1.CE SUNT PLANETELE OLEAGINOASE ȘI CE ROL AU ACESTEA?

Planta oleaginoasă este o plantă din care se poate obține ulei. În principal, uleiul se extrage
din semnințele, fructele, rădăcinile și frunzele acestor plante.
Seminţele oleaginoase conţin multe minerale, ceea ce ajută la stimularea sistemului imunitar şi
creşterea capacităţii de apărare a organismului. Prin prezenţa seleniului, aceste seminţe îmbunătăţesc
fertilitatea masculină. Mai mult, vitamina B6 din nuci ameliorează simptomele sindromului premenstrual.
Datorită zincului şi proprietăţilor antioxidante din vitamina E, seminţele oleaginoase ajută la încetinirea
procesului de îmbătrânire, păstrând pielea fermă şi catifelată.
Conținutul important de fibre și antioxidanți din fructele oleaginoase le dau un important rol preventiv în
debutul bolilor cardiovasculare și al celor degenerative, specifice înaintării în vârstă. Compușii și
proprietățile nutritive ale fructelor oleaginoase le transformă în elemente valoroase de nutriție și medicină
preventivă.
Pentru a vă bucura din plin de beneficiile fructelor oleaginoase, este important să le consumați în
forma lor cât mai naturală. Astfel, sunt de evitat fructele oleaginoase prăjite, coapte și cu sare adăugată.
Alunele prăjite în ulei sunt private de nutrienți și pot deveni chiar periculoase, crescând nivelul
colesterolului rău în corp.
Oleaginoasele cuprind diferite familii botanice, iar unele plante furnizoare de uleiuri aparțin altor grupe
fitotehnice cum ar fi:
• Leguminoase pentru boabe: soia, arahide
• Textile: bumbac, cânepă, in de fuior
• Cereale: porumb, sorg, orez
• Narcotice medicinale: mac, tutun
• Alte grupe: dovleac, nuc, vița de vie
2. ALERGIA ALIMENTARĂ
În cazul unei alergii alimentare, organismul reacționează exagerat la anumite proteine dintr-un
aliment și eliberează substanțe chimice numite histamine, care cauzează inflamație. Desi sunt frecvent
confundate cu intoleranțele alimentare, alergiile alimentare sunt diferite, intoleranțele alimentare fiind mai
putin grave. Simptomele alergiei alimentare sunt mai frecvente la sugari si la copii, însă pot apărea la
orice vârstă.
Reactii alergice de tip imediat. Alergiile alimentare pot să apară după câteva minute de la ingerarea
alimentului. Este vorba de o reacție alergică de tip imediat și este mediată prin anticorpi din clasa
imunoglobulinelor E (IgE) și este tipul de reacție ce poate avea potențial de severitate până la șocul
anafilactic. Aceste tipuri de alergii pot fi investigate prin testare cutanată sau prin determinarea în sânge a
anticorpilor specifici din clasa E de imunoglobuline.
Reactii alergice tardive. Pot apărea și alergii de tip tardiv, la mai mult de 6 ore de la ingerarea alimentului.
Ele sunt mediate prin alte tipuri de reactii imune, cu implicarea unor celule cu memorie, ce vor recunoaște
și declanșa semnalul inflamației alergice în țesuturi. De regulă, aceste celule sunt
evidențiate și recunoscute prin biopsierea mucoasei tractului digestiv.
3. DIAGNOSTIC
Alergiile alimentare cele mai importante sunt cele care apar rapid după ingerarea alimentului și se pot
investiga prin următoarele teste:
Testarea cutanată de tip prick - pentru proteinele alimentare, dar nu și pentru aditivii alimentari.
Tegumentele trebuie să fie imune, fără leziuni.
