CONTROLUL SANITAR-VETERINAR

AL MIERII DE ALBINE

1 | Page

Cuprins
Introducere :................................................................................................................... 3
1. PREZENTARE COMERCIALA....................................................................................... 4
2. RECOLTAREA PROBELOR........................................................................................... 4
3. EXAMENUL ORGANOLEPTIC AL MIERII DE ALBINE....................................................4
4.EXAMENUL FIZICO-CHIMIC........................................................................................ 6
5. EXAMENUL MICROSCOPIC AL MIERII.......................................................................14
6.AMBALAREA,DEPOZITAREA SI TERMENUL DE VALABILITATE....................................15
7. BIBLIOGRAFIE :...................................................................................................... 18

2 | Page

Introducere :
Mierea este alimental
natural extras din faguri capaciti
in proportie de din aria lor,
astfel incat sa nu poata patrunde
in

faguri

cadavre

de

albine,ceara,pastura,puiet si alte
impuritati.
Orice

forma

de

prezentare a mierii de albine va

purtadenumirea corespunzatoare
miere
laptisor

de
de

faguri,

miere

cu

matca,miere

cu

propolis,miere cu polen,miere
cu apilarnil etc.
Dupa origine mierea se clasifica:
-miere de flori,care poate fi monoflora(provine in cea mai mare parte din nectarul floral
al unei specii de plante:tei,salcam,floarea soareluietc.)si poliflora(provine dintr-un amestec
natural de nectar)
-miere de mana(padure),care este obtinuta in cea mai mare parte de albine din secretiile
dulci are unor insecte(purici si paduchi de plante),din sucurile dulci de pe alte parti ale plantelor
decat florile si din nectarul florilor de padure.
Mierea de salcam si de padure se incadreaza in doua clase de calitate:superioara si
calitatea I-a.Celelalte sortimente de miere se incadreaza in calitatea I-a.Controlul mierii de albine
se face la locul de productie,la locul de colectare si conditionare si la locul de desfacere.
La locul de productie se apreciaza sanatatea albinelor si procentul de capacire a
fagurilor(trebuie sa fie in proportie de )
La locul de colectare,conditionare si depozitare se urmareste sa nu sa faca falsificari
directe si sa nu sa amestece mierea cu defecte cu miere de buna calitate pentru a sa atenua
defectele, iar la locul de desfacere se urmareste depozitarea in conditii igienice in vederea
comercializarii si in tegritatea ambalajelor.
3 | Page

1. PREZENTARE COMERCIALA
Mierea se prezinta spre vanzare ambalata in borcane de sticla,cutii metalice sau tuburi de
foita metalica de diferita capacitate.

2. RECOLTAREA PROBELOR
Se deschid 10% din numarul ambalajelor din fiecare lot,dar nu mai putin de 3 si nu mai
mult de 7. Se omogenizeaza mierea din fiecare ambalaj deschis, recoltandu-se 250g miere.
Probele recoltate se omogenizeaza rezultand proba medie,din care se mentin pentru examenul de
laborator 250g.

3. EXAMENUL ORGANOLEPTIC AL MIERII DE ALBINE

Culoarea se apreciaza intr-o eprubeta dintr-o sticla incolora aplicata pe un fond alb si la
lumina naturala. Printre componentii mierii care influenteaza culoarea unui sort de miere
amintim: pigmentii vegetali (clorofila,carotenul,tatinurile etc.), substantele minerale etc.
Culoare mierii este in functie de sursa de cules, variind de la galben deschis (mierea
monoflora de salcam), pana la culoarea brun-inchis, de diferite nuante: verzui, rosietic (mierea de
mana).
Mierea de mana se caracterizeaza, in general prin culori inchise, in timp ce mierea florala
prin culori deschise. Dar sunt si exceptii, de pilda mierea florala, obtinuta de la
hrisca(Polygonum fagopyrum) sau de iarba neagra (Calluna vulgaris) are o culoare brun inchis,
in timp ce mierea de mana provenita de la larita (Larix europea) este galben aurie.
PROPRIETATILE ORGANOLEPTICE ALE MIERII
Mierea de menta este roscata,cea de zmeura galben-roscata sau galben-verzui.Mierea
poliflora are in general culoarea galben-inchis.

