Nutritie si alimentatie

Nutritia= totalitatea proceselor fizico-chimice de asimilare si dezasimilare a alimentelor in

organism prin care se asigura mentinerea vietii , functiile fiziologice si energia necesara in scopul
perpetuarii speciei

O alimentaţie adecvată in primii ani de viaţă asigură o bună stare de sănătate, creştere şi
dezvoltare adecvată şi contribuie la formarea unor bune deprinderi alimentare pentru restul vieţii.

Argumente care susţin impactul alimentaţiei din primii ani de viaţă asupra stării de sănătate din
perioada copilăriei şi a varstei adulte:
• in aceşti primi ani de viaţă, dezvoltarea are un ritm cu totul remarcabil;
• ritmul cel mai accentuat al dezvoltării creierului (ritm inceput prenatal) continuă pană pe
la varsta de trei ani (perioadă in care se formează nenumărate conexiuni neuronale)
• alimentaţia corectă -prevenirea tulburărilor de nutriţie (deficienţa de fier și anemia,
deficitul de vitamină D și rahitismul, tulburările tranzitului intestinal, malnutriţia, cariile dentare
ş.a.);
alimentaţia din primii ani de viaţă (asociată cu activitatea fizică) are rol fundamental in
prevenirea obezităţii, cu vastul său cortegiu de complicaţii de temut; modificările ateroscleratice
pot incepe incă din copilărie

• in primii ani de viaţă se formează preferințele pentru gusturi şi obiceiuri alimentare -

„sănătatea adultului se edifică in copilărie”;

• un comportament alimentar adecvat in perioada primilor ani de viaţă previne sau intarzie
apariţia la varsta de adult a unor boli ale societăţii moderne, cauzate de un stil inadecvat de viaţă,
cum sunt bolile coronariene, HTA, diabetul tip II, unele malignităţi.

Nutrigenetica
Evenimentele din perioada precoce a dezvoltării pot avea consecinţe la distanță, chiar pană la
varsta de adult. Aceste evenimente „amprentă” (imprinting events) se produc in viaţa intrauterină
sau in primele luni după naştere şi influenţează programarea metabolică.
Dintre aceste evenimente-amprentă, alimentaţia din perioada postnatală precoce joacă un rol
decisiv in dezvoltarea organismului pe termen scurt sau lung.
Programarea metabolică, la nivel molecular, este produsă prin modificări epigenetice la nivelul
ADN. Modificările epigenetice sunt consecinţa intervenţiei factorilor de mediu care, prin
metilarea ADN-ului, modificări ale procesului de posttranscripţie a histonelor sau prin
modificarea microADN-ului noncodat, perturbă activitatea şi expresia genelor.
Modificările epigenetice sunt implicate in procesul de diferenţiere a celulelor şi ţesuturilor in
timpul dezvoltării. Aceste modificări ale expresiei şi funcţiei unor gene prin mecanism epigenetic
se produc fără modificarea codului genetic, avand loc la nivel postADN

Modificările epigeneticepot fi transmise la mai multe generaţii.

Impactul factorilor de nutriţie asupra reglării şi expresiei genelor, prin mecanism

epigenetic,conturează o nouă ramură a geneticii numită nutrigenomică.
Modificările epigenetice survin preponderent prenatal sau postnatal precoce, perioadă in care
există o fereastră de labilitate epigenetică -alimentaţia mamei in perioada de gestaţie şi de
alimentaţia din perioada precoce.
 Caracteristicile fenotipice includ controlul metabolic, dispoziţia ţesutului adipos, tipul de
fibre musculare, numărul de cardiomiocite şi nefroni, sisteme de control (apetit, răspuns la
stres)

Mecanismele epigenetice pot influenţa orientarea fenotipului şi starea de sănătate.

Un alt factor de programare precoce este reprezentat de microflora intestinală care are efecte
asupra maturării sistemului imun şi asupra absorbţiei intestinale. Compoziţia florei intestinale
este influenţată de alimentaţia din primele săptămani şi luni de viaţă.

Nevoi nutritionale

Se definesc ca minime sau optime

Nevoi minime-aportul minim zilnic pentru ca un anumit aliment sa poata asigura functiile
normale ale organismului
Nevoi optime=aportul optim pentru un anumit aliment astef incat sa asigure o stare optima
de sanatate fizica si psihica
Studiu nevoilor nutritionale se refera la nevoi energetice, de apa, proteine, lipide glucide
saruri minerale si vitamine ,

Definiţie şi conceptul de balanţă energetică

Metabolismul energetic eliberează energia chimică potenţială din moleculele dezasimilate ale
macronutrienţilor (carbohidraţi, grăsimi şi proteine) in urma transformărilor realizate pe baza
metabolismului oxidativ al acestora.
Energie chimică potenţială - forme de energie pe care organismul le utilizează in procesele şi
funcţiunile sale specifice care susţin viaţa şi activitatea fizică (energie mecanică, calorică,
electrică, osmotică etc.) sau care se depozitează.

Unitatea de măsură a energiei este kilocaloria (kcal) in sistemul tehnic şi kilojoul-ul (kJ) in
sistemul internaţional de unităţi. Intre cele două unităţi există relaţia: 1 kcal = 4,19 kJ. In nutriţie
aceste unităţi măsoară atat sursa primară de energie adusă prin alimente cat şi cheltuielile
energetice ale organismului.

Energia nu este propriu-zis un nutrient, dar exprimarea aportului de nutrienţi in echivalent

energetic ajută la formularea şi compararea termenilor balanţei energetice a organismului.
La nivelul individului, balanţa energetică se exprimă prin relaţia [2] :
Aportul energetic = cheltuielile energetice + excreţia de energie + energia stocată
• aportul energetic – se realizează prin alimentaţie;
• cheltuielile energetice – reprezintă energia cheltuită de organism pentru creştere,
menţinerea funcţiilor vitale şi desfăşurarea activităţii fizice;
• excreţia de energie se produce prin urină şi prin materiile fecale; pierderea de energie
prin excreţie este nesemnificativă la copilul sănătos;
• energia stocată – reprezintă acea parte a aportului energetic în exces faţă de
cheltuielile şi excreţia de energie, pe care organismul o depozitează sub formă de ţesut adipos.
Balanţa energetică este echilibrată atunci cand aportul energetic prin alimentaţie este egal cu
cheltuielile energetice + excreţia de energie. In aceste condiţii nu rămane nimic de depozitat, iar
greutatea corpului rămane constantă.
Componentele balanţei energetice
Aportul energetic
Aportul energetic este definit prin conţinutul in calorii al macronutrienţilor din
alimentaţie.Potenţialul energetic care poate fi obţinut prin metabolizarea oxidativă a
macronutriențilorare următoarele valori:
• 1 g de carbohidraţi produce 4,2 kcal
• 1 g de grăsimi produce 9 kcal
• 1 g de proteine produce 4,2 kcal
Compoziţia in macronutrienţi a alimentelor consumate zilnic este in mod uzual exprimată in
procente din aportul energetic total al zilei. Optim
• 45-65 % din metabolizarea carbohidraţilor;
• 25-40% din metabolizarea grăsimilor;
• 10-30% din metabolizarea proteinelor.
Carbohidraţii sunt principala sursă de energie din alimentaţie atat la copil cat şi la adult. Un aport
energetic adecvat asigură o utilizare eficientă a proteinelor din alimentație.
Pentru o creştere optimăşi utilizarea cu eficienţă maximă a proteinelor este necesar un raport
intre caloriile şi proteinele din dietă de 32-35 kcal pentru 1 g de proteine. Reglarea aportului de
alimente, respectiv a aportului energetic este rezultatul interacţiunii a trei factori: pofta de
mancare, foamea şi saţietatea.

