Introducere

Industria fermentativă ocupă un loc important în cadrul industriei alimentare. Aceasta

se bazează pe activitatea fermentativă a drojdiilor, care transformă glucidele fermentescibile
din materii prime de origine vegetală și animală în alte substanțe care constituie produsele
finite.
Berea este o bautură specială, alcoolică nedistilată, obținută prin fermentarea cu
drojdie a unui must realizat din malț, apă și fiert cu hamei.
Berea conține componentele nutritive ale malțului și, în plus produși noi rezultați din
fermentația alcoolică adică acizii organici: acetic, malic, lactic, aldehide, alcool superior,
vitamine hidrosolubile provenite din drojdie: B1, B2, B6, B12, PP; factori de creștere: biotina,
inozitol, acid pentotenic.
Berea oferă între 280-570 kcal/l în funcție și de conținutul său în alcool. Prin
conținutul ridicat de apă (91-92%) și prin conținutul în elemente minerale, astfel, berea
satisface senzația de sete și acoperă pierderile în oligoelemente care au loc prin transpirație.
Datorită substanțelor amare din bere se produce în mod reflex o creștere a cantității de
suc gastric, element strict necesar pentru o bună digestie.
Astăzi, consumatorul poate să aleagă tipul de bere pe care îl dorește în funcție de
preferințele acestuia și de calitatea berii, de aceea acest lucru duce la stimularea
producătorului de bere și acesta în funcție de dorințele consumatorului diversifică
sortimentele de bere și menține calitatea acesteia la cele mai înalte standarde.
Producerea berii este importantă pentru că astfel se completează necesarul de
microelemente, proteine și o serie de vitamine necesare pentru organismul uman, dar și
contribuie foarte mult la dezvoltarea agriculturii atât pentru cultura orzului care este materia
primă la obținerea berii dar și pentru creșterea animalelor prin utilizarea borhotului.
Conform literaturii de specialitatea se poate spune că consumul moderat de bere este
foarte benefic pentru sănătate.

1
 2. Actele normative
A. Acte normative ce reglementează aspecte tehnologice cu privire
la bere.
Actele legislative sunt acte adoptate de unica autoritate legislativă a statului în temeiul
normelor constituţionale, conform procedurii stabilite de Regulamentul Parlamentului, de alte
reglementări în vigoare, şi ocupă poziţia cea mai înaltă în ierarhia actelor normative din
Republica Moldova.

HOTĂRÎRE  Nr. 473  din  03.07.2012 pentru aprobarea Reglementării tehnice

„Bere şi băuturi pe bază de bere”

Această hotărâre arată care sunt condițiile minime de calitate, cerințele privind
procesul de producere, etichetare, regulile şi procedurile de evaluare a conformităţii, precum
şi de supraveghere a fabricării şi plasării pe piaţă a produselor bere și băuturi pe bază de bere.
De asemenea, clasificarea berii, caracteristicile ei, etichetarea, trasabilitatea,
licențierea și alte aspecte importante.
Acestea sunt descrise foarte bine și trebuie urmate de către producători și este bine ca
consumatorul să se informeze și el și să cunoască toate aceste lucruri.
Această hotărîre are următoarele 3 anexe:

Anexa nr.1   Caracteristicile organoleptice pentru berea blondă şi brună

Anexa nr.2 Caracteristicile fizico-chimice pentru berea blondă
Anexa nr.3 Model de declaraţie de conformitate.

B. Acte normative ce reglementează aspecte microbiologice –

siguranță microbiologică

HOTĂRÎREA  Nr. 221  din  16.03.2009 cu privire la aprobarea Regulilor privind

criteriile  microbiologice pentru produsele alimentare.

 Cap II. Art.5. ‘’Agenţii economici din sectorul alimentar asigură ca produsele
alimentare să respecte criteriile microbiologice relevante, stabilite în anexa nr.1 la prezentele
Reguli. În acest scop, la toate etapele producerii, prelucrării şi distribuţiei produselor
alimentare, inclusiv la etapa vînzării cu amănuntul, agenţii economici din sectorul alimentar
vor lua măsuri în contextul   procedurilor bazate pe principiile HACCP şi pe aplicarea unei
bune practici de igienă, pentru a se asigura că:
    a) livrarea, manipularea şi prelucrarea materiilor prime şi a produselor alimentare supuse
controlului se desfăşoară astfel încît criteriile de igienă ale procesului să fie respectate;

2
    b) criteriile de siguranţă a produselor alimentare, aplicabile pe întreaga perioadă de
conservare a produselor, vor fi respectate în condiţii de distribuţie, depozitare şi utilizare, care
sunt prevăzute în mod rezonabil.’’

