Siguranta alimentara in UE

Curs: Politici şi strategii globale de securitate

alimentară

Profesor coordonator: Diaconescu Daniela

Student: Ardelean Patrick – Paul
 Siguranta alimentara in UE
Alimente sigure, de la fermă la consumator

Protecția sănătății este obiectivul primordial al tuturor normelor și

standardelor UE pentru agricultură, creșterea animalelor și industria alimentară.
Legislația europeană acoperă atât întregul lanț de producție și prelucrare a
alimentelor de pe teritoriul UE, cât și bunurile importate și exportate.
Statele membre aplică aceste standarde armonizate și instituie controale
pentru a asigura respectarea lor. UE auditează aplicarea și eficacitatea legilor și
a controalelor și oferă formare autorităților competente de la nivel european și
internațional.
Igiena produselor alimentare: întreprinderile din sectorul alimentar, de la
ferme la restaurante, trebuie să respecte legislația UE în domeniul alimentar.
Acest lucru este valabil și pentru societățile care importă alimente în UE.
Sănătatea animalelor: controalele sanitare și măsurile care vizează
animalele de companie, animalele de fermă și animalele sălbatice monitorizează
și gestionează bolile și asigură trasabilitatea tuturor animalelor de fermă.
Sănătatea plantelor: detectarea și eradicarea dăunătorilor într-o etapă
timpurie le împiedică răspândirea și asigură semințe sănătoase.
Contaminanți și reziduuri: monitorizarea menține contaminanții la
distanță față de alimente și furaje. Limitele maxime acceptabile se aplică atât
alimentelor și furajelor produse în UE, cât și celor importate.
Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) furnizează
evaluări independente ale riscurilor și avize științifice și informează cu privire la
standardele de siguranță alimentară ale UE.

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA)

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) oferă

consiliere științifică independentă cu privire la riscurile alimentare.
EFSA emite avize privind riscurile alimentare existente și emergente.
Informațiile furnizate sunt utilizate în cadrul procesului de elaborare a legislației
și politicilor UE, contribuind astfel la protejarea consumatorilor împotriva
riscurilor asociate lanțului alimentar. Domeniul de competență al agenției
include: siguranța alimentelor și a hranei pentru animale; nutriția; sănătatea și
bunăstarea animalelor; protecția plantelor; sănătatea plantelor.

În activitatea sa, EFSA: colectează date și expertiză științifică;

elaborează avize științifice independente și actualizate cu privire la aspecte
legate de siguranța alimentară; comunică publicului larg rezultatele activității
sale științifice; cooperează cu țările UE, organismele internaționale și alte
părți interesate; consolidează încrederea în sistemul de securitate
alimentară al UE, oferind orientări fiabile.

Structură EFSA
EFSA se află în subordinea unui consiliu de administrație format din 15
membri, care acționează în interes public și nu reprezintă niciun guvern, nicio
organizație și niciun sector de activitate.
Consiliul stabilește bugetul EFSA și aprobă programul său anual de
lucru.
Directorul executiv răspunde de aspectele operaționale și de gestionarea
personalului. De asemenea, elaborează programul anual de lucru, împreună
cu Comisia Europeană, cu Parlamentul European și cu țările UE.
Forumul consultativ îi oferă asistență directorului executiv, în special în
ceea ce privește redactarea proiectului de program de lucru.
Forumul este format din reprezentanți ai organismelor naționale care
răspund de evaluarea riscurilor în țările din UE. Include, de asemenea,
observatori din partea Norvegiei, Islandei, Elveției și Comisiei.
Modurile de lucru a EFSA
Activitatea științifică a EFSA este condusă de comitetul științific și de
cele 10 grupuri ale sale, formate din specialiști de elită.
Dacă este nevoie de cunoștințe și mai specializate, se poate constitui un
grup de lucru. Aceste grupuri includ atât oameni de știință din cadrul EFSA,
cât și experți externi.
EFSA colaborează strâns și cu alte agenții ale UE active în domeniul
sănătății și siguranței oamenilor, animalelor și mediului:
 1. Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA)
2. Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)
3. Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC)
4. Agenția Europeană de Mediu (AEM)

Cine sunt beneficiarii?

 Consumatorii europeni, care sunt printre cei mai bine protejați și
informați din lume cu privire la riscurile asociate lanțului alimentar.
 Instituțiile europene și guvernele naționale care răspund de gestionarea
aspectelor legate de sănătatea publică și de autorizarea alimentelor și a
hranei pentru animale.
De ce avem nevoie de o politică europeană privind siguranța
alimentară?
Protejarea sănătății oamenilor, a animalelor și a plantelor, în fiecare etapă
a procesului de producție, este o prioritate-cheie a politicilor economice și de
sănătate publică. UE dorește să se asigure că cetățenii săi au acces la alimente
sigure și hrănitoare, obținute din plante și animale sănătoase. În același timp, își
propune să garanteze buna funcționare a industriei alimentare – cel mai
important angajator și sector de producție din Europa.
Politica UE protejează sănătatea de-a lungul întregului lanț alimentar –
adică în fiecare etapă a procesului de producție, de la fermă la consumator –
prevenind contaminarea alimentelor și promovând igiena alimentară, informarea
cu privire la alimente și sănătatea și bunăstarea animalelor și a plantelor.
Politica alimentară a UE își propune:
 să garanteze că alimentele și furajele pentru animale sunt sigure și
hrănitoare;
 să asigure un nivel ridicat de sănătate și bunăstare a animalelor și de
protecție a plantelor;
 să garanteze o informare adecvată și transparentă cu privire la originea,
conținutul, etichetarea și utilizarea alimentelor
Garantarea siguranței alimentare este o problemă transfrontalieră,
deoarece multe dintre alimentele pe care le consumăm provin din alte țări.
Uniunea Europeană este o piață unică, iar produsele, inclusiv cele alimentare,
pot circula liber pe teritoriul său. Astfel, alimentele nefiind comercializate doar
pe teritoriul unei singure țări, concurența crește, iar consumatorii au la
dispoziție o gamă mult mai variată de produse, la prețuri mai mici. Pe de altă
parte, piața unică impune și elaborarea, la nivel european, a celor mai
importante norme în materie de calitate și siguranță. Dacă fiecare țară ar trebui
să controleze produsele în conformitate cu propriile reguli, nu ar mai exista liber
schimb.