Aportul energetic inadecvat la copil poate fi consecinţa unui aport alimentar inadecvat fie de
cauză exogenă (carenţe de ingrijire), fie de cauză endogenă (tulburări neurologice sau
comportamentale, afecţiuni gastrointestinale).

Energia stocată
Energia stocată reprezintă energia consumată sub formă de alimente, care, dacă nu este cheltuită
in scurt timp, este depozitată in organismul copilului sub formă de grăsimi (ţesut adipos) sau sub
formă de glicogen (principala sursă de energie pe termen scurt).

Cheltuielile energetice (sau necesarul energetic)

Cheltuielile energetice ale copilului sunt indreptate in următoarele direcţii, prezentate in ordinea
priorităţii de alocare:
• procesele metabolice şi celulare;
• menţinerea temperaturii corpului;
• activităţile mecanice (respiraţie, contracţiile cardiace şi activitatea muşchilor scheletici)
• creşterea.

Balanţa energetică este pozitivă atunci cand energia furnizată prin alimente şi băuturi
depăşeşte cheltuielile energetice ale organismului.
Excesul de energie se depune, organismul fiind dotat genetic cu mijloace de a depozita energie
-la nivel celular (sub formă de adenozin trifosfat)
-la nivel de ţesuturi şi organe sub formă de ţesut adipos. Obezitatea este cea mai
comună manifestare a unei balanţe energetice in mod cronic pozitive –cea mai frecventă
tulburare de nutriţie.

Balanţa energetică poate deveni negativă prin creşterea excreţiei de energie ca urmare a
pierderilor de lipide şi, in anumite situaţii, de carbohidraţi şi azot. Dacă la copilul sănătos excreţia
de energie este neglijabilă, ea devine semnificativă clinic atunci cand este secundară unor boli
intestinale, pancreatice sau hepatobiliare, care produc maldigestia şi/sau malabsorbţia
macronutrienţilor.

Necesarul caloric la nou-născut şi sugar

 - 0 - 7 zile de viaţă = 70 – 80 Kcal /Kc/zi, apoi 100 – 120 Kcal/Kc/zi, corespunzător la 300
KJ/Kc, respectiv, 400 – 500 KJ /Kc/zi.
- Volumul de lapte de mamă pentru acoperirea necesarului caloric este de
- 140 – 180 ml/Kc/zi.
- de la 1 lună – 12 luni = 100 – 120 Kcal/Kc.
- Nou-născut în prima lună de viaţă = 80 Kcal/Kc.
Necesarul caloric peste 1 an = 1000 Kcal + (v (ani) x 100 – 130 Kcal).

Proporţia în principii nutritive a raţiei alimentare:

- LM → 8 – 10% proteine, 50% lipide, 40% glucide;
- Lv/Lp şi peste 1 an → 15% proteine, 30 - 45% lipide, 50 – 60% glucide.

Necesarul hidric zilnic

- Conţinutul în apă este de 70 % din greutate în Kg la copil şi 60% la adult;

- Necesarul de apă la vârsta 0 – 12 luni este estimat la 120 – 160 ml/Kc/zi.
- Volumul de lapte de mamă pentru acoperirea necesarului de apă este de 120 – 200
ml/Kc/zi.

Necesarul de macronutrienti
A. Macronutrienţi
Macronutrienţii (proteine, glucide si lipide) sunt materii organice pe care omul trebuie să şile
procure din mediul inconjurător şi să le consume ca alimente in cantităţi importante (de ordinul
g/zi), in vederea asigurării aminoacizilor pentru creştere şi dezvoltare, precum şi a energiei
necesare proceselor fiziologice şi activităţii fizice.

Proteine
 Proteinele sunt macromolecule formate din unul sau mai multe lanţuri de aa cu secvenţe şi
lungimi variabile, care formează lanţuri de peptide
 Ele fac parte din structura tuturor celulelor din organism şi asigură funcţionarea normală a
acestora.
 Sunt surse principale de aminoacizi esenţiali, dar şi de energie, cu rol vital pentru creştere.
 Proteinele sunt componentele cu mare conţinut de azot.

Clasificare
După lungimea lanţurilor de aminoacizi, distingem trei tipuri de proteine: dipeptide (formate din
doi aminoacizi), oligopeptide (cu 3-10 aminoacizi) şi polipeptide (cu mai mult de 10 aminoacizi).

Există două categorii de aminoacizi in funcţie de importanţa acestora pentru organism [4]:
• aminoacizi esenţiali (indispensabili) care sunt necesari in cantităţi mai mari decat cele
pe care organismul le poate produce endogen.
In copilărie sunt esenţiali 9 aminoacizi (leucina, izoleucina,valina, treonina, metionina,
fenilalanina, triptofan, lizina şi histidina). Proteinele care conţin toţi aceşti aminoacizi sunt
considerate proteine cu valoare biologică inaltă, iar cele cărora le lipsesc unul sau mai mulţi din
aceştia sunt proteine cu valoare biologică redusă;

• aminoacizi neesenţiali (dispensabili), care sunt in număr de 15

Rolul proteinelor in organism

Proteinele sunt componente structurale şi funcţionale ale celulelor, enzimelor, transportorilor
membranari şi matricei intracelulare.
Colagenul este o proteină structurală a muşchilor, pielii, părului, tendoanelor şi ligamentelor şi
formează reţeaua proteică a oaselor şi dinţilor
Actina şi miozina sunt molecule proteice care intervin in contracţia muşchilor scheletici, precum
şi a muşchilor inimii, tractului digestiv, vaselor de sange şi glandelor.
Enzimele sunt molecule proteice care intervin in reacţiile metabolice, fără a se consuma sau a se
distruge.
Rol de transport
- Celular- proteinele de transport prezente in membrane ajută la transferul prin membrana
celulară a unor substanţe precum glucoza şi aminoacizii către interiorul sau exteriorul
celulei.
- funcţie de transportori in fluxul sanguin pentru numeroase molecule şi nutrienţi (ex:
lipoproteinele, hemoglobină)

Rol de protectie -faţă de factorii agresivi din mediul exterior. Pielea- prima barieră impotriva
infecţiilor şi agresiunilor venite din mediul inconjurător. Fibrina şi trombina din sange -proteice
care intervin in coagulare. Anticorpii -molecule proteice care intervin in apărarea organismului
impotriva agenţilor infecţioşi

Hormoni ( sunt compuşi din aa-hormoni proteici sau peptidici)-insulina şi glucagonul sunt
hormoni proteici care pătrund in celule prin intermediul receptorilor proteici de pe suprafaţa
membranelor celulare.

Reglarea balanţei fluidelor din organism -pompele de proteine din membranele celulare cat şi
prin moleculele proteice mari din sange (albumina).

Proteinele din sange cat şi cele din celule -tampon pentru prevenirea modificărilor pH sanguin,
putand reţine sau elibera ioni de hidrogen

Proteinele pot contribui la asigurarea necesarului energetic al organismului.

