UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ

,,ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

REFERAT

Coordonator științific,

Conf. Univ. Dr. Ionel BONDOC

Absolvent,

Vasilache Florin Jan

2018
 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ

,,ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

SPECIALIZAREA MEDICINĂ VETERINARĂ

Rolul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentelor

(EFSA) și a Sistemului Rapid de Alertă în gestionarea
riscurilor asociate consumului de produse alimentare

Îndrumător științific,

Conf. Univ. Dr. Ionel BONDOC

Absolvent,
Vasilache Florin Jan

2018

1
2
Cuprins

INTRODUCERE ................................................................................................................................. 4

SIGURANȚA ALIMENTELOR ÎN UE, SCURT ISTORIC .............................................................. 6

Capitolul 1.AUTORITATEA EUROPEANĂ PENTRU SIGURANȚA

ALIMENTELOR (EFSA) ................................................................................................. …………..9
1.1 Structura și organizarea EFSA………………………………………………………………..10
1.1.1 Structura EFSA……………………………………………………………………………...10
1.1.2 Organizarea EFSA…………………………………………………………………………..11

CAPITOLUL 2. Sistemului Rapid de Alertă în gestionarea riscurilor asociate

consumului de produse alimentare (SRAAF)………………………………………………………..13

2.1 Scopul ,membrii și competența SRAAF…....................................................................................14

2.2 Criteriile de bază pentru iniţierea unei activităţi specifice SRAAF……………………………..15
2.3 Măsuri luate în cazuri de urgență………………………………………………………………..15
2.4 Confidenţialitate şi comunicare cu mass-media…………………………………………………16

CONCLUZII ...................................................................................................................................... 17

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................ 18

3
 Introducere

Integrarea României în Uniunea Europeană este un proces care a început cu

aderarea României la Uniunea Europeană. Aderarea României la Uniunea Europeană a
avut loc la 1 ianuarie 2007. Această dată a fost propusă la summitul de la Salonic din 2003
și confirmată la Bruxelles pe 18 iunie 2004. Raportul de țară privind progresele României
din octombrie 2004 a afirmat de asemenea data de 1 ianuarie 2007 ca dată de aderare
pentru România și Bulgaria. Cele două țări au semnat Tratatul de aderare pe 25 aprilie
2005 la Abația Neumünster din Luxemburg.
După semnarea Tratatului de aderare la 25 aprilie 2005, România a devenit stat în
curs de aderare, obținând statutul de observator activ la nivelul tuturor instituțiilor
comunitare (mai cu seama cele sanitar veterinare), fiind necesară asigurarea prezenței
reprezentaților români la nivelul instituțiilor europene și al grupurilor de lucru ale acestora.
Statutul de observator activ a permis României să își exprime punctul de vedere, fără drept
de vot, în procesul de luare a deciziilor la nivel comunitar, putând astfel influența aceste
decizii și promovându-și interesele naționale.
După aderare, România a trecut de la statutul de observator activ la cel de membru
cu drepturi depline. România a devenit a șaptea țară din UE după numărul de locuitori.
Țara desemnează 35 de deputați pentru Parlamentul European, dar numărul acestora va
scădea printr-o reorganizare a locurilor din Parlament stipulată în Tratatul de la Nisa.
Limba română a devenit una dintre limbă oficială|limbile oficiale ale Uniunii (a șaptea
după numărul de vorbitori, în concurență strânsă cu olandeza, urmând ca oricare cetățean
al UE să se poată adresa instituțiilor în această limbă. Aderarea nu înseamnă doar
armonizarea legislației cu cea europeană ci și implementarea cerințelor acesteia în toate
domenile/etapele ,chiar și în cele de producere, prelucrare, distribuție și punere pe piață a
alimentelor și hranei pentru animale, destinația sau administrarea animalelor pentru
producția de alimente. Implementarea cu succes a unui program de siguranță a alimentului
necesită colaborarea celor trei sectoare: autoritățile guvernamentale, industria alimentară și
consumatorii.
4
 Întreaga funcționare a societății depinde atât de asigurarea necesarului de hrană
(securitate alimentară), cât și de calitatea și siguranța alimentelor consumate de oameni,
începând de la producerea hranei pentru animale, creșterea animalelor, producerea de
materii prime, producerea și procesarea alimentelor, transport, depozitare, comercializare
–consum.
Consumatorii europeni doresc ca alimentele să fie sigure și sănătoase. Preocuparea
majoră a UE este aceea de a se asigura că alimentele consummate sunt toate la același
nivel al standardelor, pentru toți cetătenii săi, indiferent dacă alimentele sunt produse în
interiorul UE, sau sunt importate.
Siguranța alimentară reprezintă o prioritate de varf pentru UE.Reglementările
aferente s-au consolidate și înăsprite din anul 2000 încoace, în scopul asigurarii că
alimentele consumate de cetățenii europeni sunt extrem de sigure. Acest nou mod de
abordare mai sunt integrate: furajele și alimentele ce sunt urmărite cu mare grija.
Autoritățile UE evaluează cu atenție riscurile și caută să obțină cel mai bun aviz științific,
înainte de a impune restricții, sau de a aviza, la randul sau, orice produs, ingredient, aditiv,
sau OMG. Aceste lucruri se aplica tuturor furajelor și alimentelor, indiferent de unde ar
proveni ele, dinăuntrul, sau dinafara UE. Siguranța nu înseamnă însă uniformitate.UE
promovează diversitatea, bazată pe calitate. Legislația europeană protejează alimentele
traditionale și produsele provenind din anumite zone geografice, asigurând consumatorii
cu informații care să-i ajute să le poată distinge de falsuri. UE își încurajează tot mai
insistent fermierii să se concentreze asupra calității, nu numai a alimentelor, dar și a
mediului în care își realizează produsele. UE respectă și dreptul consumatorului la alegere
bazată pe informație. Încurajează dezbaterile publice, cere etichetare informativă și publică
avizele stiintifice pe care le primește, astfel încat consumatorii să poată avea încredere în
alimentele pe care le consumă. Toate informațiile, publicațiile datelor științifice și multe
alte activități legate de mediul sanitar veterinar le asigură,, Autoritatea Europenă pentru
Siguranța Alimentelor (EFSA) și a Sistemului Rapid de Alertă în gestionarea riscurilor
asociate consumului de produse alimentare‟‟.

