Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
VETERINARĂ BUCUREȘTI
Facultatea De Medicină Veterinară București
CEAEHK
Coordonator: Masterand:
Conf.Univ.Dr. Constanta Strasser Cristus Nicoleta
Conf.Univ.Dr. Horatiu Strasser
CUPRINS
INTRODUCERE........................................................................................................................3
1. 2. Agricultura ecologica......................................................................................................4
1. 2. 3. Creşterea animalelor...............................................................................................7
CONCLUZII...........................................................................................................................14
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................15
3
INTRODUCERE
Principalul obiectiv al creşterii animalelor îl reprezintă, încă din cele mai vechi
timpuri, obţinerea produselor alimentare necesare alimentaţiei omului, precum ouăle, carnea,
laptele, etc. şi materiile prime necesare industriei prelucrătoare (piei, lâna, blănuri sau alte
produse).
Atât pe plan mondial cât şi la noi în ţară, se constată o creştere a nevoilor de hrană
ale populaţiei faţă de produsele alimentare, în special cele de origine animală, cunoscut fiind
faptul că acestea furnizează o serie de nutrienţi indispensabili organismului uman.
Vorbind despre produse ecologice, atunci cand aud cuvintele “produse alimentare
ecologice” multi oameni se gandesc la produsele pe care le vand in piata taranii si care sunt
cultivate la ei in gradina sau produse din fermele proprii. Insa lucrurilenu stau deloc asa.
Tot mai multi oameni din Uniunea Europeana cauta produsele lactate bio pe rafturile
magazinelor. Oamenii acestia cred ca alimentele bio sunt mai sanatoase si mai gustoase.
Aceste credinte ale consumatorilor sunt confirmate in ultima perioada de o serie de studii
stiintifice care confirma superioritatea produselor bio (organice) asupra celor non-organice din
punctul de vedere al impactului pe care-l au asupra starii de sanatate.
CAP. 1CONCEPTUL DE PRODUS ECOLOGIC
Agricultura ecologica incepe sa ocupe tot mai mult teren si in Romania, in prezent
existind o suprafata cultivata ecologic de 170.000 de hectare si un numar de 3.676 de
operatori - 2.972 in domeiul productiei animaliere, 350 de producatori in productia vegetala,
205 apicultori si 44 de comercianti. Diversitatea produselor ecologice prezente in acest
moment pe piata romaneasca este inca redusa in comparatie cu posibilitatile existente.
5
Obiectivele agriculturii ecologice privind creşterea animalelor:
optimizarea raportului plante/animale, atât în ce priveşte valorificarea furajelor
obţinute, cât şi utilizarea eficienta a dejecţiilor rezultate în ferme;
realizarea unei încărcături optime de animale pe suprafaţa agricolă, încât să nu se
depăşească prin dejecţii 170 kg azot pe an şi hectar;
conservarea şi dezvoltarea fondului genetic cu punerea în valoare a raselor şi
populaţiilor autohtone, rezistente la factorii de mediu oscilanţi;
asigurarea biodiversităţii;
aplicarea codului de bune practici în creşterea animalelor, bazat pe asigurarea
bunăstării şi protecţiei animalelor;
asigurarea biosecurităţii fermelor, prevenirea poluării mediului şi a zoonozelor.
Vitele sunt cea mai importanta specie de animale din agricultura ecologica. Hranirea
lor corespunzatoare este o premisa a sanatatii, bunastarii si randamentului lor. Practicantii
agriculturii ecologice se confrunta deseori cu dificultuati in stabilirea unei ratii corecte de
hrana pentru vitele lor.
7
• gazele nocive in limitele admise: dioxidul de carbon 0,04-0,15%, acceptabil
între 0,10-0,25% amoniacul optim-absent, limita maximă 0,02 mg/m; hidrogenul sulfurat
optim - absent, admisibil 0.01 mg/l;
• lumina 60 – 70 de lucsi, cu o durata maxima de 16 ore/zi;
• aeromicroflora redusa;
• ventilatia naturala trebuie sa asigure schimbul de aer curat, cca 120-250 mc/cap
de vaca si ora;
• la pasune animalele trebuie ferite de insolatii, ploi reci cu vant puternic si
grindina.