Surse dietetice
Proporţia in alimentație a proteinelor de origine animală şi vegetală diferă in funcţie de aria
geografică, factorii socio-economici şi culturali.
Alimentele de origine animală -carne, ouă, pește, lapte şi produse lactate sunt surse dietetice de
proteine cu valoare biologică şi digestibilitate inaltă care nu trebuie să lipsească din alimentaţia
copilului mic.

Alimentele de origine vegetală din cereale şi legume -surse importante de proteine, dar au o
valoare biologică şi o digestibilitate mai scăzută. Nucile, seminţele şi legume ca mazărea, fasolea,
soia sau lintea au un conţinut proteic ridicat. Proteinele vegetale de multe ori nu asigură un aport
adecvat de aminoacizi cum ar fi lizina (cereale) sau aminoacizi sulfuraţi (legume).

Necesarul zilnic pentru proteine

20 aa naturali dintre care 8 aa esenţiali pentru adult – lizina, treonina, leucina, izoleucina,
metionina, triptofan, valina, fenilalanina;
La sugar + 3 aa esenţiali – histidina, tirozina, cisteina.

Raţia dietetică recomandată (RDR) = cantităţile de elemente nutriţionale esenţiale care sunt
considerate adecvate pentru a acoperii nevoile nutriţionale ale sugarului şi copilului sănătos.
Raţia dietetică recomandată zilnic pentru proteine este:
 2,2 g/Kc la 0 – 6 luni;
 2 g/Kc la 6 – 12 luni;
 1 – 2 g/Kc peste vârsta de 1 an;
 Proteinele din LM au o structură superioară şi o digestibilitate > 95%.

 Proteinele = 15% din raţia calorică în alimentaţia artificială;

 Aportul proteic > 3 g/Kc are dezavantaje: hiperamoniemie cu tulburări neurologice, exces
uree cu creşterea sarcinii osmotice renale când capacitatea de concentrare este redusă,
dezechilibrul acidobazic cu acidoză metabolică tardivă.

Necesarul zilnic pentru proteine

20 aa naturali dintre care 8 aa esenţiali pentru adult – lizina, treonina, leucina, izoleucina,
metionina, triptofan, valina, fenilalanina;
La sugar + 3 aa esenţiali – histidina, tirozina, cisteina.

Raţia dietetică recomandată (RDR) = cantităţile de elemente nutriţionale esenţiale care sunt
considerate adecvate pentru a acoperii nevoile nutriţionale ale sugarului şi copilului sănătos.
Raţia dietetică recomandată zilnic pentru proteine este:
 2,2 g/Kc la 0 – 6 luni;
 2 g/Kc la 6 – 12 luni;
 1 – 2 g/Kc peste vârsta de 1 an;
 Proteinele din LM au o structură superioară şi o digestibilitate > 95%.

 Proteinele = 15% din raţia calorică în alimentaţia artificială;

 Aportul proteic > 3 g/Kc are dezavantaje: hiperamoniemie cu tulburări neurologice, exces
uree cu creşterea sarcinii osmotice renale când capacitatea de concentrare este redusă,
dezechilibrul acidobazic cu acidoză metabolică tardivă.

Rolul lipidelor

Lipidele reprezintă sursa cea mai importantă de energie;

- Lipidele din alimentaţia copilului sunt sursă de acizi graşi polinesaturați esenţiali (acid
linoleic şi acid alfa linolenic), precursori ai acizilor graşi polinesaturaţi (omega-3,
respectiv omega-6) care au o influenţă benefică asupra dezvoltării cognitive,
comportamentale şi asupra funcţiei vizuale. Aceştia sunt implicaţi şi in metabolismul
colesterolului, au rol structural sub formă de componenţi ai fosfolipidelor din membranele
celulare.
- Ei sunt, de asemenea, precursori ai unor substanţe biologic active precum hormonii
steroizi, prostaglandinele, interleukinele şi tromboxanii – ceea ce le conferă un rol
important in răspunsul imun, in procesele inflamatorii şi in coagularea sanguină.
Rolul lipidelor
- Lipidele din dietă facilitează absorbţia şi transportul vitaminelor liposolubile (vitaminele
A, D,E şi K) şi, in plus, sunt un factor important care induce senzaţia de saţietate, limitand
ingestia excesivă de alimente.
- Colesterolul nu trebuie să lipsească din dieta copilului pană la varsta de doi ani, avand rol
esenţial in dezvoltarea normală a creierului. Acesta mai este şi precursor al acizilor biliari,
al hormonilor steroizi şi component important al membranelor biologice.
- Nu in ultimul rand, grăsimile contribuie la imbunătăţirea gustului şi aspectului alimentelor
preparate, conferindu-le atractivitate.
Surse de lipide
- Lipidele pot fi sintetizate „de novo” din carbohidraţi şi proteine, capacitatea de lipogeneză
endogenă este limitată- doar neesenţiali, in AG esenţiali trebuie să fie furnizaţi prin dietă.
- Trigliceridele (acizi graşi esterificaţi cu glicerol) = cea mai mare parte a grăsimilor din
dietă (~98%).-uleiurile vegetale sunt alcătuite aproape in totalitate din TG
- Uleiul de măsline şi cel de răpiță conţin acizi graşi mononesaturați.Uleiul de floarea
soarelui, de porumb şi soia conţin acid linoleic, iar nucile, uleiul de soia şi cel de in sunt
surse de acid alfa-linolenic.
- Peştele -sursă importantă de acizi graşi polinesaturați.
- TG de origine animală din carnea grasă, untură, lapte integral, unt,
- branză, smantană, dar şi din uleiul de palmier sau de cocos=AG sat

Gălbenuşul de ou, pe langă colesterol, conţine şi AG polinesaturati esenţiali omega-3 şi omega-6.

Grăsimile animale şi uleiul de pește conţin colesterol, in timp ce uleiurile vegetale nu conţin
colesterol, ci fitosteroli.
Fosfolipide ca lecitina se găsesc in carnea slabă, creier, rinichi, in timp ce fosfolipide precum
glicozidele se găsesc predominant in frunze, fructe şi in soia.
Acizii graşi nesaturaţi ,,trans” se găsesc in uleiurile parţial hidrogenate (margarină) şi in grăsimile
supuse procesării termice.

Necesarul zilnic pentru lipide

Necesarul de ac. linoleic se corelează cu vitamina E:

1 g acizi graşi nesaturaţi necesită 0,6 mg vitamina E;

Reprezintă 30 - 45% din raţia calorică zilnică – optim 20% din care ‫ݣ‬acizi graşi saturaţi şi ‫ݣ‬acizi graşi
nesaturaţi;
Necesarul de lipide este de 0,5 – 3,6 g/Kc/zi pentru primele 7 zile de viaţă urmat de 4,5 – 6,8 g/Kc/zi cu
un aport recomandat pentru acid linoleic şi acid linolenic.

