Bine aţi venit la cursul de

MANAGEMENT!

05/11/2021 11
 Structura generală a cursului
 Fundamentele teoretice ale managementului (Noțiuni
introductive)
 Firma ca obiect de studiu al managementului.
 Funcţiile managementului.
 Comunicarea în management
 Orientarea de marketing în managementul afacerilor
 Strategia şi managementul strategic al firmei
 Sistemul decizional al firmei
 Organizarea procesuală şi structurală a firmei
 Managementul resurselor umane
 Managementul resurselor materiale
 Managementul stresului şi al timpului
 Metode şi tehnici de management
 Managementul întreprinderilor mici
 Cultura managerială şi etica în afaceri

05/11/2021 CONF STANCIU SILVIUS 2

 Bibliografie selectivă
 Costescu, C., 2004, Management general, Ed. Universităţii Dunărea
de Jos, Galaţi
 Gavrilă, T., Lefter, V., 2004, Managementul general al firmei, Ed.
Economică, Bucureşti.
 Nicolescu, O., 2004, Managerii si managementul resurselor umane,
Ed. Economica, Bucuresti
 Nicolescu, O.,Verboncu, I.,1999. Management, Ed. Economică,
Bucureşti.
 Olaru, A, 2005, Management, Ed. Universităţii Dunărea de Jos,
Galaţi
 Vagu,P., Stegaroiu, I,.1998. Mangement general, Ed. Macarie,
Târgovişte
 Ursachi, I., 2009, Management, Ed. ASE, Bucureşti
 Stanciu, S., 2013. Management, note de curs

05/11/2021 3
 Modalități de evaluare a
cunoștințelor dobândite
 Media notelor acordate la seminar / lucrări
practice
 Notele obţinute la testele periodice sau parţiale
 Nota acordată pentru frecvenţa şi conduita la
activităţi
 Notele acordate pentru temele de casă
 Notele acordate pentru participarea la cercuri
ştiinţifice şi/sau la concursuri profesionale
 Nota acordată la examinarea finală

 Alte note
05/11/2021 4
 Cerinţe de promovare
Cerinţe minime de promovare (pentru nota 5) :

 - definirea noţiunilor de management, manager, organizaţie

 - definirea funcţiilor de bază ale managementului
 - descrierea principalelor forme de comunicare în management
 - descrierea etapelor luării deciziei în management
 - identificarea elementelor de bază în proiectarea structurii
organizatorice
 - descrierea activităţilor de asigurare a personalului firmei
 - definirea principalelor componente ale unui plan de afaceri
 - definirea noţiunilor de etică şi morală în afaceri

05/11/2021 5
 Cerinţe de promovare
Cerinţe maxime de promovare (pentru nota 10) :
 - argumentarea necesităţii teoriei şi tehnicilor managementului
 - discutarea structurii echipei manageriale
 - identificarea principalelor bariere de comunicare în management şi
sugerarea unor soluţii pentru depăşirea lor
 - identificarea principalelor tipuri de produse de pe piaţă, ciclul de
viaţă al acestora
 - identificarea şi explicarea planurilor fundamentale ale unei
organizaţii
 - descrierea unor strategii organizaționale de reducere a stresului
 - elaborarea unui plan de afaceri viabil pentru o întreprindere mică
 - realizarea unei analize comparative asupra principalelor metode şi
tehnici de management

05/11/2021 6
 MANAGEMENT: PRACTICĂ ŞI
TEORIE

 Ce este managementul şi ce fac managerii?

 Este managementul ştiinţă sau artă?
 Managementul - o ştiinţă inexactă
 Necesitatea teoriei şi tehnicilor
managementului
 Nivelurile şi piramida managementului
 Abordarea sistemică a managementului
 Evoluţia conceptului de management
 Ce este managementul şi ce fac
managerii?
Managementul? …arta de a-i face pe alţii să facă
ceea ce trebuie făcut pentru a
atinge un scop, un obiectiv.