5
 Siguranța alimentelor în UE scurt istoric

Activitatea depusă pentru ameliorarea siguranței alimentelor are o istorie veche,

dar, în ultimele două decenii a cunoscut o efervescență majoră. Acest lucru s-a produs ca
raspuns la marile crize din anii ‟90: criza “vacii nebune”, criza furajelor contaminate cu
dioxină și falsificarea uleiurilor de măsline. Scopul nu a fost doar acela de asigura un
pachet de acte normative privind siguranța alimentelor, adus cât mai la zi, dar și asigurarea
consumatorilor cu cât mai multe informați privind riscurile potențiale și acțiunile care sunt
intreprinse pentru minimizarea lor. Nu exista nimic pe lume despre care sa se poata spune
că se află la risc zero, sau reprezintă risc 0, dar UE face tot ce-i stă în putință, printr-o
strategie cuprinzatoare de sigurantă a alimentului, pentru a tine riscurile la un nivel minim,
cu ajutorul standardelor moderne pentru aliment și de igienă, elaborate doar în baza celor
mai avansate cunoștiințe științifice. Siguranța alimentului începe de la ferma. Regulile
trebuie să se aplice în detaliu, atât pentru alimentele produse în UE, cât și pentru cele
importate din cele patru zari ale lumii. Alimente sigure, ori de unde ar veni ele, UE este cel
mai mare importator din lume de alimente și cea mai mare piață de desfacere pentru
alimentele din țările în curs de dezvoltare. Importă furaje, alimente, plante și animale din
peste 200 de țări. Fermele și producatorii din țări non UE care exportă în UE trebuie să
respecte aceleași principii de siguranță ca acelea aplicate în UE. La frontierele UE se
efectuează inspecții care au scopul de a stopa intrarea în UE de alimente nesigure. UE este
acuzată câteodată că-și folosește standardele ei mai înalte, ca metodă de impiedicare a
importurilor. Acesta este un neadevăr: UE a ales ca politica să nu faca nici un compromis
în privința reglementărilor de siguranța a alimentului. Aceasta politică se aplică atat
propriilor membri, cât și țărilor care doresc să exporte în UE. Siguranța alimentului începe
oriunde încă de la fermă, indiferent de unde vine alimentul. UE colaborează cu alte țări, în
cadrul organizațiilor internaționale, la elaborarea reglementarilor international de siguranță
a alimentului, întrucât cea mai corectă soluție este aceea de a avea pretutindeni în lume
standarde la același nivel înalt. Acest lucru ușurează misiunea țărilor care doresc să
exporte în UE și chiar și misiunea producatorilor din UE care exportă în spațiul dinafara
UE.În cadrul acestor activități, UE face presiuni pentru adoptarea celor mai înalte
standarde posibile, nu numai în domeniul siguranței alimentelor, dar și pentru protecția
mediului, dezvoltare rurala, producție sustenabila și bunăstarea animalelor.

