Introducere în nutriție comunitară

Nutriție Comunitară - Curs nr. 1

Conf. univ. dr. Lidia Iuliana Arhire
Obiectiv general al cursului
• înțelegerea aprofundată a nutriției și capacitatea de a
comunica aceste principii pentru public
• obținerea și menținerea sănătății populaţiei, subliniind
evoluția nevoilor nutriționale pe tot parcursul vieţii
• înțelegerea nevoii de a coopera cu alți profesioniști în
îmbunatăţirea sănătăţii indivizilor și comunității
Obiective specifice ale cursului
• aplicarea ştiinţei nutriţiei în folosul persoanelor sănătoase, grupuri
şi comunităţi în a face alegeri sănătoase privind stilul de viaţă
• comportamentele alimentare/alegerea alimentelor de către
familii sau grupuri de persoane şi contribuţia sistemelor de
alimentare la aceste comportamente
• distribuția și cauzele disparităților nutritive în rândul populaţiilor
folosind instrumente de epidemiologie, științe medicale şi sociale
• proiectarea şi implementarea intervențiilor pentru alimentație,
inclusiv educație nutriţională şi politicile legate de malnutriție
• elaborarea un proiect nutriţional
Competențe profesionale
(exprimate prin cunoștințe și abilități)
sinteză critică şi integrare a
• Capacitatea de
cunoştinţelor relevante de la disciplinele ce stau la
baza nutriţiei şi dieteticii
relaţia complexă dintre
• în special în ceea ce priveşte
individ, mediu şi alimentaţie (cunoştinţe ce se referă la
bazele teoretice ale profesiei şi practica acesteia)
 Problemele de
sănătate legate
de alimentaţie
sunt majore

Implementarea
recomandărilor Cauzele acestor
nutriţionale la nivel probleme sunt complexe
populaţional este cel
mai dificil

Găsirea dovezilor
ştiinţifice pentru
implicarea alimentaţiei în
Popularizarea
cauzele bolilor sau
ghidurilor nutriţionale tratament este dificilă
cere abilităţi speciale
Transformarea
acestor dovezi în
recomandări
nutriţionale trebuie
făcută cu
responsabilitate
 Dovezile ştiinţifice între
alimentaţie – sănătate&boală