4 | Page

FELUL MIERII

CULOARE

MIROS

CONSISTENTA

Mierea de salcam

Aproape incolora,
pana la galbendeschis

Placut, dulce,
specific de
salcam

Omogena, fluida,
vascoasa

Mierea de tei

Galben-portocaliu,
pana la brun-inchis

Dulce cu aroma
pronuntata de tei

Omogena,
fluida.vascoasa sau
cristalizata

Mierea de zmeura Galben-verzui pana

brun roscat;in stare
cristalizata
culoarea variaza de
la murdar pana la
cafeniu-deschis

Placut, dulce cu
aroma specifica
florii de zmeura

Omogena, fluida,
vascoasa sau
cristalizata

Mierea de izma

Galben, galbenroscat pana la

galben brun

Placut,dulce cu
aroma specifica
florii de izma

Omogena, fluida,
vascoasa sau
cristalizata

Mierea de floarea
soarelui

Galben-auriu,
galben,galben-brun

Placut, dulce,
specifica florii de
floarea soarelui

Omogena, fluida,
vascoasa sau
cristalizata

Mierea de padure

Brun, brun inchis.

Pana la negru cu
reflexe verzui

Placut, dulce,
aroma specifica

Omogana, fluida,
vascoasa

Mierea poliflora

Galben. galbenroscat pana la

galben-brun

Placut, aromat

Omogena, fluida,
vascoasa sau
cristalizata

Aroma si gustul mierii provine de la substantele aromate care se gasesc in nectar sau in
mana si se datoreaza uleiurilor eterice aromate pe care acestea le contine. Aceste substante sunt
usor volatile, ele se atenueaza sau dispar complet prin incalzirea sau conservarea indelungata a
mierii.

5 | Page

Aroma cea mai pronuntata o are mierea proaspata recoltata sau mierea din faguri. Cele
mai aromate sorturi de miere florala sunt: mierea de tei(Tilia sp.), de cenusar (Aianthus
glandulosa), de lavanda(Lavandula spica), fanete naturale.
Mierea de mana contine mai putine substante aromatice si ca urmare are o aroma mai
slaba. Mierea de conifere are o aroma placuta de rasina, gustul in general este dulce, cu unele
nuante mai mult sau mai putin pronuntate de amarui, astringent, picant etc
Consistenta se apreciaza dupa felul cum merge de pe o lopatica de lemn. Consistenta
poate fi uniforma, vascoasa sau cu aspect de cristalizare. Consistenta mierii depinde in special de
proportia in care se gasesc diferite zaharuri si de durata si modul de conservare.
Sorturile de miere bogate in fructoza cristalizeaza foarte greu, ca de exemplu: mierea de
mana, de brad, salcie etc.
Consistenta mierii este influentata si de temperatura si continutul in apa. Astfel, mierea
cu 18% apa este de 6 ori mai vascoasa decat mierea cu 25% apa, iar referitor le temperatura,
vascozitatea este de 3 ori mai mare la 20Celsius, fata de aceea de la 30Celsius.
Hidroscopicitatea mierii este insususirea de a absorbi umiditatea din mediul exterior,
lucru de care trebuie tinut cont in procesul de conservare a ei. Mierea de mana, comparativ cu
cea florala este mai putin hidroscopica.
Cu ocazia examenului organoleptic al mierii de albine, se apreciaza si impuritatile care
pot ajunge in miere: cadavre de albine, resturi de ceara care se ridica la suprafata cand este lasata
in repaus sau praf si nisip care cad la fundul vasului

4.EXAMENUL FIZICO-CHIMIC
Pregatirea probei. Inainte de a efectua determinarile de laborator mierea se
omogenizeaza bine,iar cea cristalizata se incalzeste la 45C pe baie de apa si apoi se
omogenizeaza.
Determinarea cantitatii de apa se face prin uscare la etuva la fel ca si la celelalte
produse.
Cantitatea de apa se poate determina si cu ajutorul refractometrului cu Abbe-Zeiss,
regland aparatul ca si la determinarea indicelui de refractie la grasime, doar ca citirea se face pe

