Sunteți pe pagina 1din 175

Control fitosanitar

2C / 1S
Verificare
4 credite

Conf. dr. biolog Vasilica Barbu


UDJ Galati 2020-2021
8. Conţinuturi

8. 1 Curs Metode de predare Observaţii


Controlul fitosanitar – obiect și domeniu de aplicare  prelegerea, 2h
Măsuri, metode și mijloace folosite în protecția plantelor  expunerea cu 2h
Metodele folosite în controlul fitosanitar utilizarea 2h
Măsurile de carantină fitosanitară mijloacelor 2h
Măsurile agrofitotehnice de protecția plantelor audio-video 2h
Măsuri fizico-mecanice de protecția plantelor (videoproiector 2h
Măsuri biologice de protecția plantelor si prezentare 2h
Măsuri chimice de protecția plantelor Power-Point), 2h
Mijloace de combatere folosite în protecția plantelor  explicatia, 2h
Unelte, aparate, mașini și instalații folosite în protecția plantelor  conversatia, 2h
Aplicarea mijloacelor chimice  problematizarea 2h
Elaborarea prognozelor în combaterea integrată  brain-storming 2h
Măsurile de securitate aplicate în lucrările de protecția plantelor 4h
Bibliografie
 Suport de curs în format electronic (prezentare Power Point)
 Vasilica Barbu, 2018, Controlul fitosanitar – conditie pentru siguranta alimentelor, GUP, 156 pag.
8. 2 Seminar/laborator Metode de predare Observaţii
Procedura de prelevare a probelor de plante, produse vegetale si alte obiecte  prelegerea, 2h
Instructiuni privind modul de completare a procesului-verbal – fisa de inspectie fitosanitara  expunerea cu 2h
Modele de certificate fitosanitare sau de certificate fitosanitare pentru reexport oficiale, care utilizarea 2h
însoţesc plantele, produsele vegetale sau alte obiecte care provin din ţări terţe mijloacelor
Produse de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi audio-video 2h
silvicultură (videoproiector
Produse de uz fitosanitar interzise a fi utilizate pe teritoriul României si prezentare 2h
Metode de prelevare a probelor de plante şi produse vegetale în vederea efectuării analizelor de Power-Point), 2h
laborator pentru determinarea oficială a nivelului de reziduuri de pesticide  explicatia,
Nivelurile maxime de reziduuri de pesticide în plante şi produse vegetale  conversatia, 2h
Legislație națională
 OG nr. 136/2000 privind măsurile de protecţie împotriva introducerii şi răspândirii organismelor
de carantină dăunătoare plantelor sau produselor vegetale în România (cu norme metodologice
de aplicare în HG nr. 563/2007) revizuită și completată Legea nr. 165/2009 și prin HG nr.
810/2014
 Legea nr. 37/2006 privind organizarea activității de protecție a plantelor și carantină
fitosanitară modificată prin Legea nr. 93/2007
 Ordin nr. 33 /2010 pentru aprobarea listei punctelor de trecere a frontierei de stat în care este
organizat control fitosanitar
 ORDIN nr. 34/2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea controlului fitosanitar
la importul şi exportul seminţelor şi materialului săditor
 ORDIN nr. 1501 /2013 privind stabilirea procedurilor pentru efectuarea controalelor fitosanitare
 ORDIN nr. 309 /2014 privind lista codurilor de clasificare în nomenclatura Tarifului vamal
comun a plantelor, produselor vegetale şi altor obiecte care fac obiectul HG nr. 563/2007
 ORDIN nr. 1898 /2015 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Fitosanitare
 ORDIN nr. 1891 /2015 privind aprobarea tarifelor pentru efectuarea analizelor şi examenelor de
laborator în vederea depistării şi identificării organismelor dăunătoare şi fenomenelor de
fitotoxicitate la plante şi produse vegetale
 ORDIN nr. 1881/2015 privind stabilirea condiţiilor în vederea introducerii sau punerii în
circulaţie în România ori în anumite zone protejate din România, în scopuri experimentale sau
ştiinţifice a organismelor de carantină dăunătoare, plante, produse vegetale şi a altor obiecte
prevăzute în anexele nr. I-V la HG nr. 563/2007
http://www.madr.ro/ro/omologare-produse-de-protectie-a-plantelor/legislatie-
omologare-fitosanitar.html
LISTA PUNCTELOR DE TRECERE A FRONTIEREI DE STAT IN CARE
ESTE ORGANIZAT CONTROL FITOSANITAR
Nr. Judetul Inspectoratul de carantina Punct de lucru Telefon/fax Tipul Persoana de contact
crt fitosanitara vamala/adresa

1 Constanta Constanta Constanta Nord 0241/601943 P/ZL Marisoiu Mariana 0740.975.928


Cladirea PIF Dana 52-53, Schiopu Ion - 0723757316
jud.Constanta Constanta Sud 0241/602113
Agigea Mihet Ana – 0726.441.793
Vasile Marinela-0766.470.323
2 Iasi Iasi Sculeni 0232/295557 R Sandu Petronela - 0743169951
Gara Socola , jud.Iasi Zamfir Lucica - 0745071183
Sat Sculeni, com.Victoria Ochesanu Mariana - 0745045716
3 Ilfov Bucuresti Aeroport Henri 021/2041557 A Adam Vasile -0745027311
Sos.Bucuresti-Ploiesti km 16,5 Coanda Chirac Mariana - 0723460605
Nicolescu Mona - 0720069527
Sivu Cornel - 0721612620
4 Galati Galati Giurgiulesti 0236/448822 R Ion Mita - 0745174559
Str.Portului 56, Jud.Galati Cristian Viorica - 0744316203
Stan Mariana - 0723369283
5 Satu Mare Halmeu Halmeu 0261/773024 R Filip Ioan - 0740765196
Str. Garii nr.1, Jud. Satu Mare Geri Simona - 0751634577
Ardelean Marina – 0740.894.449
6 Suceava Dornesti-Siret Siret 0230/280434 R Josan Angela - 0745323582
Gara Dornesti, Loc.Dornesti Vasilache Carmen - 0730816281
Jud. Suceava Dandes Daniela - 0752163000
7 Timis Timisoara Moravita 0256/397252 R Balan Vasile - 0744768110
COMUNA MORAVITA – rutier, Contor Ilinca - 0751285013
Jud. Timis Strain Ilie - 0745045716
8 Vaslui Albita Albita 0235/482731 R Agavriloaiei Lidia - 0747888298
Loc. Risesti Jud.Vaslui Ciomaga Fraguta - 0765647343
Cretu Genoveva - 0769436822
9 Botosani Radauti-Prut Radauti-Prut 0231/622524 R Apostol Ovidiu - 0752600435
Com.Radauti Prut Danila Radu - 0763198608
Jud. Botosani
P – port; ZL – zona libera; A – aeroport ; R. - rutier
STRATEGIA ÎN DOMENIUL FITOSANITAR

Sănătatea plantelor este fundamentală pentru susținerea agriculturii, pentru


siguranța alimentelor și pentru protecția mediului.

Introducerea și stabilirea organismelor dăunătoare pe teritoriul României poate


determina:
• afectarea culturilor agricole;
• degradarea ecosistemelor naturale;
• creșterea cantităților de produse de protecție a plantelor utilizate, ceea ce
contravine directivelor europene privind utilizarea durabilă a acestora.

Mai mult, pentru un număr de boli și dăunători nu există tratamente curative


posibile.
OBIECTIVE

 asigurarea protecției fitosanitare a teritoriului României/UE prin prevenirea


introducerii, stabilirii și răspândirii organismelor de carantină dăunătoare plantelor,
produselor vegetale care sunt încă necunoscute în teritoriu;
 asigurarea utilizării unui material sănătos destinat plantării încă de la începutul
lanțului de producere pentru prevenirea răspândirii organismelor dăunătoare ;
 măsuri stricte de control pentru prevenirea răspândirii organismelor dăunătoare
care au (la acest moment) o distribuție limitată;
 monitorizarea produselor de protecție a plantelor și controlul acestora la
comercializare și utilizare;
 coordonarea, îndrumarea tehnică și controlul activității în domeniul omologării și
reomologării produselor de protecție a plantelor pentru a fi utilizate în România.
 asigurarea sănătății publice, siguranței alimentelor, a utilizatorilor și a mediului
înconjurător, prin implementarea programelor de monitorizare a reziduurilor de
pesticide din plante și din produsele vegetale ce provin din producția internă, de pe
piața intracomunitară sau destinate exportului;
Controlul fitosanitar - obiect și domeniu de aplicare

Protecția plantelor este domeniu al științei agricole care se ocupă de:


 cercetarea organismelor dăunătoare culturilor agricole,
 elaborarea metodelor și mijloacelor de protecție a plantelor împotriva bolilor,
dăunătorilor și buruienilor și a tehnologiilor de aplicare a acestora,
 elaborarea sistemelor de protecție integrată a plantelor (ecologic inofensive).

Definiții:

1. Control fitosanitar – controlul oficial al plantelor si produselor vegetale pentru


a verifica prezența sau absența organismelor dăunătoare și/sau pentru a asigura
respectarea reglementărilor fitosanitare.
2. Carantina fitosanitară – ansamblul de măsuri care vizează prevenirea
introducerii și/sau răspândirii organismelor de carantină sau combaterea
acestora.
3. Organism de carantină – organism dăunător cu importanță economică
potențială pentru o zonă amenințată, care nu este prezent în acea zonă sau care
este prezent cu o distribuție limitată și care face obiectul combaterii oficiale.
Definiții:

4. Organism dăunător – orice specie sau biotip de origine vegetală ori animală, sau
orice agent patogen care determină vătămări sau boli plantelor și produselor vegetale;
se consideră că un organism dăunător s-a stabilit într-o zonă dacă este cunoscută
existența lui acolo și dacă nu s-a luat nicio măsură oficială pentru eradicarea acestuia,
sau dacă măsura luată s-a dovedit a fi ineficientă, pentru o perioada de cel puțin 2 ani
consecutivi.
5. Certificat fitosanitar – document oficial, conform modelului prezentat de
Convenția internațională pentru protecția plantelor;
http://old.madr.ro/pages/fitosanitar/Nota-privind-procedura-de-eliberare-a-
Certificatului-Fitosanitar.pdf
6. Organe de carantină fitosanitară – Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
prin Agenția Națională Fitosanitară – autoritatea centrală în domeniul organizării și
funcționării carantinei fitosanitare.
Agenția Națională Fitosanitară (ANF) coordonează din punct de vedere tehnic:
 Laboratorul Central de Carantină Fitosanitară (LCCF)
 Direcțiile Fitosanitare Județene, respectiv a municipiului București.
LCCF este organul tehnic de carantină fitosanitară autorizat pentru diagnoza, prognoza
și avertizarea organismelor dăunătoare, care organizează și conduce controlul
fitosanitar vamal.
Definiții:

7. Pașaport fitosanitar – o etichetă oficială care dovedește că sunt respectate


dispozițiile cu privire la standardele sănătății plantelor.
 Este standardizat la nivel comunitar pentru diferite tipuri de plante sau produse
vegetale;
 Este elaborat și emis de către organismul oficial responsabil al unui stat
membru UE (ANF).
8. Pașaport fitosanitar de înlocuire – pașaport fitosanitar care poate fi înlocuit la o
dată ulterioară și în orice parte a UE, cu un alt pașaport fitosanitar, în următoarele
condiții:
 când transporturile de marfă sunt divizate sau combinate;
 la solicitarea unei persoane fizice sau juridice, producător sau nu;
 este elaborat de organismele oficiale responsabile din zona în care este
înregistrat solicitantul;
 numai dacă se garantează identitatea produsului respectiv și absența oricărui
risc de infectare de la momentul expedierii;
 să poarte o marcă specială și să includă datele producătorului original, iar dacă
s-a efectuat o schimbare în statutul fitosanitar, trebuie să includă datele
inspectorului fitosanitar responsabil de schimbarea respectivă.
Definiții:

9. Plante – plante vii, părți din plante vii, inclusiv semințe destinate însămânțării.
Parți din plante = fructe, în sensul botanic al termenului, legume, care nu au fost
conservate prin congelare, tuberculi, bulbi, rizomi, cormi, flori tăiate, ramuri de
frunze, pomi, culturi de țesut vegetal.
10. Produse vegetale – produse de origine vegetală neprelucrate sau care au
suferit o prelucrare simplă (congelare, uscare, vidare), astfel încât nu mai sunt
plante.
11. Zonă amenințată – zona în care condițiile sunt favorabile stabilirii unui
organism de carantină a cărui prezență va atrage pierderi economice importante.
12. Zona protejată – o zonă a UE în care:
 unul sau mai multe organisme de carantină care sunt stabilite în alte zone, nu
s-au stabilit încă sau nu sunt endemice, deși condițiile sunt favorabile.
 există un pericol de stabilire a unor organisme de carantină pentru unele
culturi existente, datatorită condițiilor favorabile.
13. Lot - număr de unități dintr-o singură marfă, identificabilă prin omogenitatea
compoziției și originii, care formează o parte a unui transport de marfă.
14. Transport de marfă – cantitate de bunuri însoțită de un singur document
fitosanitar solicitat pentru formalitățile fitosanitare. Poate fi compus din unul sau mai
multe loturi.
Controalele/inspecțiile fitosanitare

 Se efectuează la producător/cultivator, dar se pot efectua și în timpul


transportului sau depozitării;
 La producător se efectuează la numite intervale de timp, cel puțin o dată
pe an și cel puțin prin examinare vizuală;
 Pot fi ocazionale, aleatorii, în conformitate cu prevederile legale, fără nicio
discrimiare privind originea plantelor și vizează: plantele și produsele
vegetale cultivate, depozitate, transportate sau oferite spre vânzare,
precum și spațiile cumpărătorilor (en-gros), deci în orice etapă a lanțului
de producție sau comercializare.
 Orice producător care este înregistrat cu număr în registru oficial are
obligația de a anunța imediat organismele oficiale responsabile cu privire
la orice apariție neobișnuită de organisme dăunătoare, simptome sau
orice anomalii ale plantelor cultivate.
Controalele/inspecțiile fitosanitare

 Stabilesc dacă transportul de marfă sau lotul este însoțit de documentele


solicitate – controale documentare
 Verifică dacă transportul sau lotul este format sau conține plantele,
produsele vegetale declarate în documente – control de identitate
 Stabilesc dacă transportul în totalitate sau lotul de marfă prin probe
reprezentative, chiar și mijlocul de transport sau ambalajele, sunt în
conformitate cu cerințele stabilite de prevederile legale fitosanitare –
controale fitosanitare.
 Se realizează contra unor taxe (tarife fitosanitare) încasate de
organismele oficiale responsabile.
 În situația apariției reale sau suspectate a organismului dăunător,
România poate beneficia din partea Comunitatii Europene de o
contribuție financiară pentru combaterea fitosanitară (măsuri de
combatere, eradicare sau izolare).
 Cumpărătorii de plante, produse vegetale, ca utilizatori finali sunt
obligați să păstreze pașapoartele fitosanitare timp de cel puțin un an și
să introducă referințele lor în registrele firmei.
Pașaportul fitosanitar asigură :

 Libera circulație a plantelor;


 Interzicerea circulației organismelor de carantină.

Domeniu de aplicare:

 Plantele, produsele vegetale și alte obiecte menționate în Anexa V din


H.G. nr. 563/2007, dacă sunt originare din România/UE trebuie supuse
controlului fitosanitar, în vederea eliberării pașaportului fitosanitar, de
preferat la locul de producție, înainte de a circula pe teritoriul
României/CE, respectiv în țara de origine/expeditoare, dacă sunt
originare din afara UE.
Pașaportul fitosanitar este atașat la produsele vegetale, la ambalajele lor
sau la vehiculele care le transportă.
Nu este necesar în cazul circulației cantităților mici de plante, produse
vegetale sau alte obiecte în cazul în care ele sunt destinate utilizării de
către proprietar sau destinatar în scopuri neindustriale și necomerciale sau
pentru consum propriu, cu condiția să nu existe niciun risc de răspândire a
organismelor dăunătoare.
 Conform cu art. 1 alin. (4) din O.M. 583/2007, pentru plantele certificate:
 tuberculii de Solanum tuberosum destinați plantării,
 Semințele de Helianthus annuus, Lycopersicon lycopersicum, Phaseolus spp.,
Medicago sativa și
 plantele din genurile Cydonia, Malus, Prunus, Pyrus, Vitis si Fragaria destinate
plantării

pașaportul fitosanitar este reprezentat prin eticheta oficială cu mențiunea


"pașaport fitosanitar CE„ emis de Laboratorul Central pentru Calitatea
Semințelor și Materialului Săditor. Obligatoriu se indică numărul de
înregistrare al unității controlate.
 Atunci când plantele nu sunt certificate, pașaportul fitosanitar este
eliberat de către inspectorii fitosanitari din cadrul unităților fitosanitare
județene și a municipiului București.
Mod de aplicare a pașaportului fitosanitar:

Pașaportul fitosanitar se aplică, în principal, pe unitatea de ambalaj, astfel:


- pentru materialul săditor pomicol se aplică individual sau pe snop;
- la cartoful de sămânță se aplică pe fiecare sac;
- pentru celelalte plante, produse vegetale, acesta se aplică pe: snop, lot
întreg, pe lădițe, sau pe întreg transportul astfel încât gestionarea
pașaportului fitosanitar să fie cât mai exactă.

