Management Prezentare PPT Curs-1

Bine aţi venit la cursul de
MANAGEMENT!
23/03/21
23/03/21 Conf.
CONFec. dr.
STANCIU
ing. Silvius
SILVIUS
Stanciu 11
Structura generală a cursului
 Fundamentele teoretice ale managementului (Noțiuni
introductive)
 Firma ca obiect de studiu al managementului.
 Funcţiile managementului.
 Comunicarea în management
 Orientarea de marketing în managementul afacerilor
 Strategia şi managementul strategic al firmei
 Sistemul decizional al firmei
 Organizarea procesuală şi structurală a firmei
 Managementul resurselor umane
 Managementul resurselor materiale
 Managementul stresului şi al timpului
 Metode şi tehnici de management
 Managementul întreprinderilor mici
 Cultura managerială şi etica în afaceri
23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 2

Bibliografie selectivă
 Costescu, C., 2004, Management general, Ed. Universităţii Dunărea
de Jos, Galaţi
 Gavrilă, T., Lefter, V., 2004, Managementul general al firmei, Ed.
Economică, Bucureşti.
 Nicolescu, O., 2004, Managerii si managementul resurselor umane,
Ed. Economica, Bucuresti
 Nicolescu, O.,Verboncu, I.,1999. Management, Ed. Economică,
Bucureşti.
 Olaru, A, 2005, Management, Ed. Universităţii Dunărea de Jos,
Galaţi
 Vagu,P., Stegaroiu, I,.1998. Mangement general, Ed. Macarie,
Târgovişte
 Ursachi, I., 2009, Management, Ed. ASE, Bucureşti
 Stanciu, S., 2013. Management, note de curs

Modalități de evaluare a
cunoștințelor dobândite
 Media notelor acordate la seminar / lucrări practice
 Notele obţinute la testele periodice sau parţiale
 Nota acordată pentru frecvenţa şi conduita la
activităţi
 Notele acordate pentru temele de casă
 Notele acordate pentru participarea la cercuri
ştiinţifice şi/sau la concursuri profesionale
 Nota acordată la examinarea finală
 Alte note

Cerinţe de promovare
Cerinţe minime de promovare (pentru nota 5) :
 - definirea noţiunilor de management, manager, organizaţie

 - definirea funcţiilor de bază ale managementului
 - descrierea principalelor forme de comunicare în management
 - descrierea etapelor luării deciziei în management
 - identificarea elementelor de bază în proiectarea structurii
organizatorice
 - descrierea activităţilor de asigurare a personalului firmei
 - definirea principalelor componente ale unui plan de afaceri
 - definirea noţiunilor de etică şi morală în afaceri

Cerinţe de promovare
Cerinţe maxime de promovare (pentru nota 10) :
 - argumentarea necesităţii teoriei şi tehnicilor managementului
 - discutarea structurii echipei manageriale
 - identificarea principalelor bariere de comunicare în management şi
sugerarea unor soluţii pentru depăşirea lor
 - identificarea principalelor tipuri de produse de pe piaţă, ciclul de
viaţă al acestora
 - identificarea şi explicarea planurilor fundamentale ale unei
organizaţii
 - descrierea unor strategii organizaționale de reducere a stresului
 - elaborarea unui plan de afaceri viabil pentru o întreprindere mică
 - realizarea unei analize comparative asupra principalelor metode şi
tehnici de management

MANAGEMENT: PRACTICĂ ŞI
TEORIE
 Ce este managementul şi ce fac managerii?

