Fraudele alimentare –

practici,legislație,standarde și
audit
Ungureanu Irina
 Fraudele alimentare
• Politicile UE de prevenire și detectare
a fraudelor alimentare aduc o contribuție
importantă în exercitarea acestei
responsabilități. Prevalența fraudei alimentare
poate fi explicată prin natura complexă a
lanțurilor globale de aprovizionare cu alimente
și prin motivația economică de a oferi produse
alimentare mai ieftine.
• Costurile legate de frauda alimentară au fost
estimate la aproximativ 30 de miliarde de euro în
fiecare an, amenințând buna funcționare a pieței
interne. Practicile frauduloase în sectorul alimentar
pot conduce, de asemenea, la riscuri pentru
sănătatea publică. Din cauza  acestui fenomen,
autoritățile de control își pierd credibilitatea,
companiile pierd bani și consumatorii își pierd
încrederea în produsele alimentare
(https://ec.europa.eu/food/safety /food-fraud_en)
Practici
• Țările UE și Comisia Europeană au convenit asupra a 19
măsuri concrete pentru a consolida acțiunea UE împotriva
fraudei alimentare. Aceste măsuri au fost prezentate
Consiliului pentru Agricultură și Pescuit (AGRIFISH) la 9
octombrie 2017. Măsurile au inclus un angajament de
îmbunătățire a interacțiunii dintre sistemul de alertă rapidă
pentru alimente și furaje (RASFF) și sistemul de asistență
și cooperare administrativă (AAC), respectiv crearea de
puncte de contact comune. UE și-a reformulat politicile
oficiale de control ale lanțului agroalimentar, pentru a-și
crește eficiența globală și a promova încrederea cetățenilor.
• După cum se precizează în comunicarea „Piața
unică: cel mai bun atu al Europei într-o lume în
schimbare”, Comisia Europeană apreciază că
„protecția consumatorilor împotriva practicilor
frauduloase ale organizațiile ne-etice este o
provocare care necesită o cooperare transfrontalieră
sporită între autorități”. Combaterea fraudei nu ar
trebui să se refere doar la managementul crizelor, ci
și la o atitudine proactivă în prevenirea, detectarea și
schimbul de informații între operatori și autorități.
• Cele mai frecvente tipuri de fraude alimentare sunt prezentate
în cele ce urmează.
• Substituirea care a constat în:
• înlocuirea cărnii de vită cu carne de cal;
• substituirea mierii de albine cu sirop de zahăr;
• adăugarea în cafeaua măcinată sau instant a unor pulberi de
porumb prăjit, cicoare, orez prăjit, zahăr ars etc;
• amestecarea plantelor aromatice cu părți din plantă
necomestibile, de exemplu la șofran și oregano.
•         Diluția cea mai întâlnită este amestecarea uleiurilor
superioare de măsline sau trufe cu ulei de porumb.
• Contrafacerea des practicată a constat în:
• vânzarea sub denumiri de marca a vinurilor inferioare (Murfatlar,
Jidvei etc);
• specificarea pe etichetă a utilizării unor tehnologii avansate, cum ar
fi termoskin pentru mezeluri feliate și ambalate (realizarea condițiilor
de vacuum în pachet la o presiune de 15 atmosfere), metodă care
asigură calitatea produselor, când de fapt s-au folosit tehnologii
obișnuite.
• Disimularea a constat în:
• menționarea incorectă sau ne-menționarea originii unui ingredient
(de exemplu, origine UE, el provenind de fapt din China);
• utilizarea alcoolului tehnic în băuturile spirtoase.
• Etichetarea incorectă a constat în:
• comercializarea alimentelor obișnuite drept ecologice;
• etichetarea peștelui provenit din acvacultură ca provenind din
mediu sălbatic, sau unei varietăți inferioare de pește sub
denumirea unei categorii superioare;
• comercializarea pâinii obținute din faină albă cu coloranți drept
pâine neagră;
• comercializarea sub formă de sare alimentară a sării pentru
drumuri;
• indicarea incorectă a greutății pe etichetă;
• modificarea datei de expirare a alimentelor.
