Nutritia

Curs: Politici şi strategii globale de securitate

alimentară

Profesor coordonator: Diaconescu Daniela

Student: Ardelean Patrick – Paul

Nutritia
 Introducere

Nutriția este știința care interpretează interacțiunile dintre nutrienți și alte substanțe
din hrană (de exemplu, fitonutrienți, antocianine, taninuri, etc.) în raport cu mentenanța,
dezvoltarea, reproducerea, sănătatea și starea de boală a unui organism. Include ingestia
alimentelor, absorbția, digestia, biosinteza, catabolismul și excreția.
Dieta unui organism este ceea ce mănâncă, care este determinată în mare măsură de
disponibilitatea, procesarea și palatabilitatea hranei. O dietă sănătoasă include prepararea
alimentelor și metode de stocare care protejează împotriva oxidării nutrienților, împotriva
căldurii sau percolării, și care reduc riscul toxiinfecțiilor alimentare.
Nutriționiștii dieteticieni înregistrați sunt profesioniști din domeniul sănătății
calificați pentru furnizarea sfaturilor dietetice sigure, bazate pe dovezi, care includ analiza a
ceea ce se mănâncă, analiza detaliată a sănătății nutriționale, precum și un plan de
tratament nutrițional personalizat. De asemenea, dieteticienii furnizează programe de
prevenție și de tratament la locuri de muncă, școli și instituții similare. Dieteticienii
înregistrați sunt profesioniști antrenați din domeniul sănătății care furnizează, de asemenea,
sfaturi dietetice cu privire la rolul nutriției în bolile cronice, inclusiv posibila prevenție sau
remediere prin adresarea carențelor nutriționale înaintea recurgerii la medicamente.
O dietă inadecvată poate avea un impact dăunător asupra sănătății, provocând boli
carențiale precum orbirea, anemia, scorbutul, nașterea prematură, fătul mort la naștere și
cretinism; condiții care pun sănătatea în pericol precum obezitatea și sindromul metabolic,
la fel și boli cronice comune precum boli cardiovasculare, diabet, și osteoporoză.
Indeplinirea rationala, echilibrata cantitativ si calitativ a acestei nevoi asigurand in
acelasi timp necesarul caloric (= energetic) si nutritiv (pentru remanierea structurala a
organismului) defineste ALIMENTATIA SANATOASA (ALISAN). Aceasta permite individului
sa-si mentina greutatea corporala in limite normale si va avea un impact pozitiv asupra:
sanatatii, performantelor fizice si psihice, duratei de viata.
Foamea

Este factorul declansator al ingestiei de alimente si are un determinism fiziologic prin