Rolul carbohidratilor

Glucoza - cel mai simplu carbohidrat - este un monozaharid ce constituie sursa primară de
energie şi carbon pentru majoritatea celulelor din organism şi sursa obligatorie de energie pentru
creier, cortexul renal, retină şi celulele sanguine (toate acestea sunt ţesuturi glucodependente).
Carbohidraţii sunt compuşi esenţiali ai multor biomolecule
• acizii nucleici;
• glicoproteine cu funcţii structurale (membranare, citoplasmatice, nucleare);
• glicolipide ce pot funcţiona ca receptori celulari;
• hormoni-ex. hormonul de stimulare a tiroidei;
• proteine de transport ex. STH.
Carbohidraţii glicemici sunt importanţi in menţinerea glicemiei.
Fructooligozaharidele şi inulina au rol benefic prin stimularea creşterii şi inmulţirii
bifidobacteriilor din colon.

Necesarul de hidraţi de carbon/Clasificare

5 – 20 g/Kc pentru primele 7 zile de viaţă urmat de

7,5 – 15 g/Kc/zi asigurat de 120 – 200 ml/Kc/zi lapte de mamă sau formulă de lapte standard;
hidraţii de carbon reprezintă 50 – 60% din raţia calorică zilnică
După efectul imediat al alimentelor ingerate asupra nivelului glucozei din sânge (indicele
glicemic), carbohidraţii se clasifică • Carbohidraţi glicemici (glucoza, galactoza şi fructoza) care
sunt digeraţi şi absorbiţi rapid in intestinul subţire şi conduc la creşterea rapidă a nivelului
glucozei in sange;
Carbohidraţi nonglicemici (polizaharidele nonamidonice, amidonul rezistent şi unele
oligozaharide) care nu sunt absorbiţi in intestinul subţire şi ajung in intestinul gros unde
sunt supuşi fermentaţiei..
Monozaharidele-glucoza , fructoza, galactoza din lapte;

• Dizaharidele: lactoza, sucroza si maltoza. Prin conversia enzimatică a lactozei se obțin

galactooligozharidele; zaharoza sau sucroza (glucoza + fructoza), lactoza (glucoza +
galactoza) şi maltoza (2 molecule de glucoză) -hidrolizate de dizaharidazele -invertaza,
lactaza, maltaza în monozaharide

• Oligozaharidele: rafinoza din legume şi seminţe; fructooligozaharide, galactooligozaharide

inulina care stimulează creşterea şi inmulţirea bifidobacteriilor din colon. Oligozaharidele-
prebiotice -suport nutrițional pentru dezvoltarea bacteriilor saprofite in colon. Laptele
matern conține peste 130 de tipuri de oligozaharide, cu rol in dezvoltarea florei intestinale
bifidogene a nou-născutului;

• Polizaharidele: amidonul este principalul polizaharid stocat in celulele plantelor sau in ficatul
şi muşchii animalelor (glicogen). Amidonul există in cantităţi mari in cereale, cartofi şi
banane. După modul şi locul de digestie există două forme de amidon: amidonul rapid sau
lent digerabil (care se digeră in intestinul subţire) şi amidonul nedigerabil (sau rezistent)
care nu se digeră in intestinul subţire ajungand in colon unde fermenteaz

Surse de carbohidrati

Monozaharide ; -glucoza liberă - există in cantităţi mici in alimente naturale cum sunt fructele şi
legumele;
-fructoza - se găseşte in miere, fructe, vegetale comercial - sirop de porumb);
Oligozaharide:-rafinoza - se găseşte in legume şi seminţe, iar organismul nu o poate digera;
- fructooligozaharide- se gasesc in fructe
Dizaharide: sucroza - se extrage din sfeclă şi trestie de zahăr; zahărul de consum conţine 99 %
sucroză;
lactoza – principalul constituent glucidic din lapte şi produsele lactate. Laptele de
vacă conţine 5% lactoză.
Polizaharide (carbohidraţii complecşi):
amidonul de origine vegetală din cereale şi seminţe (cartofi, banane, porumb);
• amidonul de origine animală (glicogenul) din ficat şi muşchi.

Necesarul de săruri minerale şi oligoelemente

1. Sodiu: necesarul la sugar = 1-2 mEq/Kc/zi. Imaturitatea renală la prematuri, nou născut, filtrat
glomerular redus, incapacitatea tubului renal de a excreta sodiu → incapacitate de a
elimina excesul de sodiu în condiţiile unui aport hidric limitat.
2. Calciu: necesarul la sugar = 300 - 500 mg/zi în primul an de viaţă.
- utilizarea calciului din LM este de 80%, iar din Lv utilizarea este de 20% pentru calciu
(fosfaţi, compuşi insolubili);
- excreţia de Ca este minimă – modificarea absorbţiei sub influenţa Vit. D3 (1,25
dihidroxicolecalciferol) reglează nivelul seric care este sub controlul PTH şi calcitoninei;
 - excepţie - prematuri, suplimentarea calciului în dietă la sugarul alimentat natural sau cu
Lv (400 ml/zi sau brânză de vaci) nu este necesară;
- Raportul Ca/P optim = < 2 şi > 1,2.
3. Magneziu – cation intracelular cu rol în metabolismul energetic, excitabilitate şi contractilitate
musculară.
Necesarul de Mg = 4 mg/100 ml.
4. Necesarul de fier = 1 mg/zi - rata de absorbţie de 10 -15% → 7–10 mg/zi;
 Suplimentarea cu fier este justificată la prematuri la vârsta de 2 luni, iar la eutrofic de la 3
luni.
 ESPGAN recomandă 5 mg Fe/zi, între 3 – 12 luni;
 LM conţine 0,3 – 0,5 mg/l, dar cu o bună biodisponibilitate;
 Lactoferina, cu grad scăzut de saturaţie, fixează competitiv cu microorganismele fierul →
inhibă creşterea E. Coli → rol bacteriostatic;
 Se recomandă suplimentarea cu fier a dietei mamei sugarului alimentat natural.
5. Necesarul de Zinc = 0,2 mg/100 ml;
Deficitul Zn – acrodermatita enteropatica;
6. Cuprul:
 controlează procesele oxidative şi mielinizarea prin sinteză de fosfolipide.
 Ceruloplasmina este proteina care fixeaza Cu.
 Sdr. Menkes – malabsorbţia izolata Cu + tulb. neurodegenerative
 Boala Wilson – tulb. sintezei ceruloplasminei cu depunere de cupru în ficat şi creier -
degenerescenţa hepatolenticulară.
7. Fluorul: necesarul zilnic = 0,25 mg la vârsta 0–2 ani, apoi 1mg - previne caria dentară/excesul
fluoroză – pătarea smalţului
8. Iod: necesarul zilnic = 150 – 200 micrograme, sarea iodată conţine 10 mg/Kg.

Necesarul de vitamine
Vitamina E:
 alfa tocoferolul, rol antioxidant, protejează membranele lipidice;
 necesarul = 300 UI/zi;
 1 g acid linoleic necesită suplimentare cu 0,4–0,6 mg vit. E;
 adaosul de fier în absenţa vit. E favorizează anemia hemolitică, nu se adm. fier sub vârsta
de 2 luni;
 tratamentul epidermolizei buloase, fibroplazia retrolentală, displazie bronhopulmonară.
Vitamina D3:
 metabolitul activ al vitaminei D – 1,25 dihidroxicolecalciferol administrat pe cale orală la
necesarul zilnic de 400 – 1000 UI în funcţie de sezon, gradul expunerii solare, zona
geografică.
 Profilaxia rahitismului se iniţiază din prima săptămână de viaţă, zilnic până la 18 luni,
apoi în sezonul rece până la vârsta şcolară, cu reluarea administrării la pubertate în al 2-
lea puseu de creştere.