Etichetele pașaport vor fi imprimate de Unitățile fitosanitare și/sau de


Inspectoratele de Carantină Fitosanitară Vamală (ICFV), din fișierul furnizat
de către ANF prin soft-ul Fitoexpert.

Dacă unitatea înregistrată (producător, depozit, importator) intenționează să


expedieze o plantă sau un produs vegetal într-o zonă protejată, va trebui să
depună la Unitatea Fitosanitară, o cerere pentru eliberarea pașaportului
fitosanitar. Pe pașaport va fi indicat codul pentru zona protejată.
ANEXA X

Cerere de eliberare a pașaportului fitosanitar

Codul:
Unitatea:
Persoana responsabilă:
Număr de înregistrare:
Solicit eliberarea următoarelor pașapoarte fitosanitare:
Codul procesului-verbal al inspecției din data:
□ Pașaport inițial □ Pașaport de înlocuire

Plante Eticheta Eticheta cu Cantitate Nr. Cantitate


Destinația
(gen sau specie) autoadezivă ataș (Kg/nr.buc) etichete totală
(județ/stat membru UE)
pe o etichetă

Data cererii: .........................................................................................

Numele și semnătura conducătorului unității:.............................................


Eliberarea pașaportului fitosanitar de către Unitatea Fitosanitară:

Data eliberării: Inspector fitosanitar


Nume prenume
Conformitate eliberare față de cerere: Da/NU* Semnatura
*se vor preciza diferențele și motivele
Inspectorate de Carantină Fitosanitară Vamală (ICFV)

ATRIBUȚII

• controlul documentelor specifice necesare importului, exportului sau


tranzitului de plante și produse vegetale, semințe și material săditor;
• eliberarea certificatului fitosanitar în cazul exporturilor;
• eliberarea pașaportului fitosanitar (în cazul plantelor și produselor vegetale
importate care se regăsesc în Anexa nr. V , partea A la HG nr. 563/2007).
• controlul fitosanitar al plantelor, produselor vegetale și/sau alte obiecte
importate, prevăzute în anexa nr. V partea B (care nu sunt originare din
UE) din HG 563/2007, al ambalajelor acestora și al mijloacelor de
transport (dacă este necesar) în ceea ce privește organismele dăunatoare
susceptibile de a fi introduse;
• prelevarea probelor, în conformitate cu procedurile legale în vigoare;
• întocmirea și transmiterea procesului verbal – fișa de inspecție fitosanitară
la import cu mențiunea "liber import"; în caz contrar, transportul va fi
blocat în vamă;
Inspectorate de Carantină Fitosanitară Vamală

ATRIBUȚII

• aplicarea măsurilor oficiale prevăzute de legislația în vigoare, atunci când


nu sunt respectate exigențele fitosanitare;
• stabilirea riscului de diseminare a organismelor de carantină în cazul
mărfurilor de origine vegetală tranzitate;
• aplicarea tarifelor fitosanitare stabilite în anexa nr. VIII la HG nr 563/2007,
pentru efectuarea controalelor documentare, de identitate și fitosanitare la
plantele, produsele vegetale și alte obiecte;
• când controlul fitosanitar nu poate fi efectuat în punctul de control pentru
trecerea frontierei de stat, acesta se va face la descărcare concomitent cu
vămuirea. Pe documentele care însoțesc transportul se va scrie "control
fitosanitar la descărcare".
Inspectorate de Carantină Fitosanitară Vamală reglementează
importul și tranzitul de:

• exemplare ale speciilor de plante prevăzute în anexele Regulamentului


Consiliului (CE) nr. 338/97 privind protecția speciilor faunei și florei
sălbatice prin controlul comerțului cu acestea, conform legislației
specifice în vigoare;

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:32010R0709

• plante și produse vegetale care conțin sau constau în organisme


modificate genetic ori o combinație de asemenea organisme.
Măsuri, metode și mijloace folosite în protecția plantelor

Măsurile de protecția plantelor :


• Măsuri de evidență, dinamică și prognoză dăunătorilor și agenților
patogeni;
• Măsuri de carantină fitosanitară;
• Măsuri agrofitotehnice;
• Măsuri fizico-mecanice;
• Măsuri biologice;
• Măsuri chimice.

Pentru aplicarea uneia sau alteia din măsurile de protecția plantelor există
mai multe metode de aplicare care tind să se îmbunătățească sau sunt
înlocuite cu altele mai performante sau mai precise.

Aplicarea măsurilor de protecție a plantelor necesită mijloace materiale


indispensabile: instrumente, unelte, echipamente, mașini, reactivi, produse
chimice pentru prevenirea sau combaterea dăunătorilor și agențților
patogeni.
Caracterul măsurilor de protecția plantelor

Măsurile de protecția plantelor pot avea caracter preventiv sau curativ.

O măsură terapeutică vegetală are un caracter preventiv sau profilactic, atât


timp cât prin aceasta se împiedică vătămarea unei plante sau unei culturi în
ansamblu. Deci se aplică înainte ca planta să fi fost atacată.

Profilaxia se poate realiza prin două modalități:

 Distrugerea dăunătorului sau agentului patogen înainte de a fi produs o


acțiune vătămătoare, chiar redusă, asupra plantei sau culturii;

 Punerea dăunătorului sau agentului patogen în imposibilitate de a produce


vătămări plantei sau culturii, fără însă a-l distruge.

O măsură terapeutică vegetală are caracter curativ când dăunătorul sau


agentul patogen este distrus sau îndepărtat, iar vătămările și pagubele sunt
limitate la stadiul ajuns în momentul aplicării tratamentului.

Măsurile de protecția plantelor aplicate împotriva agenților patogeni au un


pronuntat caracter preventiv, în timp ce măsurile aplicate împotriva
dăunătorilor au de obicei caracter curativ.
Evidența dăunătorilor și agenților patogeni

Activitatea sistematică de protecția plantelor presupune evidența


dăunătorilor și agenților patogeni specifici plantelor cultivate din zonă,
urmărirea dinamicii lor și elaborarea unei prognoze reale, pe perioade mai
scurte sau mai lungi.

Evidența urmărește identificarea tuturor dăunătorilor și agenților patogeni,


determinarea ariei lor de răspândire, cunoașterea ciclurilor de dezvoltare
particulare, a numărului și tipului organismelor gazdă posibile, determinarea
densității și gradului de infecție.

Dinamica urmărește procesul de creștere sau descreștere în timp a


populațiilor de agenți patogeni sau de dăunători, în perimetrul ariei de
răspândire și a potențialului lor vătămător.

Prognoza urmărește stabilirea cu precizie relativă a apariției dăunătorilor și


agenților patogeni într-o perioadă viitoare și pe un teritoriu dat. În funcție
de aceasta se poate indica momentul optim de aplicare a tratamentelor,
operație cunoscută sub numele de avertizare.
Evidența dăunătorilor și agenților patogeni

Prognoza se poate face chiar și cu câțiva ani înainte, pe când avertizarea


se poate realiza pentru o perioadă scurtă, cu câteva zile înainte de
invazie/infecție, după biologia agentului patogen sau a dăunătorului.

În elaborarea prognozelor ajută:

 Cunoașterea temperaturii și umidității care condiționează apariția și


dezvoltarea dăunătorilor și agenților patogeni, precum și intensitatea
atacului. În general dăunătorii preferă uscăciunea și căldura, iar agenții
patogeni –umiditatea și căldura. Deci, aspectele meteorologice ale zonei
geografice sunt extrem de utile.

 Cunoașterea datelor fenologice ale plantelor cultivate sau spontane care


sunt legate de biologia dăunătorului sau de fazele de dezvoltare ale bolii.
Astfel se poate stabili un calendar biofenologic pentru fiecare dăunător
sau agent patogen.

Aceste informații necesare pentru alcătuirea prognozelor sunt furnizate de


controalele fitosanitare regulate ale culturilor.

www.bayercropscience.ro/img/catalog/catalog_2013.pdf
Controlul fitosanitar al culturilor

Controlul fitosanitar cu caracter general: se execută periodic în teritoriu


după un plan de acțiuni de protecția plantelor, în funcție de biologia
dăunătorilor și agenților patogeni cunoscuți în teritoriu sau bănuiți că ar
putea exista, indiferent de potențialul lor de vătămare din perioada de
control.

Controlul fitosanitar cu caracter special este controlul neprevăzut în planul


anual de acțiuni și este declanșat datorită semnalării în teritoriu a unui nou
dăunător sau agent patogen periculos, a cărui arie trebuie urgent stabilită
pentru a se lua măsurile de combatere sau carantină.
Controlul fitosanitar trebuie să urmărească:

• Identificarea tuturor dăunătorilor și agenților patogeni din teritoriu și


stabilirea ariei de răspândire;

• Densitatea unui dăunător – numărul de insecte pe unitatea de suprafață


(m2) sau pe plantă, prin media aritmetică a cât mai multor probe.
• Capacitatea de vătămare – cantitatea de plante gazdă distruse în
unitatea de timp. Este o măsură asupra gravității atacului.
• Frecvența atacului – procentul de plante atacate din numărul total de
plante din proba examinată într-o cultură. Media frecvențelor pentru
probele examinate reprezintă frecvența pentru suprafața controlată.
Poate fi exprimat și prin puncte 1-5 (1 reprezintă 1-20% plante atacate,
2 = 20-40% plante atacate, etc.).
• Intensitatea atacului – gradul de vătămare al plantei. Se examinează
plantele din 1m2 se exprimă în puncte (note):
0 = plante sănătoase,
1 = plante care au 25% frunze sau fructe atacate,
2 = plantele care au frunze sau fructe atacate în proporție de până la 50%,
3 = plantele care au frunze sau fructe atacate în proporție de până la 75%,
4 = când atacul a cuprins planta în întregime.
Nr. plante analizate pe Nr. plante atacate % de atac pe fiecare
categorii de (n) plantă
agent/dăunător (N)
15 făinare 0 0
14 rugină 12 3
16 mălură 10 10
20 corn 7 25
15 mană 5 50
25 putrezire 4 75
50 atac larve insecte 2 100
TOTAL: 155 (N) TOTAL: 40 (n) -
Tehnica controlului fitosanitar și metodele folosite:

Controlul sumar examinează:

• însușirile solului cu importanță pentru biologia dăunătorului sau


agentului patogen;

• uniformitatea culturii, plantației; când cultura nu e uniformă, fiecare


porțiune este caracterizată separat, ca și când ar fi o cultură aparte;

• aprecierea sumară a stării fitosanitare a culturii sau plantației


(eventualele atacuri în vetre sau în masă). Când există vetre de infecție
sau infestare se evaluează separat suprafața lor.
Controlul amănunțit (propriu-zis):

• se realizează pe loc sau prin ridicarea de probe: mănunchiuri de


plante, o plantă sau părți din plante (din pomii fructiferi de ex.);

• dacă atacul se manifestă la exterior, se examinează: florile, frunzele,


ramurile, fructele, etc.;

• dacă atacul este intern, se prelevează secțiuni ce se vor analiza


microscopic în laborator;

• dăunătorii se culeg cu mâna sau cu plase entomologice, între orele


17-19, prin mișcări de cosire pe plan orizontal de 180°, pe suprafața
plantelor, în ritmul: pas – mișcare stânga-dreapta – pas și repetare.
Ca unitate de măsură pentru aprecierea densității dăunătorilor se
evaluează numărul de insecte culese după 50 de mișcări;

• dacă dăunătorii au o parte din ciclul de viață în sol, se fac sondaje.


Dimensiunile unei probe sunt 0,25m2 (0,5 x 0,5m) ca suprafață și
30-50 cm adâncime.
Tehnica controlului fitosanitar și metodele folosite:

În funcție de specificul plantației, se folosește una din


următoarele metode:

• Metoda în șah: cultura este parcursă în așa fel încât opririle


pentru examinarea și prelevarea probelor au aspectul unei
table de șah;

• Metoda în zig-zag: în special pe parcele mai mult lungi


decât late (lațime sub 100m) care se parcurg în zig-zag cu
schimbarea unghiului la distanțe aproximativ egale;

• Metoda diagonală: când lațimea parcelei controlate este


între 100-200m, se străbate în diagonală și se prelevează
probe la distanțe aproximativ egale;

• Metoda dublei diagonale: când parcela este de formă


aproximativ patrată cu latura > 200m, se parcurg ambele
diagonale ale terenului.
Controlului fitosanitar și metodele folosite:

• Numărul probelor controlate sau ridicate depinde de mărimea suprafeței,


de planta cultivată și de tipul dăunătorului sau agentului patogen.

• Pe formularul de control trebuie trecut obligatoriu: data, cultura


controlată, locul, densitatea, frecvența (pentru insecte și alți dăunători
animali), data apariției, frecvența și intensitatea (pentru agenții patogeni).

• Pentru aprecierea gradului de îmburuienare a unei culturi se calculează


densitatea buruienilor: se dau note de la 0 – 4 :
• 1- exemplare izolate,
• 2- slab răspândite,
• 3- destul de des răspândite, dar predomină planta de cultură,
• 4- buruienile predomină, înăbușă planta cultivată.
Pentru aprecierea gradului de îmburuienare se folosesc următoarele metode:

1. Metoda evaluării vizuale prin parcurgerea ambelor diagonale și notarea


de la 1-4 pentru fiecare specie de buruieni în parte și apoi nota generală
medie pentru întreaga cultură.

2. Metoda gravimetrică (potrivită pentru câmpuri experimentale):

• După evaluarea vizuală se aleg din lan zonele cu îmburuienare medie,


• Folosind o ramă pătrată cu latura de 0,5m se numără repetat plantele
cultivate și buruienile din suprafațe de 0,25m2 din zonele alese,
• Se taie buruienile de la colet, se sortează și se usucă și se cântăresc,
calculându-se greutatea buruienilor pe specii, la ha.
• Sporirea preciziei se face prin creșterea numărului de probe analizate sau
prin evaluarea repetată a unor suprafețe mai mari.

3. Metoda cantitativ-numerică:

• Se procedează ca mai sus, se calculează gradul de îmburuienare prin


raportul procentual al buruienilor față de numărul plantelor cultivate.
Planul de control fitosanitar

• Se bazează pe datele anterioare privind evidența și dinamica dăunătorilor


și agenților patogeni de pe teritoriul respectiv,
• Trebuie să conțină zonele în care trebuie executat controlul (suprafețe, %),
• Trebuie să stabilească momentele controalelor și periodicitatea lor, în
funcție de biologia dăunătorilor sau agenților patogeni,
• Numește personalul tehnic și auxiliar răspunzător de efectuarea controlului,
precum și data și durata instruirii acestuia,
• Stabilește fondurile necesare și mijloacele (documente, unelte, recipienți
de recoltare, lupe, rame, etc.)
Controlul fitosanitar se realizează în funcție de cultura de bază:
• Legumele se cultivă pe suprafețe relativ mici și controlul fitosanitar se
face la 5 zile în cursul perioadei de vegetație;
• Viile, livezile se controlează săptămânal, prin metoda suveică (2 rânduri
în stânga – două în dreapta și apoi următorul lot de 4 rânduri;
• Serele sau pepinierele se controlează de cel puțin 3 ori pe an, în lunile
noiembrie, februarie și iulie-august, iar controlul implică și zona de
≈0,5km din jurul acestora. În pepinierele pomicole se mai practică un
control fitosanitar în perioadele comercializării materialului săditor
(octombrie-noiembrie sau martie-aprilie). În pepinierele viticole butașii
se cercetează din 3 în 3 rânduri.
Controlul fitosanitar al faunei și florei din sol vătămătoare culturilor :
• Cercetarea se face prin sondaje, pentru identificarea speciilor, a
raportului numeric dintre ele, a dinamicii lor în funcție de condițiile
pedoclimatice.
• Se realizează în special toamna și primăvara, pe terenurile unde
urmează însămânțarea (plantarea).
• Se recoltează probe de sol de 30-50 cm adâncime și 0,25m² care se
vor cerceta în straturi de câte 10 cm fărâmițându-se cu mâna pe o
bucată de pânză sau carton.
• Materialul biologic se sortează, fiecare strat va avea câte un recipient
corespunzător pentru fiecare specie identificată și etichetat corect.
• Determinarea precisă se face în laborator unde se completează și fișa
de sondaj.
Controlul fitosanitar pentru determinarea semințelor de buruieni din sol :