nivelul glicemiei si unul psihologic rezultat din obiceiuri, traditii, placeri culinare.
Aspectul fiziologic – Glicemia reprezinta nivelul de glucoza din sange rezultat prin
mai multe mecanisme, unul dintre acestea fiind absorbtia glucozei intestinale – produs final
al digestiei glucidelor alimentare (vezi tabel). Doua aspecte sunt de retinut din punctul de
vedere al ALISAN: cantitatea de glucide ingerata si viteza lor de absorbtie exprimata prin
INDEXUL GLICEMIC (IG ). Aspectul cantitativ il voi aborda mai tarziu. In privinta IG trebuie
retinut ca acesta caracterizeaza fiecare aliment si cu cat are o valoare mai ridicata produce o
crestere mai rapida si mai ampla a glucozei sanguine care determina la randul ei cresteri pe
masura ale insulinei. Variatiile mari ale insulinei au doua efecte majore:
1. Produc o reducere rapida si ampla a glicemiei determinand reaparitia senzatiei de
foame si
 2. Cresc transferul acizilor grasi din sange in depozite lipidice = acumulare de tesut
gras.
In concluzie, pentru a controla senzatia de foame trebuie sa avem in vedere mai ales
calitatea glucidelor ingerate in functie de IG al fiecareia si sa le evitam pe cele “rele” ( cu
index glicemic ridicat, peste 50-60).
Aspectul psihologic in modul de alimentatie este extrem de important. Pot afirma
aceasta dupa o practica de aproximativ 20 ani in tratamentul tulburarilor de nutritie si in
special al obezitatii. In primul rand, pacientul trebuie sa vrea si sa dea dovada de ambitie in
atingerea scopului stabilit de comun acord cu medicul. Acest aspect este foarte necesar in
perioada initiala atunci cand facem trecerea la un mod de alimentatie total diferit (de cele
mai multe ori). Partea pozitiva este ca, dupa aproximativ 2-4 saptamani, presiunea
psihologica scade din cel putin doua motive: apare obisnuinta cu noul regim si apare
satisfactia schimbarilor pozitive. Spre ex. la obezi : scadere in greutate, toleranta crescuta la
efort, rarirea senzatiei de foame, scaderea tensiunii arteriale etc.
De asemenea, la capitolul psihologie, trebuie mentionat aportul important al
anturajului exprimat prin incurajare, aprecierea rezultatelor.
Daca aspectul psihologic nu poate fi indeplinit, bolnavul nefiind capabil la o modificare
pozitiva a stilului alimentar, singura metoda pentru tratament ramane interventia
chirurgicala pentru obezitate sau alimentatia parenterala intraspitaliceasca pentru cei cu
anorexie, casexie.
APORTUL NUTRITIV CORECT (sanatos) al unei persone normoponderale ,avand o
activitate fizica mica (munca de birou, deplasare cu masina, treburi gospodaresti usoare
etc.) trebuie sa asigure un aport caloric de aproximativ 27-32 kcal/kg corp zilnic. Acesta este
APORTUL CANTITATIV. El provine in special din glucide, maximum 55% (din totalul caloriilor)
si lipide (grasimi ),maximum 25-30% , restul de 15-20% fiind proteinele ( al carol rol este in
primul rand structural). Aportul trebuie ajustat in functie de:
1. Activitatea fizica – la un subiect cu IMC de 20-25kg/m2 si activitate intense,
necesarul este de 31-35kcal/kg, activitate sedentara – 22-26 kcal/kg
2. Temperatura ambianta,
3. Sex,
4. Indicele de masa corporala (IMC),
5. Varsta,
6. Prezenta anumitor boli. Cheltuielile energetice sunt crescute in febra (cu 13%
pt.1gr.Celsius peste normal), in arsuri (cu 40-100%), in hipertiroidism cu (30-100%)
etc.
Al doilea aspect ce trebuie avut in vedere este APORTUL CALITATIV. Pentru desfasurarea
normala, armonioasa a proceselor metabolice, organismul are nevoie de urmatorii nutrienti:
▫ Glucidele. Numite si “zaharuri” sau “carbohidrati”, acestea au in structura
moleculara numai carbon, oxigen si hidrogen. Rolul lor, asa cum am aratat, este de a
asigura suportul energetic al organismului. Sunt clasificate in: monozaharide
(glucoza, fructoza, galactoza), dizaharide (zaharoza si lactoza) si polizaharide cu rol
de depozit.
Aportul lor caloric = 4,5kcal/g
Am mentionat diversele forme de glucide doar pentru a ajuta intelegerea corecta a
etichetelor de pe alimente unde apar adesea. Clasificarea mult mai semnificativa pentru
alcatuirea meniului si controlul senzatiei de foame sunt in functie de indexul glicemic (IG)
mentionat mai sus. Acesta este aspectul pe care trebuie sa-l avem mereu in vedere cand
alegem intre diferite tipuri de alimente bogate in glucide.
Macronutrientii de energie

Macronutrienții de energie furnizează energie, care este măsurată fie în kilocalorii (kcal sau
calorii) sau Joule. 1 kilocalorie (calorii) = 4185,8 jouli. Efectele macronutrienților includ
carbohidrați – 4 kcal pe gram, proteine – 4 kcal pe gram, grăsimi – 9 kcal pe gram.
Moleculele de carbohidrați includ monozaharide (glucoză, fructoză, galactoză), dizaharide și
polizaharide (amidon). Din punct de vedere nutrițional, polizaharidele sunt favorizate față
de monozaharide deoarece sunt mai complexe și, prin urmare, necesită mai mult timp
pentru a se descompune și pentru a fi absorbite în sânge; acest lucru înseamnă că ele nu
provoacă majore dezechilibre în nivelurile de zahăr din sânge, care sunt legate de boli de
inimă și vasculare.
▫ Proteine - 4 kcal pe gram. Există 20 de aminoacizi – compuși organici găsiți în natură
care se combină pentru a forma proteinele. Unii aminoacizi sunt esențiali, adică trebuie
consumați. Alți aminoacizi sunt neesențiali, deoarece organismul le poate produce.
▫ Grăsimile – 9 kcal pe gram. Grăsimile sunt trigliceride – trei molecule de acid gras
combinate cu o moleculă de alcool glicerol. Acizii grași sunt compuși simpli (monomeri),
în timp ce trigliceridele sunt molecule complexe (polimeri). Grăsimile sunt necesare in
dieta pentru sănătate deoarece servesc multe funcții, inclusiv articulațiile lubrifiante,
organele care ajuta la producerea de hormoni, ajută la absorbția anumitor vitamine,
reduc inflamația și păstrează sănătatea creierului.
 Macronutrientii care nu furnizeaza energie