Raţia alimentară
Programul de masă:
 în perioada de nou născut, 0 – 1 lună = 7 mese, eventual cu pauză nocturnă;
 1 – 4 luni = 6 mese/zi;
 Peste 4 luni = 5 mese/zi la interval de 4 ore;
Formula de calcul pentru cantitatea de lichide/24 ore:
 Formula Apert - Total ml/24 ore = G (g)/10 + 300 ml;
 Nou născut < 10 zile: *70 (80) x (n – 1); *70: G < 3200 g *80: G > 3200 g.
  Cantitatea de lichide/zi, max. 1000 ml – 200 ml/Kc/zi:
 0 – 3 luni (trim. I) 50 -180 ml/Kc;
 4 – 6 luni (trim. II) 130 - 50 ml/Kc;
 7 – 9 luni (trim. III) 110 - 130 ml/Kc;
 10 – 12 luni (trim. IV) 100 – 120 ml/Kc.
 Lapte adaptat – 150 ml/Kc/zi;
 Lapte praf integral - 100 ml/Kc/zi, cu max. 700 – 800 ml la sugar < 6 luni şi 500 – 600
ml/zi > 6 luni.
Reprezentarea principiilor nutritive în raţia calorică:
- 8 – 15% proteine; 30 – 45% lipide; 50 – 60% glucide;

Raţia alimentară acoperă necesarul caloric zilnic de:

- Trim. I, 100 – 120 Kcal/Kc;
- Trim. II, 100 – 110 Kcal/Kc;
- Trim. III şi Trim. IV, 100 Kcal/Kc.
Recomandări pentru alimentaţie la categorii de vârstă:
* Alimentaţie naturală, LM până la 4 – 6 luni → 1 an;
* Alimentaţie mixtă – LM şi completare formulă adaptată/Lp/Lv;
* Alimentaţie artificială – formulă adaptată/Lp/Lv;

ALIMENTATIA NATURALA

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a (OMS) definit alimentaţia la sȃn drept metoda fiziologică de a
oferi sugarului aportul optim de nutrienţi necesar pentru creştere şi dezvoltare; recomandarea
actuală constă ȋn alimentaţia exclusiv cu lapte matern ȋn primele 6 luni de viaţă urmată de
introducerea dietei diversificate ȋncepȃnd cu această perioadă.

Recomandările internaţionale ale experţilor ESPGHAN privind alimentaţia artificială

(2005, Journal of Pediatric Gastroenterology and Nutrition)
Laptele matern (LM) alimentul ideal pentru sugarul mic
Formulele de lapte praf: substitute ale LM pentru sugarul care nu poate fi hrănit la sân sau care
nu are voie să fie hrănit la sân

Alimentaţia naturală

Laptele uman este alimentul ideal pentru nou născut şi sugar, care asigură prin compoziţia
sa necesarul energetic şi nutriţional pentru creştere şi dezvoltare.

Laptele de mamă este cel mai bun.

Laptele de mamă este un dar unic.

Superioritatea alimentaţiei naturale este datorată compoziţiei perfect adaptată

caracteristicilor morfofuncţionale ale nou născutului şi sugarului.
Laptele de mamă este ideal pentru copil.
Dar de ce?

LM
 Scade riscul pentru anumite boli la adult (obezitate, hipercolesterolemie, HTA)
 Creşte performanţele cognitive ale copilului
Pierre Royer: “LM are 3 calităţi foarte
căutate azi :
- preţul cel mai mic
- calitatea cea mai bună
- modul de prezentare cel mai atractiv”

Alaptarea optima presupune:

- initierea alaptarii in prima ora de la nastere;
- alaptarea la cerere, de 8-12 ori/zi, inclusiv noaptea;
- durata supt = 10-20 min la fiecare san;
- alaptare exclusiva pana la 4-6 luni;
- mentinerea alim. la san pana la 12 luni si chiar dupa aceasta varsta(conform OMS 24 luni)

Compozitia laptelui uman:

Compozitia laptelui variaza nu numai intre specii, dar si in cadrul aceleasi specii in functie
de unii factori:
-stadiul lactatiei;
-nasterea prematura;
-varsta mamei;
-inceputul si sfarsitul unui supt;
-necesarul de lapte al sugarului respectiv;
-factori individuali / etnici;
-factori socio-economici.

Stadiul lactatiei

- in primele 5 zile  colostru: proportia de constituienti chimici si imunologici se modifica

progresiv spre cea a laptelui matur;modificarile continua lent pana la sfarsitul primei luni de
viata, cand secretia lactata se stabilizeaza compozitional.
-comparativ cu laptele matur: colostrul este mai vascos, mai bogat in proteine si unele
minerale, dar mai sarac in lipide, glucide si unele vitamine.
- laptele de tranzitie (ziua 6 –10): are compozitie intermediara intre colostru si laptele
matur;
- concentratie mai mare in lactoza, lipide si vitamine din grup B, iar proteinele, majoritatea
mineralelor si vitaminele liposolubile sunt mai scazute,

Nasterea prematura

- influenteaza compozitia laptelui uman prin imaturitatea fiziologica, metabolica, endocrina

a glandei mamare;
- in primele 15 zile dupa nasterea prematura, laptele contine proteine si lipide cu 15-25%,
respectiv 40-50% mai multe decat in laptele secretat dupa nasterea la termen, in timp ce
lactoza este mai redusa.
- aceste diferente dispar la sfarsitul primei luni de viata.

•Varsta mamei
-volumul secretiei lactate este mai redus la mamele adolescente.

•La aceeasi femeie:variatii pe parcursul zilei si in timpul aceluiasi supt.

-lipidele, sodiul, potasiul, fierul = in concentratie mai mare nocturna;
-laptele de la inceputul suptului este o secretie apoasa care contine globule lipidice si proteinice care
ajung in canalele galactofore; ulterior, continutul in lipide se tripleaza, iar cel proteic creste de 1,3 ori.
Relatia dintre calitatea dietei materne si secretia lactata nu este inca bine stabilita.

Compoziţia laptelui uman vs laptele de vacă

LM (g/l) LV
1. Glucidele totale: 70 50
lactoza 60 50
oligozaharide 10 urme

În laptele uman glucidele sunt reprezentate prin lactoză în cea mai mare parte 90% şi
oligozaharide 10%.
Lactoza ca dizaharid este formată din o moleculă de glucoză şi o moleculă de galactoză.

Compoziţia laptelui uman

Oligozaharidele:
în laptele uman oligozaharidele sunt reprezentate în proporţie de 10%, iar cantitativ 10g/l;
în colostru oligozaharidele sunt mai bine reprezentate cantitativ 23 g/l;
în laptele de vacă sunt urme până la 0,1g/l;
oligozaharidele din laptele uman sunt reprezentate prin: galactoză, glucoză, fucoză, N acetilglucozamină,
acid sialic, acid neuraminic.