 Este managementul ştiinţă sau artă?
 Managementul - o ştiinţă inexactă
 Necesitatea teoriei şi tehnicilor
managementului
 Nivelurile şi piramida managementului
 Abordarea sistemică a managementului
 Evoluţia conceptului de management
Ce este managementul şi ce fac
managerii?
Managementul? …arta de a-i face pe alţii să facă
ceea ce trebuie făcut pentru a
atinge un scop, un obiectiv.
Ce fac managerii?
Viziunea unui clasic ( Henry Fayol)

- planifică
- organizează
- comandă
- coordonează
- controlează
Ce fac managerii? ( cont)
Îndeplinesc multiple roluri (H Mintzberg)
Autoritate formală şi poziţie
Roluri informaţionale Roluri în relaţii interpersonale Roluri decizionale

- monitor - figură reprezentativă - intreprinzător
- difuzor - lider - solu ţionează
- purtător de cuvânt - legatură conflicte
- alocă resurse
- negociator
Ce fac managerii? (cont)
(F.Luthans şi colab. – Studiu

cuprinzând 450 manageri, 1988)
Activităţi manageriale Manageri Manageri Manageri

medii de succes performanţi
Management tradiţional (decizii, planificare, 32% 13% 19%
control)
Comunicare ( schimb de informaţ

informaţii cu oameni din diferite 29% 28% 44%
posturi şi poziţii)
Management al resurselor umane

(motivare, disciplinare, solu ţionare conflicte, angajare, instruire) 20% 11% 26%
Dezvoltare relaţii (socializare, politici

organizaţ
organizaţionale,cultivare relaţ
relaţiiii exterioare)
19% 48% 11%
Dexterităţi ale managerilor eficienţi
Dexterităţi generale
( R. I. Katz -1974)
TEHNICE UMANE CONCEPTUALE

Abilitatea de a aplica Abilitatea de a lucra cu Abilitatea mental ă de a
cunoş
cunoştinţ
tinţe specializate alţ
alţi oameni, de a-i inţ
inţelege analiza şi diagnostica
sau expertiză
expertiză şi motiva, individual şi în
în grup situaţ
situaţii complexe
Dexterităţi generale (cont)
Dexteritaţile şi nivelurile ierarhice
Managementul de vârf .……………………..

Conceptuale
Managementul ………… Umane

de mijloc
Tehnice
Supraveghetorii …..
Ponderea în activitatea postului

Dexterităţi ale managerilor eficienţi
Dexterităţi speciale
Zece dexterităţi, cele mai citate în studii de specialitate

(SUA)
1. Comunicare verbală (incluzând ascultarea)
2. Managementul timpului şi stresului
3. Luarea deciziilor individuale
4. Identificarea, definirea şi soluţionarea problemelor
5. Motivarea şi influenţarea altora
6. Delegarea
7. Stabilirea de obiective şi articularea unei viziuni
8. Autocunoaştere (conştiinţa de sine)
9. Construirea unei echipe
10. Soluţionarea conflictelor
Este managementul ştiinţă sau artă?
Managementul - cea mai practică ştiinţă/disciplină socială
Fără cunoştinţe ştiinţifice, speranţele de succes în

management sunt inevitabil legate de: noroc, şansă, intuiţie,
experienţă
Ştiinţa şi arta nu sunt mutual exclusive, ci complementare

Managementul – ştiinţă inexactă
Acceptaţi faptul că la una şi aceeaşi intrebare

(în management) se pot da mai multe
răspunsuri (foarte) bune?
Cum să organizăm unităţile de producţie în fabricaţia de

automobile? Tehnologic sau pe produs? Ford şi GM
Managementul nu pledează pentru “o singură, cea mai bună

cale”
Necesitatea teoriei si tehnicilor
managementului
 Incercare – Eroare este învăţare costisitoare
 Analiza muncii managerilor şi instruirea,

formarea acestora
 “Nu există ţări dezvoltate şi ţări slab dezvoltate ci bine şi prost