Practicile agriculturii ecologice create să asigure bunăstarea animalelor pot să
contribuie la o imagine mai atrăgătoare a agriculturii pentru cei din afară, deoarece toate
speciile de animale au acces la zone libere şi la păşuni.
Între timp, noul Regulament UE bazat pe regulile actuale, cere ca furajele ecologice
pentru animale să fie produse:
- din materie primă ecologică, în afară de cazul când aceasta nu este disponibilă în
formă ecologică.
- cu o cantitate minimă de aditivi şi substanţe complementare de procesare, care
pot fi folosite numai în cazul unei nevoi esenţiale sau pentru un scop nutriţional
aparte.
Principiile şi regulamentele ecologice impun, de asemenea, ca animalele crescute
ecologic să aibă acces permanent la păşune în aer liber şi la furaje grosiere, şi de asemenea
hrana trebuie să îndeplinească cerinţele nutriţionale pentru fiecare etapă de dezvoltare.
Următoarele ingrediente sunt interzise în furajele ecologice:
- Agenţii de creştere
- Aminoacizii sintetici
- Organismele modificate genetic (OMGuri)
Hranirea vacilor de lapte pe pasune, de primavara devreme pana toamna tarziu, este o
actiune rentabila prin care se economisesc sursele de energie folosite pentru recoltarea si
transportul furajelor. Date fiind avantajele biologice, sanitare si economice, se manifesta
tendinta de crestere a importantei pasunatului în contextul deplasarii animalelor spre surse de
furaje.
9
Pasunatul are efect favorabil atat asupra functiei de reproductie, productiei de lapte
(care creste cu 13-14 % fata de stabulatie), cat si asupra sanatatii vacilor la care îmbolnavirile
sunt mai reduse decat la animalele întretinute în grajduri. O pasune foarte buna, pe care s-au
aplicat toate lucrarile de întretinere si pe care se practica un sistem de pasunat rational, poate
asigura necesarul de principii nutritive pentru productii zilnice de 15-18 kg de lapte, fara
adaosuri de concentrate. Recomandabil este sistemul de pasunat pe parcele, în interiorul
carora se delimiteaza (cu ajutorul gardului electric) portiuni mai mici ce asigura necesarul de
iarba pentru 2-5 zile, în functie de numarul animalelor. Consumul maxim de masa verde se
realizeaza în faza de vegetatie tanara a plantelor, cand coeficientul de digestibilitate este de
peste 75 %. O data cu avansarea în vegetatie, creste continutul de celuloza, digestibilitatea se
reduce pana aproape de 60 %, iar valoarea nutritiva a furajului scade. In aceasta situatie
pasunea nu mai asigura necesarul de hrana, iar administrarea unui supliment de concentrate,
dimineata, înaintea scoaterii la pasune, devine obligatorie.
Cantitatea de substanta uscata ingerata la pasune este dependenta în primul rand de
greutatea corporala a vacilor, ceea ce creeaza o mare variabilitate în privinta cantitatii de iarba
consumate, fiind necesare 3,1-7,6 kg de iarba proaspata pentru producerea unui kg de lapte.
In perioada de vara, caldurile mari din timpul zilei, diminueaza productia de lapte a
vacilor, organismul acestora trebuind sa faca mari eforturi în vederea desfasurarii normale a
procesului de termoreglare. Cercetarile în domeniu au demonstrat ca temperaturile excesive,
de peste 25 °C, influenteaza negativ productia de lapte mai mult decat temperaturile de –10°C
din timpul iernii.
Daca temperatura exterioara depaseste 25°C, consumul de furaje se reduce, pentru ca
la 49°C sa înceteze complet, cu influente negative asupra productiei de lapte.