6 | Page

scara notata in procente unde se citeste substanta uscata si care prin scadere din 100 ne da
cantitatea de apa.
Cantitatea de apa din miere nu trebuie sa depaseasca valoarea de 20%. In caz contrar,
mierea incepe sa fermenteze, face spuma alba deasupra, iar continutul ei are aspect dospit
datorita degajarii de bioxid de carbon. Cand procesele fermentative sunt avansate sau pe
terminate, spuma dispare, mierea devine apoasa ca urmare a cresterii umiditatii pe toata durata
procesului de fermentare.
Mierea fermentata are gustul si mirosul modificate, specifice fermentatie alcoolice. Pot
aparea si semne de fermentatie lactica sau acetica.
Determinarea continutului de cenusa
Se cantareste la balanta analitica cu precizie o cantitate de miere in greutate de 10-15g.
Pe o baie de apa calda se evapora apa , se carbonizeaza la flacara slaba, dupa care se introduce in
cuporul de calcinare.
Determinarea aciditatii
Principiul metodei: titrarea solutiei cu hidroxid de sodium 0,1N in prezenta a cateva (34) picaturi de fenolftaleina folosita ca indicator. Aciditatea mierii se exprima in ml solutie de
hidroxid de sodiu 0,1N la 10g miere sau 0,01 N la 100g miere.
Reactivi:
-hidroxid de sodiu, solutie 0,1 N;
-fenolftaleina,solutie 1-2%.
Mod de lucru
Intr-un pahar Berzelius se cantaresc 10 g miere peste care se adauga 25-30 ml apa
distilata, se agita pana la dizolvarea mierii, dupa care se titreaza cu solutie de hidroxid de sodiu
0,1 N, in prezenta fenolftaleinei(3-4 picaturi), pana la culoarea roz care trebuie sa persiste 30
secunde.
Calcul:

V-volumul solutiei de NaOH 0,1N,ml folosit la titrarea aciditatii din 10 g miere.

7 | Page

Valoarea aciditatii la mierea florala este de 4 iar la mierea de mana de 5.Aceasta

determinare se poate face si pe cantitati mai mici de miere, 2-5g. In acest caz cm de NaOH 0,1N
folosit la titrare se inmulteste cu 5 respectiv cu 2 pt ca exprimarea aciditatii sa se refere la 10g
miere.
Identificarea hidroximetilfurfurolului(HMF) prin metoda Fiehe
Hidroximetilfurfurolul este un produs intermediar rezultat in urma degradarii hexozelor
tratate la cald cu un acid. In urma invertirii artificiale a zaharozei, glucoza si fructoza rezultate se
degradeaza eliberand HMF. Unii apicultori din dorinta de a comercializa o cantitate mai mare de
miere adauga in miere sirop de zahar in care zaharoza este invertita artificial(descompusa in
glucoza si fructoza), prin adaugarea de acid in timpul fierberii siropului de zahar. In acest caz,
determinand zaharoza din miere ea este in limite admise, dar se formeaza HMF.
Principiul metodei
Hidroximetilfurfurolul formeaza cu rezorcina in mediu de acid clorhidric un complex
colorat in rosu intens.
Reactivi
-eter etilic p.a;
-rezorcina solutie 1% in HCL cc, preparata proaspat(1g rezorcina la 100 ml HCL cc).
Mod de lucru
Intr-un mojar se pun 5 g miere si cca 25 ml eter etilic si se mojareaza timp de 5 minute,
timp in care se completeaza eterul ce se evapora, daca este nevoie. Eterul de extractie se pune
intr-o capsula de portelan si se evapora la temperatura mediului ambient. Peste reziduul ramas se
pune din solutia de rezorcina, cateva picaturi. In prezenta HMF apare o culoare rosie care se
accentueaza in timp. Daca apare o culoare roz sau portocalie si care dispare in primele cinci
minute nu se ia in considerare.
HMF se poate forma si in mierea nefalsificata, daca este supusa unui tratament termic
brutal. In acest caz pentru a stabili daca mierea a fost sau nu falsificata se determina HMF
cantitativ. In miere se poate introduce si sirop de zahar neinvertit. Aceasta miere este de obicei
mai apoasa si fermenteaza intr-un timp scurt.

