Procesare cu radiaţii ionizante

Credeti că se comercializează
alimente iradiate?
Definiție
Iradierea alimentelor - un tratament fizic în care
produsele alimentare sunt expuse la radiaţii
ionizante, adică, radiaţii cu suficientă energie
pentru a expulza electronii din atomi şi a ioniza
moleculele
 Surse de radiații ionizante
 raze Gamma provenite din radionuclizi 60Co sau 137Cs;

 raze X produse de aparate care eliberează o energie

nominală (energie cuantică maximă) egală sau mai mică
de 5 MeV;

 fascicul de electroni produși de aparate care

eliberează o energie nominală (energie cuantică
maximă) egală sau mai mică de 10 MeV.
Caracteristicile radiațiilor ionizante
Istoric

 Radiațiile X au fost descoperite în anul 1895 de către

Rontgen;

 În anul 1896, a apărut prima publicație privind efectul

radiațiilor X asupra bacteriilor;

 În 1916 au fost procesate cu ajutorul radiațiilor

căpșunele
Istoric
 1920 - cercetătorii francezi au descoperit că iradierea poate fi
folosită pentru conservarea alimentelor;

 1963 – iradierea a fost aprobată de către FDA pentru controlul

insectelor în grâu și faină de grâu;

 1970 – NASA a adoptat tehnica, pentru sterilizarea cărnii

pentru hrana astronauților;

 1997- FDA aprobă folosirea radiațiilor pentru tratarea cărnii;

 2000 – USDA aprobă folosirea iradierii în tratarea ouălor,

semințelor și cărnii de vită;

 2005 – FDA aprobă iradierea crustaceelor

Istoric
Istoric
Astăzi, peste 40 țări au eliberat brevete pentru tratarea
a ~60 tipuri de alimente de la condimente, cereale,
fructe, legume, până la carne de pui dezosată, carne
roșie, fructe de mare, chiar produse prelucrate (carnați,
brănză)
 Procesarea cu radiații ionizante este o metodă încă
controversată deoarece se consideră că alimentele
astfel procesate devin radioactive, însă procesul nu
induce radioactivitate, indiferent de doza de iradiere, iar
produșii radiolitici formați prin iradiere sunt similari cu
produșii termolitici formați prin gătire.

 ”Iradierea nu induce radioactivitate în aliment așa cum

nici fructul expus la soare nu emite lumină”.
Interesul în tratarea alimentelor prin iradiere
crește ca urmare a:
 pierderilor masive de recolă prin infestare și contaminare;

 creșterii incidenței toxiinfecțiilor alimentare;

 mondializării – dezvoltarea comerțului cu produse
alimentare conduce la necesitatea unor standarde de
calitate a produselor și a unor măsuri de protecție a
ecosistemelor;

 restricționarea alternativelor: interdicția utilizării unor

fumiganți (ex. bromura de metil) pentru tratarea
cerealelor din silozuri.
REGLEMENTĂRI INTERNAȚIONALE

 În 1983 Comisia «Codex Alimentarius» a elaborat un

standard pentru alimentele iradiate, Codex General
Standard for Food Irradiation. Acesta s-a bazat pe
concluziile Joint Expert Committee on Food Irradiation
(experti WHO, FAO si IAEA) - “The irradiation of any food
commodity up to an overall average dose of 10 kGy
presents no toxicological hazards, requires no further
testing and introduces no special nutritional and
microbiological problems in food”
REGLEMENTĂRI INTERNAȚIONALE

 În 1997, o comisie similară de experți WHO, FAO și

IAEA, desființează și limita de 10 kGy - “Food irradiation
technology is safe to such a degree that as long as the
sensory qualities of food are retained and harmful
microorganisms are destroyed, the actual amount of
ionizing radiation applied is of secondary consideration”
REGLEMENTĂRI INTERNAȚIONALE

 ISO/CD 22810:2005, Food irradiation - Good processing

practices for the irradiation of foods intended for human
consumption (ISO/TC 34 Food products).

 La doza administrată se precizează: “on agreement

between irradiator operator and customer”.
LEGISLAȚIA UE ȘI ROMÂNEASCĂ
 Directiva cadru 1999/2/EC

- aspecte generale și aspecte tehnice;

- etichetarea alimentelor iradiate;
- condiții de autorizare a iradierii alimentelor.