Testarea serologică - determinarea de IgE specifice pentru proteine. Nu este influențată de nicio medicație
anterior folosită și are indicație majoră la cei care au prezentat orice schiță de anafilaxie. Este indicată
atunci când relația de tip cauză-efect între ingerarea proteinei nu este evidentă și în cazul suspicionării
alergiei la aditivi alimentari. Deoarece există peste 3500 de asemenea aditivi, care conservă, dau gust și
miros alimentelor procesate industrial, se recomandă ca pacientul să țină un jurnal alimentar, unde vor fi
notate ora ingestiei
și compoziția detaliată a alimentelor consu.mate, inclusiv a aditivilor alimentari de pe etichete, precum și
ora și tipul reacțiilor apărute
4.INTOLERANȚA LA
FLOAREA-SOARELUI
Corpul răspunde direct semințelor. În acest caz, este posibilă intoleranța individuală a produsului
sau a elementelor constitutive ale acestuia. Iritantele conținute în boabele de floarea-soarelui sunt
proteine: globulina și albumina.
Uleiul de floarea-soarelui conține, de asemenea, proteine, deci, dacă sunteți alergic la semințe,
același tip de reacție va fi observat și asupra uleiului. Pentru ca semințele să-și păstreze mai mult
proprietățile gustului, producătorii le procesează cu diferiți compuși chimici. Organismul va răspunde cu
o reacție alergică, nu la produsul în sine, ci la substanțe încorporate artificial în compoziția sa.
Manifestarea alergiilor depinde de funcționarea sistemului imunitar al persoanei și organismului în
ansamblu. Este nevoie de doar câteva minute pentru ca organismul să reacționeze la semințele de floarea-
soarelui.
Principalele simptome ale alergiilor sunt reacțiile cutanate, tulburările intestinale (greață, diaree,
vărsături).
!!! La sugari, simptomele alergiilor la semințe se manifestă în primul rând ca tulburări intestinale,
precum și febră. Reacția poate apărea după contactul cu laptele matern, dacă femeia mănâncă semințe de
floarea-soarelui.
5. INTOLERANȚA LA SOIA
Soia este din familia leguminoaselor, care include, de asemenea, alimente precum boabele de fasole,
mazăre, linte și alune. Soia integră, imatură, este cunoscută și sub numele de edamame. Deși în principal
este asociat cu tofu, soia se găsește în multe alimente neașteptate, procesate cum ar fi:
 • înlocuitori de carne
• umpluturi în carne procesată, ca năuturile de pui
• mese congelate
• majoritatea alimentelor asiatice
• anumite mărci de cereale
• niște unturi de arahide
Soia este un aliment comun care poate provoca alergii. În multe cazuri, alergia la soia debutează încă din
primii ani de viață prin alergia la formulele de lapte care includ soia. Deși majoritatea copiilor depășesc
alergia la soia, manifestările acesteia pot persista și la vârsta adultă.
Soia este unul dintre alergenii „ Opt Opt ”, împreună cu laptele de vacă, ouă, alune, nuci de copac, grâu,
pește și crustacee. Aceștia sunt responsabili pentru 90% din toate alergiile alimentare. Alergia la soia este
una dintre mai multe alergii alimentare care începe la începutul vieții, de obicei înainte de vârsta de 3 ani
și se rezolvă adesea până la vârsta de 10 ani.
Cauze
Toate alergiile alimentare sunt cauzate de o reacție a sistemului imunitar. Acesta identifică anumite
proteine din soia ca fiind nocive, fapt ce stimulează producerea de imunoglobulină E (IgE) - anticorpi la
proteinele din soia (la alergen). La următorul contact cu soia acești anticorpi IgE vor recunoaște alergenul
și ii vor semnala sistemului imunitar să elibereze histamine în sânge, care determină reacția alergică.