8 | Page

In cazul cand este cristalizata, trebuie sa privim cu atentie cristalele din masa mierii.
Aceste cristale de zaharoza, se deosebesc de cristalele de glucoza din mierea naturala prin faptul
ca sunt albe si au consistenta tare, semanand cu a zaharului tos.
Determinarea activitatii amilazei (indicele diastazic) din miere(metoda Gothe)
Indicele diastazic reprezinta numarul de ml solutie de amidon1% care in timp de o ora
este hidrolizat complet(transformata in dextrine) de catre amilaza existenta in miere.
Reactivi:
-carbonat de sodiu,sol.0,05N
-acid acetic,sol.0.02N
-clorura de sodiu,sol.0.1N
-iod,sol.0,1N
-amidon,sol.1%preparataextempore.
Intr-un pahar Berzelius se cantareste la balanta analitica 1g amidon pur peste care se
adauga 60-70 ml apa si se omogenizeaza bine. Suspensia de amidon are aspect apolescent.
Pentru dizolvare, se trece paharul pe baia de apa la fierbere unde se mentine 10-15 minute pana
la clarificarea perfecta a solutiei. Pe parcurs se omogenizeaza cu ajutorul baghetei de sticla. Dupa
racire se trece sol.de amidon in balon cotat, se completeaza cu apa la semn si se omogenizeaza
bine. Solutia se poate folosi maximum 4 ore de la preparare.
Mod de lucru
Intr-un pahar Berzelius se cantaresc 10 g miere, se dizolva cu 50-60ml apa, se
neutralizeaza cu sol.de carbonat de sodiu, se trece in balon cotat de 100ml, se completeaza cu
apa la semn si se omogenizeaza.
In stativ se pregateste o scara de 10 eprubete uniform calibrate numerotate (110). Se
pipeteaza in fiecare eprubeta volumul de solutie de miere prevazut in tabel. Se realizeaza astfel o
scara de concentratii incapand cu eprubete numarul 1 care va contine 1 g miere(10ml sol.10%)si
terminand cu eprubeta numarul 10 care contine 0,1g (1 ml sol.)
Se adauga in fiecare eprubeta cate 0,5 ml sol.de acid acetic pentru realizarea valorii de
pH, apoi cate 0,5 ml sol.de clorura de sodiu care va elibera ionul clor. In continuare se adauga
apa distilata(conform tabelului) astfel incat in fiecare eprubeta sa se realizeze volumul de 11 ml.
9 | Page

In final se pipeteaza in fiecare eprubeta cate 5 ml sol.de amidon, se omogenizeaza prin rasturnare
de 2-3 ori, se aranjeaza stativul special si se introduce imediat in baia de apa incalzita in prealabil
la +45C. Nivelul apei din baie trebuie sa depaseasca putin nivelul lichidului din eprubete. Din
acest moment se cronometreaza 60 minute.
Schema determinarii indicelui diastazic(metoda Gothe)

Nr .
eprubete
i
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10

Sol . de
miere
[ml]
10.0
7.7
6.0
4.6
3.6
2.8
2.1
1.7
1.3
1.0

Sol . de
acid
acetic
0.5
0.5
0.5
0.5
0.5
0.5
0.5
0.5
0.5
0.5

Sol . de
NaCl
[ml]
0.05
0.5
0.5
0.5
0.5
0.5
0.5
0.5
0.5
0.5

Apa
[ml]
2.3
4.0
5.4
6.4
7.2
7.9
8.3
8.7
9.0

Volum
partial
[ml]
11
11
11
11
11
11
11
11
11
11

Sol . de
amidon
[ml]
5
5
5
5
5
5
5
5
5
5

Volum
total
[ml]
16
16
16
16
16
16
16
16
16
16

Valoarea
indicelui
diastazic
5.0
6.5
8.3
10.9
13.9
17.9
23.8
29.4
38.5
50.5

Dupa epuizarea celor 60 de minute se scot eprobetele din baie si se introduce imediat intrun vas cu apa rece si gheata. Racirea energica este necesara pentru stoparea brusca a activitatii
amilazei, dar si pentru aceea ca reactia iod-amidon se evidentiaza prin culoarea albastra numai la
rece..
Se aranjeaza eprubetele in stativ in ordinea numerotarii, se adauga in fiecare cate o
picatura de sol.de iod si se omogenizeaza. Daca mierea are un continut normal de amilaza,
culoarea lichidului din cele 10 eprubete apar sub forma unei scari de nuante astfel:
-in primele eprubete in care amidonul a fost transformat in totalitate in dextrine, gama de
nuante va fi in mod progresiv: galbuie, portocalie, rosietica, violacee, violeta si indigo.
-in ultimele eprubete in care amidonul nu fost hidrolizat in totalitate apare culoarea
albastra.
Se considera ca limita a activitatii amilazei prima eprubeta in care apare culoarea
albastra, deci pentru calcul se foloseste eprubeta dinaintea ei, in care hidroliza amidonului a fost
completa. Culoarea lichidului din aceasta eprubeta are de obicei nuante indigo. Exemplu,daca
10 | P a g e