Agenţii economici din sectorul alimentar efectuează teste pe baza criteriilor

microbiologice stabilite în anexa nr.1 la prezentele Reguli , în cazul în care validează sau
verifică funcţionarea corectă a procedurilor lor bazate pe principiile HACCP şi pe buna
practică de igienă. 

C. Acte normative ce reglementează igiena pe tot lanțul alimentar

HOTĂRÎRE Nr. 412 din 25.05.2010 pentru aprobarea Regulilor generale de

igienă a produselor alimentare.

Această hotărîre ne dă următoarele informații :

a) Responsabilitatea principală pentru siguranţa produselor alimentare revine

agentului economic cu activitate în domeniul alimentar;

b) asigurarea siguranţei produselor alimentare pe tot circuitul alimentar, începînd cu

producţia primară;

c) menţinerea lanţului criogenic pentru produsele alimentare ce nu pot fi depozitate în

siguranţă la temperaturi ale mediului ambiant, în special pentru produsele alimentare
congelate;

d) implementarea generală a procedurilor bazate pe principiile HACCP (Hazard

Analysis and Critical Control Point – Analiza pericolului şi punctele critice de control),
împreună cu aplicarea bunelor practici de igienă;

e) elaborarea şi respectarea ghidurilor de bune practici – instrumente valoroase pentru

ajutorarea agenţilor economici cu activitate în domeniul alimentar, la toate nivelurile
circuitului alimentar, în conformitate cu regulile de igienă a produselor alimentare şi aplicarea
principiilor HACCP;

f) stabilirea criteriilor microbiologici şi cerinţelor de control al temperaturii, bazate pe

o evaluare ştiinţifică a pericolului;

g) verificarea corespunderii produselor alimentare importate regulilor de igienă a

produselor alimentare naţionale echivalente celor comunitare.

3
 Prezentele Reguli se aplică tuturor etapelor de producţie, de procesare şi de distribuţie
a produselor alimentare, precum şi activităţilor de export, fără a se aduce atingere unor cerinţe
specifice de igienă a produselor alimentare.

Agenţii economici cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure, prin

implementarea şi respectarea regulilor de igienă, că produsele primare sînt protejate de
contaminare, avînd în vedere orice procesare pe care produsele primare o vor suporta ulterior.

Obiectivele din domeniul alimentar trebuie să fie menţinute curate şi în stare bună de
funcţionare şi întreţinere.

Proiectarea, designul, construcţia, localizarea şi mărimea obiectivelor din domeniul

alimentar trebuie:

a) să permită întreţinerea, igienizarea şi/sau dezinfecţia adecvată, pentru evitarea sau

reducerea la minimum a posibilităţilor de contaminare pe calea aerului, şi să asigure spaţiu de
lucru suficient care să permită efectuarea igienică a tuturor operaţiunilor;

b) să fie astfel încît să prevină acumularea murdăriei, contactul cu materiale toxice,

căderi de particule în produse alimentare şi formarea de condens sau de mucegaiuri nedorite
pe suprafeţe;

c) să permită aplicarea bunelor practici de igienă pentru produsele alimentare, inclusiv

protecţia împotriva contaminării şi, în special, controlul dăunătorilor;

d) să ofere, după caz, condiţii adecvate de manipulare şi depozitare a produselor

alimentare la o temperatură controlată, să fie de capacitate suficientă pentru menţinerea
produselor alimentare la temperaturi corespunzătoare şi să fie proiectate pentru a permite ca
aceste temperaturi să fie monitorizate şi, după caz, să fie înregistrate.

Toate articolele, instalaţiile şi echipamentele cu care produsele alimentare vin în

contact trebuie:

a) să fie igienizate eficient şi, după caz, dezinfectate. Igienizarea şi dezinfecţia trebuie
să aibă loc cu o frecvenţă suficientă pentru a se evita orice pericol de contaminare;

4
 b) să fie astfel construite, confecţionate din astfel de materiale şi să fie menţinute în
bună ordine, stare de funcţionare şi condiţii de întreţinere, încît să se reducă la minimum orice
pericol de contaminare;

CONVENŢIA  Nr. 2001  din  21.06.2001 Privind securitatea şi igiena muncii în

agricultură.

Această convenție este importantă deoarece stabilește criteriile de securitate și igienă

în agricultură.

