8 puncte critice pe lantul alimentar

Publicat în categoriaSpecial
Scris de Carol PopaPublicat Joi, 09 Mai 2013 20:11
 Imprimare
 Email

Industria alimentara s-a aflat la inceputul acestui an sub o avalansa de incidente

neprevazute care au determinat o scadere a consumului pe anumite categorii de produse.
Carne etichetata incorect, lapte de consum cu aflatoxina, peste congelat infestat, pericolul
potential al unui nou val de gripa aviara, acestea sunt doar o parte dintre problemele
industriei alimentare romanesti din ultimele trei luni. Din cauza unei mediatizari
necorespunzatoare, informatiile au creat panica in randul consumatorilor si au produs
pagube substantiale producatorilor.

Dupa cateva saptamani de panica, in care fiecare producator era atent exclusiv la
trasabilitatea produselor ce purtau marca fabricii respective, asociatiile patronale si cele
profesionale au demarat adevarate campanii de informare pentru a convinge consumatorii
ca alimentele ce ajung in rafturi sunt sigure pentru consum.

Toti reprezentantii asociatiilor patronale sustin ca reglementarile aplicate in prezent

pentru siguranta alimentara pe lantul de productie asigura controlul si trasabilitatea
produsului, de la producatorul de furaje pana la produsul aflat pe raftul magazinelor.

Cu toate acestea, sistemul european de alerte pentru siguranta alimentara - RASFF (Rapid
Alert System for Food and Feed) - contine in medie 300- 350 de alerte lunare pentru
produse care au ajuns sau urmeaza sa ajunga pe rafturi. Optimistii ar spune ca asta
demonstreaza ca sistemul functioneaza corect, in timp ce pesimistii, impresionati de
numarul destul de mare de alerte, ar spune ca exista un permanent pericol ce planeaza
asupra consumatorilor de produse alimentare, folosind numarul alertelor ca argument.

Revista Piata si-a propus sa pastreze o atitudine echilibrata in aceasta privinta si sa

analizeze punctele critice de pe lantul alimentar, asa cum este el reglementat pe plan
european si pe plan national in prezent.

HACCP- Hazard analysis and critical control points – este documentul care sta la baza
reglementarilor privind siguranta in industria alimentara europeana. HACCP este o
formula de verificare succesiva a punctelor critice pe lantul de productie cu scopul de a
preveni interferenta cu factori externi ce pot introduce in procesul de fabricatie factori
chimici sau biologici cu efect negativ asupra sigurantei alimentare. Acest document
stabiliste necesarul minim de verificari pe lantul alimentar. In completarea HACCP au
fost emise la nivel European doua regulamente – 852/2004 si 853/2004.

Regulamentul 852/2004 stabileste norme generale de igiena a produselor alimentare,

precum si proceduri de verificare a conformitatii cu aceste norme. In plus fata de aceste
norme comune generale, pentru anumite produse alimentare sunt necesare norme speciale
de igiena. De exemplu, pentru produsele de origine animala aceste norme sunt stabilite
prin Regulamentul 853/2004.

Obiectivul principal al acestor norme generale si speciale de igiena este asigurarea unui
nivel ridicat de protectie a consumatorului, din punct de vedere al sigurantei alimentare.
Totusi, normele generale si speciale de igiena prevazute de HACCP si regulamentele
852/2004 si 853/2004 nu sunt suficiente si de aceea acestea sunt completate cu norme
specifice fiecarui tip de problema potentiala.

„Prioritatea tuturor verigilor lantului de productie este pe de o parte biosecuritatea pentru

prevenirea contaminarii cu germeni patogeni (salmonella, gripa aviara sau boli care
afecteaza starea de sanatate a pasarilor), iar pe de alta parte prevenirea contaminarii
produselor cu diferiti contaminanti chimici (medicamente, micotoxine etc.) sau
contaminanti fizici. Pentru supravegherea, prevenirea, controlul si eradicarea bolilor la
pasari, a celor transmisibile de la pasari la om, bunastarea pasarilor si protectia mediului,
sunt o serie de proceduri tehnice de prevenire si combatere prevazute intr-un set de acte
normative care completeaza normele generale si speciale.