Ce fac managerii?

Viziunea unui clasic ( Henry Fayol)

- planifică
- organizează
- comandă
- coordonează
- controlează
 Ce fac managerii? ( cont)

Îndeplinesc multiple roluri (H Mintzberg)

Autoritate formală şi poziţie

Roluri informaţionale Roluri în relaţii interpersonale Roluri decizionale

- monitor - figură reprezentativă - intreprinzător
- difuzor - lider - soluţionează
- purtător de cuvânt - legatură conflicte
- alocă resurse
- negociator
 Ce fac managerii? (cont)

(F.Luthans şi colab. – Studiu

cuprinzând 450 manageri, 1988)

Activităţi manageriale Manageri Manageri Manageri

medii de succes performanţi
Management tradiţional (decizii, planificare, 32% 13% 19%
control)

Comunicare ( schimb de informaţii cu oameni din diferite 29% 28% 44%

posturi şi poziţii)

Management al resurselor umane 20% 11% 26%

(motivare, disciplinare, soluţionare conflicte, angajare, instruire)

Dezvoltare relaţii (socializare, politici

organizaţionale,cultivare relaţii exterioare) 19% 48% 11%
 Dexterităţi ale managerilor eficienţi

Dexterităţi generale
( R. I. Katz -1974)

TEHNICE UMANE CONCEPTUALE

Abilitatea de a aplica Abilitatea de a lucra cu Abilitatea mentală de a
cunoştinţe specializate alţi oameni, de a-i inţelege analiza şi diagnostica

sau expertiză şi motiva, individual şi în grup situaţii complexe

 Dexterităţi generale (cont)

Dexteritaţile şi nivelurile ierarhice

Managementul de vârf .……………………..

Conceptuale

Managementul ………… Umane

de mijloc

Tehnice
Supraveghetorii …..

Ponderea în activitatea postului

 Dexterităţi ale managerilor eficienţi

Dexterităţi speciale

Zece dexterităţi, cele mai citate în studii de specialitate

(SUA)
1. Comunicare verbală (incluzând ascultarea)
2. Managementul timpului şi stresului
3. Luarea deciziilor individuale
4. Identificarea, definirea şi soluţionarea problemelor
5. Motivarea şi influenţarea altora
6. Delegarea
7. Stabilirea de obiective şi articularea unei viziuni
8. Autocunoaştere (conştiinţa de sine)
9. Construirea unei echipe
10. Soluţionarea conflictelor
 Este managementul ştiinţă sau artă?

Managementul - cea mai practică ştiinţă/disciplină socială

Fără cunoştinţe ştiinţifice, speranţele de succes în

management sunt inevitabil legate de: noroc, şansă, intuiţie,
experienţă

Ştiinţa şi arta nu sunt mutual exclusive, ci complementare

 Managementul – ştiinţă inexactă

Acceptaţi faptul că la una şi aceeaşi intrebare

(în management) se pot da mai multe
răspunsuri (foarte) bune?

Cum să organizăm unităţile de producţie în fabricaţia de

automobile? Tehnologic sau pe produs? Ford şi GM

Managementul nu pledează pentru “o singură, cea mai bună

cale”
 Necesitatea teoriei si tehnicilor
managementului
 Incercare – Eroare este învăţare costisitoare

 Analiza muncii managerilor şi instruirea,

formarea acestora

 “Nu există ţări dezvoltate şi ţări slab dezvoltate ci bine şi prost

conduse”

 America de Nord (SUA si CANADA), 5% din populaţia globului,

produce anual peste 30% din absolvenţii MBA (100 000 din totalul de
cca 300 000)
NIVELURILE ŞI PIRAMIDA
MANAGEMENTULUI

Management de vârf

Management de mijloc

Nivel de bază
(Supraveghetorii)
 Abordarea sistemică a
managementului
Mediul ambiant