Conform art.11. Încărcarea-descărcarea şi  transportarea materialelor aflăm care

sunt cerințele de securitate și igienă pentru operațiile de încărcare, descărcare, care sunt
standardele tehnice și avizele medicale astfel încât viața lucrătorului să nu fie în pericol.

Iar art.14. Asigurarea utilizării nepericuloase a substanţelor chimice, îngrijirea

animalelor şi protecţia contra riscurilor biologice ne spune că conform legislației sunt
respectate și sunt reduse la minim riscurile legate de alergii, intoxicări și că activitățile de
îngrijire a animalelor, fermelor de animale și pășunile corespund normelor de securitate și
igienă.
De asemenea, art.15. Instalaţiile agricole, ne spune că conform legislației, instalațiile
nu pun în pericol viața și sănătatea lucrătorilor.

Hotărârea Nr.870 din 21.12.2015 pentru modificarea şi completarea Normei

sanitar-veterinare  privind igiena nutreţurilor şi conţinutul substanţelor nedorite în
nutreţuri.

Hotărârea Nr.1405 din 10.12.2008 cu privire la aprobarea Normei Sanitar-

veterinare privind igiena nutrienților și conținutul substanțelor nedorite în nutrețuri.

Aceste hotărâri stabilesc normele privind igiena și valorile admisibile la furajele

pentru hrana animalelor, astfel încât să se respecte toate valorile și să nu să se depășească
unele din ele ca să nu fie periculoasă hrana pentru animale și apoi omul consumând carnea
sau alte produse să se îmbolnăvească.

După cum se spune și în hotărâre, ”Animalele sunt hrănite cu nutreţuri care nu

prezintă un pericol pentru sănătatea animalelor şi nu afectează producţia lor.”

5
 Trebuie ca fermierii să țină cont de aceste reglementări ca totul să fie sigur pentru
viața și siguranța animalelor și a alimentelor.

Aceste hotărîri sunt completate de cîte 4 anexe care vin să completeze hotărîrea prin
valorile admisibile, substanțele nedorite din nutreți și altele.

Anexa nr. 1. Limite maxime de substanţe nedorite.

Anexa nr. 2. Cerinţe faţă de materiile prime pentru nutreţuri.
Anexa nr. 3. Lista principalelor materii prime pentru nutreţuri.
Anexa nr. 4. Praguri de acţiune pentru a identifica sursele de substanţe nedorite.
D. Acte normative ce reglementează etichetarea

Cap. IV din HOTĂRÎREA  Nr. 473  din  03.07.2012 pentru aprobarea

Reglementării tehnice „Bere şi băuturi pe bază de bere”

Acest capitol stabilește care sunt cerințele cerute de lege privind etichetarea berii, ce
trebuie să se înscrie pe etichetă ca consumatorul să fie informat, informația să fie indicată în
limba de stat, denumirea și adresa producătorului, termen de valabilitate, valoarea nutritivă și
energetică precum și alte informații necesare care vin să informeze consumatorul cu privire la
berea pe care dorește să o cumpere.

Ghidul de bune practici ’’ Cum se citește o etichetă’’

Este un ghid practic care învață consumatorii cum se citește corect o etichetă, precum
și regulile generale pe care UE le-a stabilit în privința unei etichetări corecte ca consumatorul
să fie corect informat și să nu fie dus în eroare atunci cînd se hotărăște să cumpere un produs.

DIRECTIVA 2000/13/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A

CONSILIULUI din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre
referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea
acestora.

Ghid cu privire la etichetarea alimentelor.

DIRECTIVA CONSILIULUI din 24 septembrie 1990 privind indicarea valorii

nutritive pe etichetele produselor alimentare (90/496/CEE).

Această directivă ne arată principalele valori nutritive care trebuie scrise pe etichetele
produselor de bere și a alimentelor în general, cum trebuie scrise corect și ce informații putem
afla după ce citim o etichetă.

6
 Ghidul privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare
(Regulamentul CE 1169/2011) sau Ghid cu privire la etichetarea alimentelor.

Este un ghid de bune practici cu rol de informare și învățare atît pentru producători cît
și pentru consumatori. Din acest ghid aflăm cum se etichetează corect produsele alimentare în
special berea și produsele pe bază de bere, ce trebuie să existe obligatoriu pe etichetă și ce se
mai poate de specificat după dorința producătorului, și de asemenea consumatorul află
lucrurile esențiale despre etichete și etichetare ca să nu fie mințit și să cadă în capcana falselor
etichete.