prima eprubeta in care apare culoarea albastra este cea cu numarul 5 indicele diastazic va fi cel
corespunzator eprubetei numarul 4 ,iar valoarea lui va fi 10.9.
Valoarea indicelui diastazic mentionate in tabel au fost calculate cu ajutorul formulei
urmatoare:
Indicele diastazic=
In care:
V= volumul solutiei de miere din eprubeta respective;
5= volumul sol. de amidon;
10= factorul de dilutie a sol.de miere
Exemplu, indicele diastazic corespunzator eprubetei numarul 7 este23.8, deoarece ea
contine un volum de 2.1ml sol. de miere 10%.
In cazul in care la mierea analizata apare culoarea albastra in toate eprubetele si dorim sa
stim daca amilaza lipseste complet sau este foarte redusa (indicele diastazic mai mic de 5), atunci
se repeta determinarea in aceleasi conditii folosind insa 1ml sol. de amidon in loc de 5 ml. In
acest caz valorile indicelui diastazic corespunzator celor 10 eprubete din scara vor fi in ordine
urmatoarele:1.0;1.3;1.7;2.3;2.8;3.6;4.4;5.9;7.7;10.0.
Indentificare conservantilor din miere(din Marghitas L.A,1997)
Conservantii se pot adauga in miere pentru prevenirea alterarii fermentative. Practica este
interzisa de lege o incadreaza in categoria falsificarii. Principalii conservanti utilizati sunt acidul
salicilic si sarurile lui (salicilatii) precum si unii derivati, cum ar fi acidul acetilsalicilic
(aspirina), ca si acidul benzoic si sarurile acestuia (benzoatii).
Acidul boric si boratii nu au efect inhibant asupra drojdiilor si mucegaiurilor. Formolul,
chiar in proportie redusa, modifica mirosul si gustul mierii.
Apa oxigenata are o slaba stabilitate chimica si efect inhibant de scurta durata, deoarece,
isi exercita actiunea doar in timpul descompunerii ei cu eliberare de oxigen. De asemenea,fiind
un agent puternic oxidat imprima mierii unele modificari organoleptice.

11 | P a g e

Indentificarea acidului benzoic

Principiul metodei. Acidul benzoic si compusii lui extrasi din miere dau reactii specifice
de culoare cu mai multi reactivi (clorura ferica, sulfat de cupru, sulfura de amoniu,
hidroxilamina).
Reactivi:
-hidroxid de sodiu,sol 1% ;
-acid sulfuric diluat1:3volum;
-eter etilic liber de peroxizi;
-acetat de sodiu,sol.saturata;
-clorura ferica,sol.0.05%;
-sulfat de cupru,sol.1%;
-azotat de potasiu,sol 10%in acid sulfuric concentrate;
-hidroxilamina,sol.2%;
-amoniac,sol.15%;
-sulfura de amoniu,sol.1%;.
Mod de lucru
Intr-un pahar de laborator se cantaresc 10g de miere si se dizolva cu 30 ml de apa. Pt
fixarea acidului benzoic prin salifiere se alcalinizeaza slab cu hidroxid de sodiu in prezenta
fenolftaleinei, se trece pe baia de apa la fierbere pentru 10-15 minute si se raceste.
Se aciduleaza cu 1 ml acid sulfuric, apoi lichidul se aduce in palnie de separare. Se
adauga 50 ml eter etilic, se omogenizeaza timp de 1 minut si se lasa in repaus pentru separarea
straturilor. Se indeparteaza stratul inferior apos si solutia eterica se mai spala de 2-3 ori cu cate 5
ml apa.
Eterul de extractie se colecteaza si se supune la mai multe incercari pentru indentificarea
acidului benzoic sau a sarurilor lui.
Reactia cu clorura ferica. Intr-o capsula de portelan se introduce 10 ml extract etiric si
se evapora la sec. Reziduul se trateaza cu 1-2 picaturi solutie de acetate de sodiu, apoi cu o
picatura solutie de clorura ferica. In prezenta acidului benzoic se formeaza un precipitat de
culoare rosie bruna de benzoat de fier.

