Capitolul 1.

Controlul calităţii nutreţurilor, factor de bază în realizarea obiectivelor privind

alimentaţia raţională a animalelor.
Organizarea controlului calităţii nutreţurilor.
Acte normative care reglementează modul de efectuare a controlului calităţii
nutreţurilor.

Consumatorul modern este din ce in ce mai preocupat de calitatea hranei

pe care o consuma. Crizele care au zdruncinat cresterea animalelor precum si
industria nutreturilor combinate (descoperirea dioxinei in nutreturi,
encefalopatia bovina, sallmonella din oua, produsele modificate genetic) au
alimentat teama consumatorilor fata de produsele de origine animala. Guvernele
au obligat marii crescatori de animale precum si producatorii de nutreturi
combinate sa asigure calitatea furajelor si a produselor animaliere.
In ultimii ani, industria europeana de nutreturi combinate a facut progrese
semnificative in ceea ce priveste masurile impuse in producerea nutreturilor
combinate. Au fost elaborate ghiduri practice de fabricatie, scheme riguroase de
control atât a materiilor prime cât si a produselor finite. Controlul de calitate din
industria nutrețurilor combinate se aproprie de standardele celor din industria
alimentară.
Controlul de calitate al nutreturilor se desfasoare pe 3 nivele de analiza:
1)primul nivel de analiza este reprezentat de compozitia chimica bruta a
nutreturilor şi include determinare proteinei brute (PB), grăsimea brută (GB),
celuloza brută (Cel B), substanța uscată (SU), substanțe extractive neazotate
(SEN), amidon, glucide, cenușa.
2)al doilea nivel de analiza se realizează prin determinari care aprofundează
primul nivel. Se referaă la determinarea calității proteinei brute, a grăsimii brute,
determinarea aminoacizilor, vitaminelor, micotoxinelor, determinari
microbiologice, bacteriologice și micologice.
3)al treilea nivel de analiza cuprinde analizele care cu precadere completeaza
informatiile despre o anumita clasă de substanțe. Astfel de analize sunt de
exemplu: analiza concentrației de acizi grasi nesaturați, pesticide, colesterol, etc.
Controlul calității nutrețurilor se desfășoară în concordanță cu actele
normative în vigoare publicate la nivel național în Monitorul Oficial, norme care
trebuiesc respectate de toate unitatile avizate să producă și să comercializeze
nutrețuri combinate.
Norma 15 din aprilie 2003, aprobata de ordinul 358 din 15.04.2003,
publicat in Monitorul Oficial nr 362 din 28 mai 2003 se aplica ansamblului de
activitati privind producerea, importul, controlul și examenul calitativ,
individualizarea, desfacerea și utilizarea nutreturilor combinate, aditivilor si
preparatelor furajere de tipul nutrețurilor combinate medicamentate,
premixurilor, concentratelor proteino vitamino minerale, probioticelor,
suplimentelor furajere destinate alimentatiei animalelor din toate speciile.
Ordinul nr. 1.273 din 14 iulie 2020 privind abrogarea Ordinului
ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor și al ministrului sănătății și
familiei nr. 249/358/2003 pentru aprobarea Normelor privind parametrii de
calitate și salubritate pentru producerea, importul, controlul calității,
comercializarea și utilizarea nutrețurilor concentrate simple, combinate,
aditivilor furajeri, premixurilor, substanțelor energetice, substanțelor minerale și
a nutrețurilor special (Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 732 din 13 august 2020)