Simptomele unei alergii la soia pot varia de la ușoare până la severe și includ:
• durere abdominală
• diaree
• greaţă
• vărsături
• nasul curgător, respirația șuierătoare sau probleme cu respirația
• reacții cutanate, inclusiv urticarie și erupții cutanate
• mâncărime, umflături
• șoc anafilactic (foarte rar)

Factori de risc: - istoric familial

- vârsta: alergiile la soia sunt cele mai des întâlnite la copii
- alte alergii
Teste de diagnostic: - test cutanat: în cadrul acestui test, pielea este înțepată și expusă la cantități mici
de proteine găsite în soia. Dacă o persoană este alergică, apare o umflatură în locul unde pielea a luat
contact cu alergenul.
- analiză de sânge
Singurul tratament definitiv pentru o alergie la soia este evitarea completă a produselor din soia.
6. INTOLERANȚA LA ARAHIDE
Alergia la arahide este o reacție exagerată a sistemului imunitar la consumul de arahide și alimente care
conțin arahide.
Alergia la arahide tinde să devină una dintre cele mai importante alergii alimentare, atât la adulți, cât și la
copii, ca urmare a consumului în creștere atât a arahidelor, cât și a untului de arahide.
Potrivit estimărilor, între 15-22% dintre copiii care dezvoltă alergii la arahide nu mai au reacții alergice
odată cu intrarea la pubertate.
Deși cauza alergiei la arahide este necunoscută, specialiștii cred că moștenirea genetică ar putea fi
implicată în apariția acesteia. În mod eronat se consideră că femeile care alăptează și care mănâncă
arahide ar putea declanșa apariția alergiilor la sugari. Studiile arată însă că introducerea timpurie a
arahidelor în alimentația copiilor poate avea un rol protector.
Simptomele alergiei se declanșează de obicei la câteva minute de la consumul de alune. Simptomele pot
fi:
• erupție cutanată
• urticarie
• prurit în jurul gurii
• congestie nazală, secreții apoase din nas și strănut (rinită alergică)
• respirație îngreunată
• respirație șuierătoare (wheezing)
• crampe
• greață
• vomismente
• diaree
Ceea ce este caracteristic pentru alergia la arahide este posibilitatea mult mai mare de apariție a
anafilaxiei. Acest lucru se datorează fie consumului de arahide ca alergen ascuns, prin etichetarea
deficitară a produselor alimentare, deși impusă de normele in vigoare, fie contaminării din cursul
procesării - prin folosirea acelorași ustensile sau utilaje alimentare.
Cei înalt sensibilizați la arahide sunt sfătuiți în special să evite consumul de preparate culinare cu specific
sud american, asiatic si african
Din păcate, în prezent nu există un tratament care să vindece alergia la arahide mai eficient decât evitarea
alimentelor care le conțin.
Totuși, noi cercetări arată că introducerea treptată a arahidelor în dieta copiilor și în cantități mici ar putea
duce la atenuarea reacțiilor alergice.
7. INTOLERANȚA LA CHIA ȘI IN
Probleme gastointestinale. Există puține contraindicații asociate cu semințele de Chia. Ocazional, unele
persoane au experimentat un disconfort în stomac atunci când le-au consumat, mai ales în cantități mari,
datorită conținutului ridicat de fibre. La fel cum am precizat și în alte cazuri, dacă sunt consumate cu
moderație și dacă bei suficientă apă, cu siguranța că vei minimiza efectele secundare.
Constipația, balonarea și flatulențele sunt printre cele mai comune probleme cauzate de consumul de chia.
De cele mai multe ori, acestea pot fi rezolvate prin gătirea mai meticuloasă a semințelor. Totuși, de notat
ar fi faptul ca aceste probleme apar ori de cate ori se consumă alimente bogate în fibre.
Alergii. O reacție alergică la semințele de Chia este extrem de rară, însă nu imposibilă. Dacă te știi
predispus la alergii, ar trebui să  consulți un medic înainte de a consuma Chia. S-au întâlnit cazuri în care
Chia a interacționat cu diverse alimente precum oregano, susan, muștar sau cimbru și a provocat o alergie.