6
 UE realizeaza faptul că aceste standarde sunt dificile și costisitoare pentru țările în
curs de dezvoltare și, de aceea, acordă asistență tehnică, pentru a le ajuta să atinga aceste
standarde. Această asistență poate aduce beneficii indirecte și țărilor preocupate de
propriile standarde pentru alimente și sănătate, reducând astfel numarul deceselor care au
drept cauză apa și alimentele contaminate. Anual, aproximativ 2 milioane de copii din
țările în curs de dezvoltare decedează datorită acestor cauze. UE contribuie, deasemeni, la
campaniile de constientizare care încurajează consumatorii UE să cumpere doar alimente
comercializate corect, adică alimente care nu sunt doar sigure, dar care, în plus, provin de
la producatori cărora li se platește un pret corect, care au fost manipulate și procesate de
lucrători care sunt tratați corect.

7
PARTEA I CONSIDERAȚII GENERALE

8
Capitolul 1. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor (EFSA)
Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor este considerată „„pilonul principal„„de
susținere al Uniunii Europene în ceea ce privește domeniul evaluării riscurilor pentru siguranța
alimentelor și siguranța hranei pentru animale. În 2002 a fost creată, prin regulamentul 178, EFSA;
în România funcționează ANSVSA, creată pe structura și funcționalitatea EFSA; ANSVSA
colaborează cu autoritățile competente:MS, ANPC, etc. Situată provizoriu la Bruxelles, în 2002,
EFSA furnizează informatiile știintifice independente în toate problemele privind alimentele și
siguranta alimentelor – inclusiv sănătatea și bunăstarea animalelor, protecția plantelor – și consiliere
științifica privind nutriția, totul servind la elaborarea și ajustarea legislatiei comunitare. EFSA
comunică publicului într-o manieră deschisă și transparentă, date privind toate actele elaborate.
Evaluarea riscului pentru diferite situații, pe care o desfășoara EFSA, furnizează managerilor de risc
(din cadrul instituțiilor UE cu rol în elaborarea de reglementări – Comisia Europeană, Parlamentul
European și Consiliul Europei) baza de fundamentare științifică necesară definirii politicilor
legislative și a măsurilor de reglementare, necesare asigurării unui înalt nivel de protecție în relația
cu siguranța alimentelor. EFSA s-a nascut prin regulamentul Parlamentului European și al
Consiliului European (EC) No 178/2002 din 28 ianuarie 2002. Noua autoritate și-a gasit imediat
ritmul, organizând prima întrunire a conducerii sale nouă luni mai târziu, sub conducerea lui Stuart
Slorach. La scurt timp după acestea, a nominalizat primul director executiv, în persoana lui
Geoffrey Podger și a creat Forumul Consultativ,alcătuit din reprezentanți ai institutiilor responsabile
cu siguranța alimentelor din Statele Membre.

Anul 2003 reprezintă momentul în care EFSA devine o agenție europeană deplin independentă.
Oameni de știință de talie mondială din întreaga Europa au fost incluși în cele opt comitete,
acoperind totul, de la ingrediente, aditivi, până la sănătatea și bunăstarea animalelor, Comitetul
Științific având rolul de coordonator al tuturor acestor comitete. În prezent, EFSA se preocupa, în
principal, de cererile pentru acțiuni de evaluare a riscului venite din partea Comisiei Europene, dar
are în vedere și activități cu accent pro-activ mai mare, în scopul identificării problemelor
emergente de siguranță a alimentelor. EFSA are responsabilitatea consilierii instituțiilor UE,
indeosebi Comisiei UE, în privința tuturor aspectelor știintifice ce privesc producția, procesarea și
comercializarea de furaje și alimente. Activitatea sa acoperă domenii largi, cum sunt: nutriția,
organismele modificate genetic (OMG), sanătatea animalelor, bunăstarea animalelor și sănătatea
plantelor. EFSA pune la dispozitia legiutorilor UE sfatul stiintific, într-un mod mult mai transparent
9
și eficient, decat în trecut. Odata ce EFSA i-a furnizat sfaturile știintifice, este rolul primordial al
Comisiei UE să decidă asupra modului în care va acționa. Guvernele țărilor membre UE și
Parlamentul European au acordat Comisiei autoritatea de a acționa direct, daca un risc este iminent.
Comisia poate, de exemplu, în anumite circumstante, să impună condiții pentru comercializarea de
alimente și furaje. Ea poate impune restricții, sau interdicții chiar, la comercializarea alimentelor sau
furajelor vizate într-un anumit context. Acestea și alte decizii operationale, sunt discutate cu statele
membre, în cadrul Comitetului Permanent pentru Lanțul Alimentar și Sănătatea Animală.