• Se recoltează probe de sol de 30-50 cm adâncime și 0,25m² care se vor


cerceta în straturi de câte 10 cm fărâmițându-se pe o bucată carton.
• Probele de sol se spală pe o sită cu ochiuri de 0,25mm, iar din materialul
rămas pe sită și uscat se aleg semințele.
• Semințele ușoare se aleg prin spălarea probelor cu soluție de ZnCl2 (clorură
de zinc) 70% în apă distilată (particulele de sol, nisip se depun, iar
semințele plutesc și se separă mai ușor).
• Materialul biologic se sortează, fiecare strat va avea câte un recipient
corespunzator etichetat pentru fiecare specie identificată.
• Determinarea precisă se face în laborator unde se completează și fișa de
sondaj și se determină numărul semințelor din fiecare specie /m² sau ha.
Controlul fitosanitar pentru determinarea populației murine (șoareci,
hârciogi, popândăi) din sol :
• Determinarea densității galeriilor se execută în perioadele: 15 sept.-15 oct.,
15 febr. -15 martie, 10-20 iulie.
• Se numără galeriile pe fâșii de evidență cu lățimea de 2m și lungimea
terenului de controlat.
• Fâșiile de evidență controlate nu trebuie să fie la distanțe mai mari de 150-
200m una de alta.
• Se raportează media galeriilor / ha.
• Determinarea populației vii de rozătoare: seara se închid (se astupă) cu
pământ galeriile din fâșiile de evidență și se numără galeriile găsite
deschise a doua zi dimineața și se raportează la ha.
Controlul fitosanitar al produselor depozitate
După natura vegetalelor și după spațiul de depozitare:
1.Magaziile și silozurile de cereale
• Se examinează atent pereții, tavanele, podelele pentru depistarea
crăpăturilor, fisurilor.
• Se recoltează probe de semințe de cereale, se întind în strat subțire și se
examinează vizual și cu lupa (identificarea unor insecte). Forma vizibilă de
infestare, în care dăunătorii aflați în orice stadiu de devoltare se pot
descoperi cu ochiul liber sau când semințele prezintă semne vizibile de atac
(înțepăturii, orificii, rosături etc.)
• Pentru stabilirea infestării ascunse se pot aplica diferite metode:
 proba de laborator se ține timp de 2-3 ore la temperatura de 18-
20°C pentru a provoca mobilitatea dăunătorilor și descoperirea lor
cu mai multă ușurință.
 secționarea boabelor pe lungime cu un bisturiu după macerarea lor
cu apa caldă,
 colorarea lor pentru identificarea ouălor sau a adulților unor
nevertebrate,
 preparate microscopice din făinurile rezultate din cariopsele
respective pentru identificarea unor microorganisme epifite,
contaminante,
 metoda radiografică cu raze X (semințele infestate apar negre, cele
sănătoase au culoare deschisă).
Toți dăunătorii găsiți la analiză se separă pe specii, pe exemplare vii și
moarte, iar rezultatul se exprimă numeric la 1 Kg din proba analizată
sau prin numărul de exemplare raportat la cantitatea analizată.
• Determinarea atacului produs de ploșnițele cerealelor (Eurygaster spp.,
Aelia spp.). Pe sămânță, în stare uscată atacul se recunoaște prin
prezența unui punct negru în centru unei zone de decolorare (halou de
culoare gălbuie).
• Determinarea atacului produs semințelor de grâu de către nematodul
Anguina tritici sin. Tylenchus tritici - aspect macroscopic: semințele
infestate cu larvele acestui nematod sunt de culoare brun-închis și se pot
confunda, cu semințele atacate de mălură sau cu cele arse; în general
sunt mai mici decât semințele sănătoase și deformate (mai scurte și mai
bombate sau mai subțiri și mai lungi), sunt tari la pipăit și prezintă
frecvent o extremitate sub formă de cioc. Endospermul seminței este
transformat într-o masă cu aspect făinos, albă, formată din viermișori mici
care nu se disting cu ochiul liber.
• Determinarea formei ascunse de infestare a cerealelor cu Sitophylus spp.
și Sitotroga cerealella: metoda colorării cu fuxină. Metoda constă în
tratarea semințelor cu fuxină acidă care colorează în roșu aprins orificiile
prin care insecta și-a introdus ouăle în sămânță.
Controlul fitosanitar al produselor depozitate
După natura vegetalelor și după spațiul de depozitare:
2. Depozite de fructe și legume se controlează de la intrarea în depozit până
la comercializare
Păstrate în lăzi Păstrate vrac
Număr lăzi Lăzi controlate Cantitate (kg) controlat
Până la 10 toate Până la 100 15%
10-100 15% 100-500 5%
100-200 10% 1000-5000 2%
200-500 5% 5000-10000 1%

• Dacă numărul de lăzi este mai mare de 500 se împart în loturi de 500, iar
la fiecare lot se controlează 5%, din fiecare ladă se controlează 25% din
conținut; produsele depreciate se prelevează ca probe pentru control de
laborator.
• Cantitățile mai mari de 10000 kg se împart în loturi de 10000 kg
Controlul fitosanitar al produselor depozitate
După natura vegetalelor și după spațiul de depozitare:
3. Depozite de tuberculi și rădăcinoase se controlează de la intrarea în
depozit până primăvara.
• La fiecare 10 tone se prelevează probe de 10 tuberculi sau rădăcinoase,
în două repetiții, din locuri diferite.
• Probele se examinează vizual, apoi un 1/4 din probă se secționează și se
examinează microscopic. Prezența bolii se exprimă procentual.
• Dacă se observă aburi în jurul clădirii silozului înseamnă că există risc de
încingere (microorganisme patogene, producătoare de micotoxine
periculoase)
Fazele succesive ale bolilor infecţioase

Procesul de patogeneza se derulează în mai multe etape succesive:


contaminarea, infecția, incubația şi manifestarea bolii.
1. Contaminarea. Constă în intrarea în contact între planta gazdă şi
agentul patogen.
2. Infecţia. Aceasta presupune stabilirea unor relații intime între agentul
patogen şi planta gazdă, moment în care patogenul pătrunde în planta pe
care o infectează. Pătrunderea în interiorul plantelor se realizează:
• prin intermediul deschiderilor naturale: stomate, lenticele. În acest mod,
infecția este realizată de majoritatea bacteriilor şi de unele ciuperci
(mane).
• prin intermediul unor vectori (ex.
virusurile introduse de insecte,
nematozi, acarieni);
• prin contactul între plante (în special la
plantele care prezintă formațiuni fragile
- perişori) - virusurile;
• prin străpungere directă a barierelor
naturale (majoritatea ciupercilor).
Aceasta străpungere se realizează prin:
a. străpungerea directă de către filamente
de infecție (Botrytis cinerea);
b. ciuperca formează un apresoriu din
care porneşte un filament ce străbate
barierele naturale (Venturia pirina –
rapănul părului).
c. prin deschideri accidentale cauzate de
lovituri mecanice (grindina), înțepături
de insecte, atacul altor ciuperci
(Monilinia fructigena);
d. prin intermediul lemnului mortificat.
Fazele succesive ale bolilor infecţioase
Procesul de patogeneză se derulează în mai multe etape succesive:
contaminarea, infecția, incubația şi manifestarea bolii.
3. Incubaţia. Aceasta durează din momentul infecției până la apariția
primelor simptome. În această perioadă ciuperca creşte, se dezvoltă,
virusurile şi bacteriile se multiplică fiind invadate porțiuni noi.
Durata de incubație este foarte variată în funcție de natura agentului
patogen, de starea plantelor gazdă, de condițiile de mediu; luni (în cazul
virusurilor) sau câteva zile - la majoritatea ciupercilor. La temperatura 19-
26°C, la Plasmopara viticola incubația durează 4 zile, iar la 10°C - 18 zile.
În timpul incubației, circulația patogenului în interior se face astfel:
- virusurile circulă prin plasmodesme şi prin intermediul vaselor
conducătoare (floem şi xilem);
- bacteriile circulă prin spațiile intercelulare dar şi prin floem;
- la ciuperci circulația este mai complexă pentru că ele prezintă mai multe
posibilități de dezvoltare:
a.ectoparazit - la exteriorul organului afectat - Uncinula necator;
b.endoparazit - în interiorul țesuturilor, intercelular, hrănindu-se prin haustori
sau osmoză directă (Plasmopara viticola);
c.ectoendoparazite - şi la exteriorul şi în interiorul țesutului parazitat -
Leveilulla taurica).
Uncinula necator
4. Manifestarea bolii. De la sfârşitul incubației (apariția primelor
simptome) până la dispariția organului parazitat sau chiar moartea plantelor.
Modul de manifestare a bolii depinde de:
- virulența agenților patogeni;
- rezistența sau toleranța plantei gazdă;
- acțiunea factorilor de mediu.
Simptomele pot fi împărțite în trei categorii:
a. incipiente, sunt primele care apar, de regulă slabe, diagnoza este dificilă;
b. tipice (principale), sunt specifice bolii respective, iar diagnoza e uşoară ;
c. finale când țesutul atacat este necrozat.
I. Modificări funcţionale
În cazul majorității bolilor au loc numeroase procese:
- intensificarea respirației şi transpirației;
- scăderea conținutului în hidrați de carbon;
- scăderea conținutului în apă al țesuturilor;
- creşterea concentratiei în unele elemente ca: K şi P etc.;
- reducerea fotosintezei, prin scăderea numărului de cloroplaste;
- creşterea proceselor fermentative, corelată cu o scădere a pH-ului;
- apariția unor substanțe specifice - fitoalexine.
II. Modificări anatomo-morfologice:
- hipertrofiile prin acțiunea auxinelor - cancerul bacterian (Agrobacterium
tumefaciens);
- atrofiile = distrugerea în întregime a unui organ (atrofia endocarpului la
fructele de prun - Taphrina pruni);
- decolorările datorate scăderii numărului de cloroplaste sau dispariția lor
(Plum pox virus - la prun);
- pătarea cauzată de ciuperci cu un miceliu pigmentat (pătarea roşie a
frunzelor de prun - Polystigma rubrum).
- necrozele modificarea țesutului atacat într-o fază finală (focul bacterian
al rozaceelor - Erwinia amylovora);
- ciuruirile desprinderea țesutului parazitar sub acțiunea plantei gazdă
(ciuruirea frunzelor la pomii sâmburoşi - Stigmina carpophyla);
- putregaiurile umede caracteristice organelor suculente (putregaiul umed
al tuberculilor de cartofi – bacteria Erwinia carotovora);
- putregaiurile uscate (cauzate de ciuperci ce afectează organe
suculente (putregaiul uscat al tuberculilor de cartof -Fusarium coeruleum);
- scăderea taliei plantelor (nanismul) cauzate de viroze, micoplasmoze şi
unele micoze (mălura pitică a grâului - Tilletia controversa);
- ofiliri cauzate de bacterii sau ciuperci ce invadează țesuturile conducătoare
(monilioza cireşului şi vişinului - Monilinia laxa);
- scuturarea unor organe (monilioza pomilor semințoşi-Monilinia fructigena);
- înlocuirea unor organe ale plantelor cu organe ale ciupercilor (cornul
secarei - Claviceps purpurea).
Agrobacterium tumefaciens
Taphrina pruni

Plum pox virus Polystigma rubrum


Erwinia amylovora

Stigmina carpophyla

Tilletia controversa

Erwinia carotovora Fusarium coeruleum


Monilinia laxa

Claviceps purpurea
Proprietăţile agenţilor patogeni

PATOSISTEMELE = sisteme ce apar ca rezultat al interrelațiilor între agenții


patogeni şi planta gazdă. În timpul patogenezei are loc o competiție între
însuşirile parazitare ale agentului patogen şi rezistența gazdelor parazitate.
Această luptă este influențată şi de condițiile de mediu, care pot favoriza fie
patogenul, fie planta gazdă.
Capacitatea de atac a agentului patogen depinde de unele însuşiri specifice
ale acestuia cum sunt: afinitatea, patogenitatea, virulenta, agresivitatea şi
proprietatea lui de a secreta enzime şi toxine.

Afinitatea
Este capacitatea agentului patogen, ajuns în contact cu planta, de a
pătrunde în interiorul ei şi de a stabili relații parazitare. Afinitatea se
bazează pe reacțiile de "recunoaştere" între agentul patogen şi gazdă.
Astfel, sporii unor agenți patogeni pot ajunge pe diferite gazde dar,
neavând afinitate, ei vor pieri fără a putea iniția infecția.
Fusarium oxysporum este aparent polifag. În realitate există variante
specializate – unități taxonomice mai mici, numite rase fiziologice,
biotipuri sau patovar (pv.) :
•F. oxysporum pv. cepae - ceapa,
•F. oxysporum pv. dianthi - garoafele,
•F. oxysporum pv. medicaginis - lucerna,
•F. oxysporum pv. pisi - mazărea etc.
Patogenitatea este capacitatea organismelor heterotrofe de a produce infecții
la plante, de a le îmbolnăvi. În funcție de acest caracter organismele fiind
patogene sau nepatogene.

Virulenţa este capacitatea agentului patogen de a îmbolnăvi cu o anumită


intensitate planta față de care are o afinitate. În timpul manifestării bolii
virulența se manifestă prin gravitatea modificărilor fiziologice şi structurale.
Aceasta însuşire a agenților patogeni este aproximativ constantă la paraziții
obligați din fam. Erysiphaceae şi fam. Pucciniaceae şi este mai labilă la
paraziții sau saprofiții facultativi; Exemplu: Colletotrichum atramentarium
distruge rapid rădăcinile pe care apoi trăieşte ca saprofit.

Agresivitatea este capacitatea agentului patogen de a ataca una sau mai


multe specii de plante. Valoarea agresivității agenților patogeni se evaluează
prin analiza relațiilor gazdă-parazit.
În funcție de agresivitate agenții patogeni pot fi clasificați în:
•Agenți monofagi,
•Agenți oligofagi şi
•Agenți polifagi.
Capacitatea de a secreta enzime şi toxine
Virulența şi agresivitatea patogenilor sunt determinate de complexul
lor enzimatic şi de toxinele care rezultă în urma activității lor parazitare. Ex.:
cornutina, ergotina şi ergotoxina produse de Claviceps purpurea,
fuzariotoxina produsa de g. Fusarium etc.
Enzimele degradează substanțele organice complexe din țesuturi şi le
transformă în produşi simpli, uşor asimilabili. Pot fi de două feluri:
exoenzime şi endoenzime.
Toxinele apar în urma activității metabolice a paraziților şi îi ajută la
dezorganizarea conținutului celular, la fragmentarea vacuolelor şi
cloroplastelor, la atrofierea sau hipertrofierea nucleului, la producerea de
modificări biochimice, funcționale şi structurale ale gazdei.
Toxinele produse de agenții patogeni denumite şi patotoxine pot fi de
două feluri: exotoxine ce sunt eliberate în timpul vieții paraziților şi
endotoxine, ce vor fi puse în libertate după moartea patogenului care le-a
produs.
Patotoxinele ca structură chimică pot fi acizi organici ca: citric, oxalic,
succinic, gluconic, lactic, galic, alcool etilic; pigmenţi ca: citrina, betacarotina
sau alte substanțe ca: amoniacul, ureea, polizaharidele, alcaloizii, grăsimile.
Toxinele sunt termostabile, specifice şi sunt influențate de natura
substratului, de mediul nutritiv şi de alți factori.
Măsuri de carantină fitosanitară

Dăunătorii și agenții patogeni nu sunt răspândiți uniform pe toată


suprafața globului deoarece condițiile climatice, fitogeografice și istorice
sunt diferite. Astfel, sunt deosebiri între țări, dar chiar și între regiunile
unei țări. Răspândirea lor a fost favorizată în timp și de factorii naturali,
dar și de cei antropici:
•amplasarea localităților,
•intensificarea schimburilor internaționale, transcontinentale,
•diversificarea și utilizarea excesivă a metodelor de combatere chimică,
•diversificarea surselor de hrană etc.

