Conform Codex Alimentarius Commission CAC 60/2006, prin

trasabilitate se înţelege capacitatea de a urmări deplasarea unui produs

alimentar în diferite etape specifice ale producţiei, prelucrării şi distribuţiei.

Articolul 18
Trasabilitatea produselor alimentare, furajelor, producatorilor
de produse alimentare si de orice alte substante destinate a fi
incorporate sau susceptibile de a fi introduse in produsele alimentare
sau furaje este stabilita la toate etapele de productie, procesare si
distribuire.
Comerciantii sectorului alimentar si furaje trebuie sa fie in
masura sa poata identifica orice persoana care le-a furnizat un produs
alimentar, furaj sau substante destinate a fi incorporate sau
susceptibile de a fi incorporate in produsele alimentare sau furaje.
Comerciantii dispun de sisteme si proceduri care sa le permita sa
puna la dispozitia autoritatii competente aceste informatii la cererea
acesteia.
Produsele alimentare si furajele care sunt sau vor fi puse pe piata in
Comunitate, vor trebui sa fie etichetate si identificate de maniera adecvata
pentru a usura asigurarea trasabilitatii, cu ajutorul documentelor si
informatiilor pertinente conforme cu cerintele aplicabile prevazute prin
dispozitiile specifice.
 În prezent, în domeniul marketingului se acordă o importanţă
deosebită lanţului de aprovizionare-livrare. În acest context, trasabilitatea
dobândeste un rol tot mai activ în cadrul acestuia.

Ca urmare a adoptării de către Parlamentul European a Directivei

UE nr. 178 din anul 2002, începând cu data de 1 ianuarie 2005, operatorii
economici din UE si cei din ţările care exportă în UE trebuie să respecte
principiile generale si cerinţele legislaţiei privind produsele agroalimentare. Prin
intermediul ei, este statuată obligativitatea trasabilităţii si retragerii produselor
agroalimentare de pe piaţă.

Prevederile acestei directive vizează toate stadiile de producţie,

prelucrare si distribuţie a produselor agroalimentare, precum si a furajelor
produse care sunt consumate de animalele care produc bunuri alimentare.
 Potrivit art. 11 al Directivei UE nr. 178 din anul 2002, pentru a fi plasate pe
piaţă în cadrul Comunităţii, alimentele importate trebuie să respecte cerinţele
legislaţiei alimentare sau condiţiile recunoscute de Comunitate.

Dificultăţile generate de obligativitatea asigurării trasabilităţii sunt de natură

organizatorică si informaţională. Fiecare agent economic din domeniul
producţiei, prelucrării si distribuţiei produselor agroalimentare trebuie să dispună
de sisteme si proceduri care permit ca informaţia să fie disponibilă în orice
moment în cadrul organizaţiei si să fie pusă la dispoziţia autorităţilor
competente, la cererea acestora.
 În conformitate cu ISO 22005:2007, trasabilitatea reprezintă
„capacitatea de a urmări istoricul, aplicarea sau locaţia unui articol prin
intermediul informaţiilor înregistrate”. Liniile directoare ISO specifică faptul că
trasabilitatea se poate referi la originea materialelor si pieselor, la istoricul
prelucrării, precum si la distribuţia si locul în care se află produsul după
livrare.

Acest standard va permite organizaţiilor care funcţionează în

domeniul alimentar să traseze fluxul de materii (nutreţuri, hrană, ingrediente şi
ambalare); să identifice documentaţia necesară şi să urmărească fiecare
etapă de producţie; să asigure coordonarea adecvată dintre diferiţii factori
implicaţi; să ceară ca fiecare parte să fie informată cu privire la furnizorii săi
direcţi şi clienţi.
ISO 22000 inserează principiile HACCP (Analizele în punctele critice de
control) ale Comisiei Codex Alimentarius, în vederea asigurării controlului
produselor alimentare.
 In practica, sistemele de trasabilitate sunt inregistrari scrise definite
prin proceduri care arata calea unei unitati (a unui lot) de produse sau
ingrediente de la un furnizor (sau de la mai multi furnizori), prin toti pasii
intermediari prin care se proceseaza si combina ingredientele in produsele
noi rezultate. Aceste sisteme urmeaza calea de la utilizatorii intermediari
până la utilizatorul final, pe tot lantul de aprovizionare.

