UNIVERSIATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

SPECIALIZAREA CONTROLUL ŞI EXPERTIZA PRODUSELOR

ALIMENTARE

PROIECT

Student:
GRIDAN IOANA MATEEA

Bucureşti
2017
 Siguranta alimentara incepe la ferma, dar regulile de igiena sunt de
aplicat pana la masa consumatorului, indiferent de spatiul geografic in care
sunt produse alimentele: Romania, alte tari comunitare sau importuri
extracomunitare. O prioritate importanta pentru fermieri este ca lactatele,
produse de origine animala aparte, fac obiectul unor reguli ceva mai stricte.
Tocmai de aceea, productia si procesarea sunt asistate de o gama mai larga
de servicii de consiliere-monitorizare. Antibioticele pot ajunge in lapte, fie
datorita tratamentelor aplicate animalelor bolnave, fie (mai rar,
nerecomandat, dar inca practicat) prin utilizarea medicamentelor pentru
conservare. Laptele, cu orice continut de antibiotice relevant, este
considerat pe piata produs falsificat.

Laptele care contine urme de antibiotice vine peste mana procesatorului,

fiind dificil de prelucrat industrial, indeosebi in branza si alte produse lactate
fermentate, iar dezvoltarea bacteriilor din culturile selectionate si adaugate
laptelui este extrem de jenanta, cu rezultate finale nedorite. Pe de alta parte,
procesatorii s-au convins ca tratamentul termic aplicat laptelui cu continut
antibiotic are efecte nesemnificative asupra activitatii materiei prime
contaminate. Utilizarea antibioticelor si hormonilor de crestere in
ferme/septeluri a constituit o tema controversata, pe parcursul mai multor
decenii. Utilizarea antibioticelor in ferme este esentiala in prevenirea efectelor
devastatoare si larg raspandite ale bolilor din grupurile de animale. In unele
cazuri insa, antibioticele au fost adaugate si furajelor, pentru accelerarea cresterii
animalelor.

S-a demonstrat practic ca, in cantitate mica, reziduuri ale medicamentelor se

pot acumula in tesuturile grase (rinichii sau ficatul animalelor), fara ca acestea
sa reprezinte totusi un risc pentru sanatatea omului. De asemenea, s-a mers o
vreme pe ideea ca utilizarea antibioticelor in ferme poate fi una dintre cauzele
aparitiei catorva dintre speciile de bacterii rezistente la antibiotice, desi cauza
curenta este incorecta folosire a tratamentului cu antibiotice. Aceasta cauza a
rezultat, la randul sau, din aparitia unor boli infectioase umane, de netratat cu
antibiotice traditionale. In martie 2002, Uniunea Europeana a propus ca
utilizarea antibioticelor ca agenti de crestere a animalelor erbivore sa fie
suspendata, cu incepere din 2006.

Poluare cu antibiotice, in prispa vacii

Medicina veterinara moderna recurge la o gama larga de medicamente pentru

tratamentul diverselor boli survenite la animalele exploatate pentru productia de
lapte, antibioticele ajungand in lapte indeosebi dupa tratamente aplicate
intramamar, dar si pe alte cai de contaminare: intracutanata, intrauterina,
subcutanata, intramusculara, sau intravenoasa. Indiferent de forma de
administrare, un procent situat intre 30% si 80% dintre antibioticele ajunse in
sistemul mamar este eliminat prin lapte. Extrem de importanta, durata de
eliminare a antibioticelor este dependenta de tipul de excipient folosit: 4-5 zile
pentru solutiile apoase si pana la 10 zile pentru solutiile uleioase. Cantitatea
maxima de antibiotice se elimina in primele 24 de ore dupa administrare
(aproximativ 40% din dozele administrate).

Pasteurizarea laptelui nu distruge penicilina sau alte antibiotice, asa cum

fierberea produce (foarte rar) descompuneri partiale. Antibioticele prezente in
lapte conduc la consecinte de ordin industrial-economic si sanitar-igienic,
pasteurizarea anterioara a laptelui nefiind in stare sa faca din reziduurile
antibiotice un sustinator al produselor, care – pana la urma – beneficiaza de
defecte tehnologice si pierderi economice, indiferent de modul pasteurizarii. La
randul sau, laptele praf obtinut din lapte contaminat cu antibiotice va pastra o
parte dintre aceste substante medicamentoase. Consumul de lapte praf
contaminat cu antibiotice sau de produse fabricate din lapte praf contaminat
creeaza, de asemenea, antibiorezistenta si duce la aparitia unor fenomene
anafilactice.