Evaluarea dietei şi statusului

nutriţional al populaţiei

Dezvoltarea şi implementarea de
politici guvernamentale naţionale

Dezvoltarea şi implementarea de
politici locale bazate pe
priorităţile naţionale şi pe cele
care sunt îngrijorătoare pentru
comunitatea locală
Ce este sănătatea publică?
• Un sistem legat de departamentele de sănătate statale sau
loco-regionale care lucrează prin intermediul acestora, având
autoritatea și responsabilitatea de a monitoriza și de a
proteja sănătatea populaţiei.
• Misiunea sănătăţii publice este "de a asigura condiţiile în care
oamenii pot fi sănătoşi" (Institute of Medicine, The Future of
Public Health).
• Deoarece alimentaţia este un aspect esențial al condițiilor
prin care oamenii pot fi sănătoşi, nutriția comunitară este o
parte a sistemului de sănătate publică
Ce face Nutriţia comunitară? (1)
• Caută să îmbunătățească sau să menţină prin nutriție o
sănătate optimă a întregii populații și a grupelor cu risc sau
vulnerabile din cadrul populației
• Accentuează promovarea sănătății și prevenirea bolilor şi
prin includerea serviciilor terapeutice și de reabilitare
atunci când aceste nevoi nu sunt suficient abordate de către
alte părți ale sistemului de îngrijire a sănătății.
Ce face Nutriţia comunitară? (2)
• Utilizează multiple strategii pentru a coordona sau a
influenţa nutriţia publică dar şi organizațiile și persoanele
fizice care alcătuiesc comunitatea
• Participă la organizarea și integrarea eforturilor în
domeniul nutriţiei în colaborare cu conducerea
furnizorilor de sănătate centrali sau locali
• Nutriţia comunitară implică o gamă largă de programe
care oferă un acces sporit la resurse de hrană, informații
nutriționale și de educație
Ce organizații fac acest tip de muncă?
• Multe tipuri de organizații sunt implicate în domeniul sănătății
publice / muncă în folosul comunității şi nutriție.
• Conducerea eforturilor comunității în materie de nutriție este
asigurată de obicei de un nutriţionist angajat într-o structură de
sănătate publică (agenție) într-un stat, oraș, județ sau
departament de sănătate.
• Parteneriatele public-privat sau coalițiile sunt frecvenţe pentru a
aborda problemele prioritare de nutriție din comunitate.
• În mod ideal, organizațiile care furnizează programe legate de
nutriţie comunică și coordonează în mod eficient problemele de
nutriție pentru a evita lacunele de servicii.
Principalele domenii ale sănătăţii publice
• Biostatistica
• Demografia
• Epidemiologia
• Etica
• Legislaţia şi dreptul
• Aplicarea ştiinţelor sociale şi comportamentale la sănătate
• Conducerea seviciilor medico-sociale
Probleme majore de sănătate legate de nutriţie (1)
• Malnutriția - cauză importantă de morbiditate și mortalitate
prematură a mamei și copilului → contribuie la aproximativ o
treime din decesele infantile
• Deficiențele de vitamina A, zinc, fier și iod: la nivel mondial,
2 miliarde de oameni sunt afectaţi de deficit de iod și mai
mult de o treime din copiii preșcolari de un deficit de
vitamina A - principala cauză de orbire preventitbilă la copii
• La nivel global, anemia afecteaza 42% dintre femeile gravide;
malnutriția mamei și a copilului sunt responsabile pentru
peste 10% din povara globală a bolilor
Probleme majore de sănătate legate de nutriţie (2)
• Excesul ponderal afectează >50 % din populaţia globului şi
duce la apariţia bolilor cronice netransmisibile
• Bolile cronice netransmisibile (bolile cardio-vasculare,
diabetul, cancerul şi bolile cronice pulmonare) sunt
principala cauză de mortalitate la nivel global (>70%) – stilul
de viaţă este un contribuitor major în apariţia lor
Bolile cronice netransmisibile (BCN)
• Bolile netransmisibile ucid 41 de milioane de persoane în fiecare an, echivalentul a 71%
din toate decesele la nivel global.
• În fiecare an, 15 milioane de oameni mor din cauza unei BCN cu vârsta cuprinsă între 30
și 69 de ani; peste 85% din aceste decese „premature” apar în țările cu venituri mici și
medii.
• Bolile cardiovasculare reprezintă cele mai multe decese NCD, sau 17,9 milioane de
persoane anual, urmate de cancer (9,0 milioane), boli respiratorii (3,9 milioane) și diabet
(1,6 milioane).
• Aceste 4 grupuri de boli reprezintă peste 80% din toate decesele premature ale bolilor
netransmisibile.
• Consumul de tutun, inactivitatea fizică, consumul dăunător de alcool și dietele
nesănătoase cresc toate riscul de a muri de la o BCN.
• Detectarea, screeningul și tratamentul BCN, precum și îngrijirea paliativă, sunt
componente cheie ale răspunsului la BCN.
Bolile cronice netransmisibile (BCN)
• BCN tind să aibă o durată lungă de timp și sunt rezultatul unei
combinații de factori genetici, fiziologici, de mediu și comportamentali.

• Principalele tipuri de BCN sunt bolile cardiovasculare (cum ar fi

atacurile de cord și accidentul vascular cerebral), cancerele, bolile
respiratorii cronice (cum ar fi bolile pulmonare obstructive cronice și
astmul) și diabetul.

• BCN afectează în mod disproporționat persoanele din țările cu venituri

mici și medii, unde se produc mai mult de trei sferturi din decesele
globale de BCN - 32 de milioane.
Dubla și tripla povară a îmbolnăvirilor (1)
• Alimente pentru hrana a >7 miliarde de oameni care locuiesc pe
planetă = o provocare
• 805 milioane de oameni din întreaga lume nu au suficientă hrană pentru a trăi
o viață sănătoasă și activă
• peste trei milioane de copii sub vârsta de cinci ani mor în fiecare an prin
nutriție insuficienta (de foame)
• Bolile şi suferinţele legate de nutriţie, cauzate de o combinatie de
activitate fizică în scădere și diete sărace - prevalent la nivel
mondial.
• 3,4 milioane de adulți mor în fiecare an ca urmare a supraponderii sau a
obezității
• Populația globală prognozată să ajungă la 9,6 miliarde până în 2050.

Wells JC, et al. Lancet. 2020; 395(10217): 75-88.

Dubla și tripla povară a îmbolnăvirilor (2)
• Malnutriția - cercetată/abordată din două puncte de vedere
distincte:
• subnutriție, insecuritate alimentară și deficiențe de micronutrienți
• suprapondere/obezitate și exces alimentar
• Aceiași indivizi pot fi expuși la diferite forme de malnutriție pe
parcursul vieții și au direct dubla povară a malnutriției
• Triplă povară a bolilor: restanța infecțiilor frecvente,
subnutriția și mortalitatea maternă, emergente provocări ale
bolilor cronice netransmisibile și probleme legate direct de
globalizare, precum pandemiile și consecințele schimbărilor
climatice asupra sănătății.

Wells JC, et al. Lancet. 2020; 395(10217): 75-88.

 Tranziția nutrițională

- Modelul de tranziție nutrițională a fost propus pentru prima

dată în 1993 de Barry Popkin

- Tranziția nutrițională este schimbarea consumului alimentar

și a consumului de energie care coincide cu schimbările
economice, demografice și epidemiologice.