conduse”
 America de Nord (SUA si CANADA), 5% din populaţia globului,

produce anual peste 30% din absolvenţii MBA (100 000 din totalul de
cca 300 000)
NIVELURILE ŞI PIRAMIDA
MANAGEMENTULUI
Management de vârf
Management de mijloc
Nivel de bază
(Supraveghetorii)
Abordarea sistemică a
managementului
Mediul ambiant
Proces de
Intrări transfo rmare Ie şiri
Revitalizarea
sistemului
INTRĂRI
Interese ale: Variabile externe:
1. Oameni 1. Proprietarilor 1. Oportuni tăţi
2. Bani 2. Salaria ţilor 2. Pericole, restric ţii
3. Materiale 3. Clien ţilor 3. Alte
4. Informaţii 4. Furnizorilor
5. Statului 6.Alte
PROCES MANAGERIAL
DE TRANSFORMARE
planificare
Reenergizarea organizare
sistemului motivare –antrenare
coordonare
control
COMUNICARE
IEŞIRI
1. Produse 4. Satisfac ţii
2. Servicii 5. Interese integrate
3. Profituri 6. Alte
Funcţiile managementului
1.Conceptul de funcţie a managementului;

2. Definirea şi conţinutul funcţiilor
managementului ;
3.Trăsăturile funcţiilor managementului

1.Conceptul de funcţie a managementului.
 Activităţi relativ independente.
 Dau conţinut procesului tipic de

management.
Definirea funcţiei : ansamblul de acţiuni relativ

independente care se succed într-o anumită ordine în
timp, efectuate de orice subiect conducător care
exercită o influenţă raţională asupra obiectului condus.

3.Trăsăturile funcţiilor managementului
Funcţiile managementului:
 sunt acţiuni universale, tipice efectuate de
orice manager care acţionează raţional;
 acţiunile componente au o anumită
succesiune în timp;
 sunt relativ independente;
 sunt dinamice;

managementului
 Previziunea – ansamblul de acţiuni prin care

se stabilesc obiectivele firmei, se formulează
modalităţile de acţiune şi se stabilesc resursele
necesare.
 Activităţi componente:
• prognoza;
• planificarea;
• programarea.
 Rezultele exercitării funcţiei: strategii,politici,
planuri, programe

managementului
 Organizarea – ansamblul de acţiuni prin care se
constituie sistemul conducător, sistemul condus şi
relaţiile dintre acestea.
• organizarea activităţilor de producţie sau servicii;
• organizarea muncii;
• organizarea managementului.
 Rezultele exercitării funcţiei:structura organizatorică,
sistemul informaţional,sistemul decizional.

managementului
 Coordonarea – ansamblul acţiunilor prin care se
armonizează în timp şi spaţiu deciziile managerilor
şi acţiunile personalului.
• comunicarea;
• ascultarea activă.
 Rezultele exercitării funcţiei: prevenirea şi/sau
eliminarea disfuncţionalităţilor generate de
modificarea mediului extern sau de
comportamentul oamenilor.

managementului
 Antrenarea – ansamblul de acţiuni prin care
managementul determină angajaţii să contribuie la
realizarea obiectivelor.
• motivarea;
• demotivarea.
 Rezultele exercitării funcţiei:
satisfacţia/insatisfacţia în muncă, performanţe
individuale şi de grup, realizarea carierei
profesionale.

managementului
 Control - reglare – ansamblul acţiunilor prin care se
compară realizările cu obiectivele stabilite, se identifică
abaterile şi se adoptă măsuri de corectare.
• Măsurarea realizărilor firmei şi a componentelor ei(filiale,
unităţi de afaceri, etc);
• Compararea realizărilor cu obiectivele planificate;
• Identificarea abaterilor şi a cauzelor care le-au generat;
• Adoptarea măsurilor de reglare a funcţionării
 Rezultatele exercitării funcţiei: refacerea sau menţinerea
echilibrului organizaţiei într-un mediu extrem de
schimbător.