Regulamentul (EC) nr. 1924/2006 privind mentiunile nutritionale si de sanatate

inscrise pe produsele alimentare).

Regulamentul (EC) nr. 1925/2006 privind adaosul de vitamine si minerale si

anumite substante de alt tip in produsele alimentare),

Aceste regulamente sunt importante pentru că ne oferă informațiile necesare despre

cum se fac mențiunile nutriționale și de sănătate și care sunt concentrațiile minime și maxime
de vitamine și minerale precum și alte substanțe asigurându-se protecția și siguranța
alimentelor.

Prevederile Legii nr. 235 din 1 decembrie 2011 privind activităţile de acreditare
şi de evaluare a conformităţii.

 Prin aceste prevederi se stabilește marcajele prin care producătorul indică faptul că
produsul este conform cerinţelor aplicabile stabilite de reglementările tehnice care prevăd
aplicarea sa pe produs.
Și de asemenea care sunt condiţiile de introducere şi punere  la dispoziţie pe piaţă a
produselor. Mai exact, despre faptul că produsele se introduc  şi/sau se pun la dispoziție pe
piaţă numai dacă satisfac cerinţele esenţiale care oferă un nivel adecvat de protecţie
intereselor publice, precum sănătate şi siguranţă în general, sănătate şi siguranţă la locul de
muncă, protecţie a consumatorilor, protecţie a mediului şi securitate, cu respectarea
principiilor internaţionale ale liberei circulaţii a produselor în comerţul interior şi cel
internaţional, şi numai dacă sînt însoţite de documente care atestă conformitatea.

Legea nr.78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare.

Conform art.14. aflăm următoarele informații: Etichetarea, publicitatea şi prezentarea

produselor alimentare, inclusiv forma acestora, aspectul sau ambalajul, materialele utilizate la
preambalare şi la ambalare, modul în care sînt prezentate şi mediul în care sînt fabricate,
precum şi informaţiile difuzate prin orice mijloc nu trebuie să inducă în eroare consumatorul.

7
 Etichetarea produselor alimentare va oferi consumatorilor informaţiile necesare,
suficiente, veritabile şi uşor de comparat, care să le permită acestor să-şi aleagă produsul
alimentar corespunzător exigenţelor şi posibilităţilor lor financiare, să cunoască eventualele
riscuri la care ar putea fi supuşi, pentru a nu fi induşi în eroare.
Eticheta trebuie să fie amplasată astfel încît să nu poată fi separată de recipient şi
informaţia de pe ea să nu poată fi ştearsă.
Eticheta trebuie să conţină, în mod obligatoriu, informaţiile prevăzute de
reglementările în domeniul alimentar aplicabile, inclusiv:
a) denumirea sub care este comercializat produsul alimentar;
b) lista ingredientelor;
c) cantitatea netă, volumul;
d) data fabricării şi termenul de valabilitate;
e) condiţiile de păstrare;
f) instrucţiunile de folosire;
g) denumirea şi adresa producătorului şi/sau a importatorului, distribuitorului;
h) date privind identificarea lotului;
i)  denumirea ţării de origine;
j)  alte informaţii specifice.

Informaţia de pe eticheta produselor alimentare va fi amplasată la loc vizibil,

astfel încît, în condiţii obişnuite de cumpărare şi utilizare, consumatorul să o
poată citi şi înţelege.

Se interzice prelungirea termenului de valabilitate al produselor alimentare, inclusiv

prin reetichetare sau reambalare.

Legea nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor.

Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra

caracteristicilor produselor şi serviciilor oferite de către agenţii economici astfel încît să aibă
posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lor, între produsele şi
serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplină
securitate.

Informarea consumatorilor despre produsele, serviciile oferite se realizează, în mod

obligatoriu, prin elemente de identificare şi prin indicarea caracteristicilor acestora, care se
înscriu la vedere şi explicit pe produs, etichetă, ambalaj sau în cartea tehnică, în instrucţiunile
de exploatare ori în altă documentaţie de însoţire a produsului, serviciului, după caz, în funcţie
de destinaţia acestora.
Textul informaţiei va fi lizibil, imprimat cu litere şi caractere distincte pentru
consumator.

Regulamentul sanitar privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate înscrise pe

produsele alimentare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 196 din 25 martie 2011.