Proces de
Intrări transformare Ieşiri

Revitalizarea
sistemului
INTRĂRI
Interese ale: Variabile externe:
1. Oameni 1. Proprietarilor 1. Oportunităţi
2. Bani 2. Salariaţilor 2. Pericole, restricţii
3. Materiale 3. Clienţilor 3. Alte
4. Informaţii 4. Furnizorilor
5. Statului 6.Alte

PROCES MANAGERIAL

DE TRANSFORMARE
planificare
Reenergizarea organizare
sistemului motivare –antrenare
coordonare
control
COMUNICARE

IEŞIRI
1. Produse 4. Satisfacţii
2. Servicii 5. Interese integrate
3. Profituri 6. Alte
 Funcţiile managementului

1.Conceptul de funcţie a managementului;

2. Definirea şi conţinutul funcţiilor
managementului ;
3.Trăsăturile funcţiilor managementului

05/11/2021 20
1.Conceptul de funcţie a managementului.
 Activităţi relativ independente.

 Dauconţinut procesului tipic de

management.

Definirea funcţiei : ansamblul de acţiuni relativ

independente care se succed într-o anumită ordine în
timp, efectuate de orice subiect conducător care
exercită o influenţă raţională asupra obiectului condus.

05/11/2021 CONF STANCIU SILVIUS 21

 3.Trăsăturile funcţiilor managementului

Funcţiile managementului:
 sunt acţiuni universale, tipice efectuate de
orice manager care acţionează raţional;
 acţiunile componente au o anumită
succesiune în timp;
 sunt relativ independente;
 sunt dinamice;

05/11/2021 22
 2. Definirea şi conţinutul funcţiilor
managementului

 Previziunea – ansamblul de acţiuni prin care

se stabilesc obiectivele firmei, se formulează
modalităţile de acţiune şi se stabilesc resursele
necesare.
 Activităţi componente:
 prognoza;
 planificarea;
 programarea.
 Rezultele exercitării funcţiei: strategii,politici,
planuri, programe

05/11/2021 CONF STANCIU SILVIUS 23

 2. Definirea şi conţinutul funcţiilor
managementului
 Organizarea – ansamblul de acţiuni prin care se
constituie sistemul conducător, sistemul condus şi
relaţiile dintre acestea.
 Activităţi componente:
 organizarea activităţilor de producţie sau servicii;
 organizarea muncii;
 organizarea managementului.
 Rezultele exercitării funcţiei:structura organizatorică,
sistemul informaţional,sistemul decizional.

05/11/2021 24
 2. Definirea şi conţinutul funcţiilor
managementului
 Coordonarea – ansamblul acţiunilor prin care se
armonizează în timp şi spaţiu deciziile managerilor
şi acţiunile personalului.
 Activităţi componente:
 comunicarea;
 ascultarea activă.
 Rezultele exercitării funcţiei: prevenirea şi/sau
eliminarea disfuncţionalităţilor generate de
modificarea mediului extern sau de
comportamentul oamenilor.

05/11/2021 25
 2. Definirea şi conţinutul funcţiilor
managementului
 Antrenarea – ansamblul de acţiuni prin care
managementul determină angajaţii să contribuie la
realizarea obiectivelor.
 Activităţi componente:
 motivarea;
 demotivarea.
 Rezultele exercitării funcţiei:
satisfacţia/insatisfacţia în muncă, performanţe
individuale şi de grup, realizarea carierei
profesionale.

05/11/2021 26
 2. Definirea şi conţinutul funcţiilor
managementului
 Control - reglare – ansamblul acţiunilor prin care se
compară realizările cu obiectivele stabilite, se identifică
abaterile şi se adoptă măsuri de corectare.
 Activităţi componente:
 Măsurarea realizărilor firmei şi a componentelor ei(filiale,
unităţi de afaceri, etc);
 Compararea realizărilor cu obiectivele planificate;
 Identificarea abaterilor şi a cauzelor care le-au generat;
 Adoptarea măsurilor de reglare a funcţionării
 Rezultatele exercitării funcţiei: refacerea sau menţinerea
echilibrului organizaţiei într-un mediu extrem de
schimbător.