O prima reorganizare a EFSA a avut loc în anul 2011.Obiectivul acestei reorganizări a fost
acela de a optimiza utilizarea resurselor umane și financiare , în scopul sporirii performanțelor
instituționale și a eficienței activităților.

1.1 Structura și organizarea EFSA

1.1.1 Structura EFSA

EFSA se află în subordinea unui consiliu de administrație format din 15 membri, care
acționează în interes public și nu reprezintă niciun guvern, nicio organizație și niciun sector de
activitate.
Consiliul stabilește bugetul EFSA și aprobă programul său anual de lucru. Directorul executive
răspunde de aspectele operaționale și de gestionarea personalului. De asemenea, elaborează
programul anual de lucru, împreună cu Comisia Europeană, cu Parlamentul European și cu țările
UE. Forumul consultativ îi oferă asistență directorului executiv, în special în ceea ce privește
redactarea proiectului de program de lucru. Forumul este format din reprezentanți ai organismelor
naționale care răspund de evaluarea riscurilor în țările din UE. Include, de asemenea, observatori din
partea Norvegiei, Islandei, Elveției și Comisiei.

10
 1.1.2 Organizarea EFSA
În present EFSA este organizată în 5 departamente, a căror conducere este asigurată de directorul
executive . Cele 5 departamente din actuala structură a EFSA:
 Departamentul Comunicare;
 Departamentul Resurse și Asistență;
 Departamente științifice:
• Evaluarea riscurilor și asistența științifică;
• Evaluarea științifică a produselor reglementate;
• Strategie și coordonarea științifică;

1.1.2.1 Departamentul Comunicare

Departamentul de comunicare (COMMS) are un obiectiv precis și anume, comunicarea riscurilor .Comunicarea
riscurilo este considerate ca o parte central a activităților EFSA. Comunicarea riscurilor este un process complex,
bazat de fapt pe avizele științifice independente furnizate de grupurile științifice/grupurile de experți.Comunicarea
trebuie realizată de o manieră deschisă și transparentă astfel încât să întărească încrederea
consumatorilor.Domeniile vizate de activivitățile din cadrul departamentului sunt:
 Conceperea comunicatelor și relațiile cu media;
 Difuzarea comunicărilor/comunicatelor;

1.1.2.2 Departamentul Resurse și Asistență

Pentru îndeplinirea misiunilor și a obiectivelor propuse, EFSA beneficiază de un ansamblu de servicii

administrative și servicii de asistentă, reunite în ceea ce este cunoscut sub denumirea de Departament Resurse și
Asistența (RESU).Domeniile vizate de activitățile din cadrul departamentului sunt:
 Contabilitate;
 Servicii instituționale;
 Finanțe;
 Gestiunea capitalului uman( resurse umane) și a cunoștiințelor;
 Sisteme informatice (sisteme IT);
 Afaceri juridice și reglementări.
Cu cei aproape 500 de angajați și cu structura organizational prezentată, EFSA constitue una dintre cele mai
redutabile agenții descentralizate din Uniunea Europeană.

11
1.1.2.3 Departamentul,,Evaluarea riscurilor și asistența științifică’’ este cel mai complex deintre departamentele
științifice .Acest department desfășoară activități de evaluare a riscurilor associate unor domenii prioritare pentru sănătatea
publică și siguranța alimentelor, cum ar fi pericolele biologice, contaminanții chimici, sănătatea plantelor, sănătatea și
bunăstarea animalelor.Domeniile vizate de activitatea grupurilor științifice și a unitățilorde lucru din cadrul
departamentului sunt:

 Sănătatea și bunăstarea animal (grupul științific Animal Health and Animal Welfare-AHAW);
 Pericole biologice ( unitatea de lucru BIOCONTAM si DATA);
 Contaminanți (grupul științific CONTAM);
 Sănătatea plantelor( grupul științific PLH);
 Asistența metodologică a evaluării.