Acest regulament stabilește principiile generale și condițiile de utilizare a mențiunilor

nutriționale și de sănătate, acestea nu trebuie să fie false și înșelătoare, să nu încurajeze
consumul în exces a unui produs.
Prezentul regulament are și o anexă în care sunt explicate mențiunile nutriționale de pe
produse și modul lor de scriere. De exemplu dacă produsul dat are grăsimi, este natural, fără

8
grăsimi saturate, care e valoare energetică, conținutul de sare, zahăr sau grăsimi, conținutul de
lipide, proteine, vitamine și alte mențiuni importante pentru consumator și sănătatea sa.

Normele privind etichetarea produselor alimentare, aprobate prin Hotărîrea

Guvernului nr.996 din 20 august 2003.

Aceste norme descriu care sunt cerințele obligatorii de etichetare a produselor,

mențiunile supllimentare obligatorii pe etichetă, anumite cerințe etc.

Normele sanitare privind etichetarea nutriţională, etichetarea produselor

alimentare cu destinaţie dietetică specială, etichetarea produselor alimentare modificate
genetic sau provenite din organisme modificate genetic.

Normele şi regulile sanitare privind aditivii alimentari, aprobate de Ministerul

Sănătăţii.

Aceste norme informează consumatorul despre cum este corect ca produsele să fie
etichetate. Care sunt regulile sanitare, care aditivi sunt permiși prin lege și care nu.

E. Acte normative ce reglementează alte specificații

HOTĂRÎRE Nr. 1068  din  27.12.2013 pentru aprobarea Regulamentului

privind modul  de organizare şi procedura de evaluare a calităţii  producţiei alcoolice
prin metoda organoleptică.

Scopul evaluării organoleptice a produselor este în aprecierea calităţilor senzoriale ale

acestora.
Calitatea berii, a produselor pe bază de bere şi a producţiei alcoolice se testează prin
metoda organoleptică de către Comisia centrală de degustare.

ORDIN Nr. 130  din  01.04.2015 cu privire la clasificarea berii şi a băuturilor pe

bază de bere.
Este un ordin care stabilește criteriile de clasificare a berii și a bauturilor pe bază de
bere.

REGULAMENTUL (UE) NR. 1169/2011 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN

ȘI AL CONSILIULUI din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu
privire la produsele alimentare.

REGULAMENTUL (UE) NR. 1151/2012 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN

ȘI AL CONSILIULUI din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității
produselor agricole și alimentare.

9
 LEGE   Nr. 150 din 14 mai 2004 privind siguranta alimentelor si a hranei pentru
animale.
Codex Alimentarius pentru aditivi.
Ghidul Siguranța utilizării aditivilor în produsele alimentare.

Toate aceste regulamente, legi și ghiduri stabilesc , admise pentru anumiți aditivi
permiși la fabricarea berii și a produselor alimentare în general, calitatea produselor
alimentare pe întreg lanțul alimentar, regulu, metode specifice utilizate, permise, valori,
înscripții și alte multe informații necesare consumatorilor pentru a putea face alegeri corecte.

3. Concluzii
Știm foarte bine că trăim într-o lume în care suntem conduși de o mulțime de legi,
regulamente, ordine, directive, ele ne stabilesc limitele și maximile după care să trăim, dar
știm și că fără aceste legi lumea ar fi într-un haos total, de aceea ele ne sunt necesare și sunt
foarte importante.
Există o mulțime de ghiduri de bune practici care vin să ajute pe fiecare să învețe
anumite practici, reguli, metode ca ulterior acestuia să-i fie de folos, cum să utilizeze tehnica
în bune condiții, care sunt cerințele de igienă, cum să ne protejăm de alimente neconforme, de
informațiile false, de producătorii falși și de minciunile înscrise pe etichete., cum să citim
corect etichetele, care sunt valorile minime admise care trebuie introduse în produsele
alimentare etc.
Există și o mulțime de organizații care activează pentru a ajuta consumatorii să fie
informați, să cunoască totul din domeniul alimentar pentru a putea duce o viață sănătoasă și în
siguranță, cîteva dintre ele sunt: Consumers International, OMS/WHO, ONU, ISO,
FAO, Codex Alimentarius, EFSA,ANPC, APC.
Acestea apără interesele consumatorilor, luptă pentru un mod de viață sănătos pentru
fiecare, promovează accesul consumatorilor la alimente nutritive și în condiții de siguranță,
stabilesc norme și standarde , ghidează consumatorii spre informații corecte și adevărate ,
promovează drepturile consumatorilor , le apără, le dezvoltă și lucrează cu organizațiile
membre căutînd să protejeze, să informeze și să asigure protecția consumatorilor în întreaga
lume.

10