Consumul de semințe de in este destul de sigur pentru adulți, iar adăugarea lor în dieta zilnică poate spori
mișcările instestinale.
Însă, poate avea și câteva efecte neplăcute, printre care se numără balonarea, durerile abdominale,
constipație, diaree, dureri ale stomacului sau chiar amețeala. Cu cât doza ingerată este mai mare, cu atât
sunt mai multe efecte secundare.
Există și câteva îngrijorări cu privire la consumul în cantități generoase de semințe de in și anume faptul
că se poate ajunge la un blocaj intestinal din cauza efectelor laxative ale inului. Semințele ar trebui
consumate cu o cantitate suficientă de apă pentru a preveni acest lucru.
Semințele de in care sunt mult prea crude sau care au râncezit sunt periculoase și se crede că ar putea fi
extrem de toxice pentru organism, așadar, NU le consumați.
În cazul În care vă aflați într-una din situațiile enumerate mai jos: sarcină sau alăptare, sângerări, diabet,
obstrucție gastrointestinală, probleme grave hormonale, un nivel foarte ridicat al trigliceridelor,
hipotensiune sau hipertensiune, ar fi indicat să cereți parerea unui medic avizat înainte de a consuma
semințe de in.
8. INTOLERANȚA LA NUCI ȘI ALUNE
- ADULȚI
Alergia la alune este una dintre cele mai importante alergii alimentare, atât la adulți, cât și la copii,
ca urmare a consumului în creștere atât a arahidelor, cât și a untului de arahide.
În ultimii ani, conform unor studii realizate în SUA, dar și în Canada, se pare că acest tip de alergie
a luat o amploare destul de mare în rândul copiilor de vârsta școlară.
Medicii pediatri nu recomandă introducerea în alimentație a alunelor decât după vârsta de un an,
atât la copiii cu antecedente de atopie în familie și cu atît mai mult în cazul celor care au avut forme
ușoare de dermatită atopică după consumul arahidelor și al alunelor.
Alergia la alune, una dintre cele mai comune alergii alimentare, este practic o denumire generică
pentru sensibilitatea față de mai multe tipuri de semințe, ce se înscriu în aceeași categorie alimentară cu
alunele: nucile obișnuite, nucile braziliene, alunele de pădure, nucile pecan, migdalele, cajuul. Toate
acestea cresc în copaci și au un potențial alergenic ridicat.
Totodată, alergia la alune este una din cele mai des întâlnite cauze ale anafilaxiei.
Alergia la nuci și alune. De multe ori, reacțiile pot fi foarte blânde, așa cum sunt momentele în care
acestea se limitează la apariția unor pete roșii pe piele, însoțite de prurit. Alteori însă, reacții precum
respirația șuierătoare și dificilă sau scăderea pulsului pot duce la pierderea cunoștintei și la lesin și, în cele
mai grave dintre cazuri, la șocuri anafilactice care pot reprezenta o adevarată amenințare pentru viața
persoanelor care suferă din cauza alergiilor la nuci și alune.
Adesea apar ca prime simtome durerile de stomac însoțite de vomă și diaree, prurit cutanat, scăderea
presiunii sangvine, respirație îngreunată.
Cauze
• Alergia la alune apare în momentul când organismul este expus la proteinele de alune, deoarece
organismul le percepe ca fiind nocive.
• În același timp, sistemul imunitar produce anumite substanțe care au ca efecte, simptome ca:
roșeața, mâncărimi, diaree, greață, etc
Factorii de risc
• vârsta - cele mai frecvente cazuri de alergii la alune apar la copii,
• prezența altor alergii,
• istoric al pacientului cu dermatită atopică.
Diagnosticarea alergiilor la nuci si alune
Diagnosticul se va stabili numai de medicul alergolog în urma anamnezei și a unor teste specifice pe care
le va efectua.