 Directiva de implementare 1999/3/EC

- lista alimentelor și a ingredientelor alimentare care pot fi

tratate cu radiatii ionizante: “dried aromatic herbs, spices and
vegetable seasonings”
-nivel maxim al dozei totale medii de tratament: 10 kGy
LEGISLATIA UE SI ROMANEASCA

 NORME privind alimentele și ingredientele alimentare

tratate cu radiatii ionizante” aprobate prin Ordinul comun MSF
(855/23.11.2001), MAAP (98/4.03.2002) și CNCAN (90/14.03.2002) apărut în
MO-I, nr 281/25.04.2002

 Ordin privind aprobarea Listei cu alimentele și

ingredientele alimentare și dozele maxime la care acestea
pot fi tratate cu radiații ionizante, în vederea autorizării
introducerii lor pe piață – Ordin MSP 870/10.07.2006 apărut
în MO-I, nr 632/21.07.2006

 https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:l21117&from=RO
Procesarea cu radiații
Efectul radiațiilor ionizante asupra produselor alimentare
presupune interacțiunea dintre un electron și un atom din
materialul țintă, timp în care are loc un transfer de
energie.

Fiecare produs alimentar poate absorbi o doză specifică

de radiaţii. Energia absorbită depinde de masa,
densitatea vrac şi grosimea produsului.

Aplicarea unei doze excesive poate duce la deterioarea

alimentelor făcându-le inacceptabile pentru consum, în
timp ce o doză insuficientă nu va avea efectul dorit.
Modul de interacțiune al radiațiilor
Procesarea cu radiații
Nivelul de tratament primit de un produs alimentar - doza
de radiaţii- este definit ca fiind cantitatea de energie
absorbită în timpul expunerii.

Unitatea internaţională de tratament este gray (Gy) -

reprezintă un joule de energie absorbită pe kilogram de
produs iradiat,1Gy = 1J/kg

Terminologia calitativă utilizată pentru a descrie doza nu

este încă stabilită, dar în general, doza poate fi
caracterizata ca scăzută (< 3 kGy), medie (> 3 şi < 10
kGy) sau ridicată (> 10 kGy).
Echipament
 Sursa de radiatii;
 Camera de iradiere;
 Sistem de transport
 Produsele alimentare ambalate/neambalate sunt
direcționate spre o cameră de radiație
 Procesarea cu radiații
 De la sursa de radiații se emite un flux de electroni care
iradiază materialul, având loc și o absorbție a energiei
emise.

 Energia se absoarbe în produsul alimentar până la o doza

de 10KGy, iar asupra operatorului trebuie respectată doza
absorbită admisă de 5mGy.
Ambalajele plastice sunt sensibile la acțiunea
radiațiilor având loc modificări ale proprietăților cu
eliberarea compușilor chimici.

Polietilena este mai sensibilă. Poliesterul și sticla

sunt mai rezistente la acțiunea radiațiilor ionizante.

Atunci cândd acționează asupra unui material de

ambalaj metalic acestea nu induc radioactivitate.

Materialele celulozice suferă degradări prin

distrugerea legăturilor covalente ( până la
aproximativ 10 kGy)
 Alimentele tratate cu radiații trebuie sa aibă trecut pe
eticheta semnul radurei și să fie menționat „ tratat
cu...” sau iradiate
Factori care influențează eficiența
tratamentului
 doza de iradiere;

 gradul de maturitate al fructelor și legumelor;

 condițiiledin spațiile de depozitare (temperatura și

umiditatea relativă) după tratare;

 practicile pre și post recoltare;

 susceptibilitatea microorganismelor la acțiunea radiațiilor

ionizante.
 Mecanismul de inactivare al
microorganismelor
- deteriorarea bazelor azotate/pentozelor;

- ruperea legăturilor simple sau duble din

structura ADN-ului;

- încrucișări între bazele azotate sau între

ADN și proteine;

- încetinirea sau inhibarea biosintezei

ADN-ului ducând la mutații genetice;

- anomalii cromozomiale.
Radiosensibilitatea microorganismelor la
acțiunea radiațiilor ionizante este determinată de:
 aw - cu cât activitatea apei este mai mare cu atât
radiosensibilitatea este mai mare;

 temperatura și pH-ul mediului tratat;

 tipul de microorganism;

 numărul inițial de microorganisme;

 Stadiul de creștere;

 compoziția produsului;

 prezența sau absența oxigenului

Rezistența la radiații a unui agent patogen este
reprezentată de D – reducere decimală

D – cantitatea de energie radiantă necesară pentru a

inactiva 90% din populația microbiană dintr-un
eșantion
 datorită dimensiunilor mici, virusurile sunt mult mai
rezistente decât bacteriile patogene

 formele vegetative ale bacteriilor sunt mai sensibile decât

fungii, iar drojdiile sunt mult mai rezistente decât fungii
filamentoși
 Efectul radiațiilor asupra
macromoleculelor

 Acizi nucleici, datorită dimensiunii mari, sunt țintele principale

ale radicalilor liberi, generați de radiațiile Gamma;

 Glucidele - devin susceptibile la depolimerizare, îmbrunare,

formare de produși oxidativi;

 Apa - este favorizată radioliza apei cu formarea de trei

compuși intermediari foarte reactivi (radicali hidroxil, H+ și
electroni hidratici)
 Vitaminele – anumite vitamine (A, B12, C, E, K), în special
cele care au activitate antioxidantă sunt degradate când
iradierea se realizează în prezența oxigenului.