1.1.2.4 Departamentul Evaluarea ștințifică a produselor reglementate.Departamentul ,,Evaluarea ștințifică a produselor

reglementate‟‟(REPRO) susține activitățile legate de evaluarea substanțelor , produselor și noțiunilor utilizate pe lanțul
alimentar, având drept scop protearea sănătății publice, a sănătății animalelor, a sănătății plantelor și a mediului
înconjurător. Domeniile vizate de activitățile din cadrul deparamentului sunt:

 Alimentația/ nutriția animală( grupul științific FEEDAP);

 Nutriție(grupul științific NDA);
 Organisme modificate genetic (grupul științific GMO);
 Pesticide(grupurile științifice PRP și PRAPeR).

1.1.2.5 Departamentul Strategie și coordonare științifică.

Domeniile vizate de activitățile din cadrul departamentului sunt:

 Forumul consultative și cooperarea științifica ( unitatea de lucru AFSCO);

 Comitelul științific și riscurile emergente (Scientific Committee).

Ținând cont de activitățile din ce în ce mai numeroase pe care EFSA le desfașoara este foarte probabil ca în viitor
să intervină și alte modificări în ceea ce privește structura organizational și numărul de angajați.

12
 CAPITOLUL 2. Sistemului Rapid de Alertă în gestionarea riscurilor asociate
consumului de produse alimentare (SRAAF).
Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente şi Furaje – SRAAF, este un instrument prin care se realizează un schimb
de informaţii între Autorităţile Competente Centrale pentru alimente şi furaje din cadrul Statelor Membre în cazurile în
care s-a identificat un risc la nivelul Uniunii Europene pentru sănătatea publică şi au fost luate măsuri adecvate cum ar fi
reţinerea, retragerea, confiscarea sau respingerea produselor în cauză. În România, instituția statului responsabilă pentru
acest tip de activitate este Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor. În cazul în care,
inspectorii A.N.S.V.S.A. depistează alimente neconforme cu legislaţia în vigoare şi care pot prezenta un risc pentru
sănătatea publică, prin S.R.A.A.F. se comunică informaţiile necesare pentru retragerea, sechestrarea sau distrugerea
produselor periculoase de pe piaţă, de către membrii sistemului, din judeţele sau statele membre implicate în distribuţie. În
cazul unei suspiciuni de toxiinfecţie alimentară, diagnosticată în cadrul reţelei de sănătate publică nationale (spitale,
policlinici, dispensare), Direcţia de Sănătate Publică judeteana are obligaţia de a notifica Direcţia Sanitară Veterinară şi
pentru Siguranţa Alimentelor din acelaşi judeţ, prin intermediul Sistemului Rapid de Alertă pentru Alimente şi Furaje
(S.R.A.A.F.) pentru ca acestea să iniţieze ancheta epidemiologică în ceea ce priveşte alimentele incriminate, inspecţii la
operatorii cu activitate în domeniul alimentar şi să ia măsurile pentru controlul alimentelor. Ancheta epidemiologică
urmăreşte identificarea alimentelor suspicionate, condiţiile în care acestea au fost păstrate, preparate şi consumate.
D.S.V.S.A. stabileşte trasabilitatea produsului, identifică reţeaua de distribuţie, iar alimentele din lotul suspect sunt retrase
de la comercializare, până la finalizarea analizelor de laborator din probele recoltate din lotul respectiv.

Acest schimb rapid de informaţii permite Statelor Membre să:

 identifice imediat dacă sunt afectate de o problemă,
 ia măsurile adecvate, în acest fel asigurând acţiuni coerente şi simultane
 asigure siguranţa consumatorilor.
Legislația după care funcționează:
 Regulamentul CE nr. 178/2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de
instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței
produselor alimentare.
 Regulamentul CE nr. 16/2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a sistemului rapid de alertă pentru
alimente şi furaje.
 Ordinul MADR/ANSVSA/MS/ANPC nr. 772/68/859/442/2005 pentru aprobarea Normei privind sistemul rapid
de alertă pentru alimente şi furaje.