De exemplu, pentru prevenirea salmonelozelor la pasari, opereaza Regulamentul

2160/2003 care stabileste procedurile tehnice si specifice pentru prevenirea contaminarii
pasarilor cu salmonella, dar si masurile care se impun in cazul contaminarii accidentale a
unui lot de pasari cu salmonella. Trebuie mentionat aici ca in natura exista peste 2.500
serotipuri de salmonella, dar dintre acestea doar doua (S. Enteritidis, S. Tphymurium) au
o frecventa mai mare de transmitere si la om, adica produc toxiinfectii alimentare.

Vaccinurile la pasari sunt obligatorii pentru anumite boli, cum sunt cele produse de
anumite virusuri (pseudopesta aviara, bronsita infectioasa, bursita infectioasa) si
optionale pentru anumite boli produse de anumite bacterii. Aplicarea optionala a
vaccinurilor la pasari, de exemplu contra salmonelozelor, nu scuteste operatorul
economic si autoritatile de programul de autocontrol si controale oficiale pentru boala
respectiva, chiar daca efectivele au fost vaccinate. Vaccinarea in acest caz este o masura
suplimentara de prevenire a imbolnavirii pasarilor.

Planul de supraveghere pentru diferitele probleme care pot aparea are o componenta de
autocontrol si una de control oficial, care se efectueaza in functie de tipul de probleme si
in functie de numarul de pasari. Stabilirea numarului de probe pentru control se aproba de
catre Comisia UE, in functie de numarul de pasari din tara.

De exemplu, in anul 2012 s-a aprobat sa se analizeze peste 5.000 de probe pentru
pesticide, metale grele micotoxine si hormoni.

Metodele de analiza si control utilizate in laboratoarele de stat sunt recomandate si

verificate anual de catre Comisia Europeana. In luna februarie 2013, ANSVSA a fost
auditata de catre Comisia Europeana si rezultatele din anul 2012 au fost validate, nu s-au
gasit limite de reziduuri depasite. Recoltarea probelor pentru analize se face periodic,
inopinat de catre reprezentantii ANSVSA.

Producatorii din lantul de productie integrata, pentru oua si carne, dispun de programe de
calitate si managementul calitatii in baza procedurilor HACCP si sunt autorizati pentru
comert intracomunitar.

SIGURANTA ALIMENTARA ARE COSTURI DE 3-5% DIN COSTURILE

PRODUSULUI

Supravegherea lantului de productie de la ferma la farfurie se face in baza Programului

anual de supraveghere, prevenire, control si eradicare a bolilor la animale, a celor
transmisibile de la animale la om, protectia animalelor si protectia mediului si Programul
de supraveghere si control in domeniul sigurantei alimentelor. Ambele programe sunt
cuprinse in Programul Strategic ANSVSA care este aprobat anual prin HG. Tot pentru
supravegherea lantului de productie ANSVSA a emis o serie de ordine si regulamente ce
trebuie respectate de toti operatorii economici: p Pentru depistarea reziduurilor de
antibiotice, dar si a altor reziduuri in carne opereaza Ordinul ANSVSA 95/2007. p Pentru
depistarea substantelor farmacologic active opereaza Regulamentul 37/2010. p Pentru
depistarea pesticidelor in carne opereaza Regulamentul 396/2007.

p Pentru depistarea diferitilor contaminanti si micotoxinelor in carne opereaza

Regulamentul 1881/2006. Costurile implementarii Programelor sunt suportate de bugetul
ANSVSA, operatorii economici si partial din fonduri UE. Tarifele pentru toate
operatiunile sunt stabilite tot prin HG-ul care aproba programul strategic anual. Costurile
implementarii programelor de siguranta alimentara ajung la aproximativ 3 – 5% din
costul produsului final expus in rafturile magazinelor.