05/11/2021 27
 ISTORIC AL MANAGEMENTULUI

 Managementul empiric

 Inceputurile managementului ştiinţific

 Managementul ştiinţific
 1.Consideraţii generale privind formarea şi
dezvoltarea ştiinţei managementului
 Discordanţa între tinereţea ştiinţei - începutul sec.XX- şi
practica multimilenară.
 Evoluţia societăţii umane este datorată modificărilor în
conţinutul activităţilor de management.
 Progresul social al omenirii este generat de evoluţia practicii şi
teoriei managementului
 Există numeroase modalităţi de clasificare a curentelor de
gândire.
 Fiecare curent de gândire reprezintă un mod diferit de a privi
organizaţia şi omul.

05/11/2021 29
 2.Precursori ai ştiinţei managementului.

 Practicieni ai secolului 19 care dezvoltă diverse instrumente,

experimente şi teorii.
 1800 - 1810 - James Watt şi Robert Bulton (fii inventatorilo
maşinii cu abur) aplică principiile managementului ştiinţific
într-o fabrică din Soho;
 1800 – 1820 - Robert Owen dezvoltă un experiment într-o
fabrică de textile din Scoţia; “maşina vitală” – “maşina
inanimată”

05/11/2021 30
 2.Precursori ai ştiinţei managementului.
 Charles Babbage – profesor la Universitatea Cambridge –
precursor al tehnicii electronice:
 1822 inventează “maşina de diferenţe” - un calculator mecanic;
 1832 în cartea “În economia maşinismului şi a manufacturii”
susţine extinderea principiului specializării la operaţiile
mentale;
 1833 - “maşina analitică”.
 Henry Poor – editorul unei reviste englezeşti de mare tiraj de la
sfârşitul sec.19. Promotor al ideilor de comunicare corectă,
structurare şi relaţii umane în procesul de management

05/11/2021 31
 3.Principalele şcoli de management:
reprezentanţi, specific,contribuţii, limite

3.1 – Şcoala clasică(tehnicistă, a universaliştilor);

3.2 – Şcoala relaţiilor umane(sociologică, behavioristă);
3.3 – Şcoala cantitativă;
3.4 – Şcoala sistemică;
3.5 – Şcoala contingentă

05/11/2021 32
 3.1 – Şcoala clasică(tehnicistă, a
universaliştilor)

 Reprezentanţi: Frederick Winslow Taylor ;

Henri Fayol; Henry Ford; Henry Gantt;
Frank şi Lilian Gilbreth
Harold Koontz; Lyndall Urwick

05/11/2021 33
 3.1 – Şcoala clasică(tehnicistă, a
universaliştilor)
 F.W.Taylor (1856 – 1915)
 specialist în organizarea producţiei; consultant şi expert în eficienţă; numit
“părintele managementului ştiinţific”; cartea de bază: ”Principiile
managementului ştiinţific”
 Studiul timpului în analiza mişcărilor efectuate de muncitori pentru realizarea
unor operaţii;
 Explică pierderile de timp ca fiind naturale şi sistematice;
 Formulează drept cheie a succesului o serie de principii:
 analiza şi sinteza fiecărui element al muncii;
 Selecţia ştiinţifică, instruirea, antrenarea şi cointeresarea muncitorilor,
 Colaborarea conducerii cu executanţii în promovarea metodelor ştiinţifice de
organizare,
 Separarea strictă a raporturilor dintre munca de conducere şi cea de
execuţie
 TAYLORISMUL