Studiile facute au scos în evidenta faptul ca temperaturile ridicate din timpul zilei
afecteaza si calitatea laptelui, în compozitia caruia se constata diminuarea unor componente
importante precum grasimea, substanta uscata, lactoza si unii acizi grasi.
In conditiile unui consum normal si eficient de masa verde pe pasune, productia
maxima de lapte se obtine cand temperatura mediului este între +10, +20°C. In acest sens se
recomanda ca în zilele cu temperaturi excesive, vacile de lapte, si nu numai, sa fie tinute sub
umbrare, sa fie îmbaiate în rauri sau lacuri si sa fie introdus pasunatul de dimineata, de seara
si de noapte, iar adaparea sa se faca mai des.
Minerale pentru furaje
In aceasta categorie sunt incluse urmatoarele produse:
Sodiu: sare de masa nerafinata, sare gema grunjoasa, sulfat de sodium,
carbonat de sodium, bicarbonat de sodiu, clorura de sodiu;
Calciu: carbonat de calciu, lactate de calciu, gluconat de calciu;
Magneziu: sulfat de magneziu, clorura de magneziu, carbonat de magneziu;
Sulf: sulfat de sodium.
Aditivi alimentari permisi de agricultuta ecologica pentru a fi utilizati in hrana
vacilor de lapte sunt: fier, iod, cobalt, cupru, mangan, zinc.
11
CAP. 2PRODUCEREA LAPTELUI ECOLOGIC
Laptele bio ar trebui să fie obţinut în condiţii tehnice ale agriculturii ecologice şi să
prezinte următoarele insuşiri de calitate:
• Substanţe utile 7% ( grăsime 3,8+ proteine 3,2%)
• NTG/ ml: sub 50 000 de germeni
• Germeni patogeni: absenţi
• Spori butirici: sub 1000/l
• Număr de celulesomatice sub 250 000/ml
13
• Lipoliza: sub 0,18%
• Inhibitori: absenţi
• Pesticide: absente
• Metale grele: absente
• Micotoxine: absente
• Radionuclizi: în STAS
• Condiţii senzoriale normale
• Calitate comercială optimă
(Cornel Man, Cornel Podar si Ilarie Ivan,2002)
Laptele organic provine de la vaci care nu au fost tratate cu antibiotice, deci laptele
lor nu contribuie la creşterea rezistenţei bacteriene. Laptele ecologic nu conţine nici pesticide
sau alte substante chimice de sinteza.
Animalele sunt hrănite cu iarbă proaspătă, care este sursă importantă de acid linoleic,
ce previne bolile de inimă şi diabetul.
15
BIBLIOGRAFIE
1. Altieri, M.A, Letourneau, D.K., 1982, Vegetation management and biological control in
agroecosystems. Crop Protection 1 (4) : 405-430.
2. Bandici, Gh. Emil2007, „Ecoagricultura”, Ed. Universității din Oradea.
3. Bioterra Romania, 2001, Indrumator pentru agricultura ecologica, Publicatie finantata de
ACDIVOCA si Asociatia Bioagrcultorilor din Romania;
4. Cornel Man, 2002, Ecologia exploatării taurinelor, Ed Academic Pres, Cluj Napoca.
5. Elisabeth Stoger, 2009, Furajarea ecologică a bivinelor, Ed MAST.
6. Man C., Podar C., Ivan. I., 2002, Ecologia exploatarii taurinelor,Editura Academic Pres,
Cluj-Napoca.
7. Oprea, Lucian, 2010, „Principii ecologice în alimentația publică”, Suport de curs ,Galati
8. Stoger E., Zollitsch W., Knaus W., 2009, Furajarea ecologica a bovinelor, Editura
M.A.S.T., Bucuresti;
9. Time Foundation, Comisia Europeana, Asociatia Romana pentru Agcricultura Durabila,
(2005) , Ghid practic de agricultura ecologica.
10. http://www.dadris.ro/liceeco.html
11. www.sanatate si nutritie.ro;