Prin aplicarea acestor reglementari, autoritatile reusesc sa depisteze majoritatea

problemelor ce apar pe lantul alimentar si pot pune in pericol consumatorii. Exista insa
un numar mic de incidente care scapa supravegherii, iar punctele critice in care aceste
incidente apar sunt trecute in infograficul acestui articol. Le vom analiza pe fiecare, cu
precizarea ca nu vor fi analizate in ordinea mentionata in infografic. Iata de ce:

1. FURAJELE PENTRU ANIMALE

Problemele ridicate de calitatea furajelor pentru animale, accentuate in ultimul timp de

scandalul aflatoxinei M1, incep inca de la calitatea semintelor pentru cultivarea cerealelor
si se regasesc pe tot lantul, pana la depozitarea in silozuri. Tratarea semintelor pentru
cerealele destinate furajelor este o solutie, daca cel care depoziteaza aceste furaje
recolteaza furaje provenind din acelasi tip de seminte. In caz contrar, tratamentele
aplicate semintelor cultivate pot genera reactii chimice ale furajelor provenind dintr-un
amestec diferit de seminte. Aceste reactii chimice secundare pot fi controlate si prevenite
prin prelevarea periodica a probelor din silozuri, dar aceste verificari sunt efectuate in
anumite cazuri sporadic, deoarece costurile in anumite cazuri nu mai sunt acoperite de
pretul obtinut pe furaje. Un alt element important sesizat de specialistii agronomi la
silozurile din Statele Unite ale Amercii ar fi faptul ca anumite bacterii se dezvolta pe arii
restranse in cadrul silozului si nu pot fi identificate pe parcursul depozitarii, ele devenind
expansive intr-un interval de timp in care ar putea ajunge in interiorul fermelor de
animale, pentru a le asigura hrana.

2. FERMELE DE ANIMALE

Supuse de obicei unor controale riguroase pentru bunastarea si cresterea in conditii

optime a animalelor, fermele au inputuri care pot reprezenta pericole in lantul alimentar.
Pe langa furaje, a caror problematica am prezentat-o la punctul critic anterior, vaccinurile
pot avea in anumite cazuri efecte contra-re destinatiei lor si pot produce fisuri in lantul
alimentar. Astfel, reglementarile prevad o serie de vaccinuri obligatorii, dar si o lista de
vaccinuri optionale pe care fiecare fermier le poate utiliza “in caz de nevoie” pentru
animalele din ferma. In 2003, in Franta si Belgia, un vaccin cu rol antiinflamator destinat
bovinelor a generat o tulpina ce a anulat efectul unor vaccinuri obligatorii, fapt ce a
condus la distrugerea a 11 ferme, cu un numar total de peste 28.000 de capete de bovine.
Ca urmare a acestui incident, au aparut cerinte suplimentare ale medicilor veterinari
pentru explicitarea efectelor adverse ale vaccinurilor destinate animalelor.

3. COLECTAREA PRODUSELOR DE LA PRODUCATORI INDIVIDUALI

SAU FERME

Acest punct critic este considerat unul dintre cele mai periculoase pentru trasabilitatea
lantului alimentar. Deoarece numarul companiilor care fac colectarea este destul de mare,
iar numarul producatorilor individuali este si mai mare, riscurile privind infiltrarea
factorilor biologici si chimici externi sunt contracarate cu verificari ale fiecarui lot de
produse ce ajunge la poarta procesatorilor. In acest punct critic, riscurile apar atat la
producatorul individual, cat si riscuri interne ale colectorului. Aceste riscuri interne pot
aparea ca urmare a intretinerii precare a vaselor de transport (in cazul laptelui) sau ca
urmare a transportului in conditii neconforme (absenta temporara a temperaturii
controlate, ca urmare a neglijentei).

4. ABATOARELE

Reprezinta zona cu risc de contaminare ridicat ca urmare a interferentei dintre

producatorii industriali, producatorii individuali si piata neagra (deghizata in producator
individual). Riscurile pe aceasta zona au ca numitor comun provenienta animalelor (sursa
materiei prime) si certificatele sanitare care insotesc animalul abatorizat.

5. PROCESATORII DE CARNE SI LAPTE

Considerate pana recent ca fiind cele mai sigure puncte de pe lantul alimentar, in care
normele HACCP sunt respectate cu strictete, companiile de procesare si-au dovedit
vulnerabilitatile in recentele scandaluri. Cheia acestor vulnerabilitati este factorul uman,
cel care poate decide eronat si poate influenta negativ tot lantul alimentar. Romania
beneficiaza, in mare masura, de capacitati de productie noi, cu tehnologii moderne ce
usureaza verificarile si aplicarea standardelor privind siguranta alimentara. Atunci cand,
accidental, apar astfel de cazuri, ele sunt cauzate in proportie covarsitoare de factorul
uman.