 Pierderile de vitamina C sunt relativ mici deoarece acidul

ascorbic este oxidat la acid dehidroascorbic, acid care
este la fel de activ ca vitamina C.
 Efectul radiațiilor asupra
macromoleculelor

 Enzimele sunt rezistente, chiar la doze de 50kGy.

Radiațiile în acest caz, se pretează la stabilizarea
preparatelor enzimatice;
 Efectul radiațiilor asupra
caracteristicilor senzoriale ale
produsului

 Caracteristici senzoriale - în funcție de doză, în urma

iradierii, apar modificări ale culorii, gustului, mirosului și
texturii;
Aplicații
DOZE UTILIZATE / SCOPURILE IRADIERII
 Doze < 1 kGy:
- inhibarea încolțirii (cartofi, ceapă, usturoi);
- întârzierea maturării/coacerii (fructe);
- dezinsecție (cereale);
- inactivarea paraziților/carantină (fructe).

 Doze 1-10 kGy:

- reducerea contaminării microbiene (condimente, legume, fructe
deshidratate, carne);
- eliminarea patogenilor (carne, praf de ouă).

 Doze > 10 kGy:

- control microbian (condimente);
- sterilizare - hrana pentru bolnavi imunodeficienți, soldați, cosmonauți
Procedeee de procesare cu radiatii
ionizante
 RADIOSTERILIZAREA – reducerea numărului sau
inactivarea microoroganismelor (10 – 50 kGy);

 RADICIDARE – diminuarea numărului de

microorgansime patogene nesporulate (2-8 kGy);

 RADURIZAREA – presupune creșterea perioadei de

conservare prin reducerea microorgansimelor,
formele vegetative (0.4-4 kGy);

 DEZINFESTAREA RADIANTĂ – distrugerea

insectelor (0.3-1 kGy).
Procedeee de procesare cu radiatii
ionizante

 INHIBAREA ÎNCOLȚIRII – produsele alimentare

vegetale depozitate pentru întârzierea creșterii (20 -
100kGy) sau pentru întârzierea coacerii la fructe ( 0.1 - 1
kGy);

 TRATAMENTUL PRODUSELOR PULVERULENTE –

doza este de 5 – 10 kGy;

 ACCELERAREA MATURĂRII UNOR FRUCTE 1.5 –

1.75 kGy
Procedeee de procesare cu radiații
ionizante

 REALIZAREA UNOR PROCESE FIZIOLOGICE –

ÎNTÂRZIEREA MATURĂRII - banane, mango;

 AMELIORAREA UNOR TEHNICI ALIMENTARE:

creșterea randamentului la presarea strugurilor sau
scurtarea duratei de preparare a alimentelor
Încolțire/ germinare
 Prelungirea termenului de
valabilitate
Căpșuni, roșii, mere, pere, banane – prelungirea termenului de
valabilitate depinde de toleranța la radiații a produsului
Dezinsecție
Iradierea ca tehnică de control a insectelor a fost aplicată
pentru prima dată în 1929, pentru trabucuri pentru a
controla Lasioderma serricorne, deși echipamentul cu
raze X utilizat s-a dovedit a fi inadecvat pentru prelucrarea
continuă
DETECTIA ALIMENTELOR IRADIATE
UE
Motivatie
- necesitatea ca teste de rutina sa determine cand un
produs a fost iradiat sau nu pentru a se putea controla piata.

Scopuri
- depistarea alimentelor iradiate care nu sunt etichetate
corespunzator;
- depistarea alimentelor neiradiate care sunt vandute ca
iradiate.

Rezultate scontate
- protectia consumatorilor si pastrarea/cresterea increderii
lor in piata alimentara
DETECȚIA ALIMENTELOR IRADIATE
în afara UE
 În afara UE nu exista decât preocupare științifică pentru
detecția alimentelor iradiate;

 În multe state din Asia, Africa și America Latină nu e

necesară nici măcar etichetarea alimentelor iradiate;

 În SUA, FDA a propus (04.04.2007) revizuirea

reglementarilor privind etichetarea alimentelor iradiate:
-etichetarea alimentelor iradiate este necesară numai
când iradierea cauzează schimbări în proprietățile
organoleptice, nutriționale sau funcționale ale produsului
- este permisă folosirea termenului de “pasteurizat”
pentru a descrie alimentele iradiate