Când dăunătorii sau agenții patogeni se localizează într-o nouă regiune,


adesea devin mai agresivi și mai virulenți decât în zona de origine,
datorită lipsei dușmanilor și paraziților naturali.
Carantină fitosanitară – în sens strict – interdicția aplicată pe un
teritoriu infestat sau infectat de un dăunător sau agent patogen foarte
primejdios, privind circulația produselor sau plantelor agricole ce ar
putea transmite dăunătorul sau agentul patogen pe noi teritorii.
Carantină fitosanitară – în sens generalizat – orice măsură care tinde
să ferească culturile sau plantațiile, respectiv produsele agricole
rezultate, de pe un teritoriu de infestarea sau infectarea cu noi
dăunători sau agenți patogeni de risc, inexistenți până atunci pe
teritoriul respectiv, dar și măsurile care tind să lichideze focarele
apărute în teritoriu.
Măsuri de carantină fitosanitară
Orice dăunător sau agent patogen care face obiectul acestor măsuri,
poartă numele de dăunător sau agent patogen de carantină.
1.Măsuri de carantină fitosanitară externă:
 Pentru produsele vegetale importate se cere ca acestea să fie însoțite
de certificatul fitosanitar al țării exportatoare, prin care se garantează
că transportul este liber de dăunători și agenți patogeni de carantină,
prevăzuți în lista noastră oficială. În plus, orice import este supus unui
control de carantină riguros și, în cazul constatării prezenței unui
dăunător sau agent patogen de carantină, produsul va fi returnat,
distrus, supus dezinfectării sau îndrumat într-o zonă unde organismul
de carantină există deja.
Pentru prevenirea cazurilor de import al produselor prohibite și pentru a
respecta restricțiile de carantină, orice import se face numai în baza
unei autorizații de import eliberate de organele centrale în care se
prevăd condițiile de carantină ce trebuie să fie introduse în contractul,
convenția sau acordul comercial obligatoriu al unităților importatoare.
Între țările vecine se încheie convenții pentru carantina sau protecția
plantelor, în care sunt expuse angajamente reciproce pentru
împiedicarea pătrunderii bolilor și dăunătorilor periculoși agriculturii,
dintr-un stat în altul, precum și pe teritoriul statelor terțe.
Măsuri de carantină fitosanitară
1.Măsuri de carantină fitosanitară externă:
 Mărfurile de origine vegetală care se exportă sunt condiționate din
punct de vedere al carantinei, ținând seama de convențiile în
vigoare în baza cărora instituțiile românești de carantină emit
certificate fotosanitare.
 La tranzit mărfurile de origine vegetală, însoțite de certificate
fitosanitare, sunt controlate pentru a nu avea dăunători sau agenți
patogeni periculoși pentru țara noastră.
2.Măsuri de carantină fitosanitară internă:
 Stabilirea ariei de răspândire a organismelor de carantină, în baza
controalelor fitosanitare regulate ale culturilor, depozitelor.
 Interzicerea vehiculării produselor de origine vegetală din zonele de
carantină, în restul țării.
 Controlul fitosanitar la transportul produselor agricole.
 Combaterea organismelor de carantină și lichidarea focarelor
apărute.
Măsuri agrofitotehnice
- Sunt măsuri cu caracter preventiv care, aplicate riguros, sistematic, reduc
necesitatea aplicării măsurilor de combatere chimică;
- Crează condiții favorabile culturii agricole și nefavorabile organismelor
dăunătoare (buruieni, insecte, microorganisme);
- Duc la evitarea pagubelor și la economii apreciabile;
1. Alegerea terenului trebuie să țină cont de preferințele dăunătorilor față de
sol, climă pentru a evita compatibilitatea dăunătorillor cu planta cultivată.
2. Drenarea terenului reduce semnificativ gradul de infestare, deoarece mulți
dăunători sunt favorizați de solurile care rețin apa.
3. Desțelenitul. Terenurile înțelenite sunt refugiul și locul de iernare a multor
specii de insecte, buruieni (focare de dăunători).
4. Asolamentul = alternarea periodică a culturilor agricole de pe o anumită
suprafață cu scopul de a păstra fertilitatea solului. Însămânțarea ani la
rând a aceleiași culturi, secătuiește solul în nutrienți, dar și favorizează
inevitabil dăunătorii specifici culturii respective.

Leguminoasele au un rol important


în ameliorarea terenurilor fiindcă
îmbogățesc solul în azot fixat biologic
(datorită simbiozelor cu bacterii
fixatoare de azot).
Leguminoasele anuale eliberează
terenul devreme și deci acesta poate
fi pregătit din timp pentru
semănăturile de toamnă.
Sunt cuprinse în aceasta grupă:
mazărea, fasolea, soia, lintea, năutul,
lupinul, bobul, lucerna, trifoiul.
Se cultivă după cereale păioase și
sunt foarte bune premergătoare
pentru cereale păioase de toamnă și
mai ales pentru grâu.
Plantele tehnice se cultivă după cereale păioase, sunt bune
premergătoare pentru culturi de primăvară. Unele plante tehnice din
familia Brassicaceae (rapița, muștarul) reduc populația de
microorganisme fitopatogene din sol, insecte dăunătoare datorită
glucozinolaților produși în cantitate mare. Extinderea acestor culturi
pentru producerea de biocombustibili (biodiesel) favorizează noi scheme
de rotația culturilor. Totuși aceste plante au și un efect dăunător asupra
materiei organice din sol, aceste plante având o translocare redusă a
carbonului organic către rădăcini (inclusiv datorită faptului că nu
formează simbioze cu ciupercile producătoare de micorize).

Scheme de asolament recomandate pentru zona de Centru și Sud a țării


5. Dezmiriștitul = aratul superficial după recoltarea
grânelor; se execută cu grapa cu discuri, la
adâncimea de 8-12 cm, pe suprafețele eliberate de
culturi recoltate în timpul verii (grâu, orz, mazăre,
rapiță)

 . Avantaje:
• Înlesnește pătrunderea și înmagazinarea în sol a apei provenite din
precipității;
• Asigură păstrarea umiditatii în sol prin distrugerea capilarității și
astuparea crăpăturilor, prin formarea unui strat izolator la suprafață
rezultat din amestecarea miriștei cu solul (mulci);
• Determină germinarea și răsărirea semințelor de buruieni care se
găsesc în stratul de mulci și care vor fi încorporate sub brazdă prin
arătura de toamnă;
• Asigură condiții optime pentru activitatea microbiologică din sol,
pentru descompunerea materiei organice, pentru procesele de
nitrificare;
• Se distrug cuiburile de insecte, sporii, ouăle și alte organe de
înmulțire, perturbând ciclul de dezvoltare normală al acestora;
• Pe suprafețele dezmiriștite arătura se execută mai ușor, cu un
consum redus de energie și cu randament superior.
6. Arătura adâncă de toamnă: este lucrarea care contribuie la reducerea
dăunătorilor într-o măsură mai mare decât dezmiriștitul deoarece
distruge și galeriile și cuiburile de șoareci retrași pentru iernat precum și
o parte din semințele buruienilor din stratul superficial.
7. Fertilizarea terenurilor agricole asigură:
• acțiunea directă a îngrășămintelor minerale asupra dăunătorilor; de
ex. îngrășămintele cu săruri de amoniu inhibă stadiile larvare din sol
prin perturbarea mecanismelor enzimatice ale acestora;
• schimbarea biochimiei sucului celular la planta gazdă;
• dezvoltarea corespunzătoare a sistemului de apărare din plantă,
• creșterea ritmului de dezvoltare a elementelor structurale ale
țesuturilor de susținere sau de apărare;
• schimbarea epocii de maturare; accelerează dezvoltarea plantelor și
astfel rezistă mai bine bolilor și dăunătorilor.
8. Folosirea soiurilor rezistente simultan la un număr cât mai mare de agenți
patogeni; Acestea sunt obținute prin lucrări de ameliorare și selecție.
În ultima vreme s-a facut apel la gene de rezistență nespecifice genomului
plantelor de cultură față de atacul unor organisme dăunătoare și s-au
realizat așa-numitele organisme modificate genetic (GMO/OMG). În țara
noastră au fost obținute linii de grâu de toamnă rezistente la Cephus
pygmaeus, unii hibrizi de porumb toleranți sau chiar rezistenți față de
Ostrinia nubilalis, linii și soiuri de sorg rezistente la Schizaphis graminum,
soiuri de grâu rezistente la rugini, cartofi și tomate rezistente la viroze,
măr cu rezistență față de rapăn, etc.
9. Folosirea unor semințe sau a unui material săditor sănătos
10.Epoca de semănat trebuie respectată pentru ca planta să ajungă la
maturitate și să fie rezistentă când atacul unor dăunători este maxim,
pentru a diminua pagubele.
11.Densitatea mare a plantelor de cultură este eficientă împotriva
dăunătorilor și defavorabilă în lupta împotriva agenților patogeni, datorită
excesului de umiditate, căldură și umbră.
12.Întreținerea culturilor = igiena culturală (prășitul, răritul, copilitul)
13.Recoltarea la termen reduce pierderile datorate înmulțirii dăunătorilor și
agenților patogeni.
Schizaphis graminum

Cephus pygmaeus (viespea grâului)

Ostrinia nubilalis (sfredelitorul porumbului)


Măsuri fizico-mecanice:
-Sunt măsuri ieftine care necesită de cele mai multe ori munca manuală.
-Sunt puțin eficiente și sunt înlocuite cel mai adesea cu măsurile chimice.
-Strângerea manuală a omizilor la pomii fructiferi.
-Arderea cuiburilor de omizi din pomi cu făclii.
-Săculeți de protecție din hârtie, în care sunt introduse fructele unor soiuri
valoroase de mere sau pere pentru a le feri de atacul unor insecte, în
livezile experimentale.
-Paravane de tablă pentru combaterea lăcustelor și șanțuri de dimensiuni
variabile în funcție de specia împotriva căreia se construiesc și care au pe
fund un insecticid potrivit.
-Capcane (benzi sau inele cu clei pentru prinderea insectelor din livezi)
care se controlează la 2-5 zile.
-Chirurgia vegetală – îndepărtarea părților bolnave ale plantei sau a
paraziților (ex. tuberozități, concrescențe, vâsc) cu unelte tăioase, apoi
dezinfectarea rănilor de tăiere și acoperirea cu ceară pentru a evita
pătrunderea patogenilor.
-Astuparea scorburilor cu amestec (¼ pietriș, ¼ ciment, ½ nisip)
Capcanele cu feromoni

Feromonii sunt substante emise de insecte pentru a comunica cu alte


insecte din aceeasi specie. Majoritatea sunt feromoni sexuali emisi de
femele care atrag insectele de sex opus pentru acuplare. Cercetatorii au
obtinut prin sinteza chimica feromonul chimic care este impregnat pe un
suport lipicios. Insecta daunatoare este atrasa in capcana si ramane acolo
imobilizata. In felul acesta femelele raman nefecundate, nu mai depun
oua fertile, iar populatia de daunatori din cultura se reduce.
Se cunosc feromonii a peste 1000 de specii de insecte. O capcana cu un
anumit feromon se utilizeaza numai pentru eliminarea unei anumite specii
de daunator.
Capcane cu feromoni impotriva:
• viermelui prunului
• paduchelui din San Jose
• viermelui merelor
Cum se monteaza capcanele impotriva insectelor?

Instalarea curselor feromonale in livezi, in sistem monitoring, se face


inaintea inceperii zborului, din luna aprilie până în luna septembrie si
depinde de conditiile climatice.
Densitatea capcanelor este in functie de vulnerabilitatea zonei, de nivelul
populatiilor din anii anteriori, si de conditiile climatice. De regula, se
amplaseaza 15 – 40 /ha, in functie de specie, amplasate uniform pe toata
suprafata, cu usoara preferinta pentru marginile livezii, dar nu mai putin
de 10-15 m de margine.
Ca inaltime se recomanda amplasarea la jumatatea coroanei, dar nu mai
putin de 1,8-2 m.
Măsuri biologice
-Constau în folosirea dușmanilor naturali (paraziți, prădători) ca mijloc de
combatere a dăunătorilor și agenților patogeni ai plantelor de cultură.
-Urmăresc fie să creeze condiții favorabile de înmulțire în natură acestor
dușmani naturali, fie să îi înmulțească în laborator și apoi să-i răspândească
în mediu.
-În mod obișnuit, dușmanii naturali se găsesc în țara de origine a
dăunătorului sau agentului patogen, de unde se importă.

Combatere biologică=

Distrugerea sau limitarea la un nivel foarte scăzut a patogenilor cu ajutorul


microorganismelor sau a metaboliţilor acestora şi prin cultivarea de soiuri
rezistente.(HULEA şi colab. 1983)

Folosirea organismelor vii şi a substanţelor biologic active în scopul reglării


densităţii populaţiilor organismelor dăunătoare. Substanţe biologic active =
acele substanţe, diferite de pesticide, care pot influenţa unele activităţii
biologice sau comportamentul dăunătorilor, multe dintre aceste având la
bază compuşi organici naturali.
Mijloace biologice:
• Bacteriofagia = utilizarea unor bacteriofagi specifici tulpinii bacteriene
fitopatogene răspunzătoare de o anumită boală la plantele de cultură;
bacteriofagul se pulverizează pe frunze sau se introduce în sol.
Bacteriofagii utilizaţi pot fi polivalenţi când distrug mai multe specii.

Au fost înregistrate rezultate foarte bune în combaterea


bacteriilor: Pseudomonas tabaci, Ps. solanacearum cât şi Ps. tolaasii ce
parazitează ciupercile de cultură, însă în acest din urmă caz, bacteriofagul
a fost asociat şi cu o bacterie antagonistă Ps. fluorescens.

Pseudomonas tabaci
Ps. solanacearum

Ps. tolaasii
• izolarea şi identificarea bacteriofagilor bacteriei E. amylovora;
• determinarea particulatităților reproductive ale bacteriofagilor speciei
E. amylovora în condiții controlate și naturale;
• evaluarea eficacității bacteriofagilor E. amylovora în combaterea
focului bacterian al rozaceelor la culturile pomicole în condiții naturale.
PFU = programmable function unit
• Antagonismul dintre diferite microorganisme, în special dintre unele specii
de ciuperci fitopatogene. Unele organisme au proprietatea de a forma
antibiotice sau alte substanţe (fitoalexine) cu ajutorul cărora anihilează
parţial sau total patogenii aflaţi în vecinătatea lor.
• terpenoidele: compuși toxici pentru insecte și paraziți, care inhibă și
dezvoltarea ciupercilor și a bacteriilor.
• fenolii: substanțe cu proprietăți antifungice dar și antibacteriene
puternice.
• alcaloizii: compuși pe bază de azot, toxici pentru insecte și fungi.
• aplicarea suspensiilor de spori sau chiar a biomasei obţinută prin cultura
unor mucegaiuri, în tratamentele seminale sau de sol. Ex. Trichotecium
sp., Alternaria sp. şi Rhizopus sp., inhibă formarea sau germinarea
sporilor de tăciune: Ustilago nuda şi Ustilago tritici.
• Vaccinarea plantelor cu tulpini atenuate sau omorâte din agentul patogen
incriminat (introdus în plantă prin absorbție radiculară). Protecția încrucişată
sau premuniția (cross protection) - transformarea unui organism sensibil,
într-un organism rezistent față de un agent patogen.
Se practică încă din 1930 în virologie. După infectarea unei plante cu un
virus cu patogenitate redusă, reinocularea cu o suşă virulentă a aceluiaşi
agent patogen nu mai produce boala.
• Combaterea dăunătorilor animali prin folosirea inamicilor naturali:
 biopreparatele virotice au în componenţa lor virusuri (genul
Baculovirus) ce combat insectele dăunătoare, în special lepidoptere.
 tulpini bacteriene de Salmonella typhimurium sau S. enteritidis care
determină tifosul șoarecilor. Bacillus thuringiensis e utilizat pentru a
controla populațiile de lepidoptere.
 combaterea pălămidei (Cirsium arvese) cu ajutorul ruginii Puccinia
punctiformis (Slovoski şi col., 1998), precum şi combaterea cruciuliţei
(Senecio vulgaris) cu ciuperca Puccinia lagenophorae (Ionescu, 2001).
Baculovirus – ciclul de viață în intestinul
larvelor de lepidoptere și efectele
ingestiei
Salmonella typhimurium Salmonella enteritidis
Cirsium arvese Puccinia punctiformis

Senecio vulgaris Puccinia lagenophorae


Lydella thompsoni - parazit natural Eriborus terebrans (Hymenoptera) -
pentru Ostrinia nubilalis (sfredelitorul parazit natural pentru Ostrinia nubilalis.
porumbului)

 insecte entomofage – care se hrănesc cu insectele fitofage.


Ex. buburuza (Coccinella punctata) pentru combaterea
păduchilor de frunze.
 Vertebrate folosite în combaterea biologică:
 Batracieni (o broască râioasă consumă până la 500 de insecte sau larve/zi);
 Reptile (o șopârlă de câmp consumă zilnic aproximativ 80 de insecte, șerpii
consumă rozătoare, vipera se hrănește exclusiv cu șoareci);
 Păsările consumă insecte, rozătoare.

Avantaje şi dezavataje ale combaterii biologice:

Măsurile biologice, bioterapia sau lupta biologică privind combaterea bolilor şi


dăunătorilor plantelor a luat naştere din următoarele motive:
• insuccesele în combaterea chimică a unor patogeni şi dăunători,
• creşterea numărului de tratamente chimice,
• impactul chimic asupra mediului înconjurător etc.

