Alergia

alimentară
 Alergia alimentară

Corespunde ansamblului manifestărilor

clinice cu mecanism imuno-alergic
declanşat de alimente.

Nu toate manifestările clinice care se

repetă după ingestia unor alimente
“suspecte” sunt A.A.
 INCADRAREA NOSOLOGICA A
ALERGIILOR ALIMENTARE

REACTIILE ADVERSE ALIMENTARE

-TOXIC
-NON-TOXICE

CU MEDIERE IMUNA NEMEDIATE IMUN

=ALERGIE ALIMENTARA =INTOLERANTA ALIMENTARA
REACTII DE INTOLERANTA ALIMENTARA

CAUZATE:
*efecte farmacologice ale unor alimente
*insuficiente enzimatice ale gazdei
*actiuni inca insuficient definite ale unor

alimente
 DEFINIŢIA TOLERANŢEI ORALE ŞI
INFLUENŢA FACTORILOR DE RISC
Toleranţa orală: hiporeactivitatea sistemului imun
determinata de administrarea orală a unui alergen
alimentar.

Factorii de risc pentru toleranta orala sunt:

Predispoziţia genetică ( atopia in familie)
Expunerea la antigene (vârstă, doză, frecvenţă)
Distrugerea florei intestinale saprofite
Infecţiile digestive
 Predispozitia genetică - prezintă variaţii
naţionale distincte în patternul sensibizării
alimentare.

SCHIMBAREA CONCEPTULUI DE ALERGIE

- ipoteza “ clean child” (copil curat) este bazată pe
ideea că maturarea sistemului imun necesită
expunerea la contactul cu germeni infecţioşi dar
neagresivi
- In ţările dezvoltate unde condiţiile sociale imprima
reguli de igiena stricta( cu evitarea expunerii la
agenţi infecţioşi), creşte numărul alergiilor în
copilărie.
Teoria florei intestinale: se bazează pe faptul
că flora intestinală joacă rol activ în inducerea
toleranţei orale la alergeni alimentari, bazat pe
echilibrul sistemului TH1-TH2. Folosirea
intensivă a antibioticelor poate avea influenţă
negativă în inducerea toleranţei orale.

Folosirea probioticelor în alimentaţie din

perioada de nou-născut ar avea rol în reglarea
imuno-fiziologică a intestinului, favorizează
producţia de anticorpi, crescând efectul de
barieră al mucoasei fata de antigene.
 Alergia alimentara
Mecanismele alergiei alimentare
 3 forme principale:
1. A.A. imediată IgE dependentă
2. A.A. semi-retardată mediată prin complexe

imune
3. A.A. retardată cu mediaţie limfocitară
Tipul I IgE mediat
Forme:
Cutanate:
 Urticarie / angioedem

 Dermatita atopică

Respiratorii:
 Rinoconjunctivite + Edem laringeal

 Astm (adrenalina cu administrare imediată, l existând

pericolul decesului - mai cu seamă la adolescenţi)
Gastrointestinale:

 Sindromul alergiei orale (Oral allergy syndrome) declanşat de

polen (!), fructe proaspete şi unele vegetale.
 În formele grave cu angioedem al:

 buzelor

 limbii

 amigdalelor

 palatului

 Anafilaxia gastro-intestinală
 greţuri

 vărsături

 colici abdominale

 diaree

 Colicile infantile (!) (unele colici)

 Gastroenterita alergică cu eozinofile (unele forme)
 Sistemice
 Şocul anafilactic !!
 Anafilaxia indusă de aliment + efortul fizic !

 Moartea subită a sugarului (?!)

P.S. : Manifestările apar de la

câteva minute la 2 ore !
 Falsele alergii alimentare (F.A.A.)

3 mecanisme principale sunt implicate:

 Un consum excesiv de amine biogene
 Histamina

 Tiramina

 Feniletilamina

 Histidina

 O alteraţie funcţionlă a mucoasei digestive cu o

hiperpermeabilitate intestinală
 Un organism anormal fragil la eliberarea de histamină
sau hiper-reactiv la histamină

 F.A.A. sunt mult mai frecvente decât A.A.

adevărate
 Bock şi Martin consideră că A.A. adevărate nu
există decât în 20% din copii cu o
simptomatologie încadrabilă într-o A.A.