6. RAFTURILE MAGAZINELOR

Cu exceptia hipermarketurilor, care dispun de generatoare proprii, orice magazin s-a

confruntat cel putin o data cu o intrerupere de curent pe durata mai multor ore. Ce se
intampla insa in magazinele fara personal pe timpul noptii, cand curentul se intrerupe 2-3
ore, produsele congelate se dezgheata, dar pana dimineata la ora deschiderii sunt din nou
congelate? Numai in 2012 inspectorii ANSVSA au retras de pe piata peste 25 de tone de
produse supuse deteriorarii prin recongelari succesive. In acest caz, normele privind
verificarea zilnica a produselor expuse in rafturi ar putea fi mai riguroase, deoarece acum
lipsesc cu desavarsire, iar intreruprea curentului este o scuza ce poate disculpa si un
comerciant rau intentionat, care cu buna stiinta comercializeaza produse refrigerate
succesiv.

7. FACTORUL UMAN

Este cel care poate permite voluntar (si atunci se numeste

frauda) sau involuntar (din greseala sau omisiune)
interferenta in lantul alimentar a unui factor extern ce poate
ridica probleme de siguranta alimentara. Am ales sa
analizam mai intai punctele critice 7 (Factorul uman) si 8
(Piata neagra) deoarece ambele se regasesc implicit si in
alte puncte critice ale lantului de productie, de la ferma la
farfurie.

Orice decizie sau actiune eronata a factorului uman implicat

in lantul alimentar poate conduce la gestionarea defectuoasa
a riscurilor biologice, chimice si fizice. Factorul uman a fost
cel care a stat la baza scandalului legat de carnea de curcan
in care au fost gasite urme de antibiotic. Specialistii ANSVSA spun ca decizia de
verificare trebuia sa vina inainte de sacrificarea animalelor si nu dupa ce carnea acestora
a intrat in procesare. Acesta ar fi fost, se pare, un caz de greseala prin omisiune,
involuntara, deoarece analizele ar fi fost comandate de aceeasi persoana care ar fi trebuit
sa faca asta, dar ceva mai devreme pe fluxul tehnologic, si nu dupa ce carnea de curcan
ajunsese in depozitele frigorifice din Germania. Un alt caz tipic de greseala prin omisiune
a fost in cazul produselor lactate cu aflatoxina ajunse pe rafturile magazinelor. In acest
caz, aflatoxina a scapat „neobservata” prin toate filtrele de control, de la producatorul de
furaje, la ferma, la compania care a colectat laptele si apoi la procesator.

De cealalta parte, implicarea factorului uman in erori voluntare (fraude) a fost intalnita,
conform sistemului de alerte rapide RASFF si a presei germane, la producatorii de
ambalaje din sticla, fiind de notorietate scandalul legat de schimbarea duritatii
ambalajului de la un lot la altul. Producatorul german de ambalaje a realizat borcanele de
sticla dintr-o compozitie ce nu asigura o duritate suficienta, iar la ambalarea automata a
produsului si aplicarea capacului robotul distrugea marginea borcanului de sticla, fiind
gasite astfel urme de cioburi in hrana destinata bebelusilor. Tot un caz de frauda, dar fara
a ridica problema sigurantei alimentare, a fost cel al etichetarii carnii de cal drept carne
de vita, pentru a obtine beneficii materiale suplimentare. In acest caz, siguranta
alimentara nu a fost periclitata deoarece carnea de cal nu prezinta pericol suplimentar si
este destinata consumului uman, dar dupa acelasi model ar putea interveni in lantul
alimentar, cu scopul de a fi procesate, si produse necomestibile.
 8. PIATA NEAGRA