13
 2.1 Scopul ,membrii și competența SRAAF

2.1.1Scopul SRAAF:
 Prevenirea patrunderii pe piaţă sau asigurării retragerii de pe piaţă ori de la consumatorul final a
alimentelor care prezină un risc pentru sănătatea publică;
 Prevenirea pătrunderii în consumul animalelor a unor furaje care pot afecta indirect sănătatea publică;
 Prevenirea pătrunderii pe piaţă a oricărui material sau produs care vine ori poate să vină în contact cu alimentele
şi furajele şi poate să prezinte un risc pentru sănătatea publică;
 Informarea rapidă între autorităţile competente în domeniul siguranţei alimentelor, la cele trei niveluri, central,
judetean şi local, asupra pericolelor sau riscurilor cu privire la alimente şi la furajele care nu îndeplinesc cerinţele
impuse de legislaţia privind siguranţa alimentelor, astfel încât acestea pot să constituie un factor de risc în lanţul
alimentar pentru consumatori.
 Schimbul rapid de informaţii între Comisia Europeană şi A.N.S.V.S.A.

2.1.2 Membrii SRAAF:

 Comisia Europeană – DG SANTE,
 Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (EFSA),
 Autoritatea de Comerţ Liber European,
 EFTA – (Autoritatea de Supraveghere EFTA),
 Colaborare cu: sistemul de alertă al WHO – INFOSAN (International Food Safety Authorities Network)
– cuprinde contacte sau puncte focale la nivel naţional, în peste 160 de ţări membre, care primesc
informaţii de la WHO sub forma notificărilor INFOSAN despre probleme legate de siguranţa
alimentelor, pe care le diseminează apoi tuturor ministerelor relevante din respectiva ţară,
 STATELE MEMBRE.

14
 2.1.3 Competența SRAAF
Sistemul SRAAF cuprinde cele patru Autorităţi Centrale cu competenţe în domeniul siguranţei
alimentelor:
 Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor,
 Ministerul Sănătăţii,
 Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale,
 Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

2.2 Criteriile de bază pentru iniţierea unei activităţi specifice SRAAF

Criteriile de bază pentru iniţierea unei activităţi specifice SRAAF sunt cunoaşterea sau suspiciunea că:
 Un aliment prezintă sau poate prezenta un risc pentru sănătatea publică;
 Un produs furajer prezintă sau poate prezenta un risc pentru sănătatea publică, în cazul alimentelor
obţinute de la animale care au fost hrănite cu astfel de furaje;
 Orice material sau produs care vine ori poate să vină în contact cu alimentele şi furajele poate să prezinte
astfel un risc pentru sănătatea publică;
 Substanţe sau ingrediente interzise.

2.3 Măsuri luate în cazuri de urgență

În toate cazurile de urgenţă, în funcţie de gradul de risc, atunci când au fost identificate situaţii periculoase sau
potenţial periculoase pentru sănătatea publică cu privire la alimente şi furaje, autorităţile competente, în conformitate cu
legislaţia în vigoare, iau măsuri pentru:
 colectarea tuturor informaţiilor necesare de la toate părţile implicate;
 organizarea controalelor cu privire la siguranţa alimentelor şi furajelor;
 recoltarea de probe din alimentele şi furajele incriminate sau din fragmentele rămase din aceste produse alimentare
suspecte care fac obiectul controalelor;
 recoltarea de probe din orice material sau produs care vine ori poate să vină în contact cu alimentele şi furajele şi
poate să prezinte un risc pentru sănătatea publică;
 retragerea si sechestrarea alimentelor şi furajelor şi atenţionarea, după caz, a tuturor celor care le produc, le
depozitează, le transportă şi le valorifică;
 sechestrarea oricărui material sau produs care vine ori poate să vină în contact cu alimentele şi furajele şi poate să

15
 prezinte un risc pentru sănătatea publică;
 informarea, atunci când este necesar, în timp optim, a tuturor celor care pot fi expuşi pericolului;
 interzicerea, după caz, pentru o perioadă determinată, a circulaţiei produselor incriminate şi transmiterea de
instrucţiuni precise privind procedurile de manipulare şi depozitare;
 interzicerea punerii pe piaţă a produselor incriminate şi asigurarea că există indicaţii precise asupra pericolului pe
care îl prezintă, iar acestea sunt marcate corespunzător;
 organizarea şi luarea unor măsuri imediate pentru denaturarea şi distrugerea acestor produse alimentare în condiţii
de siguranţă