Legislație
• La Uniunea Europeană nu există legislaţie specifică, dedicată fraudelor
alimentare. În câteva regulamente se regăsesc totuşi elemente specifice,
cum ar fi:  Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi
al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor
generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene
pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul
siguranţei produselor alimentare:  Articolul 8, Protecţia intereselor
consumatorilor: (1) Legislaţia alimentară are drept obiectiv protejarea
intereselor consumatorilor şi asigură o bază care le permite acestora să
facă o alegere în cunoştinţă de cauză în legătură cu produsele alimentare
pe care le consumă. Ea are drept scop prevenirea: (a) practicilor
frauduloase sau înşelătoare; (b) contrafacerii produselor alimentare; (c)
oricăror alte practici care pot induce în eroare consumatorul.
În legislaţia naţională:
• Legea nr. 88/2016 privind stabilirea unor măsuri
suplimentare obligatorii pentru etichetarea laptelui
proaspăt pentru consum şi a produselor lactate, care are în
plus faţă de Regulamentul 1169/2011: f) ţara de origine şi
locul de provenienţă a laptelui crud, materie primă pentru
consum; g) denumirea ambalatorului şi marca de
identificare; h) numele, denumirea comercială şi adresa
procesatorului din sectorul laptelui pentru consum.
Produsele lactate trebuie să prevadă pe etichetă, în mod
obligatoriu, avertizarea cuprinzând sintagma „Conţine
lapte praf în proporţie de . . .%”.
Standarde
• Frauda alimentară este tratată astfel în standardele de
certificare:ISO 9001:2015 (nu are cerințe explicite): Cap. 6.1.
Acţiuni de tratare a riscurilor şi oportunităţilor (trebuie să fie
identificat riscul de fraudare a materiilor prime sau produselor
finite); Cap. 8.2.2. Determinarea cerinţelor pentru produse şi
servicii (asigurarea respectării cerinţelor legale şi respectarea
declaraţiilor proprii referitoare la produse); Cap. 8.4.1.
Generalităţi referitoare la Controlul proceselor, produselor şi
serviciilor furnizate din exterior (controlul produselor furnizate
din exterior, criterii pentru evaluarea, selectarea şi
monitorizarea furnizorilor); Cap. 8.6. Eliberarea produselor şi
serviciilor (dovezi ale conformităţii cu criteriile de acceptare).
Auditarea vulnerabilității la fraudele
alimentare
• Auditorul trebuie să se asigure că există o echipă de
evaluare competentă și că organizația are sau nu nevoie de
un Plan de diminuare a fraudelor alimentare.
• Dacă organizația a decis să facă evaluarea vulnerabilităţii
la fraudele alimentare, auditorul trebuie sa aplice metodele
obişnuite de audit, de ex. ciclul PDCA. Contextul:
• Care este politica naţională referitoare la fraudele
alimentare? Este simplu sau dificil să fie falsificate
materiile prime? Tehnologia sau cunoştinţele de falsificare
sunt general cunoscute?
• Cât de simplă este detectarea falsificării unei
materii prime şi prin ce metode se poate face?
• Cât de simplă este tehnologia de falsificare a
produselor finite ale companiei?
• Cât de simplă este detectarea falsificării sau
contrafacerii produselor finite şi prin ce metode
se poate face?
• Au fost raportate incidente de falsificare a unor
materii prime sau produse finite similare?
 Concluzie
• Fraudele alimentare, fiind motivate economic, au cauze profunde în
contextul economic în care companiile operează. Printre posibilele
cauze pot fi:
• riscul de a fi prins şi sancţiunile sunt reduse, iar câștigurile
financiare sunt ridicate;
• lanţul de aprovizionare cu alimente este adeseori lung şi complex şi
implică mulţi operatori economici din sectorul alimentar şi alte
părţi; caracterul transfrontalier al lanţului alimentar;
• criza economică actuală;
• măsurile de austeritate care afectează agenţiile de control;
• presiunea din partea sectorului comerţului cu amănuntul şi a altora
de a produce alimente tot mai ieftin.
 Bibliografie
• 1.
Microsoft Word - Art. CORNELIA SULEA-RO.doc (srac.ro)
• 2.
CE avertizează cu privire la fraudele din industria aliment
ară. În 2017 numărul cazurilor de înlocuire sau diluare a a
limentelor a crescut cu aproape 80% - Green Report (gre
en-report.ro)
• 3.
Republicare. Legea privind comercializarea produselor al
imentare – legalis
• 4.
Fraudele alimentare: practici, legislatie, standarde si aud
it - un articol care explica si diferentiaza concepte inrudit