Rolul oligozaharidelor

- intervin în apărarea specifică şi nespecifică protejând imunoglobulinele de acţiunea enzimele

proteolitice;
- secvenţa N-acetilglucozamina este factor de creştere pentru o varietate lactobacilus bifidus care
populează tractul gastro-intestinal al sugarului alimentat natural;
- lactoza stimulează sinteza lactazei şi este hidrolizată de lactaza în glucoză şi galactoză;
- lactoza este unica sursă de galactoză cu rol în mielinizarea sistemului nervos;
- oligozaharidele sunt factori de protecţie faţă de toxinele bacteriene;
- lactoza este substrat pentru flora bifidogenă şi inhibă creşterea E. Coli.
LM g/l LV
2. Proteinele totale: 10 (8.8 - 9) 35
 cazeina 4 29
 proteinele lactoserului 6 6
 beta lactoglobulina 0 3,7
 alfa lactalbumina 3,5 1,5 – 1,8
 lactotransferina 1–2 0,2 – 0,5
 imunoglobuline 1–2 0,5
 lysozim 0,5 0,0001
 serum albumina 0,5 0,3

- laptele uman are un conţinut mai redus de proteine sub aspect cantitativ, cazeina reprezintă 40%
din proteinele totale;
- în laptele de vacă, cazeina este în proporţie de 80% din totalul proteinelor.

Cazeina
- conţine o mixtură de proteine: alfa, beta, gama, kapa cazeina, iar cantitativ cea mai bine
reprezentată este beta cazeina 64%.
Cazeina are următoarele caracteristici:
- este o fosfoproteină, termorezistentă, relativ insolubilă, care precipită la pH acid;
 - conţine în proporţie mare aminoacizi aromatici (fenilalanină şi tirozină) aminoacizi ramificaţi
(leucină, valină, izoleucină) şi într-o proporţie redusă cisteina; taurina este esenţială pentru
dezvoltarea sistemului nervos şi metabolizarea colesterolului;
- în LM, cazeina se prezintă sub forma agregatelor sferice numite micelii, iar sub acţiunea
labfermentului şi ruperea unei punţi peptidice din cazeina kappa aceasta se disociază în două
fracţiuni, o fracţiune insolubilă care precipită şi o fracţiune asimilată cu factorul bifidus II;
- miceliile de cazeină au un conţinut ridicat de calciu şi fosfaţi.

Proteinele lactoserului

Cantitativ comparabil în LM şi LV 6 g/l, cu diferenţe pe fracţiuni:

Beta lactoglobulina - absentă în LM. Proteina alergizantă din LV 3g/l;
Alfa lactalbumina - enzima, fracţiunea B a lactosintetazei care participă la sinteza lactozei.
Lacto-transferina sau lactoferina – este o glicoproteină, proteina transportoare a fierului care
fixează reversibil 2 atomi fier feros din LM ,la pH-ul acid gastric cedează fierul şi facilitează
absorbţia.
Lactoferina este bine reprezentată în colostru şi LM comparativ
Proprietăţile bacteriostatice, efectul inhibitor pentru E. Coli conferă lactoferinei capacitate de
protecţie pentru infecţiile enterale. Lactoferina creşte biodisponibilitatea fierului.

Imunoglobulinele din laptele matern sunt IgA secretor,IgM,G si E

IgA secretorie (IgAs)este diferit de IgA seric – rol in apararea antiinfectioasa la nivelul
mucoasei dig si resp
IgA secretor e alc din 2 monomeri de IgA (fabricati de limfocitele din lapte ) si uniti
covalent de piesa secretori j( sintetizata in cel epiteliului gl mamare) Cel mai imporatnt
segment este piesa j care face ca dimerul IgA sa devina rezistent la actiunea enzimelor
proteolitice digestive si sa fie stabil la Ph acid .
IgA secretor din lapte are rol stimulator al formarii de IgA in limfocitele mucoasei intestinale a
sugarului care apoi migreaza la alte mucoase
IgA secretor nu impiedica colonizarea tubului digestiv cu flora saprofita .
Inactiveaza E coli si impreuna cu macrofagele impiedica absorbtia alergenilor alimentari si fav
elim lor din tractul dig
IgM sunt în cantitate crescută în colostru, iar IgG sunt în cantitate scăzută.

Albuminele serice sunt reprezentate în cantitate de 0,5 g/l în LM respectiv, 0,3 g/l în LV
având rol de liganzi.

Enzimele din LM facilitează digestia şi au rol în apărarea antiinfecţioasă:

▪ lizozimul produs de macrofage are rol bactericid;
▪ lipaza are rol în digestia trigliceridelor din lapte;
▪ alfa amilaza hidrolizează amidonul;
▪ galactoziltransferaza are rol în sinteza lactozei şi este ligant pentru Mn, Zn, Ca, Co;
▪ lactoperoxidaza are rol bactericid pentru E. Coli şi Salmonella;
▪ ribonucleaza controlează catalitic activitatea acidului ribonucleic;
▪ proteazele ca şi inhibitorii de proteaze au rol în hidroliza proteinelor şi sunt foarte bine
reprezentate în colostru.
Conţinutul în aminoacizi esenţiali este diferit în laptele uman comparativ cu laptele de vacă
situaţie care creează probleme în cazul alimentaţiei cu formulă bazată pe lapte de vacă.

LM are un raport optim cisteină/metionină în favoarea cisteinei;

LM are un conţinut important în taurină şi cisteină comparativ cu LV;
taurina intervine în maturarea sistemului nervos, maturarea retinei, are rol de
neuromodulator şi neurotransmitator, iar prin conjugarea cu sărurile biliare intervine în
absorbţia lipidelor;

LM conţine fenilalanina şi tirozina în proporţie redusă comparativ cu LV. Posibilitatea

sugarului de a metaboliza aceşti aminoacizi este limitată, dacă nivelul lor creşte, consecinţa
este fenilalaninemie crescută cu fenilcetonurie (PKU).

CONCLUZII:
Superioritatea laptelui de mama rezida in satisfacerea ideala a aportului in acizi aminati
Necesita atentie deosebita, alimentatia sugarului pana la 6 luni, aportul proteic fiind diferentiat
pe categorii de varsta, pentru a evita excesul, dar si deficitul!
Laptele de mama are compozitie in proteine de 0,89 g%, comparativ cu laptele de vaca ce contine
3,3 g%
Triptofanul are nivel crescut in laptele de mama (140 mg AA/gram N), iar in laptele predominant
cazeinic este de 99 mg AA/gram N

Probleme în alimentaţia copilului mic

Copilul, atunci când i se oferă o nutriţie adecvată, îşi reglează singur apetitul
( este concluzia Studiului FITS pe 3022 copii)

3. Lipidele: 40 g/l în LM şi 35 g/l în Lv

- conţinutul în lipide al LM este variabil în timpul zilei;
- conţinutul este mic la iniţierea suptului şi creşte de 4 - 5x la finele suptului;
- LM are un conţinut ridicat acizi graşi esenţiali, nesaturaţi – acid oleic şi acid linoleic
(46% din acizii graşi conţinuţi în LM) comparativ cu laptele de vacă; formula standard are
un conţinut de asemenea crescut de acid linoleic;
- LM conţine acizi graşi nesaturaţi (oleic eicosatrienoic – omega 9, palmitoleic – omega 7,
linoleic docosahexaenoic – omega 6, acid linolenic – omega 3) în proporţie egală cu acizii
graşi saturaţi (palmitic, stearic);

- Laptele de vacă are un conţinut crescut de acizi graşi saturaţi cu lanţ lung şi scurt; formula
pe bază de lapte de vacă conţine în compoziţie uleiuri vegetale, acizi graşi nesaturaţi cu
lanţ mediu;
- TGL, 98%; rap. Ac. graşi saturaţi/nesaturaţi = 1 în LM; rap. sat/nesat = 3 în Lv;
- acizii graşi nesaturaţi esenţiali = 10 -12% din ag. totali în LM;
- acizii graşi esenţiali aduc un aport caloric de 3,5 - 5% din totalul caloric;
- ac. graşi nesaturaţi: oleic şi palmitoleic sunt sintetizaţi în organism, linoleic şi linolenic
indispensabili nu sunt sintetizaţi în organism;
- ac. linoleic precursor al ac. arahidonic cu rol în structura neuronală şi sinteza de
prostaglandine;
- rap. ac. linoleic/ac. oleic = 1/3,5 favorizează absorbţia lipidelor şi calciului.

