TRASABILITATEA IN LANTUL AGRO-

ALIMENTAR
Aspecte legislative

2019-2020
Uniunea Europeană (UE) a atribuit trasabilitătii şi etichetării rolul de a informa
consumatorii cu privire la alimentele ecologice, alimentele modificate genetic, riscului
de apariţie a bolii vacii nebune, gripei aviare, de contaminare cu dioxina, etc.

La nivel internaţional au fost elaborate noi cerinţe privind trasabilitatea:

 Directiva EC 2001/95 - Cerinţe generale privind siguranţa produselor;
 Reglementarea EC 178/2002 - Reglementări generale privind alimentele;
 Directiva EC 2092/91 referitoare la Producţia ecologică şi cerinţe referitoare la
produsele ecologice;
 Directiva 1830/2003 referitoare la Trasabilitatea şi etichetarea produselor
modificate genetic şi trasabilitatea acestora;
 Standardul ISO/DlS 22005:2007, Trasabilitatea în cadrul lanţului furajer şi alimentar.
Principii generale şi cerinţe de bază pentru proiectarea şi implementarea sistemului.
Trasabilitatea este un concept valabil pentru toate alimentele. Articolul 18 din EC
178/2002 precizează că elaborarea şi implementarea unor ST devine obligatorie
pentru ţările UE începând cu 1 ianuarie 2005 şi face referire la următoarele 4
aspecte majore:
1. Producătorii/procesatorii trebuie să elaboreze şi să implementeze ST a
alimentelor, hranei pentru animale, animale vii sau ingrediente care sunt
incorporate în alimente sau hrana animalelor în toate etapele procesului de
producţie, procesare şi distribuţie;
2. Producătorii/operatorii trebuie să prezinte capacitatea de a identifica orice
persoană/intermediar/intreprindere de la care s-au aprovizionat cu un ingredient,
animal viu, hrană pentru animale sau aliment, ceea ce presupune existenţa unor
proceduri scrise în care se precizează criteriile de selectare a furnizorilor, lista
furnizorilor, modalităţile de aprovizionare precum şi toate înregistrările derivate
din aceste activitaţi;
 3. Producătorii/operatorii trebuie să elaboreze şi să implementeze proceduri
de identificare a altor operatori cu care vin în contact. Toate aceste informaţii
trebuie să se regăsească intr-o formă disponibilă şi uşor accesibilă pentru organele
de control sau organismele de certificare;
4. Alimentele, hrana pentru animale, animalele vii şi ingredientele cu
utilizare actuală sau potenţială în alimente sau hrana animalelor, care urmează a fi
comercializate pe piaţa UE, trebuie să fie etichetate corespunzător pentru a facilita
trasarea acestora, prin intermediul documentelor şi a înregistrărilor relevante.

În industria alimentară, trasabilitatea capătă o importanţă deosebită din

necesitatea implementării sistemelor de management a siguranţei alimentului
(SMSA) conform standardelor din familia ISO 22000, reprezentând o
subcomponentă esenţială a acestora. Pe lângă aceasta, tările importatoare pun
presiune pe ţările în curs de dezvoltare în ceea ce priveşte cerinţele de
trasabilitate, în special în domeniul agriculturii ecologice.
 Recenta publicare a standardului ISO/DIS 2200:2007 - Trasabilitatea în
cadrul lanţului furajer şi alimentar. Principii generale şi cerinţe de bază pentru
proiectarea şi implementarea sistemului, cel de-al treilea standard din seria ISO
22000 şi adoptarea acestuia de către ţările în curs de dezvoltare va facilita
elaborarea unor ST armonizate, fiind destinat organizaţiilor care funcţionează sau
cooperează în orice punct al lanţului furajer şi alimentar.
Documentul nu conţine nici o referire la certificare sau la utilizarea acestui standard
în combinaţie cu altele. Posibilitatea certificării este lăsată la alegerea utilizatorului,
deşi standardul cere organizaţiei să desfăşoare acţiuni de monitorizare, audit intern
şi analiză, în scopul evaluării eficacităţii sistemului.
La definirea obiectivelor de trasabilitate, grupul de lucru WG 9 al Comitetului
Tehnic al ISO (ISO/TC 34), Produse alimentare, care a elaborat ISO/DIS 22005, a
folosit ca model standardul italian UNI 10939. Siguranţa în consum şi
conformitatea cu reglementările legale generale din domeniul alimentar nu trebuie
considerate singurele aplicaţii posibile ale unui ST.
ISO/DlS 22005 işi propune următoarele obiective:

să sprijine obiectivele de siguranţă sau de calitate ale alimentelor;

să documenteze istoria originii produsului;
să faciliteze anularea şi/sau retragerea produselor;
să identifice părţile responsabile din cadrul lanţului furajer şi alimentar;
să faciliteze verificarea informaţiilor specifice cu privire la produs;
să comunice informaţii părţilor interesate relevante şi consumatorilor.
Aceasta este esenţa standardului şi s-a prevăzut ca, în proiectarea unui ST, fiecare
element să fie considerat şi justificat în funcţie de caz, ţinând seama de
obiectivele care trebuie îndeplinite şi de beneficiile care pot fi obţinute de pe
urma unui asemenea sistem.
În cadrul lanţului alimentar pot fi identificate cel puţin două niveluri de trasabilitate:
trasabilitate internă
 permite corelarea materiilor prime şi a proceselor separat la produsele finite în fiecare
etapă de producţie, procesare sau distribuţie
 prezintă următoarele caracteristici de bază:
 este elaborata în cadrul unei companii, dintr-o anumită regiune geografică,
 este parte integrantă din sistemul de management al calităţii şi/sau siguranţei alimentului;
 se poate baza pe sisteme soft-ware de păstrare a inregistrărilor pentru trasabilitatea internă.
trasabititate externă
 face referire la informaţiile ce însoţesc produsele dintr-un anumit punct al lanţului
alimentar la următorul
 prezintă următoarele caracteristici:
 este utilizată între diferite companii şi ţări;
 are la bază sistemul intern de trasabilitate;
 presupune respectarea anumitor cerinţe legale şi reglementări internaţionale;
 necesită elaborarea/adoptarea unor standarde/proceduri standard pentru păstrarea datelor/
înregistrărilor.
Cerinţele EC 178/2002 nu fac referire la managementul documentelor/
inregistrărilor, la identificarea modalităţilor în care loturile de materii
prime/ingrediente/materiale auxiliare sunt divizate şi combinate în cadrul
proceselor pentru obţinerea alimentelor.
Dezvoltarea unui sistem intern avansat de trasabilitate poate fi stimulată prin
elaborarea şi implementarea unui sistem eficient de stocare a datelor, de control
al procesului de producţie şi de asigurare a calităţii. Acest concept poate fi privit
de asemeni şi ca un sistem de sine stătător, a cărui dezvoltare trebuie abordată
sistematic.
De asemenea, articolul 19 din aceeaşi reglementare precizează condiţiile
în care un aliment/hrană/animale vii/ingrediente, asupra cărora există suspiciuni
cu privire la cerinţele de siguranţă în consum, pot fi retrase de pe piaţă prin
elaborarea şi implementarea unor proceduri de retragere şi informarea
autorităţilor competente.
În România, Legea nr. 150/14 mai 2OO4 defineşte trasabilitatea
ca posibilitatea identificării şi urmăririi, pe parcursul tuturor
etapelor de producţie, procesare şi distribuţie, a unui aliment, a
hranei pentru animale, a unui animal destinat pentru producţia de
alimente sau a unei substanţe care urmează ori care poate fi
incorporată intr-un aliment sau în hrana pentru animale.

Legea privind siguranţa alimentelor extinde obligativitatea

organizării unui sistem al trasabilităţii
pentru toate produsele alimentare
în toate etapele de prelucrare şi distribuţie.