 Cele 2 mecanisme, A.A. adevărate şi F.A.A.

sunt asociate în 25% din cazuri

 Un acelaşi aliment (ex. peştele) poate fi

responsabil de o alergie IgE dependentă sau de
o F.A.A. prin încărcare cu histamină sau
histamino-eliberare nespecifică.
Alimente responsabile de falsa
alergie alimentară

Consumul excesiv de amine biogene:

 Brânzeturi fermentate, peşte afumat,
legume
Alimente histamino-eliberatoare
 Ovomucoidul din albuşul de ou, căpşuni,
tomatele, ciocolata, peştele şi porcul
Coloranţi
 Cei mai frecvenţi sunt Eritrozina (E 127),
Roşul Cochenille A (E 124) şi “Le bleu
patenté” (E 131)
Substanţele conservante
 Cele mai utilizate sunt benzoatul de sodiu,
nitriţii şi metabisulfiţii
Aromatizantele şi “relevante” ale gustului
 Sindromul “restaurantului chinezesc”
atribuit ingestiei excesive de glutamaţi a
fost descris la copil
Alergeni alimentari (the “big eight”)
Proteinele LV ( lactaglobulină)
Albuşul de ou
Arahide
Proteinele din soia
Proteinele din grâu (+)
Nuci şi alune
Peştele
Crustacee
 Alergenele alimentare
 Natura alergenului
 Antigenele alimentare sunt în primul rând
glicoproteine. Este vorba uneori de haptene
care provin din aliment sau dintr-un aditiv

 Se disting între ele, pentru fiecare aliment unul

sau mai multe alergene “majore” şi alergene
“intermediare” şi “minore”

 Subiecţii sensibilizaţi la un aliment pot avea în

serul lor IgE specifice îndreptate contra
diferitelor proteine din acelas aliment.
ALERGIA/INTOLERANTA LA PROTEINE
LV
Deoarece nu totdeauna exista posibilitatea diferentierii nete,intre
etiologia alergica si cea nonalergica ( intoleranta) se
accepta denumirea ambigua de “alergie/intoleranta “ la PLV

*sec.IV i.e.n.-HIPOCRATE descrie diaree si urticarie dupa ingestia de

lapte.
*1910 Wernstedt –propune termenul de alergie la L.V
*1916 TALBOT-descrie “anafilaxia la L.V

PREVALENTA`-5-15% din sugari au semne ce sugereaza APLV ~1/3

sunt confirmati cu certitudine

Sugarii cu risc crescut sunt cei cu antecedente familiale de atopie si

cu IgE totale la valori crescute in sangele cordonului ombilical.
Laptele de vacă: conţine în medie 3,2 g de
proteine la 100 ml sau de 3 ori mai mult (în medie)
decât laptele de femeie
 80% din proteine sunt reprezentate de Cazeina
(G.M.=20 – 24.000)
 Lactozerul conţine 20% din proteinele considerate
“solubile”
 Este vorba în primul rând de -lactoglobulina
(G.M. 18.000, 10% din proteinele solubile), de -
lactalbumina (G.M. 16.000, 4% din proteinele
solubile), de serum-albumină (G.M. 69.000 1% din
proteinele solubile), de imunoglobulinele (2% din
proteinele solubile), de proteaze, peptone şi
proteine enzimatice.
 Agentul major pentru sugar este -lactoglobulina
 TABLOUL CLINIC AL A.A.

Tulburări digestive • Tulburări

extradigestive
1. Manifestări anafilactice:
• Sunt manifestările cele mai redutabile
• Survin în - 7,6% din A.A.
- 5% în I.P.L.V. tip I

• Apar în minutele următoare după ingestia alimentului

responsabil. Alimentele responsabile cel mai adesea la copil
sunt laptele de vacă şi albuşul de ou.
 Şocul prezinta în diverse grade
- Paloare
- Cianoză
- Tahicardie
- Hipotensiune arterială

 Evoluţie fatală în 2,6% din cazuri

 A fost incriminat în moartea subită a sugarului
 Apariţia poate fi favorizată de ingestia prealabilă
de aspirină şi de efort
2. Manifestări gastro-intestinale
Predomină la sugar şi variază în funcţie de tipul imunologic al
A.P.L.V

 Forme reaginice
 diaree acută şi/sau vărsături în jet după fiecare
biberon
 diagnosticul este uşor (apar în minutele următoare
ingerării, dispar după câteva ore şi reapar după o nouă
ingestie de lapte)
 pot să apară de la primele biberoane de lapte