Cele mai comune teste sunt cele cutanate și presupun aplicarea directă a alergenilor pe piele și
lezarea ușoară a acestora cu ajutorul instrumentelor sterile din clinici; reacțiile sunt imediate, în cazul în
care alergiile se confirmă și se manifestă prin înroșirea și inflamarea pielii în zona testată
Tratament
Se va recomanda de medicul specialist alergolog administrarea de antihistaminice, tratamentul anafilaxiei.
În plus, este indicată eliminarea din alimentație a produselor care conțin proteine din alune.

9. INTOLERANȚA LA NUCI ȘI ALUNE

ÎN CAZUL COPIILOR
Aproximativ 5% dintre copiii din școala primară prezintă intoleranță la nuci și la alune. Acestea fac parte
din lista celor mai comuni alergeni și sunt prezente în cele mai neașteptate preparate sau condimente, cum
ar fi praful de chili. Deși alunele sunt de fapt legume și fac parte din aceeași familie în care se regăsesc
mazărea și lintea, proteinele pe care le conțin sunt similare celor care se găsesc în nuci.
Studii făcute în Marea Britanie arată că unul din 50 de copii este alergic la alune , făcând o formă
comună de alergie.
Cum se manifestă la copii?
Sistemul imunitar al copiilor se poate simți amenințat de posibilele efecte nocive ale proteinelor din nuci
și alune (alergeni).
Astfel, acesta acționează pentru a proteja organismul acestora prin crearea de anticorpi precum
imunoglobulina E, care la rândul său favorizează eliberarea în corp a histaminelor.
Histaminele afectează sistemul respirator, tractul gastrointestinal și pielea.
Reacții adverse
• dureri de stomac însoțite de vomă și diaree;
• prurit cutanat;
• scăderea presiunii sangvine;
• respirație îngreunată.
De multe ori, reacțiile pot fi foarte blânde, (se limitează la apariția unor pete roșii pe piele, însoțite
de prurit). Alteori însă, reacții precum respirația șuierătoare și dificilă sau scăderea pulsului, pot duce la
pierderea cunoștinței,iar în cele mai grave dintre cazuri, la șocuri anafilactice care pot reprezenta o
adevărată amenințare pentru viața persoanelor în cauză.
Diagnosticarea la copii
Chiar și cele mai mici cantități de astfel de alimente ingerate pot provoca reacții alergice, în cazul
în care copilul este sensibil la ele. Dacă se observă astfel de schimbări sau dacă acesta acuză dureri
stomacale ori prezintă pete roșii pe corp atunci când consumă nuci sau alune, trebuie să i se facă niște
analize pentru a diagnostica în mod corect alergia.
Ambele metode (de testare cutanată prin aplicarea pe piele a alergenilor, dar și prin expunerea
directă prin ingerare și urmărirea reacțiilor) sunt destul de riscante pentru copiii predispuși la anafilaxie,
așa că cea mai sigură metodă de testare, chiar dacă este puțin mai dureroasă, rămâne analiza sangvină, a
cărei rezultat nu este însă la fel de rapid ca în cazul celorlalte teste.
Tratament medicamentos
Cele mai comune tratamente pentru simptomele ușoare ale alergiilor alimentare, în general, includ
medicamentele antihistaminice. Pe lângă acestea, calmantele pentru durerile de stomac pot ameliora
crampele, așa cum alte tipuri de medicamente pot elimina simptomele de greață și stările de vomă.
Însă în cazurile foarte grave, este indicat să se aibă la îndemână o doză cu adrenalină injectabilă,
care ar putea salva viața copilului în cazul unei reacții foarte severe așa cum este șocul anafilactic.
Autoinjectoarele cu epinefrină (Epipen și Anapen) sunt dispozitive de injectare imediată a adrenalinei ce
constau într-o siringă umplută cu cantitatea de adrenalină necesară pentru a face față unui șoc anafilactic.