În comparaţie cu combaterea chimică a bolilor şi dăunătorilor, combaterea


biologică prezintă următoarele avantaje:

- elimină riscurile de toxicitate acută sau cronică pentru om sau pentru faună
(peşti, păsări)
- previne poluarea aerului, apei şi solului şi acumularea de reziduuri toxice
- previne remanența toxinelor în produsele agroalimentare
Măsuri chimice

-Sunt cele mai des folosite în protecția plantelor, deși recomandările actuale
sunt de reducere a utilizării lor;
-Sunt mai costisitoare comparativ cu celelalte măsuri;
-Reprezintă ultima etapă, decisivă în combaterea bolilor și dăunătorilor și se
aplică atunci când celelalte măsuri s-au dovedit a fi ineficiente;
-Utilizează substanțe toxice sub diferite forme (solide, lichide sau gazoase)
care se aplică prin tratamente:
• Uscate - prafuri, pulberi care acoperă părțile aeriene sau semințele
plantelor,
• Umede - soluții, emulsii, suspensii care se aplică prin stropire
(pulverizare) sau prin cufundare (umectare),
• Gazoase – aerosoli în spații închise (sere, corturi, depozite),
• Momeli solide sau lichide în alimente preferate de dăunători, în scopul
otrăvirii acestora.
Mijloace chimice

Multe substanțe chimice au fost folosite contra unor dăunători din


agricultură încă din cele mai vechi timpuri, unele dintre ele fiind produse
naturale (sulf, piretru, etc.).
Ulterior, necesarul în continuă creștere de astfel de produse a condus la
dezvoltarea unei industrii de sinteză, care produce o gamă extrem de
variată de substanțe denumite generic “pesticide”.
Termenul a fost preluat din limba engleză, cu sensul de antidăunător, “pest”
însemnând insectă dăunătoare.
Pesticidele sunt produse chimice folosite pentru combaterea dăunătorilor
plantelor și ai produselor agricole stocate, precum și pentru combaterea
vectorilor biologici ai bolilor omului și animalelor. Dăunătorii includ microbi,
plante sau animale care concurează cu omul pentru hrană, distrug
proprietatea, produc boli.
Ingredientele biologic active conținute de acestea sunt, în general,
substanțe toxice cu potențial de degradare a mediului. Multe pesticide sunt
toxice și pentru om. Din aceste motive, producerea, ambalarea, depozitarea,
transportul și utilizarea pesticidelor sunt reglementate prin lege.
https://www.youtube.com/watch?v=Yh8IrNm8zJk
Plantă din familia compozitelor: Chrysanthemum alpinum (floarea raiului)
sau C. cinerariifolium (din Africa de E), din ale cărei flori se extrage un
insecticid puternic, piretrina, biodegradabil,
lipsit de toxicitate pentru animale și om.

https://www.youtube.com/watch?v=GLllZ-qiXJA
https://www.youtube.com/watch?v=nK2IXzmv-ac
Clasificarea pesticidelor se face după mai multe criterii:
În funcție de gradul de toxicitate, pesticidele se grupează în:
• grupa I – extrem de toxice, fiind marcate cu etichete roșii;
• grupa II – puternic toxice, marcate cu etichete verzi;
• grupa III – moderat toxice, marcate cu etichete de culoare albastră;
• grupa IV – toxicitate redusă, marcate cu etichete negre.
Măsurile de protecție aflate în vigoare prevăd că numai pesticidele din grupa
III si IV se pot distribui persoanelor fizice în scopuri agricole. Grupa I si II
sunt utilizate numai de către personal specializat.
După structura chimică, pesticidele se clasifică în:
• pesticide organoclorurate;
• pesticide organofosforice;
• pesticide organocarbamice, respectiv tiocarbamice;
• pesticide nitrofenolice.
După modalitatea acțiunii asupra dăunătorului:
• acțiune toxică prin ingestie
• acțiune toxică pe cale respiratorie
• acțiune toxică prin contact
După destinație (Lorentz J.–„Microbiologie, toxicologie și studii fitosanitare”):
•zoocide – pentru combaterea dăunatorilor animali
•insecticide: combaterea insectelor;
•rodenticide/raticide: combaterea rozătoarelor;
•moluscocide: combaterea moluștelor;
•nematocide: combaterea nematodelor;
•larvicide: combaterea larvelor;
•aficide: combaterea afidelor;
•acaricide: combaterea acarienilor;
•ovicide: distrugerea ouălor de insecte și acarieni;
•fungicide: combaterea ciupercilor;
•erbicidele: combaterea buruienilor;
•algicide: distrugerea algelor;
•regulatori de creștere: mijloace care modulează creșterea plantelor;
•defoliante: mijloace de defoliere a plantelor;
•desicante: mijloace de uscare a plantelor înainte de recoltare;
•deflorante: mijloace de înlăturare a cantității excesive de flori;
•atractante: mijloace de ademenit;
•repelente: mijloace pentru respingere.
Toxicitatea produselor chimice depinde de proprietățile fizico-chimice, de
cantitatea întrebuințată (concentrație), de condițiile de mediu și de agentul
vătămător împotriva căruia se aplică tratamentul (stadiul de dezvoltare,
modul de hrănire, etc.).
Substanțe auxiliare:
 Diluanți care ușurează aplicarea produsului chimic de bază: apă, alcooli,
hidrocarburi, derivați halogenați sau solizi – talcul, creta, calcarul.
 Substanțe adezive ajută la fixarea produsului de bază pe corpul plantei și
împiedică îndepărtarea lui de către vânt sau ploaie (cazeina, gelatina,
uleiuri, făina, albușul de ou).
 Emulgatori ajută la formarea emulsiilor fine cu substanțe uleioase (agenți
de saponificare, detergenți, etc.)
 Substanțe coloide protectoare care au rolul de a păstra substanțele solide
sub formă de dispersii fine, mult mai active (sulful coloidal, pastele de
arseniați, compuși cuprici).
 Substanțe colorante pentru a distinge produsele toxice.
 Substanțe mirositoare cu rol de avertizare pentru atragerea insectelor sau
a mamiferelor rozătoare.
 Varul nestins (CaO) are culoare albă, fără impurități; laptele de var (varul
stins) Ca(OH)2 are proprietăți fungicide, insecticide.
Statisticile internaționale semnalează creşterea cu circa 10 % a pierderilor de
recoltă provocate de agenții patogeni.
Din totalul pesticidelor folosite în agricultură, în ultimii 20 de ani:
fungicidele au scăzut de la 23% la 17,5%,
insecticidele au scăzut de la 55% la 34,5%,
erbicide folosite au crescut mult de la 15 la 43,5%.

https://www.greenpeace
.de/sites/www.greenpea
ce.de/files/publications/s
chwarze_liste_pestizide_
gp2016.pdf
Operator Toxicity:
(AOEL=Acceptable
Operator Exposure
Level) and/or
Chronic Toxicity:
(long term toxicity,
expressed as ADI)
(minimum value)
După natura lor chimică sunt:

Produsele fitofarmaceutice anorganice utilizate în protecţia plantelor :


• produse pe bază de cupru (Zeamă bordeleză, Champion 50 WP,
Kocide 101, Oxicig 50 PU),
• produse pe bază de sulf (Polisulfură de calciu, Kumulus S, Sulfomat
PU, Microthiol, Thiovit).
Produse fitofarmaceutice organice:
• Dithane M45 (mancozeb 80%),
• Polyram combi (metiram 80%),
• Benlate 50 WP (benomil 50%),
• Topsin 70 PU (metil tiofanat 70%),
• Sumilex 50 PU (procimidon 50%),
• Anvil 5 SC (hexaconazol 50g/l),
• Systhane 12,5 CE (miclobutanil 125g/l),
• Tilt 250 CE (propiconazol 250 g/l),
• Curzate super C (cimoxanil 4,5%+ mancozeb 68%).
De la aplicarea ultimului tratament până la consumarea produselor
vegetale tratate, este necesar să treacă o perioadă de timp în care
produsul fitofarmaceutic folosit se degradează şi devine netoxic pentru
consumator. Această perioadă de timp se numeşte timp de pauză.

Pentru fiecare produs fitofarmaceutic folosit în protecţia plantelor este


stabilită o toleranţă – limita maximă admisibilă (LMA). LMA se stabileşte
pentru ca produsele agricole tratate să poată fi consumate, fără a fi
afectată sănătatea consumatorilor.

LMA se exprimă în ppm (mg/L sau mg/Kg) şi este de 100 ori mai mică
decât concentraţiile sau dozele care, administrate în hrana animalelor de
experienţă, le produc primele tulburări (Baicu şi Şesan, 1996).

1 ppm = 10-6 = 0.0001 % = 0.001 ‰

În fiecare țară există o comisie interministerială de avizare a pesticidelor


care în funcție de efectul biologic, efectul remanent, efectul de
fitotoxicitate precum şi influența asupra mediului, alcătuiesc periodic liste
de produse omologate care pot fi utilizate în agricultura țării respective.

Roşca I., şi colab., 2011.Tratat de Entomologie generală şi specială Ed. Alpha MDN
Gheorghieş C., Stelica Cristea, 2001. Fitopatologie –Vol.1. Editura Ceres, Bucureşti
Limite maxime admisibile de reziduuri de pesticide in produse
agroalimentare:
Hexacloran
 porumb (seminte) - 0,02 Lindan
 grau (seminte) - 0,03  lapte - 0,01
 peste - 0,15  cartofi, seminte de rapita - 0,05
 oua - 0,20  mazare, oua, sfecla de zahar - 0,10
 legume - 0,20  morcovi - 0,20
 carne porcine (grasime) - 0,25  cirese, mere, pere, prune, varza, conopida,
 carne pasare (grasime) - 0,30 - 0,50
 uleiuri vegetale rafinate - 0,30  carne de pasare - 0,70
 lapte, unt, produse lactate - 0,50  seminte de cereale - 0,50
 carne bovine, ovine, caprine - 0,50  fasole, ridichi, seminte, cacao, unt - 1
 salata, spanac, tomate - 2
Diclor-difenil-triclor-etan  carne de bovine, ovine, porcine - 2
 lapte - 0,05  afine, capsuni - 3
 cereale - 0,10
 caise, citrice, prune - 0,10 Aldrin si Dieldrin
 cirese, mere, pere, visine - 0,20  lapte - 0,006
 uleiuri vegetale rafinate - 0,20  cereale - 0,02
 cartofi, radacinoase, alte legume-0,50  fructe - 0,05
 oua, peste, unt - 0,50  ardei, morcovi, varza, salata, ridichi 0,10
 carne - 5
Pesticide interzise în România:
DDT, Heptaclor, Aldrin, Dieldrin, Dinaseb, Silvex.
DDT (diclor-difenil-tricloretan)

• Formă de cristale sau pudre de culoare albă, inodore sau cu miros slab,
insolubile în apă, solubile în solvenţi organici,
• DDT-ul este un pesticid care a fost mult utilizat în cazul culturilor
agricole, mai ales la cele de bumbac, cartof, pentru controlul unor boli
(malarie, tifos) transmise prin intermediul unor vectori insecte (ţânţari,
purici, păduchi).
• Efectul său insecticid a fost observat în anul 1939 de elvețianul Paul
Hermann Müller care va primi pentru această descoperire, în anul 1948,
premiul Nobel în medicină.
• În 1945 SUA este de acord cu producerea liberă a DDT-ului inițial sub
denumirea de Gesarol sau Neocid

• Food and Drug Administration dovedește acumularea insecticidului în
lapte și organismul uman și stabilește doza maximă admisă de 7 ppm
în alimente. În anii '60 DDT-ul era de decenii întregi cel mai folosit
insecticid din agricultură, doza fiind de 0,5 – 35 kg DDT/ha. În
regiunile bântuite de malarie această cantitate era de 4x mai mare.
• Denumiri comerciale: Agritan, Anofex, Arkotine, Azotox, Bosan Supra,
Bovidermol, Chlorophenothan, Citox, Clofenotane, Dedelo, Deoval,
Detox, Detoxan, Dibovan.
• Expunerile pe termen lung au fost asociate cu boli cronice, tulburări
endocrine şi cu efect cancerigen (cancer la sân).
• Efectele asupra mediului depind, în principal, de starea de agregare a
acestuia. DDT-ul este semivolatil, având o stabilitate ridicată şi de
aceea poate fi transportat pe distanţe lungi (chiar şi în Antarctica).
• Persistenţa şi stabilitatea în mediul înconjurător (în sol timpul de
înjumătățire este de 10-15 ani chiar 30 ani de la aplicare).
• DDT-ul are un efect nefast mai ales asupra păsărilor sălbatice răpitoare
prin subţierea cojilor de ouă (ce devin casante) şi asupra peştilor
Heptaclorul

• Cristale albe, moi ca ceara, insolubile în apă, dar solubile în solvenţi


organici şi inflamabile.
• Denumiri comerciale: Drinox, Heptamak şi Heptam.
• Efecte toxice, periculoase asupra organismului uman, fiind absorbit
prin ingestie şi contact dermic şi regăsindu-se în ţesuturile adipoase.
• O cale importantă de eliminare a reziduurilor de heptaclor din
organism o reprezintă laptele mamar.
• Heptaclorul este un posibil cancerigen care afectează sistemul
imunitar.
• A fost interzis de Convenția de la Stockholm începând cu 2001.
• Heptaclorul este persistent şi relativ imobil în sol, de unde poate fi
eliminat prin evaporare lentă şi prin oxidare în heptaclor epoxid (un
produs de degradare și mai persistent) răspândindu-se odată cu
particulele de praf şi curenţii de aer.
• Destul de volatil pentru a se distribui în atmosferă, se fixează rapid în
sedimentele acvatice şi se bioconcentrează în grăsimile organismelor vii;
se consideră a fi responsabil pentru declinul multor populaţii de păsări (în
special gâsca canadiană).
• Perioada de înjumătăţire a heptaclorului în solurile zonei temperate poate
ajunge până la 2 ani.
• În România: producția și importul de heptaclor au fost interzise începând
cu 1990, utilizarea sa fiind permisă până la epuizarea stocurilor sau până
în 1995 când este complet interzis.
• Limita letală: la ingerare – 40-50 mg/kg.
• Limita de expunere: limita de expunere calculată de Agenția de Protecție
a Mediului din Statele Unite este de 0.0005 mg/kg corp/zi, dincolo de
care se manifestă efecte cronice (tulburări neurologice și cancer).
Conform unui studiu EFSA din 2007, populația din Europa pare a fi
expusă, prin alimentație și apă, la o doză zilnică de 5000 de ori mai mică.
Efecte asupra sănătății:
Efecte acute: efecte neurologice (prin inhalare): amețeală, iritabilitate,
salivație abundentă și gastrointestinale (prin ingestie): greață și
vomismente. Afectează fătul (traversează bariera placentară) ducând la
efecte neurologice și scăderea severă a imunității.
•Efecte cronice: efecte neurologice; clasificat ca probabil cancerigen la om
(leucemie, neuroblastom) și este cancerigen pentru animale (tumori
hepatice).
•Organe țintă: sistem nervos central, ficat.
Sursele de expunere:
•Aer: heptaclorul continuă să rămână prezent în aer timp de mai mulți ani
în locuințele unde s-au efectuat tratamente contra.
•Apă potabilă: apa din fântânile aflate în zone unde s-au efectuat
tratamente pentru termite și alte insecte.
•Hrană: Produse animale (pește, fructe de mare, produse lactate grase,
carne, ouă) de la animale care au ingerat plante tratate cu această
substanță sau care au păscut pe terenuri unde s-au aplicat tratamente cu
heptaclor în trecut.
Aldrinul
• În stare pură - cristale albe inodore, în stare tehnică este de culoare
roşcată, brun-închis şi un miros slab de compus chimic, insolubil în
apă.
• Insecticid foarte toxic, periculos pentru organismul uman, la adulţi doza
letală fiind estimată la 5g, (83 mg/kg masă corporală).
• Simptomele intoxicaţiei: dureri de cap, greţuri, vome, contracţii
musculare, spasme şi convulsii.
• Aldrinul se concentrează în organisme în principal sub forma derivaţilor
săi, iar expunerea profesională la aldrin, dieldrin şi endrin este asociată
cu creşterea importantă a cazurilor de cancer al ficatului şi vezicii
biliare, influenţând negativ şi evoluţia sarcinii.
• Este rapid absorbit în sol (în special în soluri cu conţinut ridicat de
materie organică).
• Aldrinul reprezintă o sursă majoră de dieldrin (până la 97%) în mediu.
• Proprietăţile fizice şi chimice ale dieldrinului (slabă solubilitate în apă,
stabilitate ridicată şi semivolatilitate) favorizează transportul pe
distanţe lungi (chiar și la Poli).
• Aldrinul şi dieldrinului au timp de înjumătăţire de 4-7 ani.
• Denumiri comerciale: Aldrec, Aldrex,
Aldrex30, Aldrite, Altox, Copound 118.

Aldrin

dieldrin
Clordanul

• Este un insecticid cu spectru larg utilizat, în special la legume


(cartofi), cereale (porumb), plante tehnice (sfecla şi trestia de
zahăr, oleaginoase, iută, bumbac) şi pomi fructiferi.
• Este un lichid vâscos de la incolor până la brun-gălbui sau de
culoarea chihlimbarului, cu miros picant asemănător cu cel al
clorului, fiind insolubil în apă, dar miscibil cu solvenţii alifatici şi
cu hidrocarburile.
• Denumirile comerciale sub care este cunoscut sunt: Aspon,
Chlordane, Belt, Chloriandine, Chlorkil, Corodan şi Cortilan-neu.
• Foarte toxic pentru organismul uman. La adulţi doza letală este
estimată la 25-50 mg/kg masă corporală.
• Este stabil la lumină, perioada de înjumătăţire - 1 an.
• Are efecte letale specifice asupra peştilor şi păsărilor.
Hexaclorbenzenul
• Este un fungicid cu aspect solid,
cristalin, sub formă de ace albe,
fiind insolubil în apă, dar solubil în
benzen, cloroform şi eter.
• Este toxic, la adulţi doza letală
fiind de 0,13 mg/kg corp.
• Simptome: leziuni cutanate
fotosensibile, hiperpigmentare,
colici, slăbiciune severă,
dermatoze.
• Foarte răspândit în mediul datorită
mobilităţii şi stabilităţii sale
chimice.

https://www.digi24.ro/emisiuni/business-club/pesticide-interzise-de-
comisia-europeana-70043
https://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/15-din-legumele-si-29-din-fructele-
romanesti-contin-urme-de-pesticide-periculoase-cum-ne-protejam.html
O serie de microorgansime (ciuperci şi bacterii), produc în metabolismul lor
antibiotice, substanțe cu acțiune sistemică, nepoluante, cu efect bactericid,
fungicid sau virusocid. Gama antibioticelor care ar putea fi folosite în
protecția plantelor este foarte amplă, dar costul lor de producție încă ridicat
duce la utilizarea lor pe scară mai restrânsă.
Dintre antibioticele cu spetru antifungic:

Antibiotic Sursa Ciuperci combătute

Actidiona subprodus la fabricarea Erysiphaceae


(0,5-2ppm) streptomicinei din Ustilago tritici, U. maydis
Streptomyces griseus boli de la 73 pomi şi legume
Blasticidina S Streptomyces Piricularia oryzae şi
(0,1 %) griseochromogenes Gibberella fujikuroi
Griseofulvina Penicillium griseofulvum Sclerotinia sclerotiorum,
(100-400 ppm) Erysiphe graminis, Alternaria
porri, Helminthosporium sp.,
Trichotecina Trichotecium roseum Colletotrichum lagenarium,
(50 ppm) Ustilago nigra,
Helminthosporium sp., Fusarium
graminearum şi Monilinia laxa
Mycostatina Streptomyces aureus Monilinia fructigena şi
Colletotrichum lagenarium
Gliotoxina Trichoderma lignorum Rhizoctonia solani
Dintre antibioticele cu spectru antibacterian:
- Penicilina, din genul Penicillium, se foloseşte în combaterea bolilor
bacteriene produse de Agrobacterium radiobacter şi Corynebacterium
michiganense.
- Teramicina - produsă de Streptomyces rimosus este eficace în combaterea
cancerului bacterian.
- Streptomicina - produsă de Streptomyces griseus, 100-200 ppm, inhibă
sinteza proteinelor şi distruge bacteriile fitopatogene.