Acestea nu furnizează energie, dar sunt încă importante:

▫ Fibra. Fibrele constau în principal din carbohidrați. Cu toate acestea, deoarece nu este
ușor absorbită de organism, nu prea mult zaharuri și amidonuri intră în sânge. Fibrele
reprezintă o parte crucială a nutriției, sănătății și combustibililor pentru bacteriile
intestinale.
▫ Apa. Aproximativ 70% din masa non-grasă a corpului uman este apă. Este vitală pentru
multe procese din corpul uman. Nimeni nu este pe deplin sigur de cât de multă apă are
nevoie corpul uman – revendicările variază de la 1-7 litri pe zi pentru a evita
deshidratarea. Știm că cerințele privind apa sunt foarte strâns legate de mărimea
corpului, vârstă, temperaturile mediului, activitatea fizică, diferitele stări de sănătate și
obiceiurile alimentare; de exemplu, cineva care consumă o mulțime de sare va necesita
mai multă apă decât o altă persoană similară. Afirmația „cu cât mai multă apă beți, cu
atât mai sănătoasă sunteți” nu este susținută cu dovezi științifice. Variabilele care
influențează cerințele de apă sunt atât de vaste încât sfaturile exacte privind aportul de
apă ar fi valabile numai după evaluarea fiecărei persoane în mod individual.
Micronutrienții

Sunt necesari în cantități mai mici:

Minerale. Mineralele dietetice sunt celelalte elemente chimice pe care le au
corpurile noastre, altele decât carbonul, hidrogenul, oxigenul și azotul. Oamenii cu o dietă
bine echilibrată vor obține, în cele mai multe cazuri, toate mineralele de care au nevoie din
ceea ce mănâncă. Mineralele sunt uneori adăugate la anumite alimente pentru a compensa
orice lipsă. Cel mai bun exemplu este sarea iodată – iodul este adăugat pentru a preveni
deficiența de iod, care afectează aproximativ 2 miliarde de oameni, la nivel global; provoacă
întârzieri mintale și probleme ale glandei tiroide. Deficitul de iod rămâne o problemă gravă
de sănătate publică la peste jumătate din planetă.
Experții de la Universitatea din Florida spun că 16 minerale sunt esențiale pentru procesele
biochimice umane:
Potasiu – un electrolit sistemic (afectează întregul corp), esențial în co-reglementare, fiind
un purtător important al energiei în celulele din organism, de asemenea, un liant-cheie în
producerea ARN cu sodiu. Deficiența – hipokaliemia – poate afecta profund sistemul nervos
și inima. Excesul – hiperkaliemia – poate afecta, de asemenea, profund sistemul nervos și
inima.

▫ Clorură – cheie pentru producerea acidului gastric, important în transportul moleculelor