12 | P a g e

Reactia cu sulfat de cupru. Se procedeaza in acelasi mod, cu deosebirea ca in locul

clorurii ferice se adauga o picatura de solutie de sulfat de cupru. In cazul reactiei pozitive apare
culoarea albastra insotita de precipitat discret de benzoate de cupru. Daca in miere alaturi de acid
benzoic exista si acid salicilic atunci culoarea vireaza in albastru-violet.
Reactia cu sulfura de amoniu. Intr-o capsula de portelan se introduce 10 ml extract
eteric si se evapora la sec. Reziduul se dizolva cu 1 ml sol. acida de azotat de potasiu, se
incalzeste usor pe baia de nisip si se trece intr-o eprubeta de sticla. Capsula se mai spala de 2-3
ori cu cateva picaturi de acid sulfuric concentrate care se aduce in aceeasi eprubeta. Se tine apoi
eprubeta 20 de minute pe baia de apa la fierbere si dupa racire lichidul se dilueaza cu 2 ml de
apa. Se alcalinizeaza cu sol.de amoniac pana la culoarea galbena, in urma careia se formeaza
acidul dinitrobenzoic. Eprubeta se trece in continuare pe baia de apa timp de 5 min. pentru
descompunerea azotatilor. Pe peretii eprubetei racite se prelinge o picatura de sulfura de amoniu.
In prezenta acidului benzoic la locul de contact apare culoarea portocalie.
Reactia cu hidroxilamina. Peste reziduul obtinut,ca si in cazurile anterioare se adauga 1
ml sol. acida de azotat de potasiu, se incalzeste usor pe baia de nisip si se trece intr-o eprubeta de
sticla. Se dilueaza cu 2 ml de apa sol.de hidroxilamina si 10 ml sol de amoniac, se omogenizeaza
si se tine 5 minute pe baia de apa reglata la temperatura de +60 C. In prezenta acidului benzoic
apare culoarea rosie.
Identificarea adausului de faina sau amidon
Reactivi necesari: iodura de poatasiu,sol.1%
Mod de lucru. Se pregatesc cativa ml de sol. de miere 1:1, se fierb si dupa racire, se
adauga 2-3 picaturi de reactiv. Culoarea albastra indica prezenta amidonului.
Identificarea adausului de gelatina sau clei.
Reactivi necesari: tanini solutie 5%
Mod de lucru. Se pregateste o solutie de miere 1:2, se filtreaza si se adauga cateva
picaturi de reactiv. Aparitia unui precipitat floconos abundent, denota adaugarea de gelatina sau
de clei (la mierea naturala se obtine numai o usoara tulbureala).

13 | P a g e

Indentificarea culorii de aniline.

Reactivi necesari: bisulfit de potasiu,sol.10%
Mod de lucru. Se formeaza un amestec din 5 g miere, 50 ml apa distilata si 1ml reactiv
care se fierbe 5 minute cu cateva fire de lana fara mordant. Culorile de aniline coloreaza lana,
culoarea ce nu spala cu apa fierbinte.
Indentificarea adaosului de sirop de zahar in miere
La 5 ml sol. apoasa de miere 20%, se adauga 2.5g acetat de plumb si 22.5ml alcool metilic.
In cazul adausului de sirop de zahar apare un sediment abundant alb galbui.

5. EXAMENUL MICROSCOPIC AL MIERII

Examenul microscopic consta in examinarea sedimentului depus dintr-o solutie de miere
de albine. Pentru acest scop se omogenizeaza

10 g miere

in 20 ml apa distilata. Dupa

omogenizare se toarna in fiole si se centrifugheaza timp de 4 minute, cu 2.500 turatii/minut.Se

decanteaza 2/3 din continutul fiecarei fiole, iar restul se amesteca,se omogenizeaza. Se aduna
intr-o singura fiola care se centrifugheaza din nou un aceleasi conditii. Lichidul clar se
decanteaza, iar sedimentul se intinde pe doua lame in cate doua fractiuni pe fiecare. Peste acestea
se picura o solutie calda de glicerina-gelatina1:1 iar deasupra se aplica o lamela.
Fixarea se face tinand preparatul in pozitie orizontala, la temperatura de +42 C.

