Controlul calităţii nutreţurilor, factor de bază în realizarea obiectivelor privind
alimentaţia raţională a animalelor. Organizarea controlului calităţii nutreţurilor. Acte normative care reglementează modul de efectuare a controlului calităţii nutreţurilor.
Consumatorul modern este din ce in ce mai preocupat de calitatea hranei
pe care o consuma. Crizele care au zdruncinat cresterea animalelor precum si industria nutreturilor combinate (descoperirea dioxinei in nutreturi, encefalopatia bovina, sallmonella din oua, produsele modificate genetic) au alimentat teama consumatorilor fata de produsele de origine animala. Guvernele au obligat marii crescatori de animale precum si producatorii de nutreturi combinate sa asigure calitatea furajelor si a produselor animaliere. In ultimii ani, industria europeana de nutreturi combinate a facut progrese semnificative in ceea ce priveste masurile impuse in producerea nutreturilor combinate. Au fost elaborate ghiduri practice de fabricatie, scheme riguroase de control atât a materiilor prime cât si a produselor finite. Controlul de calitate din industria nutrețurilor combinate se aproprie de standardele celor din industria alimentară. Controlul de calitate al nutreturilor se desfasoare pe 3 nivele de analiza: 1)primul nivel de analiza este reprezentat de compozitia chimica bruta a nutreturilor şi include determinare proteinei brute (PB), grăsimea brută (GB), celuloza brută (Cel B), substanța uscată (SU), substanțe extractive neazotate (SEN), amidon, glucide, cenușa. 2)al doilea nivel de analiza se realizează prin determinari care aprofundează primul nivel. Se referaă la determinarea calității proteinei brute, a grăsimii brute, determinarea aminoacizilor, vitaminelor, micotoxinelor, determinari microbiologice, bacteriologice și micologice. 3)al treilea nivel de analiza cuprinde analizele care cu precadere completeaza informatiile despre o anumita clasă de substanțe. Astfel de analize sunt de exemplu: analiza concentrației de acizi grasi nesaturați, pesticide, colesterol, etc. Controlul calității nutrețurilor se desfășoară în concordanță cu actele normative în vigoare publicate la nivel național în Monitorul Oficial, norme care trebuiesc respectate de toate unitatile avizate să producă și să comercializeze nutrețuri combinate. Norma 15 din aprilie 2003, aprobata de ordinul 358 din 15.04.2003, publicat in Monitorul Oficial nr 362 din 28 mai 2003 se aplica ansamblului de activitati privind producerea, importul, controlul și examenul calitativ, individualizarea, desfacerea și utilizarea nutreturilor combinate, aditivilor si preparatelor furajere de tipul nutrețurilor combinate medicamentate, premixurilor, concentratelor proteino vitamino minerale, probioticelor, suplimentelor furajere destinate alimentatiei animalelor din toate speciile. Ordinul nr. 1.273 din 14 iulie 2020 privind abrogarea Ordinului ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor și al ministrului sănătății și familiei nr. 249/358/2003 pentru aprobarea Normelor privind parametrii de calitate și salubritate pentru producerea, importul, controlul calității, comercializarea și utilizarea nutrețurilor concentrate simple, combinate, aditivilor furajeri, premixurilor, substanțelor energetice, substanțelor minerale și a nutrețurilor special (Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 732 din 13 august 2020)
Abilitarea unităților producătoare de nutrețuri combinate se face prin
expertiza tehnică de către următoarele instituții: 1. Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor 2. Institutul de Biologie si Nutriție Animală 3. Asociația Naționalp Patronală a producatorilor de Nutrețuri Combinate din România Controlul calitatii nutreturilor este efectuat de unitățile producatoare de nutrețuri combinate și cuprinde: - examenul de laborator al materiilor prime - controlul respectării tehnologiei, -examenul de laborator al produselor finite. In cazul in care, unitatea producatoare nu deține laborator propriu, examenele necesare controlului calității vor fi executate în laboratoare autorizate. Rezultatele examenelor de laborator trebuie păstrate un an, iar unitatea producatoare