între celule și vital pentru buna funcționare a nervilor. Deficiență – hipocloremie –
 niveluri scăzute de sare, care, dacă sunt severe, pot fi foarte periculoase. Exces –
hipercloremie – de obicei nu există simptome legate de pierderea excesivă de lichide.
▫ Sodiu – un electrolit sistemic și esențial în reglementarea cu potasiu. Important pentru
funcția nervoasă și pentru reglarea nivelului lichidului corporal. Deficiență –
hiponatremie – cauzează defectarea celulelor; sodiul extrem de scăzut poate fi fatal.
Excesul – hipernatremia – poate de asemenea determina disfuncționalitatea celulelor,
nivelurile extrem de ridicate pot fi fatale.
▫ Calciu – important pentru mușchi, inimă și sănătatea digestivă. Construiește oase, ajuta
la sinteza și funcția celulelor sangvine. Deficiență – hipocalcemie – crampe musculare,
crampe abdominale, spasme și reflexe hiperactive de tendon adânc. Excesul –
hipercalcemie – slăbiciune musculară, constipație, subminarea conducerii impulsurilor
electrice în inimă, pietre de calciu în tractul urinar, afectarea funcției renale și scăderea
absorbției fierului, ceea ce duce la deficiența de fier.
▫ Fosfor – important pentru structura ADN-ului, transportatorul energiei, componentă a
membranei celulare, ajută la întărirea oaselor. Deficit – hipofosfatemie, un exemplu este
rahitismul. Exces – hiperfosfatemie, adesea un rezultat al insuficienței renale.
▫ Magneziu – necesar pentru oasele bune și pentru gestionarea mișcării corecte a
mușchilor. Sute de enzime se bazează pe magneziu pentru a funcționa corespunzător.
Deficiență – hipomagneziemie – iritabilitate a sistemului nervos cu spasme ale mâinilor
și picioarelor, mișcări musculare și crampe, constipație și spasme de laringe. Exces –
hipermagneziemie – greață, vărsături, insuficiență respiratorie, scăderea tensiunii
arteriale. Foarte rar, dar poate apărea dacă pacientul are probleme renale.
▫ Zinc – cerut de multe enzime. Important pentru creșterea organelor reproductive. De
asemenea, important în expresia genelor și în reglarea sistemului nervos și imunitar.
Deficiență – statură scurtă, anemie, pigmentare crescută a pielii, ficat și splină mărită,
afectarea funcției de reproducere, vindecarea letală a rănilor și deficit imun. Exces –
suprimă absorbția de cupru și fier.
▫ Fier – este necesar pentru proteine și enzime, în special pentru hemoglobină, compusul
care transportă oxigen în sânge. Deficiență – anemie. Tulburare de supraîncărcare
excesivă; depozitele de fier se pot forma în organe, în special în inimă.
▫ Mangan – un cofactor în funcțiile enzimatice. Deficiență – slăbiciune, leșin, pierderea
auzului, tendoane și ligamente slabe. Mai puțin frecvent, poate fi o cauză a diabetului
zaharat. Excesul – interferează cu absorbția fierului dietetic.
▫ Cupru – componenta multor enzime. Deficiență – anemie sau pancitopenie (reducerea
numărului de celule roșii și albe din sânge, precum și a trombocitelor) și
neurodegenerare. Exces – poate interfera cu formarea corpului de componente celulare
sanguine; în cazuri severe, convulsii, paralizie și, eventual, deces (similar cu otrăvirea cu
arsenic).
▫ Iod – este necesar pentru biosinteza tiroxinei (un tip de hormon tiroidian). Deficiență –
întârzieri de dezvoltare, glandă tiroidă mărită (în gât) și oboseală. Exces – poate afecta
funcția glandei tiroide.
▫ Seleniu– cofactor esențial pentru enzimele antioxidante. Deficiență – boala Keshan –
necroza miocardică (moartea țesutului din inimă) care duce la slăbirea inimii; Boala
 Kashin-Beck – descompunerea cartilajului. Exces – respirație mirositoare de usturoi,
tulburări gastro-intestinale, căderea părului, slăbirea unghiilor, oboseală, iritabilitate și
leziuni neurologice.

▫ Molibden – parte vitală a trei sisteme enzimatice importante, xantin-oxidază, aldehid-