Mai recent se folosesc combinații între un antibiotic şi fungicide


 cloramfenicolul cu tiuram şi tiofanat metil - Prosemin (AC-8):
• în tratamentul semințelor de fasole împotriva agenților patogeni ai
bacteriozelor, ai antracnozei şi fuzariozei (2 kg/tonă).
• în tratamente foliare la fasole împotriva aceloraşi patogeni 1,5kg/ha.
 tetraciclina în amestec cu tiuram şi tiofanat metil (AC-7), se foloseşte în
tratamente la semințe sau la tuberculii de cartof înainte de semănat sau
plantat.
Fitoncidele (fitoalexine):

• produse de unele plante superioare ca: Allium sativum, Humulus lupulus,


Juglans regia, Pinus silvestris, Armoracia rusticana etc
• substanțe cu acțiune sistemică, volatile.
• allicina a fost folosită în tratarea semințelor de legume pentru a preveni
atacul bacteriei Xanthomonas campestris.
• fitoncide ca: humulona, juglona şi pinosilvina sunt și bactericide dar şi
fungicide.
Fungicidele :
- trebuie sa aibă un anumit grad de toxicitate pentru un agent patogen sau
un grup de agenți patogeni, dar o fitotoxicitate redusă.
- Indicele chimioterapeutic (raportul între doza de eficacitate optimă
şi doza fitotoxică) care trebuie obligatoriu să fie < 1;
- trebuie să aibă o toxicitate redusă pentru om şi animale cu sânge cald,
- trebuie să aibă o toxicitate cronică mică produsă de repetarea
tratamentelor care determină persistența produselor sau a reziduurilor
acestora în plantă.
- trebuie să aibă o cât mai mică influență asupra florei şi faunei existente în
agroecosisteme.
Eficacitatea tratamentelor depinde şi de formele de condiționare :
- pulberile muiabile, au particule cu dimensiuni între 2-20 µ şi conțin
25-50% substanță activă/kg; cele cu particule mici, de 1-3 µ, sunt mai
rezistente la spălarea cu apa de precipitații;
- emulsiile, la care substanța activă se găseşte sub forma de particule fine
în lichidul de stropit; sunt sisteme lichide multifazice constituite din apă,
ulei și diferiți surfactanți.
- pulberile, au particule mari între 10-40µ; acestea necesită condiții speciale
de depozitare. Adesea apar dificultăți la pulverizare: vântul, precipitațiile
condiționează aderarea. Aceste fungicide au doar 7,5-8% substanță
activă/1kg produs, restul fiind suportul inert sub formă de talc sau caolin,
coloranți de avertizare, stabilizatori etc.;
- granulele, sunt forma de prezentare obişnuită a insecticidelor dar şi a
combinațiilor de substanțe insectofungicide. Granulele se administrează
numai la sol la baza plantelor;
- substanțele utilizate pentru drajare, care se folosesc pentru învelirea
semințelor într-o peliculă de substanță (fungicide, insecticide,
îngrăşăminte) la care se adaugă adezivi şi coloranți distinctivi.
În funcție de modul lor de acțiune, fungicidele se clasifică în:
Fungicidele de contact distribuite pe suprafața organelor de protejat
trebuie să acopere cât mai mult din suprafața organelor tratate,
pentru a fi eficiente (distrugerea microorganismelor contaminante). Pe
măsură ce planta crește și apar noi suprafețe neprotejate ale plantelor,
tratamentele trebuie să fie repetate, ceea ce duce în final la un cost ridicat
pe unitatea de produs. Aceste fungicide au un spetru larg şi sunt inhibitori ai
unui număr mare de sisteme enzimatice celulare şi respiratorii.
Fungicidele sistemice au apărut după 1967, fiind considerate cele mai
eficiente datorită efectului lor endoterapeutic. Ele se absorb prin frunză sau
prin rădăcini, sunt transportate prin xilem. În timp, utilizarea lor excesivă, a
dus la apariția de noi rase fiziologice ale agenților patogeni, dependente sau
rezistente. Exemplu: Benomilul şi-a piardut total eficacitatea asupra unor
agenți patogeni ca Botrytis cinerea în 3-4 ani de utilizare. Au apărut în final
situații critice, în care culturile tratate cu fungicide sistemice produceau
mai puțin decât loturile martor netratate.
Mod de acțiune:
- inhibă procesele de biosinteză,
- inhibă respirația celulară a patogenilor,
- inhibă diviziunea,
- perturbă fiziologia membranei.
Fungicidele anorganice

Sulful şi derivații săi, se folosesc în combaterea ciupercilor din fam.


Erysiphaceae prin prăfuire şi prin stropire. Prezintă eficacitate maximă când
tratamentul se execută la 25-30°C. La temperaturi sub 18°C, acțiunea sa
este slabă, iar la temperaturi peste 30°C produce arsuri pe plante.

• este cel mai vechi fungicid, cunoscut încă din antichitate,


• are şi efect secundar insecticid,
• se prezintă sub forma cristalină,
• este insolubil în apă,
• se dizolvă în solvenți ca sulfura de carbon,
• poate fi condiționat sub formă de:
o pulbere folosită la prăfuit (20-25 kg/ha),
o sulf muiabil (coloidal) cu particule de 10-15µm, folosit în suspensii de
concentrații de 0,25-1,25% în doze de 1000-1500 l/ha;
o sulf bulgăre (amorf) la dezinfectarea serelor şi a spațiilor de
depozitare în doză de 30 g/m3 spațiu, prin ardere;
o paste şi soluții.
Cuprul este utilizat sub formă de sulfat de cupru sau oxiclorură de cupru.
Din sulfatul de cupru se prepară zeama albastră (zeama bordeleză, piatra
vânătă) în concentrație de 2-4% utilizată la tratamentele din cursul
repausului vegetativ al semințelor şi în concentrație de 0,5-1% în funcție de
stadiul de vegetație al plantelor. Zeama bordeleză sau cuprocalcică se
administrează în cantități de 200-600 l/ha la plantele cu talie mică, dar se
poate ajunge la 500-1500 l/ha (la vița de vie) sau 5-10 l/pom.
Oxiclorura de cupru (Turdacupral) este condiționată sub formă de
pulbere muiabilă, de culoare verde, cu 98% substanță activă, care se
foloseşte în concentrații de 0,2-0,8%.
Cobox 50 pulbere umectabilă ce conține oxiclorura de cupru cu 50% cupru
metalic şi se foloseşte în prevenirea pătărilor şi putrezirilor fructelor precum
şi în silvicultură, în concentrație de 0,2-0,3% sau pentru prevenirea atacului
de mană, 4-5 kg/ha.
Funguran OH 50WP şi Champion 50WP ce conțin 50% cupru sunt
recomandate în prevenirea atacului produs de diverse bacterii patogene
în special Erwinia amylovora.
Produsele cuprice au influențe ecologice foarte reduse şi nu creează la agenții
patogeni suşe dependente sau rezistente.
Fungicide organice de sinteză

Aceste fungicide au un grad mare de toxicitate pentru agenții patogeni şi un


efect fitotoxic nesemnificativ față de plante, om şi animale.
În funcție de natura lor chimică pot fi grupate:
Ditiocarbamaţii sunt săruri ale acizilor dimetil-ditio-carbamic şi etilen-bis-
ditiocarbamic. Acțiunea lor fungicidă se explică prin inactivarea enzimelor
patogenilor ce produc mane sau diferite boli foliare. Aceste fungicide
înlocuiesc cu succes fungicidele cuprice.
Zineb, Ziram, Propineb, Maneb, Tiuram, Metiram, Mancozeb (complex de
etilen-bis-di-tiocarbamat de zinc şi mangan, fiind baza toxică a unei game
foarte largi de produse comerciale ca: Dithane M-45, Dithane LF, Vondozeb,
Nemispor 80, Onefung 50)
Derivaţi ai acidului carbamic şi benzimidazoli sunt substanțe cu acțiune
sistemică folosite în concentratii foarte mici, absorbite de plantă şi vehiculate
de seva brută. În urma reacțiilor chimice cu metaboliții celulari dau
compuşi stabili, având deci o acțiune endoterapeutică. Benomil, Carbendazim
(baza toxică a produselor Bavistin 50, Bavistin FL, Derosal 50 şi Kolfugo 25),
Tiofanatul de metil (Topsin M-70, Metoben 70)
Modul de actiune Familia chimica Substanta activa Legenda:
Afecteaza respiratia ANILIDE ORGANO-STANICE benodanil, carboxin, fenburam, flutolanil, uni-site = actioneaza asupra unei
uni-sitex FENIL-PIRIDIL-AMINE-DI- mepronil, oxycarboxin, pyracarbolid singure tinte;
TIO-CARBAMATI fentin acetate, fentin hydroxide fluazinam multi-site = actioneaza asupra mai
DERIVATI AI FENOLULUI cuprobame, ferbam, mancopper,
multor tinte;
QINONE mancozeb, maneb, metam-sodium,
metiram, nabam, propineb, thiram, zineb, IBS-I = inhibitori de steroli asupra
ziram binapacryl, dinocap chloranil, unei singure enzime;
dichlone, dithianon IBS-II = inhibitori de steroli asupra
Afecteaza respiratia FTALIMIDE captafol, captan, ditalimfos, folpel
mai multor enzime;
multi-site (DICARBOXIMIDE) dichlofluanid, tonylfluanid x = fungicide implicate în fenomenul
SULFAMIDE GUANIDINE dodine, guazatine, acetates ethoxyquin, 8- de rezistenta.
QINOLEINE TRIAZINE hydroxyquinoline sulfate anilazine,
FORMAMIDE IMIDAZOLI triazoxide chloraniformethan, triforine
PYRIDINE imazalil, prochloraz, prochloraz-
manganes pyrifenox

IBS-I' TRIAZOLI azaconazole, bitertanol, bromuconazole,


cyproconazole, diclobutrazol,
difenoconazole,diniconazole,
epoxiconazole, fenbuconazole,
fluquinconazole, flusilazole, flutriafol,
hexaconazole, metconazole,
myclobutanil, penconazole,
propiconazole, tebuconazole,
tetraconazole, triadimefon, triadimenol,
triticonazole

IBS-II MORFOLINE PIPERIDINE dimethomorph, dodemorph,


fenpropimorph, tridemorph fenpropidin

Afecteaza formarea BENZIMIDAZOLI FENILUREE benomyl, carbendazim, fuberidazole,


microtubulilor thiabendazole, thiophanate-ethyl,
thiophanate- methyl peneycuron
Chinonele constituie un grup mai vechi de fungicide care a revenit în
uz prin produsul Delan 75WP care se foloseşte împotriva rapănului la măr;
produsul este recomandat în lupta integrată.
Dicarboximide sau ftalimidele au ca baza toxica S-C-Cl3 şi gruparea
ftalimidica (imidele R=NH, în care R este un radical acid bivalent). Captanul,
(Captadin 50, Captan 50, Merpan 50, Captan 80) Folpet (Folpan şi Foldin),
Iprodione, (Rovral 50) Vinclozolin (Ronilan 50), Procloraz (Mirage 45)
Procimidon (Sumilex 50), Diclozolinat (Serinal) Tebuconazol (Raxil 2 DS).
Amine şi amide, constituie baza toxică a produselor cu acțiune de
contact sau sistemică folosite în prevenirea bolilor foliare (mane, rugini,
fainari, pătări etc.). Oxicarboxina Plantvax 20 (emulsie) şi Plantvax 75
(pulbere umectabilă) Carboxina (Vitavax75), Triforine (Saprol), Cimoxanil
(Curzate 50Plus) Metalaxil (Ridomil 25, Apron 35)
Diazine heterociclice diverse sunt baze toxice ale unor fungicide
sistemice de largă întrebuințare. Chinometionat (Morestan 25), Etirimol
(Milgo C), Fenarimol (Rubigan 12 EC), Nuarimol (Trimidal 8), Triademorf
(Calixin), Bitertanol (Baycor).
Amestecurile de produse
Amestecurile sunt cele mai recomandate pentru a fi utilizate în tratamentele
moderne, căci previn apariția de noi rase fiziologice ale agenților patogeni.
Datorită faptului că aceste amestecuri sunt realizate din 2-3 substanțe cu
acțiune diferită (profilactică, curativă endoterapeutică) ele au un spectru
foarte larg de eficacitate, fiind sinergice. Codexul editat în anul 1996
avizeaza 101 produse - amestec:
a. amestecuri pentru tratamente la seminţe:
• Chinodintox pe bază de oxichinoleat de cupru 15% + Lindan 40 % utilizat
în doză de 2,5 kg/t în tratarea semințelor de cereale.
• Labilite 70 PU pe bază de Tiofanat metil 20% + Maneb 50% utilizat în
doză de 2kg/t pentru tratarea semințelor de cereale.
• Caroben T, pe bază de Carboxină 37,5% + Tiram 37,5%, utilizat în
tratamente la samânța la grâu, orz, porumb, fasole, mazăre etc.
• Mancoben pe bază de Mancozeb 40% + Tiofanat metil 20% în
tratamentele semințelor la tomate, fasole, mazăre 4kg/t şi la floarea
soarelui 2 kg/t.
• Rovral TS, pe bază de Iprodion 35% + Carbendazim 17,5% în doză de 5
g/kg pentru semințele de tomate şi castraveți.
Amestecurile de produse
b. amestecuri pentru tratamente foliare:
• Silodor PU pe bază de sulf micronizat 60%+Maneb 15% utilizat în
combaterea bolilor foliare ale cerealelor păioase 12,5 kg/ha.
• Ridomil cupru 45 pe bază de Metalaxil 5% + Cupru metalic 40% în
tratamentele foliare la cartof şi tomate, în cantitate de 2,5 kg/ha.
• Curzate super V produs complex din Cimoxanil 4% + Maneb 64%, utilizat
în combaterea bolilor foliare ale viței de vie și ale cucurbitaceelor etc.
• Sandofan C5, produs complex din Oxadixil 10% + Oxiclorura de cupru
utilizat în doză de 0,25% pentru combaterea manelor la cartof,
ceapă, cucurbitacee, vița de vie etc.
• Cuprofix M, complex compus din Maneb 10% + Sulfat de cupru 17%,
utilizat în doză de 0,4-0,5% pentru prevenirea bolilor bacteriene la fasole
şi împotriva manei la vița de vie.
• Rebwachs WF produs complex alcătuit din parafină granulată +
hidroxichinoleina 0,1% utilizat la altoirea vițelor (1kg produs la 1000 vițe
altoite).
Produsele cu acțiune antivirală sunt relativ puține şi cu utilizare limitată.