de nutrețuri combinate este obligată să le prezinte când acestea sunt solicitate. Pentru furajarea animalelor de la care se obțin produse alimentare, fermierii iau masuri și adopta proceduri pentru menținerea la un nivel minim al riscului de contaminare biologică (microbiologică sau parazitară), chimică (directă sau prin acumularea de contaminanți), fizică (corpuri străine) si modificari organoleptice ale hranei pentru animale, avandu-se în vedere si interdictia de furajare cu proteine animale procesate a animalelor de fermă. Furajarea rumegatoarelor cu proteine derivate de la animale este strict interzisă, prin Regulamentul nr 999/2001 al CE. Cu exceptia rumegătoarelor pot fi folosite in hrana animalelor de fermă urmatoarele produse nimaliere și derivate: 1)lapte, produse lactate și colostru 2)oua și produse din oua 3)gelatina obținută de la animale altele decât rumegătoarele 4)făină de pește, fosfat dicalcic, fosfat tricalcic, produse sanguine care provin de la animale, altele decât rumegatoarele. Toti producătorii de hrana animală vor fi inregistrati de autoritatea competentă în conformitate cu prevederile Regulamnetului nr 183/2005 al CE privind igiena hranei pentru animale. Antibioticele și derivații acestora, altele decât coccidiostaticele histomonostaticele, nu mai pot fi utilizate ca aditivi furajeri din 1 ianuarie 2006 (Regulamentul 1831/2003 al CE). La 31 decembrie 2012, conform prevederilor regulamentului 1831/2003, se interzice și utilizarea cocidiostaticelor și histomonostaticele în hrana animalelor de fermă. Organismele modificate genetic, au un regim aparte de folosire. Producatorii de furaje care folosesc OMG/uri trebuie sa acorde o deosebita atentie respectarii principiilor de trasabilitate si etichetare. Operatorul din industria hranei pentru animale trebuie să fie capabil să identifice furnizorul de materie primă și beneficiarul, conform principiului „un pas inainte-un pas inapoi”. Datele referitoare la fiecare tranzacție efectuată trebuie să fie pastrate pe o perioadă de minimum 5 ani, conform regulamentului CE nr.1830/2003 și 180/2003. Toți operatorii din sectorul hranei pentru animale, indiferent ca desfășoara activitati de producție primară cât și activități conexe acesteia (transport, depozitare, manipularea produselor primare, amestecul de furaje pentru nevoile exclusive ale exploatației fără utilizarea de aditivi sau preamestecuri) trebuie să se conformeze prevederilor Regulamentului CE nr.183/2005, privind igiena hranei pentru animale. Operatorii din sectorul hranei pentru animale trebuie să: 1) se conformeze criteriilor microbiologice specifice în scopul apărării sănătății animalelor și sănătății publice 2) ia masuri și să adopte procedurile necesare îndeplinirii unor obiective specifice de fabricație. MANAGEMENTUL SIGURANȚEI FURAJELOR
Producatorii de furaje vor implementa un sistem de management al
sigurantei acestora, astfel încât furajele furnizate să fie sigure, atât pentru animal cât și pentru consumator. Sistemul de management al sigurantei furajelor trebuie sa fie conceput la nivelul fiecarei unitati, trebuie sa fie simplu, eficace si usor de aplicat si de controlat. Sistemul de manangement al sigurantei furajelor va cuprinde toate procedurile care reflecta cele mai bune practici precum și analiza pericolelor bazata pe principiile HACCP. Managementul sigurantei furajelor trebuie: 1) Sa defineasca domeniul de activitate pentru sistemul de management al sigurantei furajelor (aprovizionare, manipulare, depozitare, procesare), sa specifice produsele sau categoriile de produse, precum si unitatile de productie 2) Sa identifice pericolele pentru siguranta frajului, sa se asigure ca acestea sunt evaluate si controlate pe tot parcusrul de productie astfel incat furajele sa nu afecteze sanatatea animalelor si nici siguranta produselor alimentare de origine animala 3) Sa analizeze si sa actualizeze cand este necesar propriul sistem de management al sigurantei furajelor 4) Sa demonstreze ca sunt indeplinite cerintele legale se de reglementare referitoare la activitatea pe care o desfasoara, astfel incat furajele sa satisfaca cerintele legislatiei in vigoare.