6.AMBALAREA,DEPOZITAREA SI TERMENUL DE
VALABILITATE
Depozitarea se face in incaperi cu o temperatura de +5C..+12 C, bine aerisite, curate
si in care nu se depoziteaza alte produse, mai ales ca imprumuta mirosuri (petrol,benzina,peste).
Termenul de valabilitate este de 12 luni de la data ambalarii.
Indentificarea mierii de mana.
Indentificarea mierii de mana se face utilizand mai multe metode:
Reactia cu apa de var

14 | P a g e

Principiul metodei. In prezenta apei de var si la cald sol. de miere de mana se tulbura
intens.
Reactivul. Se prepara prin stingerea varului cu apa in proportie de cca 1:2 si dupa repaus
de minim 12 ore se colecteaza lichidul limpede supernatant. Intr-o eprubeta se introduce 1 ml sol.
de miere 50% peste care se adauga 2 ml apa de var dupa omogenizare eprubeta se tine pa baia de
apa la fierbere 5 minute.
Reactia cu alcool.
Principiul metodei. Polizaharidele din mierea de mana precipita in prezenta alcoolului.
Reactia se evidentiaza sub forma de opalescenta cu depunere de sediment discret dupa repaus
prelungit. Mierea de mana contine insa si cantitati reduse de proteine care interfereaza, in
reactive deci ele trebuie in prealabil indepartate.
Deproteinizarea se efectueaza cu sol.10% de tanin. Intr-o eprubeta se introduce 10 ml sol.
de miere 50% peste care se adauga 1 ml sol. de tanin si dupa omogenizare eprubeta se tine 10
minute pe baia de apa la fierbere. Dupa raciere, proteinele precipitate se indeparteaza prin
filtrare.
Din filtratul clar se introduce intr-o eprubeta 1 ml peste care se adauga 10 ml alcool etilic
95 vol. si se omogenizeaza. In prezenta polizaharidelor din mierea de mana, solutia capata aspect
discret opalescent care se intensifica in timp.
Reactia este comuna si pentru amidon. In prealabil deci, trebuie sa excludem falsificarea
cu amidon prin reactia specifica cu iod.
Indicatorii de mana.
Mierea de mana contine urme de polen, dar contine si formatiuni microscopice ce nu se
gasesc in mierea florala si care sunt denumiti elemente sau indicatori de mana. Aceste formatiuni
sunt reprezentate de anumite specii de ciuperci si alge microscopice care se gasesc in mod
normal pe frunzele arborilor,contaminand picaturile de mana.
Prezenta acestor formatiuni in cantitate mai mare sau mai mica coroborat cu spectrul
polemic, caracterele organoleptice si fizico-chimice concura la stabilirea originii mierii de albine.

15 | P a g e

Proprietatile fizico-chimice ale mierii de albine.

Provenienta

Mierea
monoflora si
poliflora

Mierea de padure

Apa,%max.

20

20

Densitatea relativa la 20C min.

1.417

1.417

Cenusa %max.

0.5

Aciditate,cm NaOH.n/10la 10 g

Zahar invertit,%

7080

6070

Zaharoza:

10

-calitatea superioara,%max.

10

-calitatea I,% max.

10

Substantele nezaharoase,%

1.55

412

Indice diastazic,min.

10.9*

10.9*

Granule de polen de salcam(la

mierea monoflora de calitate superioara)
raportata la numarul total de granule
examinate,%min.

30

Hidroxilmetilfurfurol(HMF)(la
mierea de calitate superioara),%max

1.5

1.5

Max.12

Min.65

Max18

Min.55

Lipsa

lipsa

miere

a.mierea de salcam si de padure:

b.alte feluri de miere,% max

Indice colorimetric(la mierea de

salcam si de padure):
-calitatea superioara,mm.
-calitatea I,mm
Zahar invertit artificial

16 | P a g e

Glucoza industriala
Adaosuri de
falsificare(faina,amidon,gelatina,clei,carb
onat de calciu,culori de analina si
coloranti sintetici)

lipsa

lipsa

lipsa

lipsa

Se considera necorespunzatoare,urmatoarele categorii de miere:

-mierea cu impuritati (resturi de ceara, aschii de pe ramurile fagurilor, cadavre de
albine,etc.)
- mierea falsificata;
- mierea fermentata;
-mierea caramelizata, ca urmare a incalzirii la temperaturi ridicate in momentul in care sa dorit fluidificarea ei.

17 | P a g e

7. BIBLIOGRAFIE :

18 | P a g e

http://www.scrigroup.com/sanatate/CONTROLUL-SANITAR-VETERINARAL62983.php