oxidază și sulfit-oxidază. Are un rol vital în formarea acidului uric, în metabolismul
carbohidraților și în detoxifierea sulfitului. Deficiență – poate afecta metabolismul și
numărul de sânge, dar deoarece această deficiență apare adesea în același timp cu alte
deficiențe minerale, este greu de spus care dintre deficiențe a cauzat ce problemă de
sănătate. Exces – există foarte puține date despre toxicitate.
▫ Vitamine – sunt compuși organici pe care îi cerem în cantități mici. Un compus organic
este orice moleculă care conține carbon. Se numește o vitamină atunci când trupurile
noastre nu pot sintetiza (produce) suficient sau oricare dintre ele, așa că trebuie să le
luăm din mâncare. Vitaminele sunt clasificate ca solubile în apă (pot fi dizolvate în apă)
sau solubile în grăsimi (pot fi dizolvate în grăsimi). Pentru om, există patru vitamine
solubile în grăsimi (A, D, E și K) și nouă vitamine solubile în apă (opt vitamine B și
vitamina C).
▫ Vitaminele solubile în apă trebuie consumate mai frecvent, deoarece sunt eliminate mai
repede (în urină) și nu sunt ușor de depozitat. Consumul de vitamine solubile în grăsimi
este absorbit prin intestine cu ajutorul grăsimilor (lipidelor). Sunt mult mai probabil să se
acumuleze în organism deoarece sunt mai greu să scape rapid. Dacă se formează prea
multe vitamine, se numește hipervitaminoză. O dietă cu conținut scăzut de grăsimi
poate afecta absorbția vitaminelor solubile în grăsimi. Știm că majoritatea vitaminelor au
multe funcții diferite. Mai jos este o listă de vitamine și unele dintre rolurile lor. Reține
că cele mai multe ori simptomele supradozajului cu vitamine sunt legate de suplimente
sau de metabolismul sau excreția defectuoasă, nu de aportul de vitamine din alimente.
▫ Vitamina A– Denumirile chimice – retinol, retinoizi și carotenoide. Solubilitate – grăsime.
Boala deficienței – orbire nocturnă. Supradozaj – Keratomalacia (degenerarea corneei).
▫ Vitamina B1– Denumire chimică – tiamină. Solubilitate – apă. Boala deficienței –
beriberi, sindromul Wernicke-Korsakoff. Boala de supradozaj – reacții hipersensibile rare
asemănătoare șocului anafilactic atunci când supradozajul se datorează unei injecții.
▫ Vitamina B2 – Denumire chimică – riboflavină. Solubilitate – apă. Boala deficienței –
ariboflavinoză (leziuni la nivelul gurii, seboree și vascularizări ale corneei). Supradozaj –
nici o complicație cunoscută. Excesul se excretă în urină.
▫ Vitamina B3 – Denumire chimică – niacină. Solubilitate – apă. Boala deficienței- pellagra.
Supradozaj – afecțiuni hepatice, probleme ale pielii și tulburări gastrointestinale, plus
alte probleme.
▫ Vitamina B5 – Denumire chimică – acid pantotenic. Solubilitate – apă. Boala deficienței –
parestezii (furnicături, prurit sau amorțeală a pielii fără efecte fizice aparente pe termen
lung). Supradozaj – nu s-a raportat niciunul.
▫ Vitamina B6 – Denumiri chimice – piridoxamină, piridoxal. Solubilitate – apă. Boala
deficienței – anemie, neuropatie periferică. Supradozaj – leziuni ale nervilor,
propriocepția este afectată (abilitatea de a simți unde sunt în spațiu părțile corpului).
▫ Vitamina B7 – Denumire chimică – biotină. Solubilitate – apă. Boala deficienței –
dermatită, enteritis. Supradozaj – nu sa raportat niciunul.

▫ Vitamina B9 – Denumire chimică – acid folinic. Solubilitate – apă. Boala deficienței –

malformații congenitale. Supradozaj – risc crescut de convulsii.
▫ Vitamina B12 – Denumirea chimică – cianocobalamina, hidroxicobalamina,
metilcobalamina. Solubilitate – apă. Boala deficienței- anemie megaloblastică (un defect
în producerea de celule roșii din sânge). Supradozaj – nu s-a raportat niciunul.
▫ Vitamina C – Denumire chimică – acid ascorbic. Solubilitate – apă. Boala deficienței –
scorbut, care poate duce la un număr mare de complicații. Tulburări de supradozaj –
megadoză de vitamina C – diaree, greață, iritație a pielii, arsură la urinare, epuizare a
cuprului în organism și risc crescut de pietre la rinichi.
▫ Vitamina D – Denumirea chimică – ergocalciferol, colecalciferol. Solubilitate – grăsime.
Boala deficienței – rahitism, osteomalacie (înmuierea osului), studii recente indică un
risc mai mare de apariție a unor cancere, afecțiuni autoimune și boli cronice. Supradozaj
– hipervitaminoză D (cefalee, slăbiciune, digestie deranjată, tensiune arterială crescută și
calcificare tisulară).
▫ Vitamina E – Denumire chimică – tocotrienoli. Solubilitate – grăsime. Boala deficienței –
foarte rară, poate include anemie hemolitică la nou-născuți. Supradozaj – deshidratare,
vărsături, iritabilitate, constipație, acumularea excesului de calciu.
▫ Vitamina K – Denumiri chimice – ficlochinonă, menacinone. Solubilitate – grăsime. Boala
deficienței – tendință mai mare de sângerare și vânătăi. Supradozaj – poate submina
efectele warfarinei.

Cele mai multe alimente conțin o combinație a unora sau a tuturor celor șapte clase de
nutrienți. Avem nevoie de nutrienți în mod regulat, iar de alții mai puțin frecvent.
 Bibleografie
1. https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/nutritia-componenta-esentiala-
pentru-sanatate-si-frumusete/
2. https://laboretica.ro/nutritia-ce-este-si-de-ce-este-importanta/