Abilitarea unităților producătoare de nutrețuri combinate se face prin

expertiza tehnică de către următoarele instituții:
1. Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor
2. Institutul de Biologie si Nutriție Animală
3. Asociația Naționalp Patronală a producatorilor de Nutrețuri Combinate
din România
 Controlul calitatii nutreturilor este efectuat de unitățile producatoare de
nutrețuri combinate și cuprinde:
- examenul de laborator al materiilor prime
- controlul respectării tehnologiei,
-examenul de laborator al produselor finite. In cazul in care, unitatea
producatoare nu deține laborator propriu, examenele necesare controlului
calității vor fi executate în laboratoare autorizate.
Rezultatele examenelor de laborator trebuie păstrate un an, iar unitatea
producatoare de nutrețuri combinate este obligată să le prezinte când acestea
sunt solicitate.
Pentru furajarea animalelor de la care se obțin produse alimentare,
fermierii iau masuri și adopta proceduri pentru menținerea la un nivel minim al
riscului de contaminare biologică (microbiologică sau parazitară), chimică
(directă sau prin acumularea de contaminanți), fizică (corpuri străine) si
modificari organoleptice ale hranei pentru animale, avandu-se în vedere si
interdictia de furajare cu proteine animale procesate a animalelor de
fermă.
Furajarea rumegatoarelor cu proteine derivate de la animale este strict
interzisă, prin Regulamentul nr 999/2001 al CE.
Cu exceptia rumegătoarelor pot fi folosite in hrana animalelor de fermă
urmatoarele produse nimaliere și derivate:
1)lapte, produse lactate și colostru
2)oua și produse din oua
3)gelatina obținută de la animale altele decât rumegătoarele
4)făină de pește, fosfat dicalcic, fosfat tricalcic, produse sanguine care
provin de la animale, altele decât rumegatoarele.
Toti producătorii de hrana animală vor fi inregistrati de autoritatea
competentă în conformitate cu prevederile Regulamnetului nr 183/2005 al CE
privind igiena hranei pentru animale.
 Antibioticele și derivații acestora, altele decât coccidiostaticele
histomonostaticele, nu mai pot fi utilizate ca aditivi furajeri din 1 ianuarie 2006
(Regulamentul 1831/2003 al CE).
La 31 decembrie 2012, conform prevederilor regulamentului 1831/2003,
se interzice și utilizarea cocidiostaticelor și histomonostaticele în hrana
animalelor de fermă.
Organismele modificate genetic, au un regim aparte de folosire.
Producatorii de furaje care folosesc OMG/uri trebuie sa acorde o deosebita
atentie respectarii principiilor de trasabilitate si etichetare. Operatorul din
industria hranei pentru animale trebuie să fie capabil să identifice furnizorul de
materie primă și beneficiarul, conform principiului „un pas inainte-un pas
inapoi”.
Datele referitoare la fiecare tranzacție efectuată trebuie să fie pastrate pe o
perioadă de minimum 5 ani, conform regulamentului CE nr.1830/2003 și
180/2003.
Toți operatorii din sectorul hranei pentru animale, indiferent ca desfășoara
activitati de producție primară cât și activități conexe acesteia (transport,
depozitare, manipularea produselor primare, amestecul de furaje pentru nevoile
exclusive ale exploatației fără utilizarea de aditivi sau preamestecuri) trebuie să
se conformeze prevederilor Regulamentului CE nr.183/2005, privind igiena
hranei pentru animale.
Operatorii din sectorul hranei pentru animale trebuie să:
1) se conformeze criteriilor microbiologice specifice în scopul apărării
sănătății animalelor și sănătății publice
2) ia masuri și să adopte procedurile necesare îndeplinirii unor obiective
specifice de fabricație.
 MANAGEMENTUL SIGURANȚEI FURAJELOR

Producatorii de furaje vor implementa un sistem de management al

sigurantei acestora, astfel încât furajele furnizate să fie sigure, atât pentru animal
cât și pentru consumator.
Sistemul de management al sigurantei furajelor trebuie sa fie conceput la
nivelul fiecarei unitati, trebuie sa fie simplu, eficace si usor de aplicat si de
controlat.
Sistemul de manangement al sigurantei furajelor va cuprinde toate
procedurile care reflecta cele mai bune practici precum și analiza pericolelor
bazata pe principiile HACCP.
Managementul sigurantei furajelor trebuie:
1) Sa defineasca domeniul de activitate pentru sistemul de management al
sigurantei furajelor (aprovizionare, manipulare, depozitare, procesare),
sa specifice produsele sau categoriile de produse, precum si unitatile de
productie
2) Sa identifice pericolele pentru siguranta frajului, sa se asigure ca
acestea sunt evaluate si controlate pe tot parcusrul de productie astfel
incat furajele sa nu afecteze sanatatea animalelor si nici siguranta
produselor alimentare de origine animala
3) Sa analizeze si sa actualizeze cand este necesar propriul sistem de
management al sigurantei furajelor
4) Sa demonstreze ca sunt indeplinite cerintele legale se de reglementare
referitoare la activitatea pe care o desfasoara, astfel incat furajele sa
satisfaca cerintele legislatiei in vigoare.