Pentru a preveni contaminarea laptelui cu antibiotice, trebuie respectate masuri

stricte de preventie, printre care utilizarea rationala a antibioticelor evitandu-se
supradozarea, testarea antibiotica periodica a laptelui, penalizarea furnizorilor de
lapte poluat antibiotic, efectuarea tratamentelor pentru mastita bovina numai sub
control veterinar. Pentru lapte, timpul de pauza (dintre momentul intreruperii
administrarii antibioticului si data ofertei spre consum a laptelui) nu trebuie sa
fie mai scurt de 14 zile. Cele doua saptamani trebuie respectate strict, indiferent
de scopul antibioterapiei sau caii de administrare, toleranta finala acceptata fiind
zero.

Responsabili de efectele asupra consumatorilor

Nu putem vorbi despre siguranta alimentara ca despre un fapt real, decat daca
aceasta reprezinta o responsabilitate a tuturor celor implicati. De-a lungul
lantului alimentar al lactatelor, procedurile si mecanismele de control fiind
investite in asigurarea unor alimente comestibile, cu risc minimal de
contaminare. Trebuie sa fim realisti: riscul zero in alimente este o valoare pur
teoretica, indiferent de bunele intentii ale normativelor legale si ale sistemelor
revolutionare de control. Efectele nedorite ale contaminari laptelui cu
antibiotice, asupra sanatatii consumatorilor pot fi directe si pot ajunge la
manifestari de tip toxic. La fel, efectele indirecte creeaza microorganisme
rezistente la antibiotice. Cercetatorii din acest sector au confirmat ca laptele
poluat cu reziduuri de antibiotice obtinut de la 10 vaci, poate intarzia sau opri
procesul de fermentare a unei cantitati recoltate de la 10.000 de vaci. Peste toate,
probele ce contin reziduuri antibiotice sunt intotdeauna insotite de cresteri ale
populatiei celulelor somatice si ale numarului total de germeni.

Evaluarea riscurilor la care sunt supusi consumatorii de lactate, pe baza

concentratiilor determinate in studiile de laborator, cu dozele zilnice acceptabile
sau cu limitele saptamanale sunt stabilite de Organizatia Mondiala a Sanatatii,
pentru fiecare antibiotic (exceptand penicilinele) si xenobiotic elementar
determinat. In cazul cuprului si zincului, s-a urmarit modul in care concentratiile
determinate pot satisface necesarul zilnic pentru copii si adulti. Principalele
familii de antibiotice identificate de obicei, dupa probele evaluate in laborator,
sunt betalactamicele, gentamicina/neomicina, tetraciclinele, streptomicina si
macrolidele. Analizele arata intotdeauna o corelatie puternica intre prezenta
reziduurilor antibiotice si numarul crescut al celulelor somatice, fata de
contaminarea cu antibiotice si numarul germenilor microbieni, rezultati din
probele investigate.

Analiza reziduurilor de antibiotice din produsele lactate (lapte pasteurizat de

consum, iaurt, smantana, lapte batut, branza, cascaval) duce curent la
identificarea grupei gentamicina/neomicina, indeosebi in smantana. Macrolidele
apar uneori in telemea sau cascaval, iar tetraciclinele in smantana, cascaval si
branza. Fireste, vorbim despre probe de lapte supuse investigatiilor de
confirmare, provenite din esantioanele considerate neconforme, inca de la
aplicarea testului calitativ microbian, nemaifiind ulterior dirijate consumului
uman.

Norme normale, dar obligatorii

Este oportuna si obligatorie, de catre factorii locali, a efectuarii de instructaje

crescatorilor de animale, cu privire la modalitatile de folosire a preparatelor
medicamentoase pe baza de antibiotice. Acest lucru se impune pentru a stopa
tentatia transformarii temporare, a oricarui proprietar de vaca, in veterinar de
ocazie, pentru ca un bidon cu lapte poate contamina o cisterna. Aplicarea
tratamentelor antibiotice animalelor, pentru infectii, pe care proprietarii de
animale nu se sfiesc sa le considere marunte, continua uneori cu administrarea
de medicamente in scop preventiv. Lipsa medicilor veterinari atestati si investiti,
inlocuirea acestora cu veterinari de libera practica, transforma septelul intr-o
ferma a nesigurantei si a poluarii cu antibiotice a laptelui.

Este, de asemenea, obligatorie implementarea managementului zonal periodic,

pentru controlul toxicologic a calitatii laptelui si bazei furajere, prin recoltarea
de probe de la fiecare furnizor in parte, in asa fel incat neconformitatile sa fie
mai rapid identificate si eliminate. Normativele privind recoltarea si analizarea
laptelui incep sa intre pe fagasul normal, de la constituirea tot mai multor
societati comerciale care au ca obiect de activitate exclusiv colectarea laptelui.
Dotarile acestora si relatia deschis-constructiva cu producatorii poate elimina, in
mare masura, contaminarea cu antibiotice de pe Drumul Laptelui.