Producătorii din unele țări ar putea beneficia de avantaje competitive

neloiale de pe urma existenței mai multor seturi de norme. În plus, politica
agricolă intră în competența UE, ceea ce îi dă Uniunii posibilitatea de a
influența calitatea și siguranța produselor alimentare prin norme și măsuri de
sprijin pentru agricultori, convenite la nivel european.
Datorită normelor UE, cetățenii europeni beneficiază de unele dintre cele
mai ridicate standarde internaționale în materie de siguranță alimentară. De-a
lungul lanțului agricol și alimentar se efectuează controale obligatorii menite să
garanteze că plantele și animalele sunt sănătoase și că alimentele și furajele sunt
sigure, de înaltă calitate, etichetate corespunzător și conforme normelor stricte
stabilite la nivel european.
Menținerea acestor standarde presupune multe provocări în contextul
pieței globale moderne.
Acestea includ:
 prevenirea intrării și răspândirii pe teritoriul UE a bolilor care afectează
plantele și animalele;
 prevenirea transmiterii bolilor de la animale la om. În prezent, există peste
200 de boli care pot fi transmise de la animal la om, prin intermediul lanțului
alimentar, cum ar fi, de exemplu, salmoneloza;
 garantarea menținerii la nivelul UE a normelor comune în materie de
protecție a consumatorilor și de prevenire a concurenței neloiale;
 protejarea bunăstării animalelor;
 garantarea accesului consumatorilor la informații clare despre conținutul și
originea alimentelor;
 contribuirea la garantarea siguranței alimentare la nivel global, oferindu-le
cetățenilor acces la alimente suficiente și de calitate: se preconizează că,
până în 2030, vom avea de hrănit o populație mondială formată din 8
miliarde de locuitori, ale căror nevoi nutriționale vor duce la creșterea
consumului de produse din carne. Pentru a răspunde acestor nevoi, producția
alimentară mondială va trebui să fie cu 40 % mai mare decât în prezent, iar
 80 % din această creștere va trebui să provină din producția agricolă
intensivă.

Perspective
Siguranța alimentară va rămâne în centrul atenției autorităților europene.
În afară de controlul calității, Comisia a lansat mai multe propuneri specifice al
căror scop este să modernizeze și să simplifice actualele norme europene
privind sănătatea animalelor și a plantelor și materialul de reproducere a
plantelor. Aceste propuneri, care au fost prezentate de Comisia Europeană în
mai 2013, au în vedere și o aplicare mai eficientă a normelor care reglementează
controalele oficiale. Acestea își propun să prevină și să reducă bolile care
afectează animalele și plantele, să îmbunătățească reacția UE față de
amenințările la adresa sănătății, să promoveze tehnologii noi și să garanteze
aplicarea mai eficientă a normelor în domeniu.
Mai puțină risipă de alimente
În fiecare an, în Europa se pierd peste 100 de milioane de tone de
alimente. Pierderile din agricultură și capturile de pește aruncate înapoi în apă
nu intră în aceste estimări. Această risipă se întâlnește în toate etapele lanțului
alimentar: producție primară, procesare, vânzare cu amănuntul/cu ridicata,
servicii de catering, consum. Impactul ecologic, economic și social este foarte
important. UE dorește ca, până în 2020, să reducă la jumătate cantitatea de
deșeuri alimentare. Acest obiectiv face parte din strategia sa privind folosirea
eficientă a resurselor. Una dintre inițiativele pe termen scurt prevede o mai mare
sensibilizare a cetățenilor pe tema risipei de alimente. În acest sens, UE a lansat
în 2012 o campanie de informare
(http://ec.europa.eu/food/food/sustainability/index_en.htm). Aceasta oferă
informații și sfaturi cu privire la reducerea deșeurilor alimentare, precum și
clarificări privind mențiunea „a se consuma de preferință înainte de”, care
figurează pe etichetele produselor alimentare. În paralel, părțile interesate
colaborează pentru a iniția acțiuni cu valoare adăugată europeană cu scopul de a
reduce cantitatea de deșeuri fără a compromite siguranța alimentară, completând
astfel inițiativele derulate la nivel național și local.
Bibleografie :
1. https://europa.eu/european-union/topics/food-safety_ro
2. http://publications.europa.eu/resource/cellar/946e612c-6b31-4805-89bc-
b0c90fa881cf.0010.02/DOC_1
3. https://europa.eu/european-union/about-eu/agencies/efsa_ro