Cantitatea este stabilită de către medic, pentru fiecare pacient în parte, în funcție de vârsta și greutatea
acestuia.
Recomandări pentru părinți privind intoleranța copiilor la nuci și alune
În primul rând, trebuie avut în vedere că cele mai multe alergii alimentare la alergenii cei mai
puternici precum sunt crustaceele, peștele, nucile și alunele rămân de regulă active pe tot parcursul vieții.
De aceea, copiii trebuie să evite consumul de astfel de alimente.
 Pentru a le elimina complet din alimentația obișnuită a acestora, trebuie citite cu atenție etichetele
produselor alimentare procesate și să ne asigurăm că acestea nu conțin uleiuri sau proteine provenite de la
nuci și alune.
10. INTOLERANȚA LA SUSAN
Semințele de susan pot provoca reacție anafilactică.
Alergia la susan este cea mai recentă afecțiune pe lista celor care încep să afecteze tot mai mulți oameni
la nivel global.
În Statele Unite, de exemplu, peste un milion și jumătate de oameni suferă de această alergie, potrivit
celor mai recente statistici.
Alergia la susan reprezintă o problemă serioasă, având în vedere că planta este prezentă în multe feluri de
mâncare, în special în bucătăria asiatică (sushi, de exemplu), precum și în gustări sau cereale.
În plus, semințele de susan se găsesc și în multe produse cosmetice, produse pentru sănătate,
suplimente și alimente pentru animale de companie.
Cum să ne ferim de alergia la susan?
Conform unui studiu canadian, care a examinat aproape 80 de mii de persoane, un pacient din trei a
avut reacții extinse și a recurs la injecția de adrenalină, singurul medicament care poate salva viața unei
persoane în caz de șoc anafilactic.
Este recomandabil să avem la noi un kit cu toate medicamentele prescrise deja la pacienții cu risc
pentru reacții, cum ar fi antihistaminicele orale și, desigur, adrenalina auto-injectabilă, din care, potrivit
Agenției Europene pentru Medicină, este potrivit să ai mereu asupra ta două dispozitive. De asemenea,
este bine să verificăm prezența, în țară și la destinație, a spitalelor sau centrelor echipate pentru a trata
reacții alergice grave, chiar și la copii.
Cum tratăm alergia la susan?
Ca și în cazul altor alergii alimentare, specialiștii susțin că nu este imposibilă găsirea unie metode de
imunoterapie desensibilizantă specifică.
„Imunoterapia pentru alimente a dat până acum rezultate bune pentru laptele de vacă, ou și arahide.
Protocoalele constau în administrarea de doze minime de alimente la care o persoană este alergică, într-un
mod controlat și sub supravegherea strictă a alergologului, la pacienții selectați și în centrele alergologice
specializate, pentru a face față mai bine oricărei reacții grave. În cazul susanului, în Israel este în
desfășurare un studiu pilot privind imunoterapia desensibilizantă, care a dat rezultate încurajatoare, dar
care are nevoie de validare suplimentară”, concluzionează Antonella Muraro .
11. Intoleranţa la dovleac
La sugari
Cea mai frecventă alergie la dovleac este la sugari. În ciuda faptului că nu sunt încă capabili să mănânce
produse din dovleac, alergenii conținuti pot intra în corpul copilului, împreună cu laptele matern.
Faptul că un copil are o alergie la dovleac este indicat de următoarele reacții:
 apariția de pete roșii pe piele, erupții mici (locurile principale de
concentrare a erupției cutanate - obrajii, coatele și genunchii sugarilor);
 mâncărime în zona acoperită de erupție și roșeață;
 urticarie;
 dezechilibre intestinale(diaree, constipație);
 vărsături;
 umflarea feței;
 tuse.