ISTORIC AL MANAGEMENTULUI
 Managementul empiric
 Inceputurile managementului ştiinţific
 Managementul ştiinţific
1.Consideraţii generale privind formarea şi
dezvoltarea ştiinţei managementului
 Discordanţa între tinereţea ştiinţei - începutul sec.XX- şi
practica multimilenară.
 Evoluţia societăţii umane este datorată modificărilor în
conţinutul activităţilor de management.
 Progresul social al omenirii este generat de evoluţia practicii şi
teoriei managementului
 Există numeroase modalităţi de clasificare a curentelor de
gândire.
 Fiecare curent de gândire reprezintă un mod diferit de a privi
organizaţia şi omul.

2.Precursori ai ştiinţei managementului.
 Practicieni ai secolului 19 care dezvoltă diverse instrumente,

experimente şi teorii.
 1800 - 1810 - James Watt şi Robert Bulton (fii inventatorilo
maşinii cu abur) aplică principiile managementului ştiinţific
într-o fabrică din Soho;
 1800 – 1820 - Robert Owen dezvoltă un experiment într-o
fabrică de textile din Scoţia; “maşina vitală” – “maşina
inanimată”

2.Precursori ai ştiinţei managementului.
 Charles Babbage – profesor la Universitatea Cambridge –
precursor al tehnicii electronice:
 1822 inventează “maşina de diferenţe” - un calculator mecanic;
 1832 în cartea “În economia maşinismului şi a manufacturii”
susţine extinderea principiului specializării la operaţiile
mentale;
 1833 - “maşina analitică”.
 Henry Poor – editorul unei reviste englezeşti de mare tiraj de la
sfârşitul sec.19. Promotor al ideilor de comunicare corectă,
structurare şi relaţii umane în procesul de management

3.Principalele şcoli de management:
reprezentanţi, specific,contribuţii, limite
3.1 – Şcoala clasică(tehnicistă, a universaliştilor);

3.2 – Şcoala relaţiilor umane(sociologică, behavioristă);
3.3 – Şcoala cantitativă;
3.4 – Şcoala sistemică;
3.5 – Şcoala contingentă

3.1 – Şcoala clasică(tehnicistă, a
universaliştilor)
 Reprezentanţi: Frederick Winslow Taylor ;

Henri Fayol; Henry Ford; Henry Gantt;
Frank şi Lilian Gilbreth
Harold Koontz; Lyndall Urwick

universaliştilor)
 F.W.Taylor (1856 – 1915)
 specialist în organizarea producţiei; consultant şi expert în eficienţă; numit
“părintele managementului ştiinţific”; cartea de bază: ”Principiile
managementului ştiinţific”
 Studiul timpului în analiza mişcărilor efectuate de muncitori pentru realizarea
unor operaţii;
 Explică pierderile de timp ca fiind naturale şi sistematice;
 Formulează drept cheie a succesului o serie de principii:
 analiza şi sinteza fiecărui element al muncii;
 Selecţia ştiinţifică, instruirea, antrenarea şi cointeresarea muncitorilor,
 Colaborarea conducerii cu executanţii în promovarea metodelor ştiinţifice de
organizare,
 Separarea strictă a raporturilor dintre munca de conducere şi cea de
execuţie
 TAYLORISMUL

universaliştilor)
 Henri Fayol (1841 – 1925)
 teoretician şi practician redutabil;
 Întemeietorul managementului administrativ. Cartea de
bază:”Administrarea industrială şi generală”
 Descoperă funcţiile managementului: planificare, organizare,
coordonare, comandă, control
 Identifică funcţiunile organizaţiei: tehnică, comercială, financiară,
securitate, administrativă
 Pune în evidenţă rolul principiilor de management, formulând o
serie de principii rămase valabile şi azi
 Managementul nu este numai un talent ci şi o o abilitate care
poate fi învăţată

universaliştilor)
 Henry Ford (1863 – 1941)
 Inginer mecanic;
 Inventatorul benzii rulante pe care o
foloseşte în construcţia de automobile;
 Cunoscut pentru severa dihotomie –
(separare) între conducere şi execuţie;
 Promotor al unor sisteme de motivare care îl
face pe muncitor părtaş la profitul firmei.