Sistemele de trasabilitate se bazeaza pe procesul de inregistrare a

informatiilor. In unele cazuri, sunt efectuate analize de laborator pentru a
sustine si verifica sistemele de trasabilitate.

Consumatorii au beneficii de pe urma trasabilitatii, de exemplu,

certificarea sigurantei produsului si o crestere a eficacitatii in cazul rechemarii
produselor in situatii de urgenta.
 Cerinţele trasabilităţii

-trasabilitatea unui produs alimentar, nutreţ, animal producător de alimente şi

orice altă substanţă ce se intenţionează sau se aşteaptă a fi încorporată în
alimente sau nutreţuri trebuie să fie stabilită în toate stadiile de producţie şi
prelucrare;

-operatorii de alimente şi furaje trebuie să identifice orice persoană/firmă de

la care s-a făcut aprovizionarea cu alimente, nutreţuri şi trebuie să deţină sisteme
şi proceduri care vor permite ca informaţiile să fie puse la dispoziţia autorităţilor
care le solicită;

-operatorii de afaceri cu alimente trebuie să deţină sisteme şi proceduri

pentru identificarea altor operatori cărora le-au fost livrate aceste produse.
Informaţiile vor fi oferite autorităţilor competente la cererea lor;

- alimentele sau nutreţurile care sunt plasate pe piaţă sau care vor fi plasate
pe piaţă în cadrul Uniunii Europene vor fi etichetate adecvat pentru a facilita
trasabilitatea lor.
Cadrul general al legislatiei

UNIUNEA EUROPEANĂ ROMÂNIA

 “Cartea Albă” a  Legea nr. 150/2004

siguranţei alimentare- privind siguranţa
ianuarie 2000 alimentelor si hranei
 Regulament 178/2002 pentru animale,
– legea privind modificata si
siguranţa alimentelor completata prin Legea
412/2004
Regulamentul 178/2002
 Obiective: un nivel înalt al sigurantei alimentelor
comert liber
armonizare
 Principii : - analiza riscului
- transparenta
- independenta
 Cerinte privind trasabilitatea
 Sistem rapid de alerta
 Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentelor
- opinie stiintifica
- sursa de informare independenta
 Norme de igiena alimentelor

UNIUNEA EUROPEANĂ
ROMÂNIA
 Regulament 852/2004
 Regulament 853/2004
 HG 924/2006
 Responsabilitatea producătorilor şi a
autorităţilor  HG 925/2006
 Cerinţe de igienă (inclusiv pt.
productia primara)
 Proceduri pentru aprobarea unităţilor
 Ghiduri de bune practici de igienă
 Principii HACCP
 Criterii microbiologice şi de control al
temperaturii
 Import si export
 Norme privind controlul oficial
al alimentelor si furajelor

UNIUNEA EUROPEANĂ ROMÂNIA

 Regulament 882/2004  Hotarare de Guvern

 Regulament 854/2004 925/2005
 Reguli privind controlul oficial
 Hotarare de Guvern
 Control bazat pe analiza de risc 955/2005
 Plan de control unic; rapoarte
 Laboratoare oficiale - Abroga HG 1196/2002
 Import tari terte
 Managementul crizei
 Finantare controale
  Cerinte privind trasabilitatea, etichetarea produselor
alimentare

UNIUNEA EUROPEANĂ ROMÂNIA

 Regulament 1830/2004
 Hotararea de Guvern
 Regulament 1829/2004 173/2006
 Cerinţe privind trasabilitatea,
etichetarea  Hotararea de Guvern
 Desemnarea autoritatilor
competente 256/2006
 Sanctiuni, contraventii
 Norme privind contaminantii