05/11/2021 CONF STANCIU SILVIUS 34

 3.1 – Şcoala clasică(tehnicistă, a
universaliştilor)
 Henri Fayol (1841 – 1925)
 teoretician şi practician redutabil;
 Întemeietorul managementului administrativ. Cartea de
bază:”Administrarea industrială şi generală”
 Descoperă funcţiile managementului: planificare,
organizare, coordonare, comandă, control
 Identifică funcţiunile organizaţiei: tehnică, comercială,
financiară, securitate, administrativă
 Pune în evidenţă rolul principiilor de management,
formulând o serie de principii rămase valabile şi azi
 Managementul nu este numai un talent ci şi o o abilitate
care poate fi învăţată

05/11/2021 35
 3.1 – Şcoala clasică(tehnicistă, a
universaliştilor)
 Henry Ford (1863 – 1941)
 Inginer mecanic;
 Inventatorul benzii rulante pe care o
foloseşte în construcţia de automobile
 Cunoscut pentru severa dihotomie –
(separare) între conducere şi execuţie
 Promotor al unor sisteme de motivare
face pe muncitor părtaş la profitul firm

05/11/2021 36
 3.1 – Şcoala clasică(tehnicistă, a
universaliştilor)
 Specificul şcolii clasice:
1) orientarea atenţiei asupra organizaţiei, tratată ca un
mecanism, un sistem închis, relaţiile cu mediul extern
nefiind luate în considerare;
2) preocupările cele mai importante se leagă de
organizarea producţiei şi a muncii pentru creşterea
profiturilor;
3) factorul de producţie cel mai preţios este capitalul şi
nu omul;
4) principiile formulate sunt considerate general –
valabile în organizaţii, indiferent de specificul
activităţilor;
05/11/2021 37
 3.1 – Şcoala clasică(tehnicistă, a
universaliştilor)
 Contribuţiile şcolii clasice:
a) a folosit concepte şi instrumente predominant economice:
productivitate, profit, cost, rentabilitate;
b) a pus la dispoziţia managerilor o serie de principii , metode,
instrumente rămase valabile şi azi
c) abordarea raţională a organizării muncii a permis divizarea
activităţilor şi operaţiilor şi specializarea personalului;
d) diviziunea muncii a permis măsurarea cu exactitate a timpilor
şi îmbunătăţirea metodelor de lucru şi creşterea
spectaculoasă a productivităţii muncii şi progresul economic
şi social;
e) a legat câştigurile salariale de rezultatele obţinute.

05/11/2021 CONF STANCIU SILVIUS 38

 3.1 – Şcoala clasică(tehnicistă, a
universaliştilor)
 Limitele şcolii clasice:
a)abordarea statică a organizaţiei şi a proceselor ei.Orientarea
preponderentă spre prezent şi lipsa preocupării pentru
perspectivă se poate explica prin calmul relativ şi previzibilitatea
mediului extern al perioadei;
b)abordarea mecanică , organizaţia fiind considerată un
mecanism care poate fi controlat şi dirijat prin aplicarea unor
principii cu valabilitate universală;
c) abordarea preponderent tehnică şi neglijarea laturii umane a
procesului de management.

05/11/2021 CONF STANCIU SILVIUS 39

 3.2 – Şcoala relaţiilor umane(sociologică,
behavioristă)
 Reprezentanţi:
Douglas Mc Gregor, Chris Argirys,
Herbert Simon, Robert Lickert,
David Mc Lelland, Abraham Maslow, Frederick Herzberg, B.F.Skinner,
J.S.Adams, Michel Crozier,

Alberto Moreno, Elton Mayo.