Minerale şi oligoelemente

În compoziţia laptelui de mamă mineralele şi oligoelementele reprezintă:

 2 – 2,5 g/l conţinut de 3 – 4 ori mai redus în LM,
 comparativ cu LV;
 LM are osmolaritate scăzută, 89 mOsm/l;
 LV are osmolaritate crescută, 218 mOsm/l;
  Sodiul în LM = 100 – 200 mg/l (12 mmol/l) determină încărcare osmotică redusă
adaptată funcţiei renale;
 Sodiul în LV = 500 mg/l şi participă esenţial la încărcarea osmotică crescută;
 Calciu şi Fosfor: conţinutul în calciu de 350 mg/l în LM este de 4 ori mai redus
comparativ cu LV, iar conţinutul în fosfor de 170 mg/l în LM este de 6–7 ori mai redus
comparativ cu LV;
 raportul Ca/P este de 2,7 în colostru şi scade în laptele matur, 2/1 raport optim pentru
absorbţia calciului;
 raportul Ca/P = 1,2/1 în LV este inadecvat absorbţiei;
 Fierul 0,5 mg/l în cantitate redusă în LM are o foarte bună biodisponibilitate prin
absorbţie şi utilizare optimă, rolul esenţial revine lactoferinei 0,5 mg/l;
 În LV cantitatea de fier este redusă, comparabilă cu LM, dar cu absorbţie şi utilizare
inadecvată;
 Cuprul de 2 ori mai bine reprezentat, cel din LM comparativ cu LV şi reduce riscul de
anemie;
 Zincul în LM este cantitativ comparabil cu LV, are o biodisponibilitate bună şi previne
acrodermatita enteropatica.

Vitamine

Vitamina K - aport insuficient, necesită suplimentare 0,5 - 1 mg i.m. pentru a preveni boala
hemoragică a nou născutului;

Vitamina A: LM = 1800 UI/l; Lv = 1025 UI/l;

Necesar zilnic = 1500 UI/zi.

Vitamina E: LM = 1,8 mg; Lv = 0,4 mg/l;

- deficitul în vitamina E determină acumulare de peroxizi lipidici la nivelul membranei hematiilor
cu creşterea riscului pentru hemoliză  anemie hemolitică;
- vitamina E este factor antioxidant;
- se recomandă suplimentare cu Vitamina E în formula de lapte în funcţie de aportul de ac. graşi
polinesaturaţi (acid linoleic).

Vitamina D:
- în LM este în cantitate redusă = 10 – 80 UI/l în medie de 22 UI/l;
- cantitativ mai bine reprezentată în LM comparativ cu LV;
- este necesară suplimentarea cu vitamina D la nivelul recomandat de 400 -1000 UI/zi prin
aport exogen;
- LM conţine vitamină D hidrosolubilă şi liposolubilă în cantitate mai mare, cu o bună
biodisponibilitate faţă de LV;
- intervine în absorbţia calciului şi în profilaxia rahitismului.

Alimentaţia naturală - Protecţia antiinfecţioasă

LM asigură o protecţie antiinfecţioasă şi antialergică prin:
1. Imunoglobuline:
IgA secretorie - IgAs formată din 2 molecule IgA legate cu 2 polipeptide: componenta secretorie
“s” şi piesa de joncţiune “j”.
- stabilă la pH acid, la acţiunea enzimelor proteolitice;
- depăşeşte bariera stomacului şi asigură protecţie în intestin;
- limfocitul din LM sintetizează IgA şi “j”, iar componenta secretorie ”s” este sintetizată de
celula epitelială a gl. mamare;
- interferă cu aderarea bacteriilor de receptorii enterocitari, inactivează enterotoxinele, inhibă
pasajul antigenelor alimentare.
IgA specifice: anti stafilococ, streptococ, Shigella, Salmonella, E. Coli enteropatogen,
antivirusuri - ECHO, Influenza, VSR, rotavirus.
Colostru: 20 - 50 mg/ml  1 mg/ml  250 mg/zi.
IgM crescute în colostru, IgG şi IgE, concentraţie mică în LM.

2. Lactoferina - lactotransferina:
 în colostru nivelul lactoferinei este de 3,5 - 4 mg/ml, iar în LM matur cantitatea se reduce
la 1,7 mg/ml;
 lactoferina este o glicoproteină cu locusuri de fixare reversibile pentru fier;
 lactoferina este protejată de acţiunea proteolitică prin intermediul factorul antitripsinic
alfa1;
 efectul bacteriostatic este susţinut prin capacitatea de a fixa fierul utilizat de bacterii
pentru creştere fiind slab saturată în fier şi astfel reduce riscul multiplicării necontrolate şi
al dezechilibrului florei intestinale;
 lactoferina are rol în absorbţia fierului;
 lactoferina are rol esenţial în a preveni anemia hipocromă feriprivă nutriţională la sugarul
alimentat natural.
3. Liganzi pentru ac. folic şi vit. B12;
- flora intestinală conţine bacterii care sintetizează acid folic şi B12 necesari creşterii;
- bacteriile care au locuri de fixare cu mare afinitate pentru ac. folic şi vit. B12: E. Coli,
Proteus, Piocianic, Salmonella, Lactobacili, Clostridii;
- LBP (large binding protein) fixează vit. şi nu permite creşterea bacteriilor.

4. Lizozimul:
- în LM lizozimul este în cantitate de 0,3 – 0,5 mg, de 3000 de ori mai bine reprezentat faţă
de LV;
- lizozimul are un rol antiinfecţios – bacteriostatic prin proprietatea de a cliva
peptidoglicanii din peretele bacterian;
- lizozimul potenţează acţiunea anticorpilor având şi un efect bactericid.

5. Lactoperoxidaza: cu rol bactericid pentru o serie de agenţi bacterieni acţionează ca factor

antistreptococic, anti E. Coli, anti Salmonella.

6. Factorul antistafilococic din LM este esenţial prin rolul său în asigurarea protecţiei faţă de
infecţia cu stafilococul aureu hemolitic.

7. Factorii antivirali: prezenţi în LM în cantităţi care asigură protecţie antiinfecţioasă eficientă –

ex. factor anti virus herpes simplex şi factori antivirali nespecifici – ribonucleaza,
inhibitori de hemaglutinina milk-cell cu rol în sinteza de interferon şi limfokine.

Factorii favorizanţi ai creşterii lactobacilului bifidus: inhibă creşterea altor bacterii realizând
un echilibru al florei intestinale, participă la sinteza vitaminei B şi K, menţin pH–ul acid
intestinal la mediul optim pentru absorbţia calciului, fierului si vitaminei D.