universaliştilor)
 Specificul şcolii clasice:
1) orientarea atenţiei asupra organizaţiei, tratată ca un
mecanism, un sistem închis, relaţiile cu mediul extern
nefiind luate în considerare;
2) preocupările cele mai importante se leagă de
organizarea producţiei şi a muncii pentru creşterea
profiturilor;
3) factorul de producţie cel mai preţios este capitalul şi
nu omul;
4) principiile formulate sunt considerate general –
valabile în organizaţii, indiferent de specificul
activităţilor;
universaliştilor)
 Contribuţiile şcolii clasice:
a) a folosit concepte şi instrumente predominant economice:
productivitate, profit, cost, rentabilitate;
b) a pus la dispoziţia managerilor o serie de principii , metode,
instrumente rămase valabile şi azi
c) abordarea raţională a organizării muncii a permis divizarea
activităţilor şi operaţiilor şi specializarea personalului;
d) diviziunea muncii a permis măsurarea cu exactitate a timpilor
şi îmbunătăţirea metodelor de lucru şi creşterea
spectaculoasă a productivităţii muncii şi progresul economic
şi social;
e) a legat câştigurile salariale de rezultatele obţinute.

universaliştilor)
 Limitele şcolii clasice:
a)abordarea statică a organizaţiei şi a proceselor ei.Orientarea
preponderentă spre prezent şi lipsa preocupării pentru
perspectivă se poate explica prin calmul relativ şi previzibilitatea
mediului extern al perioadei;
b)abordarea mecanică , organizaţia fiind considerată un
mecanism care poate fi controlat şi dirijat prin aplicarea unor
principii cu valabilitate universală;
c) abordarea preponderent tehnică şi neglijarea laturii umane a
procesului de management.

3.2 – Şcoala relaţiilor umane(sociologică,
behavioristă)
 Reprezentanţi:
Douglas Mc Gregor, Chris Argirys,
Herbert Simon, Robert Lickert,
David Mc Lelland, Abraham Maslow, Frederick Herzberg, B.F.Skinner,
J.S.Adams, Michel Crozier,
Alberto Moreno, Elton Mayo.

behavioristă)
 Specificul şcolii relaţiilor umane :
1)utilizarea prioritară a conceptelor, metodelor şi
tehnicilor sociologice şi psihologice.
2)pune accent mai ales pe atributele de
coordonare şi antrenare a resursei umane în
realizarea obiectivelor;
3)sunt abordate cu prioritate activităţile incluse în
funcţiunea de resurse umane;

3.2 – Şcoala relaţiilor umane
 Specificul şcolii relaţiilor umane :
4) critica severă la adresa şcolii clasice. Utilizarea benzii rulante aduce mari
deservicii fiinţei umane deoarece:
 aduce monotonia în muncă şi, prin aceasta, surmenajul;
 provoacă şomajul şi nesiguranţa locului de muncă,
 goleşte munca de conţinutul său creator, dezumanizând-o;
 subestimează capacitatea de creativitate a muncitorului;
 stricta delimitare a sarcinilor între conducere şi execuţie, este nu numai
jignitoare ci şi ineficientă prin ignorarea posibilităţilor de a utiliza mai bine
resursa umană;
 dictonul şcolii este: „Înlăturaţi teama şi oamenii vor munci mai bine”.

behavioristă)
Una din cele mai cunoscute teorii ale şcolii relaţiilor umane este
„Teoria X şi Y” elaborată de Douglas Mc Gregor pentru a
prezenta sinteza comparativă a filozofiei şcolii clasice şi a
celei sociologice.
Teoria prezintă premisele de bază ale comportamentului
managerului în relaţia cu subordonaţii săi. Autorul consideră
că managerii dezvoltă un comportament specific generat de
convingerile pe care le au faţă de fiinţa umană medie.