2.4.Confidenţialitate şi comunicare cu mass-media

În conformitate cu Art. 52 al Reg.(CE) nr. 178/2002 al Parlamentului Europen şi Consiliului care stabileşte
principiile generale şi cerinţele privind legislaţia în domeniul alimentelor, Autoritatea Europeană pentru Siguranţa
Alimentelor şi procedurile privind siguranţa alimentelor, Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente şi Furaje se supune
regulilor de confidenţialitate, textul articolului specificând faptul că membrii reţelei acestui sistem au obligaţia respectării
confidenţialităţii informaţiilor vehiculate prin intermediul său.
Comunicatele mass-media se dau de la nivel CENTRAL sau atunci când este cazul de la nivel local numai cu
acordul nivelului central.
Atunci când există motive suficiente pentru a considera că un aliment, furaj, material sau produs care vine ori
poate să vină în contact cu alimentele şi furajele poate implica un risc pentru sănătatea publică, depinzând de natura,
gravitatea şi extinderea riscului, autorităţile competente vor lua măsurile necesare pentru a informa publicul larg asupra
naturii riscului, identificând cât mai complet posibil factorul incriminat, riscul asociat şi măsurile care sunt luate sau
urmează a fi luate pentru a preveni, a reduce şi a elimina acel risc.
Când este cazul, publicul va avea acces la informaţia privind datele de identificare a factorului incriminat, natura riscului şi
măsurile.adoptate.

16
 CONCLUZIE

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor (EFSA) și Sistemul Rapid de Alertă în

gestionarea riscurilor asociate consumului de produse alimentare au avut o contribuție semnificativă
la progresul realizat în ceea ce privește soluționarea unor chestiuni esențiale pentru siguranța
alimentară, cum ar fi reducerea incidenței bacteriei Salmonella, limitarea expunerii la pesticide și
stabilirea unor niveluri sigure de reziduuri ale acestora, precum și evaluarea aditivilor din alimente
și din hrana animalelor. Activitățile lor asigură, de asemenea, faptul că consumatorii europeni pot
avea încredere că indicațiile nutriționale și de sănătate de pe etichetele produselor alimentare au o
bază științifică solidă. În ultimii zece ani, UE a continuat să dețină cel mai înalt nivel de siguranță a
alimentelor și de izolare eficientă a incidentelor legate de alimente, în ceea ce privește atât sănătatea
publică, cât și impactul economic.

Prin Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente şi Furaje se notifică situaţii privind alimente care
circulă în cadrul pieţei comune şi prezintă un risc pentru sănătatea publică. Se realizează astfel
transmiterea de informaţii pentru a aplica, în cel mai scurt timp, măsurile necesare pentru controlul
acestui risc.

Cooperarea în domeniul aspectelor legate de siguranța alimentelor s-a intensificat, în prezent

existând la nivelul întregii Europe rețele instituite pentru a face schimb de informații științifice și
pentru a coordona activități de comunicare în mod rapid, dacă acest lucru este necesar ca urmare a
unei situații de urgență de orice tip.

17
 Bibliografie
1) IONEL BONDOC., 2015. Tratat universitar.Bazele legislației sanitar veterinare și pentru siguranța
alimentelor . Editura „Ion Ionescu de la Brad”, Iași.
2) Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului European (EC) No 178/2002 din 28 ianuarie
2002
3) Regulamentul CE nr. 178/2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației
alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a
procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare.
4) Regulamentul CE nr. 16/2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a sistemului rapid de
alertă pentru alimente şi furaje.
5) Ordinul MADR/ANSVSA/MS/ANPC nr. 772/68/859/442/2005 pentru aprobarea Normei privind
sistemul rapid de alertă pentru alimente şi furaje.
6) http://www.efsa.europa.eu/en/aboutefsa
7) https://europa.eu/european-union/about-eu/agencies/efsa_ro
8) http://www.prefecturabacau.ro/portal/djs/download/_djs/analiza/2007-03-16-22.pdf
9) http://www.apc-romania.ro/ro/i-siguranta-consumatorilor-in-romania-ramane-un-
deziderat/NDAzLTA.html
10) http://www.ansvsa.ro/informatii-pentru-public/rasff-romania/
11) REGULAMENTUL (UE) 2017/228 AL COMISIEI din 9 februarie 2017
de modificare a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în
ceea ce privește denumirile și domeniile de competență ale grupurilor științifice ale Autorității
Europene pentru Siguranța Alimentară

18