• Blasticidina S (sulfat de blasticidina) are acțiune asupra virusurilor


mozaicului tutunului aplicat la răsad. Produsul fiind foarte toxic
pentru om, s-a renunțat la folosirea lui.
• Alginaţii de sodiu sunt polimeri naturali ce se extrag din alge. Astfel
produsul Mosanon 80% se aplică împotriva mozaicului
tutunului în concentrație de 1%.
• Dodecil benzen, sulfat de calciu cu denumirea comercială de Emultim
se aplică în doză de 0,25 -1% în tratarea răsadurilor împotriva
mozaicului tutunului.
• Fosfatul trisodic 0,5 % se utilizeaza la tratarea utilajului şi
inventarului din serele în care se produce rasad, fiind un bun
dezinfectant împotriva virozelor.
Rezistenţa la fungicide

Utilizarea repetată şi exagerată, cu dozări greşite ale fungicidelor a dus la


apariția unor efecte secundare grave ca adaptarea paraziților, apariția de noi
rase fiziologice sau la trecerea agenților din grupa paraziților facultativi la
grupa mai periculoasă a celor strict paraziți.
În practică se cunoaşte faptul că a apărut rezistența :
speciilor de Helminthosporium la produsele organomercurice,
speciilor de Botrytis, Venturia şi Cercospora la dicarboximide şi
benzimidazoli,
mălurilor şi ruginilor la carboxanilide,
manelor la acylalanine şi
ciupercilor din genurile Piricularia şi Alternaria la unele antibiotice.
Apariția raselor fiziologice rezistente la diferite fungicide se poate
explica prin presiunea exercitată de factorii mutageni asupra agenților
patogeni, dar şi prin selecția suşelor rezistente din populațiile existente ale
agentului, sub influența repetată a aceluiaşi fungicid.
Mecanismele rezistenței:
• micşorarea permeabilității membranelor pentru substanța toxică,
• scăderea toxicității fungicidului prin acțiunea agentului patogen care îl
transformă în produs mai puțin toxic,
• dispariția compatibilității între patogen şi fungicid,
• uneori se constată o creştere a cantității de enzime ce trebuie blocate de
fungicid din care cauză este necesară dublarea sau triplarea dozelor inițial
recomandate.
Astfel, în practică, prin folosirea repetată a Zinebului, Manebului a favorizat
atacul de făinare Eryziphe (Uncinula) necator la vița de vie. Unele produse ca
Tiuramil şi sulful muiabil distrug ciupercile din genul Trichoderma şi au
micşorat efectul natural al antagoniştilor.
Germania se confruntă cu o problemă stringentă, cea a combaterii
chimice a agentului Pseudocercosporella herpotrichoides care determină
pătarea în ochi a bazei tulpinii, înmoaie tulpina și determină spice sterile de
cele mai multe ori, astfel încât compromite cultura de grâu. Datorită
practicării de culturi intensive cerealiere ciuperca are acum rase
fiziologice rezistente la produse pe bază de carbendazim, deoarece
tratamentele repetate au distrus flora naturală antagonistă a patogenului
Metode de aplicare a tratamentelor
În vederea prevenirii sau combaterii agenților patogeni ai bolilor foliare,
produsele pot fi aplicate prin prăfuiri, stropiri sau cu aerosoli.
• Prăfuirile presupun distribuirea uniformă a fungicidului condiționat sub
forma de pulbere fină pe suprafețele frunzelor, lăstarilor şi ramurilor.
Aceste substanțe au o stabilitate mare şi se pot distribui cu maşini relativ
simple, dar uniformitatea distribuirii depinde de curenții atmosferici şi
presupune un consum mare de substanță /ha, fiind în prezent mai puțin
utilizate.
• Stropirile se aplică folosind aparate portabile, carosabile sau aeronave.
Eficacitatea stropirilor este mare în cazul în care picăturile de soluție sunt
mici de 50-150 şi ajung uniform pe suprafețele de tratat.
• Tratamente cu aerosoli: picăturile sunt foarte mici (30-50), cantitățile de
soluții sunt mult mai reduse, dar pot fi ușor deviate de curenții de aer.
Stropirile au remanență mai bună ca prăfuirile, au o dependență mai redusă
față de factorii climatici şi presupun un consum mai mic de substanță
activă/ha, dar necesită aparatură mai performantă, ceea ce duce la ridicarea
costului.
Tratamentele chimice NU se realizează în condiții de:
• vânt, cu viteza > 5 m/sec,
• ploaie,
• caniculă (>18-20°C), deoarece aceşti factori fie ar dispersa necontrolat
pulberile de prăfuit fie ar spăla substanța activă, iar la temperaturi ridicate
ar determina arsuri foliare.
• Tehnica de aplicare a tratamentelor poate influența eficacitatea acestora.
• Viteza de deplasare trebuie să fie între 2-3 km/oră.
• Duzele aparatelor de stropit trebuie astfel orientate încât 2/3 din
soluție să cadă pe partea superioară a plantelor şi 1/3 pe jumătatea
inferioară a plantei.
• Soluția trebuie să fie distribuită cu o presiune între 6-10 atm pentru ca
soluția să fie pulverizată fin şi jetul să nu fie deviat de curenții de aer.
• Tratamentele chimice cu produse de contact se repetă dacă după
aplicarea lor au fost precipitații, iar dacă plantele sunt înflorite,
tratamentele nu se vor executa decât cu substanțe ce nu sunt toxice
pentru polen şi albine.
Tratarea chimică a seminţelor se poate face pe cale:
 umedă,
 semiumedă (sudație) sau
 uscată (prăfuire).

Tratamentul pe cale umedă este foarte eficient, dar necesită uscarea


imediată a semințelor şi de asemenea însamântarea la scurt
interval după tratare. Se face prin scufundarea semințelor în soluție de
formol 0,15 % (350 ml formol 40% diluat în 100 l apă).

La unele semințe cu tegumentul gros se practică tratarea prin sudație.


Se pregăteşte o soluție de formol 0,5% (1 l formol 40% în 80 l apă), se
stropesc sămânțele cu 1 l/100 kg se amestecă şi se acoperă 4 ore cu
folie de polietilenă.
Dezinfectarea spațiilor de depozitare se poate face cu:
• sodă caustică 15%, 0,5 l/m2
• lapte de var 20 %, 0,1 l/m2
• prin arderea sulfului 50-80 g la 1m3
• sulfură de carbon 80-120 g/m3 timp de 24 ore (apoi se aeriseşte 4-6 h).

Dezinfecția solului din spațiile protejate se poate face pe cale chimică cu


următoarele produse:
• Dazomet 200g/m2 (erbicid, fungicid, nematocid),
• Basamid 50-200g/m2 (erbicid, insecticid),
• Formalina 1-2l/m2, Captadin 200g/m2, Onetion 500ml/m2, Previcur 300
ml/m2 (dezinfectante ale pământului din sere, răsadnițe cu efect
bactericid, fungicid sau virusocid)
În vederea mentinerii eficacitatii fungicidelor sistemice, se recomandă
alternarea lor cu fungicide organice de sinteză, cu fungicide de contact sau
înglobarea lor în amestecuri. Înainte de a face un tratament trebuie să se
determine pragul economic de dăunare (PED).
PED este mijlocul cel mai important pentru reglarea tuturor tipurilor de
intervenţii fitosanitare şi este o noţiune proprie combaterii integrate care
permite aplicarea tratamentului numai când densitea dăunătorului sau
gradul de atac poate produce pierderi justificate din punct de vedere
economic, pierderi evaluate la 3-5% din recoltă, în echivalenţă cu costul
tratamentului fitosanitar.
PED permite să se localizeze tratamentul numai acolo unde limitele de
atac sunt depăşite şi variază în funcţie de soi, specie, stadiul de dezvoltare
al plantei, condiţiile pedoclimatice, tehnologice etc. În funcție de acestea,
în cultură se poate stabili o “situaţie critică” ce impune intervenţia
fitosanitară.
Erbicide
Statistic, s-a dovedit că o cultură îmburuienată la răsărire pierde circa
30% din producție. https://agrointel.ro/76874/preemergenta-sau-
postemergenta-ce-strategie-da-cele-mai-bune-rezultatele-in-
combaterea-buruienilor/

După spectrul de acţiune:

a.erbicide cu acţiune totală; acestea distrug toate plantele de pe


suprafaţa tratată şi din această cauză ele se aplică pe locuri necultivate
(căi ferate, marginea şoselelor, curţi, etc.). Aceste erbicide sunt cele pe
bază de: Paraquat, Diquat, Glyphosat, etc.

a.erbicide selective, care distrug numai unele plante, astfel pot fi


folosite pentru culturile agricole. Erbicidele selective se împart în:
 erbicide antigramineice (toluidine, carbamaţi, tiocarbamaţi etc.) şi
 erbicide active faţă de dicotiledonate (2,4 D şi compuşii înrudiţi,
aminotriazine etc.).
După epoca de administrare:

• erbicide care se aplică înainte de semănat


(pre plant), cum sunt cele pe bază de:
Benefin, Butilate, EPTC, Molinat, Trifluralin,
Atrazin etc.

• erbicide care se aplică în perioada dintre


semănat şi răsărire (preemergente). Au
activitate reziduală și persistență variabilă.
Previn îmburuienarea culturilor agricole
deoarece intră în sol sau generează o peliculă
toxică pentru buruieni la suprafața solului și
împiedică astfel dezvoltarea lor ulterioară. În
această grupă intră Prometrin, Linuron,
Monolinuron, Terbutryn, Combi etc.

• erbicide care se aplică după răsărire (post-


emergente) distrug țesuturile, celulele
buruienilor, împiedică diviziunea celulară în
zona de creștere, provoacă malformația
țesuturilor sau inhibă procesele de fotosinteză
și respirație. 2,4-D, MCPA, Barban, Dicamba,
Bromoxynil, etc.
După modul de acţiune:
a. erbicide de contact, care se aplică prin stropiri pe plantă şi acţionează în
principal numai asupra locurilor atinse de erbicid; eficienţa lor este puţin
influenţată de condiţiile meteorologice, iar acţiunea asupra buruienilor
este foarte rapidă; cele mai frecvent folosite sunt erbicidele pe bază de:
Dinosebacetat, Bentazon, Bromophenoxim, etc.
b. erbicide sistemice care se absorb în plante prin rădăcini sau prin frunze,
circulă în sistemele conducătoare (sunt translocate) şi acţionează asupra
diferitelor organe vegetative; eficienţa lor depinde foarte mult de
condiţiile meteorologice şi acţiunea asupra buruienilor este mai lentă
decât la erbicidele de contact. În funcţie de locul pe unde pătrund în
plantă se grupează în:
- erbicide care se absorb prin frunze (2,4-D, Dicamba, Flurenol, etc.);
- erbicide care se absorb în exclusivitate prin rădăcini (Trifluralin,
Butylate, Cycloate, Benefin, Nitralin, Simazin, EPTC, etc);
- erbicide care se absorb prin frunze şi prin rădăcini (Atrazin,
Prometryn, Linuron, Monolinuron, Terbutryn, etc.):
- erbicide care se absorb prin hipocotil, coleoptil şi radicele (Alachlor,
Metolachlor, Ethofumesate etc.).
După procesele metabolice pe care le blochează cauzând moartea plantei:
a. erbicide care inhibă respiraţia (erbicide pe bază de DNOC, Dinoseb,
Bromoxinil, etc).
b. erbicide cu acţiune similară hormonilor vegetali (2,4 D şi derivați);
c. erbicide care inhibă fotosinteza şi producerea clorofilei (Atrazin,
Simazin, Terbutryn, Prometryn, Terbacil, Bentazol etc.);
d. erbicide care inhibă germinaţia (Benefin, Nitralin, Butylate, EPTC etc).

Din punct de vedere fizic, erbicidele se pot prezenta ca:

a. soluţii, amestecuri moleculare de substanţe, în stare lichidă şi care nu


pot fi separate prin mijloace fizice (de pildă prin centrifugare): Amiben,
Basagran, Gramoxone, Reglone, etc.
b. emulsii, amestecuri macromoleculare de lichide şi care se pot separa
prin mijloace fizice: Eradicane, Lasso, Eptam, Sutan, Betanal, Brominal.
c. pulberi muiabile, care prin amestec cu apa dau suspensii (amestecuri
solid-lichid): Nitralin, Oryzalin, Diclorbenil, Monuron, Linuron, Atrazin.
d. granule, care se aplică direct, fără apă, ca de exemplu erbicidele: Walop
G pe bază de Propachlor, Ordram G pe bază de Molinat etc.
În ceea ce priveşte toxicitatea produselor, în functie de doza letală (DL-50)
acestea se împart în 4 grupe:
Grupa I - substante foarte toxice, DL-50 până la 50 mg/kg corp. (etichete roșii)

Grupa II – substanțe puternic toxice, cu DL-50 între 50-200 mg/kg corp (etichete verzi).

Grupa III – substanțe moderat toxice, cu DL-50 între 200-1000 mg/kg corp (etichete albastre).

Grupa IV – substanțe cu toxicitate redusă, cu DL-50 peste 1000 mg/kg (etichete negre)

Din grupa I-a de toxicitate au făcut parte produsele româneşti Criptodin şi


FB-7 care au fost scoase din uz.
Din grupa a II-a de toxicitate fac parte o serie de fungicide şi insecticide:
Brestan, Onevos, Thiodan.
Prin DL-50 se înțelege doza unica de substanță activă exprimată în mg/kg
corp, care administrată oral la şobolanii albi care nu au mâncat 24 ore,
provoacă moartea la 50% indivizi din lotul experimental, în cursul celor 14
zile de observație, cu toate că de la 3 ore după administrarea substanței,
animalele sunt hrănite normal.
Producătorii/furnizorii trebuie să-şi eticheteze şi ambaleze substanţele şi
amestecurile conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1272/2008
(Regulamentul CLP) înainte de a fi introduse pe piaţa UE.

Agenţia Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)


http://guidance.echa.europa.eu/docs/guidance_document/clp_en.htm

Conform articolului 17 din CLP, o substanţă clasificată ca periculoasă


trebuie să aibă o etichetă care conţine următoarele elemente:

• numele, adresa şi numărul de telefon ale furnizorului (furnizorilor);


• cantitatea nominală de substanţă sau de amestec din pachet;
• identificatori de produs;
• pictograme de pericol, dacă este cazul;
• cuvântul de avertizare relevant, dacă este cazul;
• fraze de pericol, dacă este cazul;
• fraze de precauţie adecvate, dacă este cazul;
• o secţiune pentru informaţii suplimentare, dacă este cazul.
Exemplu (glutaraldehida):

sau Atenție

Fraze de pericol:
Articolul 35 din CLP cuprinde cerinţele de ambalare:

• materialele din care sunt confecţionate ambalajele şi sistemele de


închidere să nu fie susceptibile de a fi atacate de conţinut, nici să
formeze cu acesta compuşi periculoşi;
• ambalajul şi sistemele de închidere sa fie rezistente şi solide astfel
încât să fie exclusă orice posibilitate de pierdere de conținut;
• ambalajele prevăzute cu sisteme de închidere demontabile sa fie
proiectate în aşa fel încât ambalajul să poată fi reînchis de mai multe
ori, fără pierdere de conţinut;
• ambalajele să nu atragă copii şi să nu inducă în eroare consumatorul
când sunt comercializate către publicul larg.

Un exemplu de pictogramă este


semnul exclamării (GHS07), pericol
pentru sănătate de gravitate mai mică
Pentru pericole fizice, dacă eticheta conţine pictograma GHS01 (bombă
care explodează), pictogramele GHS02 (flacără) şi GHS03 (flacără
deasupra unui cerc) sunt opţionale…
obligatorie opţională opţională

Pentru pericole fizice şi pentru sănătate, dacă eticheta conţine pictograma


GHS02 (flacără) sau GHS06 (craniu cu două oase încrucişate), atunci
GHS04 (butelie de gaz) este opţională:
obligatorie obligatorie opţională
În cazul pericolelor pentru sănătate:
GHS06 (craniu cu două oase încrucişate), GHS05 (corodare)

