații din țara gazdă.
• În cadrul unei strategii de țară gazdă, lucrătorii sunt angajați în țara respectivă pentru a gestiona
14.4 Cazuri și probleme 551
Capitolul 14 Managementul
resurselor umane internațional
operațiunile întreprinderii. Vizele și barierele lingvistice reprezintă avantaje ale acestui tip de
strategie de angajare.

14.4 Cazuri și probleme 552

Capitolul 14 Managementul
resurselor umane internațional

• O strategie de recrutare de personal național dintr-o țară terță înseamnă că o persoană dintr-o țară,
diferită de țara de origine sau de țara gazdă, va fi angajată pentru a lucra în străinătate. Utilizarea
acestei strategii de recrutare de personal poate prezenta avantaje în ceea ce privește vizele, deși un
dezavantaj ar putea fi pierderea moralului de către angajații din țara gazdă.
• Trăsăturile de personalitate sunt o componentă cheie pentru a determina dacă o persoană este
potrivită pentru o misiune în străinătate. Având în vedere că 73% dintre misiunile în străinătate
eșuează, este important să se asigure din start că există o potrivire corectă.
• Expatriatul ideal este capabil să facă față schimbărilor, este flexibil și are sprijinul familiei sale. De
asemenea, expatriații ideali sunt organizați, își asumă riscuri și știu să ceară ajutor.
• Perioada de adaptare prin care trece un expatriat depinde de pregătirea sa inițială. Blakeney a
spus că există două niveluri de adaptare: adaptarea psihologică și adaptarea socioculturală. Deși
adaptarea psihologică poate dura mai puțin timp, adaptarea socioculturală este cea care va
permite ca misiunea să fie un succes.
• Formarea profesională este o componentă cheie a planului global de management al resurselor
umane, indiferent dacă vor fi angajați expatriați sau cetățeni ai țării gazdă. Ambele vor necesita un
tip diferit de formare. Expatriatul ar trebui să primească o instruire amplă privind cultura, limba și
adaptarea.
• Remunerarea este un alt aspect de luat în considerare într-o afacere globală. Majoritatea
companiilor păstrează un salariu regional standard, dar pot oferi indemnizații pentru anumite
cheltuieli. Costul vieții, impozitele și alte considerente sunt importante.
• Performanța ar trebui să fie evaluată atât de managerii și angajații din țara gazdă, cât și
de cei din țara de origine. Criteriile ar trebui să fie stabilite din timp.
• Legislația fiecărei țări trebuie evaluată cu atenție din perspectiva strategică a managementului
resurselor umane. De exemplu, legile privind dizabilitățile, sarcina și siguranța ar trebui să fie
înțelese înainte de a face afaceri în străinătate.
• Ajutorul logistic poate fi important pentru a asigura succesul misiunii în străinătate. Ajutorul pentru
găsirea unui loc de trai, găsirea unui loc de muncă pentru soț/soție și pentru mutare poate face
diferența între o misiune de succes și una nereușită.
• Programul Visa Waiver Program (VWP) este un program prin care cetățenii din 36 de țări pot intra în
Statele Unite pentru o perioadă de până la 90 de zile. Este posibil ca acest tip de viză să nu
funcționeze bine pentru expatriați, așa că este important să se cerceteze tipul de viză necesar dintr-o
anumită țară, utilizând site-ul web al ambasadei țării respective.

Rezumat

(click pentru a vedea video)

Autorul oferă un rezumat video al capitolului.

14.4 Cazuri și probleme 553