3.2 – Şcoala relaţiilor umane
 Contribuţiile şcolii relaţiilor umane:
a) accentuează locul şi rolul resursei umane în organizaţie,
b) arată necesitatea ca metodele şi tehnicile de management să fie
adaptatea specificului persoanelor conduse;
c) arată necesitatea colaborării între coducători şi executanţi;
d) demonstrează că activitatea umană nu este subordonată în
exclusivitate mărimii retribuţiei;
e) descoperă organizarea informală sau „organizarea fantomă” care există
în orice organizaţie

behavioristă)
 Principala limită: tendinţa de a supralicita rolul

resursei umane în cadrul organizaţiei.

3.3 – Şcoala cantitativă
 Reprezentanţi:
Se dezvoltă în deceniul 7 al secolului XX prin

contribuţia a diverşi autori dintre care pot fi
menţionaţi cu contribuţii importante:
 americanii J.Sarr şi F.Goronzy;
 francezul A.Kaufman;
 Ruşii E.Kameniţev şi C.Afanasiev.

 Specificul şcolii cantitative:
1) folosirea metodelor matematice şi statistice în evaluarea şi
prognozarea proceselor economice(teoria grafelor, teoria
firelor de aşteptare, analiza combinatorie, programarea
liniară);
2) abordarea cu precădere a activităţilor care pot fi comensurate
şi a căror evoluţie poate fi exprimată cu ajutorul modelării
statistico-matematice: activităţile de producţie, comerciale,
investiţii;
3) în ce priveşte procesul de management accentul cade pe
activităţile de control-evaluare şi previziune.

 Contribuţiile şcolii cantitative:

 îmbogăţirea şi adecvarea instrumentarului
managerial la cerinţele practicii sociale;
 creşterea rigurozităţii în abordarea unor fenomene
şi procese economice care se pretează la
comensurarea eforturilor, efectelor şi eficienţei
economice.

 Limitele şcolii cantitative:

a) tendinţa de abordare mecanică a fenomenelor şi
proceselor de management, încadrate în modele
matematice;
b) ignorarea proceselor şi fenomenelor care nu pot
fi surprinse şi exprimate prin formule şi modele
matematice.

3.4 – Şcoala sistemică
 Reprezentanţi:
americanii D. Katz şi R.L. Kahn,

 englezii A.K. Rice , F.E. Emery ( componenţi ai
grupului Tavistock),
francezul J.Melese, ş.a.

 Specificul şcolii:
1) extinde perspectiva teoriei sistemelor la nivelul organizaţiei;
2) organizaţia este abordată ca un sistem socio-tehnic, complex, deschis
caracterizat prin:
 intrări, aport de energie şi stimulente, respectiv oameni, materiale,
informaţii;
 procese de transformare a materialelor şi organizare a activităţilor;
 ieşiri: bunuri tangibile şi servicii;
 caracterul ciclic: ieşirile permit preluarea altor intrări şi continuarea
ciclului de producţie,
 feedback-ul, permite sistemului să-şi corecteze abaterile şi să-şi menţină
echilibrul;
 stabilitate, echilibrul dinamic între intrări şi ieşiri;
 echifinalitate, calitatea de a-şi atinge obiective similare cu ale altor
sisteme alegând modalităţi diferite de realizare.

3) abordarea echilibrată a organizaţiei în ansamblul

activităţilor componente;
4) prezintă o viziune integratoare, cibernetic ă asupra
procesului de management.

 Contribuţiile şcolii sistemice:
 organizaţia este abordată ca un sistem social complex, viu,
aflat în interacţiune cu mediul;
 spre deosebire de şcolile anterioare axate, de regulă,
asupra unei singure variabile(tehnologia, omul, modelul),
şcoala sistemică demonstrează că organizaţia trebuie să
urmărească o serie de variabile cheie: oamenii, tehnologia,
structurile organizaţionale, mediul extern;

 Contribuţiile şcolii sistemice:
c) subliniază necesitatea adaptării şi reglării

permanente a organizaţiei la schimbările mediului,
d) promovează conceptul de sinergie: funcţionarea

armonioasă a firmei nu duce la o însumare ci la o
multiplicare a efectelor.