GHS08 (pericol pentru sănătate) pentru sensibilizarea căilor respiratorii


Reguli generale:
• Limitarea tratamentelor la cele strict necesare, stabilite prin sistemul de
prognoză şi avertizare și numai la depăşirea pragului economic de
dăunare.
• Alegerea produsului se va face cu mult discernamânt, ținând seama de
faza de vegetație a plantei (perioada rămasă pâna la recoltat),
particularitățile biologice ale dăunătorului;
• Trebuie respectate dozele şi concentrațiile.
• Se va respecta cu strictete intervalul de pauză (perioada, în zile, de la
ultimul tratament pâna la recoltare), care diferă cu substanta folosită,
cultura tratată şi destinatia produsului recoltat (samânta, consum în stare
proaspătă, vinificare etc.). Timpul de pauza nu este corelat cu toxicitatea
acută a pesticidului, ci cu viteza de descompunere a substanței active
(ex.: produsul T.M.T.D., din grupa a III-a de toxicitate, are timpul de
pauză pentru legume de 8 zile, în timp ce pentru produsul Topsin M-70,
din grupa a IV-a de toxicitate sunt necesare 28 de zile.
• Nu se va depaşi doza de adeziv adăugat în zemurile de stropit,
deoarece, în special în perioadele cu puține precipitatii, favorizează
acumularea unor cantități mari de reziduuri în produsele recoltate.
• Pesticidele trebuie aplicate cu maşini şi aparate speciale destinate acestui
scop şi aflate în bună stare de funcționare. Improvizațiile pot reduce
eficacitatea, crește costurile de productie şi polua puternic mediului.
Măsuri de securitate aplicate în cazul lucrărilor de protecția plantelor
1.Măsuri de securitate în timpul depozitării produselor:
• Magazii solide, bine închise dar aerisite, cu pardoseală de ciment,
• Se interzice consumul de alimente și fumatul în incinta acestor depozite,
• Se interzice intrarea în depozit a copiilor, femeilor gravide sau care
alăptează, persoanelor în stare de ebrietate sau cu răni deschise,
persoanelor cu boli pulmonare, hepatice sau cardiace.
• Cântarul din depozit nu se mai folosește și la cântărirea altor substanțe,
• Depozitul trebuie amplasat la cel puțin 50-100m de locuințe, ferme de
animale, de sursele de apă sau depozite de alimente sau furaje,
• Substanțele depozitate vor fi înregistrate de către responsabilul
depozitului, de asemenea și intrările sau eliberările vor fi strict controlate
în baza unor dispoziții scrise numai în recipiente originale, ermetic
închise,
• Toate ambalajele poartă etichetele originale
• Depozitul va fi dotat cu utilaje pentru prevenirea și stingerea incendiilor,
• Depozitul trebuie sa fie dotat cu trusa medicala pentru primul ajutor (în
caz de intoxicatie);
• Ambalajele din sticla, plastic sau metal vor fi returnate uzinelor
producătoare de pesticide sau firmelor specializate pentru colectarea
deșeurilor periculoase.
• Resturile de solutii se predau la firme autorizate care efectuează
neutralizarea substantelor respective.
• Manipularea substanțelor depozitate se face de către personal instruit,
care poartă echipament de protecție și care va primi câte 0,5l lapte pe zi
ca antidot,
• Echipa de lucru va fi instruită la începutul sezonului, apoi periodic,dar şi
de fiecare dată la schimbarea pesticidelor şi va lucra cel mult 4-5 ore,
după care muncitorii se rotesc la alte activități.
• Membrii echipei vor primi haine de protecție ca: salopete, şorturi,
mănuşi şi ochelari de protectie, cizme de cauciuc, mască de gaze, iar la
sfârşitul campaniei de lucru aceste echipamente vor fi predate la magazia
unității unde se curață;
• Membrii echipei se vor spăla înainte de părăsirea locului de muncă.
2. Măsuri de securitate în timpul transportului pesticidelor:
• Se va face cu atelaje pregătite special în acest scop şi strict
supravegheate,
• Ambalajele trebuie să fie solide și fără să permită scurgeri,
• Vehiculul nu va transporta alimente, haine sau apă, iar podeaua sa se
acoperă cu un strat de paie, care după descărcare se ard,
• Transportul nu va fi însoțit decât de șofer și de însoțitor care vor purta
echipament de protecție,
• În vasele care transportă sulfură de carbon aceasta se acoperă cu un
strat de apă de 4-5 cm, iar vasele se vor acoperi cu prelate umede.
3. Măsuri de securitate în timpul preparării tratamentelor:
• Zona de preparare trebuie să fie amplasată la cel puțin 50m de
locuințe și la 100m de sursele de apă și aibă cca 16-20m2
• Resturile rămase nefolosite se predau la firmele autorizate de
neutralizarea substanțelor toxice.
4. Măsuri de securitate în timpul aplicării pesticidelor:
• Nu se fac tratamente cu 3-4 săptămâni înainte de recoltarea legumelor,
fructelor,
• Tratamentele cu derivați clorurați sau esteri fosforici impun mutarea
stupilor la 5km distanță pentru cel puțin 5 respectiv 15 zile,
• Nu se fac tratamente pe vânt sau ploaie sau temperaturi peste 20°C
• Femeile nu sunt admise la tratamentele cu produse pe bază de arsen,
• Muncitorii vor purta obligatoriu echipament de protecție,
• Echipamentele de pulverizat vor fi desfundate la nevoie prin introducerea
lor în apă și cu ajutorul unor ace, niciodată prin suflat cu gura,
• Momelile toxice solide se prepară în vase de lut sau de lemn care se
distrug sau se ard la final,
• Camerele de gazare se închid ermetic, se întrerupe electricitatea și gazul și
pe durata tratamentului sunt păzite,
• Înainte de aplicarea tratamentelor consiliile locale vor face cunoscut
populației acest lucru, iar pășunatul se interzice 4 săpămâni după
tratament,
• Dacă în timpul manevrării au loc pierderi de substanțe, acel teren se
avertizează cu plăcuța ”Teren otrăvit” și se ară adânc.
5. Măsuri de prim-ajutor în cazul unor intoxicații cu substanțe chimice:
a.În cazul otrăvirii cu gaze toxice (acid cianhidric, cloropicrina, sulfura de
carbon, bioxid de sulf, vapori de nicotină):
• Persoana este scoasă din mediul toxic la aer curat, se dezbracă (pentru a
opri pătrunderea în continuare a gazelor din haine) și se acoperă cu o
pătură,
• Comprese umede pe ceafă și pe cap
• Inhalații cu oxigen (intoxicări cu cloropicrină și bioxid de sulf)
• Frecție sau baie cu apă rece, administrare de cafea tare (intoxicări cu
sulfură de carbon)
• Inhalații cu amoniac – 2-3 picături pe un tampon de vată (intoxicări cu acid
cianhidric)
• Respirație artificială dacă e nevoie.
b. În cazul otrăvirii prin ingestie:
• Se provoacă vărsături, înainte ca otrava să părăsească stomacul
• Se fac spălături stomacale de către un cadru medical
• Se administrează antidoturi:
• 10g sare amară, 10g cărbune medicinal, într-un pahar cu apă
• Antidot Jannel (130g sulfat feros în 700ml AD + 110g sulfură de sodiu și
20g magnezie calcinată în 600ml AD) păstrat într-o sticlă închisă;
Se administrează antidoturi specifice:
• Ceai sau cafea tare (nu lapte, unt sau grăsimi), purgative – pentru
preparate cu cupru sau sulfură de carbon;
• Albușuri bătute în apă sau lapte – pentru formaldehidă;
• Spălături cu apă oxigenată (o lingură la 1l apă) sau cu permanganat de Na
0,1% - pentru cianuri sau acid cianhidric;
• Injecții cu sulfat de atropină im (2mg) sau iv (0,5mg) sau ¼ pahar soluție
de sulfat de cupru 1% sau 2-3 linguri cărbune mineral împreună cu soluție
de bicarbonat de sodiu 2%, apoi un purgativ – pentru produse cu fosfor;
• Un pahar cu apă + o ligură de amoniac – pentru cloropicrină;
• La fiecare 5 min câte o lingură de hidroxid feric (5-10g într-un pahar cu
apă) sau un pahar cu magnezie calcinată (30-40g MgO + 1l apă), lapte
cald – pentru produse cu arsenic;
• Lapte sau ouă crude bătute în apă – pentru preparate pe bază de mercur;
• O linguriță de soluție de tanin la fiecare 5 min. (1 linguriță tanin la un
pahar cu apă) – pentru produse pe bază de nicotină.
Prevenirea poluării solului
Planta de cultura preia circa 50-75% din doza de pesticid aplicată, diferenta
ajungând de la început în sol şi pe alte elemente ale agroecosistemului.
Organismele țintă (dăunătoare) primesc o cantitate foarte mică de substanță
aplicată. Ulterior, prin spălarea de pe organele tratate, căderea frunzelor,
încorporarea resturilor vegetale, o altă parte a pesticidului trece în sol.
Ajunse în sol, substantele sunt, în parte, adsorbite, o parte se infiltrează
ajungând în apa freatica, o alta parte ajunge în atmosferă sau este spalată
de apele de suprafață. Fungicidele ajunse în sol intră în interacțiune cu
procesele biologice şi de la o anumită limită, pot afecta fertilitatea
solului.
Cel mai dur impact cu activitatea biologica din sol l-au prezentat fungicidele
organo-mercurice, care eliminî aproape total fauna din sol, produc
perturbări importante în echilibrul microbiologic, afectând procesele
de mineralizare a materiei organice, fenomen care duce la o scădere
accentuată a fertilității solului. Nu este permisă prezeța în alimente a
reziduurilor mercurice. Comercializarea sau folosirea unor produse care au un
continut de reziduuri ce depaşeşte L.M.A la obținerea preparatelor,
conservelor etc., este interzisă (Legea 5/1982).
Fungicidele pe baza de cupru afecteaza şi ele microorganismele şi unele
procese microbiologice din sol, însa efectul este de scurta durata, ionii de
cupru fiind uşor spălați în adâncime.
Produsele organice, în general, sunt mai putin poluante. Aplicate rațional,
intră în procesul de descompunere sub acțiunea factorilor biologici şi chimici
din sol. Când cantitățile depăşesc însă capacitatea de autoreglare a solului,
afectează ecosistemul.
Astfel, utilizarea repetata a produselor ditiocarbamice (Maneb, Zineb, Ziram,
Mancozeb, Tiuram) determină:
• reducerea populatiei de bacterii din sol
• influează negativ procesele de nitrificare şi denitrificare din sol,
• repercusiuni negative asupra fertilitatii solului.
Asemenea repercusiuni au şi produsele din grupa benzimidazolilor (Benlate,
Fundazol, Topsin etc.) care, aplicate excesiv, întârzie considerabil
descompunerea litierei şi afectează populatiile de râme din sol.
Prognoza şi avertizarea în protecţia plantelor:
• A apărut în primele decenii ale secolului XX-lea, referitor la Plasmopara
viticola care producea pagube însemnate la vița de vie în Franța.
• Apoi au apărut stațiunile de avertizare care s-au ocupat de mana
cartofului, produsă de Phytophthora infestans.
• În România primele statiuni de avertizare apar la Petreşti şi Pietroasele,
Odobeşti, Dragaşani, Miniş, Cotnari, Huşi.
Statiunile din reteaua Institutului National de Carantina, Prognoza şi
Avertizare sunt dotate cu:
• o statie meteorologica de gradul II, pentru urmărirea datelor climatice
sau sisteme Agroexpert,
• un teren pentru microculturi, spații pentru dăunători, precum şi un lot
demonstrativ de executarea tratamentelor,
• laborator de protecția plantelor cu minim de utilare: microscop, stereo-
microscop, instrumentar, reactivi,
• o bibliografie necesară determinării agenților patogeni şi a dăunătorilor
culturilor agricole.
Fiecare stație primeşte o listă a testelor pentru care se face prognoza şi
avertizarea.
Se execută sondaje în cultură, se culeg datelor meteorologice şi se conservă
materialul biologic, conform unor proceduri prestabilite.
Controlul fitosanitar realizează evidența şi evaluarea densitatii numerice a
agenților patogeni şi exprimă informațiile în limite de densitate numerică. În
fiecare agroecosistem se stabileşte frecventa (F%), intensitatea (I%) şi se
calculeaza gradul de atac (Ga%).

În ultimul timp se folosesc scările de notare cu patru clase :


0 = atacul lipseşte (nu există risc);
1 = atacul este slab (risc tolerabil, deci nu se avertizează tratamente);
2 = atac mijlociu (risc intolerabil, se avertizează tratamente);
3 =atac puternic (risc mare şi foarte mare, se avertizează tratamente
repetate)

Datele şi observațiile se înscriu în registre de evidență specială şi sunt apoi


transpuse în grafice de evoluție a agenților patogeni şi dăunătorilor şi în
hărți de răspândire a acestora, care vor fi raportate la MADR pentru
elaborarea prognozelor de lungă durată comunicate și în statele vecine.
Laboratorul de Prognoza şi Avertizare de pe lângă Direcția Fitosanitară
Județeană stabileşte momentul optim al aplicării tratamentelor în
funcție de rezultatele analizelor.

Se emite apoi buletinul de avertizare ce cuprinde :


condițiile în care s-a declanşat atacul,
perioada în care trebuie executat tratamentul,
produsele recomandate,
măsurile de prevenire a intoxicațiilor,
informații asupra fitotoxicității şi remanenței produselor recomandate,
modalitatea de urmărire a eficacității tratamentului.
Tratamentul recomandat se aplică şi în lotul demonstrativ al statiei.
Previziunile/prognozele în protecția plantelor sunt:
Prognoze de scurtă durată
Se elaborează pe baza de bioclimograme care sunt grafice comparative
ale condițiilor higrotermice (tn=temperatura normală şi H%=umiditatea
relativă) şi constantelor biologice (to- pragul biologic, O - pragul de
prolificitate, O1- optimul termic, T - pragul superior de temperatură).
Orice abatere de la condițiile meteorologice normale influențează ciclul
biologic, perturbând reproducerea sau înmulțirea agenților patogeni.
Experimental s-a stabilit că dacă din punct de vedere higrotermic există
condiții favorabile timp de 1-2 săptămâni ne putem aştepta la apariția în
masă a speciilor de agenți patogeni.
Valorile termice ale mediului cuprinse între to - pragul biologic şi O -
pragul de prolificitate, determina creşterea organismelor.
Temperaturile mai mari ca O, determină atât creşterea, dezvoltarea cât
şi înmulțirea agenților patogeni.
Bioclimograma unei populației de insecte (dăunător al porumbului)
Avertizarea ține cont
de temperatura,
precipitații, umiditate
relativă şi durata de
umectare a frunzelor
(roua sau picaturi de
apa). Durata de
umectare trebuie sa
fie de 2-3 ore şi e
măsurată de
componenta drosograf
a programului.
Prognoza de scurtă durată a apariției unei specie dăunătoare se poate face
pe baza unei prognograme. Aceasta se obține prin înscrierea constantelor
biologice pe o diagrama de termohigrograf. Comparând constantele O, T şi
H% optime ale speciei cu T şi H% din zona sau localitatea respectivă se
poate emite o prognoza de scurtă durată. Analiza anuală a acestor
prognograme ne poate da indicii şi pentru anii următori.

Bonitarea epidemiologică furnizează date mult mai precise, necesare


pentru o prognoză corectă. Evaluează dezvoltarea numerică a unei specii în
perioada sa de activitate biologică. Se iau în calcul:
factorii climatici ca: temperatura, umiditatea, precipitatiile,
factorii biologici ca: ciclurile de viață, stadii de dezvoltare, etape fenologice,
factorii trofici: cantitatea şi calitatea hranei de care poate dispune specia,
factorii edafici: structura şi compozitia solului în raport cu cerințele speciei,
factorii biocenotici:existența sau absența prădătorilor sau hiperparaziților
factorii tehnici: numărul tratamentelor executate, calitatea, remanența
produselor şi tehnologia de cultură a plantei gazdă.
Prognoza de lungă durată
Se elaborează pentru o perioadă de 1-2 sau chiar mai mulți ani înainte.
Hărțile de răspândire a fiecărui agent patogen se corelează cu datele despre
condițiile pedoclimatice variabile, cu datele despre factorii biocenotici și,
după aplicarea unor corecții în funcție de efectul mortalității date de înghețuri
şi de umiditatea din timpul iernii, se întocmesc harțile de prognoză.
Avertizarea tratamentelor prin sistemul "Agroexpert" utilizând soft-ul
addVANTAGE :
- este un sistem proiectat pentru monitorizarea microclimatului din zona de
amplasare a culturii cu scopul de a avertiza în timp util asupra atacurilor;
- este format dintr-un număr variabil de stații meteorologice de măsurare şi
transmitere a datelor către stația centrală de recepție conectată la un PC
ce evaluează posibilele condiții pentru infectarea cu diferiți fungi şi
afişează pe ecranul monitorului avertizările corespunzătoare;
- determină momentele când culturile ar putea fi infectate, calculează
perioadele de incubație ale diverşilor agenți patogeni ce le populează,
sugerează cel mai bun moment pentru începerea măsurilor de combatere
şi urmăreşte orice măsuri aplicate într-o agendă;
- furnizează date precise asupra stării culturilor şi permite astfel
reducerea folosirii agenților de protecție, protejând astfel mediul şi
reducând cheltuielile.
În topul mondial al țărilor mari utilizatoare de pesticide se află pe primul loc China,
cu 1,8 milioane tone pesticide aplicate culturilor agricole în 2014, urmată de SUA și
Brazilia cu aproximativ 400000 tone.
În Uniunea Europeană, în 2014, consumul de pesticide se ridică la aproximativ
400 000 tone: Spania (19.9 %), Franța (19.0 %), Italia (16.2 %), Germania (11.6 %) și
Polonia (5.9 %).
Deși la nivel mondial ponderea cea mai mare o reprezintă consumul de erbicidele,
apoi insecticidele și pe locul al III-lea fungicidele, în Europa fungicidele și
bactericidele sunt cele mai văndute pesticide (44 %), urmate de erbicide (33 %) din
total.
Erbicidele cele mai utilizate au ca ingredient activ glifosatul sau atrazina.

Evoluția vânzărilor mondiale anuale de pesticide în


perioada 1960-2000
Consumul European de pesticide în 2014
Principalele substanțe active din pesticide (H –
erbicid, I – insecticid, F – fungicid, O – alt tip)

În România, culturile cele mai tratate cu pesticide sunt cele de viță de vie,
porumb, grâu, floarea soarelui și cartof (fig. 3.22.).

Figura 3.22. Ponderea (%) pesticidelor administrate în formă solidă (a) sau
lichidă (b) pe principalele tipuri de culturi agricole în țara noastră (INS,
2013)
Un proiect recent din Marea Britanie (Food for Thought, PAN-UK) a analizat,
timp de 12 ani, reziduurile de pesticide din produsele alimentare (fructe și
legume) care se regăsesc în dieta obișnuită în grădinițe (hrana copiilor cu
vârsta cuprinsă între 4 - 6 ani). (fig. 4.5.)

Figura 4.5. Categorii de produse vegetale care conțin unul sau mai multe
pesticide (sursa: Expert Committee on Pesticide Residues in Food (PRiF)