Simptomele unei alergii la dovleac se pot manifesta în moduri diferite. Cel mai adesea, reacția alergică
apare la sugari la 30-40 de minute după ingestia componentelor alergene, dar uneori durează 2-3 zile. În
al doilea caz, este dificil să înțelegeți exact ce a cauzat alergia la copil, prin urmare, este recomandat să
consultați un specialist la primele semne ale unei reacții alergice.
La copii
Alergia la dovleac la un adolescent este în multe feluri similară reacțiilor alergice la sugari. Singura
diferență semnificativă este o predispoziție mai mare la edemul Quincke - la adolescenți, este mult mai
frecvent decât la sugari.
Vârful sensibilității la dovleac cade pe pubertate, când copii au un dezechilibru hormonal puternic. În
timp, o alergie la dovleac poate slăbi sau chiar să dispară complet. Se întâmplă deseori ca alergia
alimentară la dovleac să se manifeste la copii sub formă de diateză.
La primele semne de alergie, se recomandă excluderea legumelor din dieta copilului și consultarea unui
medic. După ceva timp, se poate încerca reintroducerea dovleacului în dietă, dar treptat, urmărind cu
atenție modul în care acesta reacționează la produs.
La adulți
La un adult, alergia la dovleac nu este aproape niciodată găsită. Dacă organismul respinge însă
componentele care compun dovleacul, manifestările unei reacții alergice sunt adesea destul de slabe. Zona
de roșeață și erupție cutanată este relativ mică, mâncărimea este moderată.
Explicație severă - o încălcare a tractului digestiv, eczemă, angioedem, șoc anafilactic.
Gradul de manifestare a reacției
Se disting următoarele grade de reacție alergică la dovleac:
 Roșeața pielii.
 Erupție mică, mâncărime.
 Rinita nasului, tusea, conjunctivita.
 Greață, vărsături.
 Dacă nu se face nimic, erupția cutanată se poate transforma în urticarie - blistere plate închise de
culoare roz, care în cantități mari pot acoperi diferite zone ale corpului.
 Durere abdominală acută, indigestie, flatulență. Durerea poate provoca angioedem în zona
intestinală. Periculos in cazul alergiei sunt vărsăturile prelungite și scaunul anormal, deoarece în
acest caz, persoana începe să piardă o cantitate mare de lichid și nutrienți.
 Umflarea membranei mucoase a laringelui.
 Dermatită atopică, mâncărime severă, eczemă - înroșirea pielii, însoțită de îngroșarea ei, exfoliere
profundă.
 Edemul Quincke este una dintre cele mai periculoase manifestări ale alergiei la dovleac. Zonele
cele mai probabile ale edemului includ membranele mucoase, pielea, laringele și intestinele.
Umflarea membranei mucoase este periculoasă datorită faptului că alergia provoacă în acest caz
asfixierea. Fără atenția medicală promptă, angioedemul poate fi fatal
Măsuri care trebuie luate la primul semn
La primul semn al unei alergii la dovleac, trebuie luate următoarele măsuri:
 Dovleacul este complet exclus din dietă înainte de a se face un diagnostic precis. Ulterior, se
poate încerca introducerea legumelor în dietă, în cantități mici. Uneori alergiile dispar pe măsura
îmbătrânirii.
 La manifestări minore ale alergiilor, se recomandă utilizarea de antihistaminice: “Claritine”,
"Loratadin", "Zyrtec".
 În caz de mâncărime și erupții cutanate, precum și umflarea ușoară, unguentele Locoid și Fenistil
sunt potrivite.
 Procesele inflamatorii de pe piele pot fi vindecate cu loțiuni bazate pe infuzie de muşeţel. Pentru
aceasta se iau 4 lingurițe mușețel uscat şi se toarnă 0, 5 litri de apă clocotită.
 Sorbenți: Enterosgel, Smecta, cărbune alb și altele. Blocarea efectului alergenului şi astfel
eliminarea unor simptomele alergice. Acestea ar trebui să fie date copilului cât mai curând posibil
după ce a mâncat un dovleac.