UNIUNEA EUROPEANĂ ROMÂNIA

 Regulament CE 466/2001, cu  Ordin nr. 1050/97/1145/505
amendamentele ulterioare MAPDR, ANSVSA, MS, ANPC
 10 Directive CE privind contaminantii din
produsele alimentare
- limitele maxime admise
- metode de prelevare si criterii
 pt. metodele de analiza
 Norme privind contaminantii- import in conditii speciale

ROMÂNIA
UNIUNEA EUROPEANĂ
 Ordin nr. 39/592/1072/216/2004 MAPDR,
ANSVSA, MS, ANPC (arahide din China)
 Ordin nr. 40/591/1071/217/2004 MAPDR,
ANSVSA, MS, ANPC (fistic din Iran)
 Ordin nr. 86/795/1352/286/2004 MAPDR,
ANSVSA, MS, ANPC (smochine din Turcia)
 Ordin nr. 87/816/1351/285/2004 MAPDR,
ANSVSA, MS, ANPC (nuci din Brazilia)
Deciziile 2002/79, 97/830,  Ordin nr. 88/796/1350/284/2004 MAPDR,
ANSVSA, MS, ANPC (alune din Egipt)
2002/80, 2003/493,
2000/49 , cu
amendamentele
ulterioare
 Norme privind reziduurile de pesticide in produsele alimentare

UNIUNEA EUROPEANĂ ROMÂNIA

• Directiva Consiliului nr. 76/895  Ordin ANSVSA nr. 82/2005 (produse de

(legume, fructe) origine animala, metode de prelevare)
• Directiva Consiliului nr. 86/362  Ordin ANSVSA nr. 147/2004 (produse de
(cereale) origine non-animala, metode de prelevare)
• Directiva Consiliului nr. 90/642  Ordin MAPDR, MS 505/720/2005
(legume , fructe)
• Directiva Consiliului nr. 86/363
(produse de origine animala)
• Directiva Comisiei 2002/63
(metode de prelevare)
Norme privind aditivi, arome, solventi de extractie
UNIUNEA EUROPEANĂ
 Directiva 84/1007/EC, 94/35/EC,
94/36, 95/2, 67/427, 78/663;
Decizie 2004/374/EC,
2002/247/EC (aditivi)
 Directiva 88/388/EEC, Decizia
88/389/EEC,Regulamentul (CE)
nr. 2232/96, Decizia
1999/217/EC, Regulamentul (EC)
nr. 1565/2000, Regulamentul
(EC) nr. 622/2002, Regulamentul
(EC) nr. 2065/2003
ROMÂNIA
 Ordin MAPDR, MS nr.
438/295/2002, cu modificarile
si completarile ulterioare
(aditivi- limite, conditii de
puritate)
 Ordinul MS/MAPDR nr.
83/90/2002
 Ordinul MS/MAPDR nr.
231/181/2004
 Norme privind materiale in contact cu alimentul