Piata neagra a produselor alimentare este considerata principalul factor extern ce

intervine in trasabilitatea lantului alimentar si principalul pericol la adresa sigurantei
alimentare. Ilie Van, presedintele Uniunii Nationale a Crescatorilor de Pasari din
Romania (UNCPR) spune ca „...in conditiile in care o mare parte din efectivele de pasari
sunt in ferme de dimensiuni mici (gospodarii taranesti) raspandite pe toata suprafata tarii
in mediul rural, cu sistem de productie extensiva, toate masurile de prevenire si
supraveghere a sanatatii pasarilor din fermele de pasari profesionale se fac cu cheltuieli
mai mari. Datorita acestei situatii, masurile de biosecuritate in fermele profesionale,
masurile in favoarea bunastarii animalelor si controalele veterinare sunt mai exigente si
mai costisitoare decat in alte state membre UE, unde gospodaria taraneasca nu mai exista
si toata aprovizionarea populatiei se face din ferme profesionale. In Romania, productia
din gospodariile taranesti reprezinta 17% din totalul carnii consumate si este destinata
autoconsumului. De altfel, cele mai sigure produse avicole sunt cele care provin din
lantul de productie industriala profesionala si nu cele care provin din ferme mici, arhaice,
greu de controlat si supravegheat.” O situatie similara a reclamat si Dorin Cojocaru,
presedintele Asociatiei Patronale Romane din Industria Laptelui (APRIL), care afirma ca
scandalul aflatoxinei a indepartat consumatorii de rafturile magazinelor si i-a directionat
catre piata neagra, deoarece nimeni nu a explicat de la bun inceput ca aflatoxina provine
din furaje, iar acele furaje pot fi consumate de vacile din gospodariile taranesti.
„Verificarile inspectorilor ANSVSA si informarea precipitata asupra pericolului
reprezentat de aflatoxina M1 au determinat o scadere fara precedent a consumului de
produse lactate, pentru o scurta perioada de timp. Pai aerul din Bucuresti este mai toxic
decat aflatoxina prezenta in lapte! Dar lucrurile au fost in asa fel prezentate incat
consumatorul a dat buzna sa cumpere lapte de pe marginea drumului, fara sa stie daca
laptele acela provine de la animale care au fost hranite cu furaje fara aflatoxina”. La
randul lui, Sorin Minea, presedintele Federatiei Patronale Romane din Industria
Alimentara, spune ca reglementarile permisive in domeniul produselor traditionale sunt
„o adevarata bomba” pentru siguranta alimentara. „Se permite comercializarea unor
produse realizate in conditii improprii pentru industria alimentara, in conditii precare de
igiena in productie si depozitare. Asta in timp ce producatorii industriali sunt asaltati de
controale pentru siguranta alimentara. Nu spun si ca o buna parte a acestor produse asazis
traditionale respecta identic retete industriale, dar sunt comercializate ca produs
traditional”. Probleme legate de insecuritatea alimentara generata de produsele
comercializate pe piata neagra, similare cu cele intalnite in industria produselor lactate,
industria carnii sau a preparatelor din carne, mai apar si in industria bauturilor alcoolice si
in industria tutunului.

“Regulamentele europene sunt mult mai permisive decat ale noastre, dar mult mai
stricte”
 „In UE responsabilitatea este a producatorului,
acolo nu se sta la discutii, producatorul stie ca daca
greseste dispare, i se inchide business-ul. Sistemele
noastre funcționeaza destul de bine, ca ultima tara
intrata in UE, am fost o tara obedienta si ne-am
supus regulilor. Dar la noi nu politica la nivel de
controale lasa de dorit, ci se pune problema unei
politici de schimbare a mentalitații, e o chestiune
de atitudine. Ar trebui sa se practice si la noi, ca in
UE, inchiderea business-ului, fara „interventii de salvare” din partea politicienilor sau a
oficialitaților care au atribuții de control.

Sistemul de alerte rapide arata clar ca la nivelul Uniunii Europene problemele de

securitate alimentara sunt preponderent legate de produsele extracomunitare. Pe produse
intracomunitare numarul alertelor este mai mic, iar gravitatea lor minimala, ceea ce arata
ca sistemul funcționeaza corect.

Pentru producatorii din Romania exista un plan de control analize fizico - chimice, iar
daca producatorul nu are laborator propriu atunci costurile se ridica la 3-4.000 de euro
lunar.

Am lansat un proiect legislativ, este in dezbatere. Am propus Ministerului Agriculturii sa

stabilim standarde minimale de calitate pentru fiecare produs. Trebuie sa ridicam
standardele de calitate pe fiecare categorie de produs, si odata cu acesta va creste si
gradul de securitate alimentara. In luna aprilie, membrii APAR au avut posibilitatea sa
propuna conditiile minimale pentru fiecare categorie de produs.”