(sensibilizare “in utero”)

 Formele nereaginice
 sunt dominate de enteropatia la proteinele L.V. sau
la proteinele de înlocuire (soia)
 apare la mai multe zile după înţărcare = un
mecanism de hipersensibilitate întârziată
 diaree cronică  retard ponderal
 uneori vărsături
 secundar - anorexia

- meteorismul
abdominal
- sindrom de malnutriţie
•DIAREEA (90-100%)
-Prima manifestare a bolii la 30%
-Caracterele scaunelor
Lichide, explozive
Sanguinolente
Grunjoase, păstoase
•VĂRSĂTURILE
-Pot precede diareea
-Uneori cu striuri de sânge, rar hematemeze
Alte manifestari gastro-intestinale

 manifestări colitice (rectoragii);

 colici abdominale intense la sugarul până la 4 luni;
 colon iritabil,
 enteropatie exudativă,
 ileus paralitic
 gastroenterita eozinofilica(Waldman)
3. Manifestări cutaneo-mucoase

 sindromul oral LESSOF: poate fi izolat sau să

constituie prodromul manifestărilor mai generale  şoc
anafilactic
 localizare electivă a edemului Quincke la buze sau
regiunea faringo-laringiană este evocatoare pentru A.A.
la fructe sau legume dacă subiectul este deja alergic la
polen
 o urticarie acută a sugarului evocă înainte de toate
o A.P.L.V. chiar în absenţa semnelor digestive
 urticarie cronică este mult mai adesea în raport cu
F.A.A. (40-50% din cazuri) şi doar 3% din cazuri cu o
A.A. adevărată
 leziunile cronice de eczemă apar în
10-50% din formele digestive de I.P.L.V.
 asocierea lor la o diaree cronică şi la vărsături
este evocatoare pentru boală (APLV)
 modificări frecvente ale permeabilităţii
intestinale există în eczema atopică

 relaţia dermatita atopică izolată şi A.A.

= mai mult de 50% dintre copii cu dermatită au o
A.A.

 dermatita herpetiformă = afecţiune cronică

cutanată pruriginoasă reprezintă o expresie clinică
a sensibilizării la gluten diferită de boala celiacă
Testele cutanate de alergie (sunt evocatoare
în alergia IgE mediata)

Prick - testelor li se acordă o sensibilitate de 70-

75% şi mai ales o valoare predictivă negativă de
90%.Nu sunt relevante in majoritatea APLV

Sunt reacţii care se pun în prezenţa alergenului

cu IgE prezente la suprafaţa polinuclearelor
bazofile şi a mastocitelor cutanate.
IgE serice total
 sunt crescute în 80% din alergii, dar ele pot fi
crescute în numeroase afecţiuni non-alergice
(parazitoza, mucoviscidoza, tranzitoriu în unele
viroze respiratorii)

 15-20% dintre pacienţii alergici au un nivel normal

al IgE = subiecţii puţin stimulaţi de către
alergenele sensibilizante
 sau care dispun de un nr. crescut de mastocite
pentru a fixa IgE
IgE specifice serice

 determinate prin două tipuri de teste:

 teste radio-imunologice sau radio-alergo-

sorbentest (RAST) = sensibilitate mai mare

 teste imuno-enzimatice (FAST)

Teste multialergice

 permit orientarea diagnosticului spre un grup de

alergene

 dozarea IgE specifice fixate pe celule prin testul de

degranulare al bazofilelor umane (TDBH) sau măsurarea
histamino-eliberării din celulele în contact cu antigenul
care permit de a testa precis alimentul incriminat pentru
pacient
 dozarea IgG specifice
4
 este actualmente foarte dezbătută
 Biopsiile digestive
Biopsiile jejunale: sunt utilizate pentru a face
diagnosticul formelor semi-retardate sau retardate
deA.P.L.V.: atrofie vilozitară de grade diferite, o
accentuare a mitozelor la nivelul criptelor şi o infiltraţie
limfocitară T în lamina proprie şi la nivelul epiteliului

biopsiile gastrice: pot confirma diagnosticul gastritei cu

eozinofile

rectosigmoidoscopia: efectuată în faţa semnelor clinice

evocatoare în mai mult de 80% din cazuri arată semne
histologice moderate de inflamaţie şi în 7% din cazuri o
“prindere” colică severă superpozabilă recto-colitei
hemoragice.