05/11/2021 CONF STANCIU SILVIUS 40

3.2 – Şcoala relaţiilor umane(sociologică,
behavioristă)
 Specificul şcolii relaţiilor umane :
1)utilizarea prioritară a conceptelor, metodelor şi
tehnicilor sociologice şi psihologice.
2)pune accent mai ales pe atributele de
coordonare şi antrenare a resursei umane în
realizarea obiectivelor;
3)sunt abordate cu prioritate activităţile incluse în
funcţiunea de resurse umane;

05/11/2021 CONF STANCIU SILVIUS 41

 3.2 – Şcoala relaţiilor umane
 Specificul şcolii relaţiilor umane :
4) critica severă la adresa şcolii clasice. Utilizarea benzii rulante aduce mari
deservicii fiinţei umane deoarece:
 aduce monotonia în muncă şi, prin aceasta, surmenajul;
 provoacă şomajul şi nesiguranţa locului de muncă,
 goleşte munca de conţinutul său creator, dezumanizând-o;
 subestimează capacitatea de creativitate a muncitorului;
 stricta delimitare a sarcinilor între conducere şi execuţie, este nu numai
jignitoare ci şi ineficientă prin ignorarea posibilităţilor de a utiliza mai bine
resursa umană;
 dictonul şcolii este: „Înlăturaţi teama şi oamenii vor munci mai bine”.

05/11/2021 CONF STANCIU SILVIUS 42

 3.2 – Şcoala relaţiilor umane(sociologică,
behavioristă)
Una din cele mai cunoscute teorii ale şcolii relaţiilor umane este
„Teoria X şi Y” elaborată de Douglas Mc Gregor pentru a
prezenta sinteza comparativă a filozofiei şcolii clasice şi a
celei sociologice.
Teoria prezintă premisele de bază ale comportamentului
managerului în relaţia cu subordonaţii săi. Autorul consideră
că managerii dezvoltă un comportament specific generat de
convingerile pe care le au faţă de fiinţa umană medie.

05/11/2021 43
 3.2 – Şcoala relaţiilor umane
 Contribuţiile şcolii relaţiilor umane:
a) accentuează locul şi rolul resursei umane în organizaţie,
b) arată necesitatea ca metodele şi tehnicile de management să fie
adaptatea specificului persoanelor conduse;
c) arată necesitatea colaborării între coducători şi executanţi;
d) demonstrează că activitatea umană nu este subordonată în
exclusivitate mărimii retribuţiei;
e) descoperă organizarea informală sau „organizarea fantomă” care există
în orice organizaţie

05/11/2021 44
 3.2 – Şcoala relaţiilor umane(sociologică,
behavioristă)

 Principala limită: tendinţa de a supralicita rolul

resursei umane în cadrul organizaţiei.

05/11/2021 CONF STANCIU SILVIUS 45

 3.3 – Şcoala cantitativă

 Reprezentanţi:

Se dezvoltă în deceniul 7 al secolului XX prin

contribuţia a diverşi autori dintre care pot fi
menţionaţi cu contribuţii importante:
 americanii J.Sarr şi F.Goronzy;
 francezul A.Kaufman;
 Ruşii E.Kameniţev şi C.Afanasiev.

05/11/2021 CONF STANCIU SILVIUS 46

 3.3 – Şcoala cantitativă
 Specificul şcolii cantitative:
1) folosirea metodelor matematice şi statistice în evaluarea şi
prognozarea proceselor economice(teoria grafelor, teoria
firelor de aşteptare, analiza combinatorie, programarea
liniară);
2) abordarea cu precădere a activităţilor care pot fi comensurate
şi a căror evoluţie poate fi exprimată cu ajutorul modelării
statistico-matematice: activităţile de producţie, comerciale,
investiţii;
3) în ce priveşte procesul de management accentul cade pe
activităţile de control-evaluare şi previziune.

05/11/2021 47
 3.3 – Şcoala cantitativă

 Contribuţiile şcolii cantitative:

a) îmbogăţirea şi adecvarea instrumentarului
managerial la cerinţele practicii sociale;
b) creşterea rigurozităţii în abordarea unor fenomene
şi procese economice care se pretează la
comensurarea eforturilor, efectelor şi eficienţei
economice.