3.5 - Şcoala contingentă
 Reprezentanţi:
 profesorii americani P. R. Lawrence şi J.W.
Lorch care sunt şi promotorii denumirii
şcolii,
 D.S. Pugh , D. J. Hickson ( cunoscuţi ca
membri ai grupului Aston),
 T. Burns, G. M.Stalker, J. Woodward, ş.a.

3.5 - Şcoala contingentă- contextuală
1) demonstrează că problemele legate de structura
organizaţiei şi de stilul de management practicat depind
hotărâtor de combinaţia optimă a trei variabile: mediul
extern, factorii tehnologici şi motivaţia oamenilor;
2) spre deosebire de şcoala clasică sau cea a relaţiilor
umane, nu îşi propune să promoveze precepte şi principii
universale, indiferent de situaţie;

3.5 - Şcoala contingentă
3) abordare care se ocupă de circumstanţe, de
aspectele relative ale procesului de management
generate de situaţiile concrete cu care se confruntă;
4) departe de a ignora aportul şcolilor anterioare,
consideră că fiecare dintre ele poate fi valorizată, în
funcţie de specificul situaţiei în care se desfăşoară
procesul de management.

 Vă mulțumesc pentru atenția acordată !

Management Prezentare PPT Curs-1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Management Prezentare PPT Curs-1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bine aţi venit la cursul de

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 2

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 3

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 4

 - definirea noţiunilor de management, manager, organizaţie

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 5

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 6

 Ce este managementul şi ce fac managerii?

Viziunea unui clasic ( Henry Fayol)

Îndeplinesc multiple roluri (H Mintzberg)

Autoritate formală şi poziţie

Roluri informaţionale Roluri în relaţii interpersonale Roluri decizionale

(F.Luthans şi colab. – Studiu

Activităţi manageriale Manageri Manageri Manageri

Comunicare ( schimb de informaţ

Management al resurselor umane

Dezvoltare relaţii (socializare, politici

TEHNICE UMANE CONCEPTUALE

Dexteritaţile şi nivelurile ierarhice

Managementul de vârf .……………………..

Managementul ………… Umane

Ponderea în activitatea postului

Zece dexterităţi, cele mai citate în studii de specialitate

Managementul - cea mai practică ştiinţă/disciplină socială

Fără cunoştinţe ştiinţifice, speranţele de succes în

Ştiinţa şi arta nu sunt mutual exclusive, ci complementare

Acceptaţi faptul că la una şi aceeaşi intrebare

Cum să organizăm unităţile de producţie în fabricaţia de

Managementul nu pledează pentru “o singură, cea mai bună

 Analiza muncii managerilor şi instruirea,

 “Nu există ţări dezvoltate şi ţări slab dezvoltate ci bine şi prost

 America de Nord (SUA si CANADA), 5% din populaţia globului,

1.Conceptul de funcţie a managementului;

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 20

 Dau conţinut procesului tipic de

Definirea funcţiei : ansamblul de acţiuni relativ

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 21

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 22

 Previziunea – ansamblul de acţiuni prin care

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 23

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 24

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 25

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 26

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 27

 Inceputurile managementului ştiinţific

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 29

 Practicieni ai secolului 19 care dezvoltă diverse instrumente,

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 30

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 31

3.1 – Şcoala clasică(tehnicistă, a universaliştilor);

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 32

 Reprezentanţi: Frederick Winslow Taylor ;

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 33

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 34

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 35

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 36

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 38

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 39

Alberto Moreno, Elton Mayo.

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 40

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 41

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 42

23/03/21 CONF STANCIU SILVIUS 43