UNIUNEA EUROPEANĂ
ROMÂNIA
 Regulamentul nr. 1935/2004
 Directiva 2002/272, Directiva
82/711/EEC
 Directiva 84/500/EEC  HG nr. 1197/2002
 Directiva 93/10/EEC
 Directiva 78/142/EEC,
 HG nr. 559/2004
Directiva 80/766/EEC,
Directiva 81/432/EEC
 Directiva 93/11/EEC
 Directiva 2002/16/EC
 Norme privind suplimente
nutritive, alimente cu
destinatie nutritionala
speciala
ROMÂNIA
 Ordinul MS/MAPDR nr.
UNIUNEA EUROPEANĂ 387/251/2002
 Directiva 2002/46/EC
 Directiva 89/398/EEC, Directiva
91/321/EEC, Directiva 96/5/EC,
Directiva 96/8/EC, Directiva 96/8/EC,
Directiva 92/52/EEC, Directiva
1999/21/EC, Directiva 2001/15/EC
 Norme privind natura, compozitia, productia , etichetarea
anumitor produse alimentare
- Sucuri de fructe si produse similare
- Nectaruri
- Gemuri de fructe, jeleuri, marmelade si piure de castane
- Uleiuri si grasimi
- Grasimi tartinabile
- Zaharuri (inclusiv metode de analiza)
- Cacao si ciocolata, extracte de cafea si cicoare
- Lapte pasteurizat
- Lapte conservat (metode de prelevare, metode de analiza)
- Cazeine si cazeinati
- Miere
 Stabilirea de atributii si responsabilitati
pentru organizarea si functionarea
autoritatilor competente
 Stabilirea de sanctiuni, contraventii la
normele sanitar veterinare si pentru
siguranta alimentelor
 Hotararea de Guvern nr. 984/2005
 Proceduri privind importul- exportul
 Ordin nr. 38/2006 (produse de origine non-
animala)
 Ordin 138/2005 (produse de origine animala)
 Procedura de aprobare a unitatilor din
domeniul alimentar
 Ordin ANSVSA nr. 139/2004
- abordarea managementului siguranţei alimentului prin standardul ISO
22000:2005 - Sisteme de management al siguranţei alimentelor. Cerinţe
pentru orice organizaţie din lanţul alimentar;
- specificaţia tehnică ISO/TS 22004:2005 - Sisteme de management a
siguranţei alimentului. Recomandări de aplicare pentru ISO 22000:2005,
care explică cum se implementează un asemenea sistem;
- demonstrarea realizării eficiente a implementări sistemului, pe baza
standardului de trasabilitate ISO 22005:2007 - Trasabilitatea în lanţul
alimentar. Principii generale şi cerinţe fundamentale pentru proiectarea şi
implementarea sistemului;
- ISO/TS 22003:2007 - Sisteme de management al siguranţei alimentelor.
Cerinţe pentru organismele care efectuează audit şi certificare a
sistemelor de management al siguranţei alimentelor, în plus faţă de regulile
generale definite în ISO/CEI 17021:2006 - Cerinţe generale pentru
competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări.
- standardul ISO 17367:2009 ajuta producătorii şi distribuitorii să
urmărească produsele şi să gestioneze trasabilitatea lor graţie etichetelor
standardizate de identificare prin radiofrecvenţă (RFID).
Trasabilitatea constă în urmărirea unui produs şi culegerea
informaţiilor care se referă la acesta în fiecare stadiu de producţie, de
prelucrare, distribuţie şi vânzare. Dezvoltarea identificării prin
radiofrecvenţă a echipamentelor periferice şi a aplicaţiilor lor este
indispensabilă dacă dorim să crească siguranţa şi fiabilitatea produselor
de consum.
Standardul ISO 17367:2009, Aplicaţii ale RFID la lanţul
logistic. Etichetarea produsului, defineşte caracteristicile RFID, care
este utilizată în lanţul logistic, fiind aplicată la eticheta produsului.
Standardul conţine recomandări referitoare la:
- identificarea codificată a produsului;
- informaţii suplimentare referitoare la produs, pentru includerea lor
în eticheta RFID;
- semantica şi sintaxa datelor;
- protocolul de date care trebuie utilizat pentru interfaţa dintre
aplicaţiile de birotică şi sistemul RFID;
- standardele referitoare la interfaţa hertziană dintre dispozitivul de
citire RFID şi eticheta RFID.
 Standardul ISO 17367:2009 a fost elaborat pentru a asigura
compatibilitatea (la nivel fizic, dar şi la nivelul comenzilor şi al datelor) cu cele
patru alte standarde internaţionale clasificate sub titlul generic Aplicaţii ale
RFID la lanţul logistic.
Standardele internaţionale din această serie sunt interoperabile şi
nu interferează între ele. Acestea sunt:
ISO 17363:2007, Aplicaţii ale RFID la lanţul logistic. Containere de marfă;
ISO 17364:2009, Aplicaţii ale RFID la lanţul logistic. Elemente returnabile de
transport (RTI);
ISO 17365:2009, Aplicaţii ale RFID la lanţul logistic. Unităţi de transport;
ISO 17366:2009, Aplicaţii ale RFID la lanţul logistic. Împachetarea
produsului.