9. Fracţiunile complementului C3 şi C4: cu rol în înglobarea particulelor bacteriene şi în

chimiotactismul celulelor fagocitare din colostru.

10. Factorii antiinfecţioşi celulari:

- celule fagocitare, macrofage, corpusculii Donne, polinuclearele neutrofile, limfocite (T şi B
cu rol în sinteza de IgA);
 - fagocitele – cu rol în sinteza de complement, lizozim şi lactoferină;
- limfocite T şi B subpopulaţii distincte localizate în stroma glandei mamare, subpopulaţii
derivate din GALT ţesut limfoid asociat intestinului;
- limfocitul B din plăcile Payer sensibilizate de antigenele intestinale migrează în glanda
mamară realizând un sistem enteromamar şi determinând sinteza de IgA, IgG, IgM;
- Factorii celulari antiinfecţioşi din LM au şi alte roluri, cum ar fi:
- vehicularea şi eliberarea de IgA cu acţiune sinergică cu IgAs;
- asigurarea protecţiei pentru enterocolita ulceronecrotică.

11. Factori cu rol de modulatori ai creşterii - sunt structuri proteice din laptele uman cu rol
biologic:
 factor epidermic de creştere (epidermal growth factor = EGF) factor de maturaţie pentru
tractul gastrointestinal şi epiteliul pulmonar;
 factor de creştere insulin-like (insulin-like growth factor IGF);
 factor de stimulare ai limfocitelor B care stimulează proliferarea limfocitului B şi sinteza de
imunglobuline;
 taurina, cu rol în proliferarea celulelor retinei şi dezvoltarea bulbului olfactiv;
 factorul bifidus, modulator al creşterii lactobacilului bifidus.

12. Alte substanţe cu rol de hormoni:

Somatotrop hormonul, Insulina, Somatostatina, Relaxina, Calcitonina, Neurotensina, Tiroxina,
Eritropoietina, Prostaglandinele E2 şi F2.

Tehnica alimentaţiei naturale

- pentru stimularea secreţiei lactate se recomandă - alimentaţia la cerere;
- primul supt la câteva ore după naştere - chiar 30 minute;
- 0 - 1 lună, “la cerere”, chiar şi în timpul nopţii la interval de aprox. 3 ore > 7 mese;
- la 1 lună-2 sau 3 luni se renunţă la suptul de noapte “pauza de noapte” între orele 22 – 6;
- până la 4 - 5 luni se recomandă 6 mese/zi;
- după 5 luni se recomandă 5 mese/zi;
- alimentatia artificială Nu “la cerere”;
- sistemul “rooming in” în spital;
- durata suptului: prima zi 5 minute, apoi 10 - 15 minute, nu mai mult de 20 minute;
- alimentaţie la ambii sâni care se vor golii pentru a stimula lactaţia;
- proba suptului - factor de stress.
o Vârsta (luni) Număr de mese/24 ore
- Nou născut, 0 – 1 lună 7
- 2 luni - până la 5 luni 6
- peste 5 luni 5

Contraindicaţiile alimentaţiei la sân:

Din partea mamei:
Absolute
- Infectarea cu HIV
Temporare
- Patologia infecţioasă (herpes,tuberculoza,hepatita..) perioada acută.
- Decompensarea maladiilor somatice ale mamei-
- Cancer la mamă şi mama primeşte citostatice.
- Diabet zaharat cu întrebuinţarea antidiabeticelor orale.
- Boli psihice la mamă în acutizare.
- Candidoza mamelonului şi areolei.
Din partea copilului:
Absolute:
- erori de metabolism ( fenilcetonuria, galactozemia, )
Temporare:
- afecţiunele grava a nou-născutului ce necesită ventilaţie artificială şi alimentaţie
parenterală

Dificultăţi în alăptare
- angorjarea sânilor - se recomandă golirea sânului prin supt urmat de evacuare mecanică,
cu pompa;
- ragade – fisuri la nivelul areolei mamare care necesită îngrijire locală şi protejarea areolei;
- mastită, situaţie în care se recomandă întreruperea alimentaţiei naturale.

Incidenţele alimentaţiei naturale

Hipogalactia maternă
– sugarul este agitat, neliniştit, nu creşte în greutate.
Colicile abdominale
- ţipă şi îşi flectează coapsele pe abdomen. Colicile sunt consecinţa aerofagiei. Apar în
primele 3 - 4 luni, cu orar fix.
- Consumul de Lv de către mamă - intoleranţa la proteinele Lv şi pasajul fracţiunilor
proteice de la mamă la sugar.
Supraalimentaţia;
Regurgitaţiile;
Vărsăturile;
Imposibilitatea de a se alimenta - cheilo-gnato-palato-schizis, suferinţă neurologică severă -
alimentaţie prin “gavaj” şi sondă nazogastrică.
Recomandări de suplimentare la LM
Vitamina D3, 400 - 1000 UI/zi;
Vitamina K1 – fitomenadiona, 1 mg i.m.;
ESPGAN recomandă 5 mg fier elemental/zi între 3 - 12 luni;
Fluor, 0,25 mg/zi.

CARE SUNT SEMNELE CE INDICĂ CĂ SUGARUL NU PRIMEŞTE DESTUL LAPTE?

SEMNE POSIBILE
• sugar care plânge frecvent
• sugar nesatisfăcut la sfârşitul suptului
• mese foarte frecvente
• mese foarte lungi
• sugar care refuză sânul
• sugar cu scaune tari, uscate sau verzui
• sugar cu scaune rare, în cantitate mică
• la stoarcerea sânului nu vine nici o picătură de lapte
• sânii nu şi-au mărit volumul (în timpul sarcinii)
• lactaţia nu s-a instalat (după naştere)

SEMNE SIGURE
• Creştere în greutate nesatisfăcătoare

• sub 500 grame/lună

• greutatea mai mică decât la naştere după 2 săptămâni de viaţă
• sub 6 micţiuni pe zi, urină galbenă şi puternic mirositoare
• Urină concentrată, în cantitate mică
• Feeding of early childhood,WHO,REG.REVIEV,2004

Strategia alăptării
Scopul strategiei:
- promovarea alăptării exclusive în primele 6 luni de viaţă şi continuarea alăptării până la vârsta
de 1 an pentru realizarea unui înalt standard de sănătate.

Direcţii strategice:
1. Cadru legislativ şi administrativ favorabil promovării alăptării:
 Cod internaţional al substitutelor de lapte matern;
 Sancţionarea publicităţii pentru preparate de lapte;
 Susţinerea financiară a promovării alăptării prin mass media;
 Contract cadru cu MF şi acordarea de puncte suplimentare pentru acţiuni de promovare;
 Sprijin acordat pentru nutriţia mamei;
 Sistem naţional de raportare a statusului nutriţional al sugarilor la vârsta de 3 - 6 - 9 luni şi
1 an cu referire specială la durata alimentaţiei naturale.
2. Promovarea şi susţinerea alăptării în maternităţi şi spitale de pediatrie;
3. Protecţia, promovarea şi menţinerea alăptării la nivelul medicinei primare;
4. Instruirea personalului implicat în îngrijirea femeii gravide şi a copilului mic.