05/11/2021 48
 3.3 – Şcoala cantitativă

 Limitele şcolii cantitative:

a) tendinţa de abordare mecanică a fenomenelor şi
proceselor de management, încadrate în modele
matematice;
b) ignorarea proceselor şi fenomenelor care nu pot
fi surprinse şi exprimate prin formule şi modele
matematice.

05/11/2021 49
 3.4 – Şcoala sistemică

 Reprezentanţi:

americanii D. Katz şi R.L. Kahn,

 englezii A.K. Rice , F.E. Emery ( componenţi ai
grupului Tavistock),
francezul J.Melese, ş.a.

05/11/2021 50
 3.4 – Şcoala sistemică
 Specificul şcolii:
1) extinde perspectiva teoriei sistemelor la nivelul organizaţiei;
2) organizaţia este abordată ca un sistem socio-tehnic, complex, deschis
caracterizat prin:
 intrări, aport de energie şi stimulente, respectiv oameni, materiale,
informaţii;
 procese de transformare a materialelor şi organizare a activităţilor;
 ieşiri: bunuri tangibile şi servicii;
 caracterul ciclic: ieşirile permit preluarea altor intrări şi continuarea
ciclului de producţie,
 feedback-ul, permite sistemului să-şi corecteze abaterile şi să-şi menţină
echilibrul;
 stabilitate, echilibrul dinamic între intrări şi ieşiri;
 echifinalitate, calitatea de a-şi atinge obiective similare cu ale altor
sisteme alegând modalităţi diferite de realizare.

05/11/2021 51
 3.4 – Şcoala sistemică
 Specificul şcolii:

3) abordarea echilibrată a organizaţiei în ansamblul

activităţilor componente;
4) prezintă o viziune integratoare, cibernetică asupra
procesului de management.

05/11/2021 52
 3.4 – Şcoala sistemică
 Contribuţiile şcolii sistemice:

a) organizaţia este abordată ca un sistem social complex, viu,

aflat în interacţiune cu mediul;

b) spre deosebire de şcolile anterioare axate, de regulă,

asupra unei singure variabile(tehnologia, omul, modelul),
şcoala sistemică demonstrează că organizaţia trebuie să
urmărească o serie de variabile cheie: oamenii, tehnologia,
structurile organizaţionale, mediul extern;

05/11/2021 53
 3.4 – Şcoala sistemică

 Contribuţiile şcolii sistemice:

c) subliniază necesitatea adaptării şi reglării

permanente a organizaţiei la schimbările mediului,

d) promovează conceptul de sinergie: funcţionarea

armonioasă a firmei nu duce la o însumare ci la o
multiplicare a efectelor.

05/11/2021 54
 3.5 - Şcoala contingentă

 Reprezentanţi:
 profesorii americani P. R. Lawrence şi J.W.
Lorch care sunt şi promotorii denumirii
şcolii,
 D.S. Pugh , D. J. Hickson ( cunoscuţi ca
membri ai grupului Aston),
 T. Burns, G. M.Stalker, J. Woodward, ş.a.

05/11/2021 55
 3.5 - Şcoala contingentă- contextuală
 Specificul şcolii:
1) demonstrează că problemele legate de structura
organizaţiei şi de stilul de management practicat depind
hotărâtor de combinaţia optimă a trei variabile: mediul
extern, factorii tehnologici şi motivaţia oamenilor;
2) spre deosebire de şcoala clasică sau cea a relaţiilor
umane, nu îşi propune să promoveze precepte şi principii
universale, indiferent de situaţie;

05/11/2021 56
 3.5 - Şcoala contingentă

 Specificul şcolii:
3) abordare care se ocupă de circumstanţe, de
aspectele relative ale procesului de management
generate de situaţiile concrete cu care se
confruntă;
4) departe de a ignora aportul şcolilor anterioare,
consideră că fiecare dintre ele poate fi valorizată,
în funcţie de specificul situaţiei în care se
desfăşoară procesul de management.
05/11/2021 57
  Vă mulțumesc pentru atenția acordată !

05/11/2021 58