- În mod specific, termenul este utilizat pentru tranziția

țărilor în curs de dezvoltare de la diete tradiționale bogate
în cereale și fibre la mai multe diete occidentale cu un Barry Popkin
conținut ridicat de zaharuri, grăsimi și alimente de origine
animală.
• Problema de sănătate – absenţa stării de sănătate
• Nevoia de sănătate
• Corespunde unei deficienţe sau lipsei de sănătate
• Evaluată pe baza criteriilor biologice sau epidemiologice
• Implică – măsuri cu caracter preventiv, tratament, control
• În populaţie există grupuri care au nevoi de sănătate
speciale
• Cunoaşterea modelului de morbiditate conduce la
• Identificarea nevoilor de îngrijiri de sănătate
• Alocarea de resurse în funcţie de aceste nevoi
Definiţia sănătăţii
• Sănătatea reprezintă starea completă de bine din punct de
vedere fizic, mental şi social
• Este acceptată ca o aspiraţie
• Realizarea ei presupune responsabilizarea societăţii
• Definiţia subliniază caracterul pozitiv şi multiaxial al sănătăţii
• Sănătatea este:
• o calitate a vieţii
• o măsură a calităţii vieţii (al nivelului de trai socio-economic şi
cultural)
Health is a state of
complete physical,
mental and social
well-being
and not merely the
absence of disease
or infirmity.
 Sănătatea reprezintă starea completă de bine
din punct de vedere fizic, mental și social.

- Este acceptată ca o aspirație

- Realizarea ei presupune responsabilizarea societății
- Definiția subliniază caracterul pozitiv și multiaxial al sănătății
Sănătatea este pe de o parte o calitate a vieții, iar pe de altă
parte reprezintă și o măsură a calității vieții (al nivelului de
trai socio-economic și cultural)
Dimensiunile calităţii vieţii (după OMS)
• Menţinerea unor reţele de interacţiuni sociale pozitive
• Conservarea aptitudinilor cognitive
• Aptitudinea de a munci şi de a păstra un nivel de trai şi de
munca suficient
• Reducerea simptomelor maladiilor
• Înlocuirea anxietăţii şi a descurajării prin influxuri de stare
de bine şi de optimism
Promovarea bunăstării (well-being)
În căutarea fericirii
• “Lori și Reba or fi ele gemene, dar sunt persoane diferite.
Reba este o abstinentă convinsă, oarecum timidă, care a
înregistrat un album de melodii country, pentru care a și
luat un premiu. Deschisă și șugubață, Lori se cam dă în vânt
după daiquiri cu căpșuni, lucrează într-un spital, vrea să se
căsătorească într-o bună zi și să aibă copii. Cele două se mai
ceartă din când în când, așa ca între surori, dar se înțeleg în
general bine, complimentându-se reciproc sau tachinându-
se și completându-și propozițiile între ele.”
• (Daniel Gilbert –În căutarea fericirii. Curtea Veche, 2012)
În căutarea fericirii
• Care sentimentul dominant în viața fetelor?
• Sunt cele două tinere mulțumite de viața lor?
• Sunt independente?
• Au un scop în viață?
• Sunt sănătoase?
În căutarea fericirii
• “De fapt nu există decât două lucruri neobișnuite la Lori și
Reba. Primul este că împart o rezervă de sânge, o parte din
craniu și niște țesut cerebral, ele născându-se cu frunțile
lipite. O parte a frunții lui Lori e lipită de o parte a frunții
Rebei și și-au petrecut fiecare moment din viață strâns
legate una de alta, față în față. (Daniel Gilbert –În căutarea
fericirii. Curtea Veche,2012)
• Dacă ați duce viața lor, voi ce ați simți?
• Am fi veseli, jucăuși și optimisti ?
• Am fi nefericiți, disperați și deprimați?

• Daniel Gilbert –În căutarea fericirii. Curtea Veche,2012)

În căutarea fericirii
• Cel de-al doilea lucru neobișnuit este că Lori și Reba sunt fericite,
nu sunt resemnate și nici nu se complac în situația respectivă, ci
sunt vesele, jucăușe și optimiste. Viața lor neobișnuită le
confruntă cu provocări, desigur, dar, așa cum remarcă ele de
multe ori, cui nu i se întâmplă așa ceva?
• Când le întrebi despre posibilitatea de a fi separate chirurgical,
Reba exprimă părerea amândouăra:
• Din punctul nostru de vedere, nu, pur și simplu nu. De ce să vrei
așa ceva? Pentru toate averile din lume, de ce? N-ai reuși decât
să distrugi două vieți.” (Daniel Gilbert –În căutarea fericirii.
Curtea Veche,2012)
DEFINIȚIE
• Shin și Johnson (1978) definirea bunăstării - „o evaluare globală a
calității vieții unei persoane în funcție de propriile criterii alese”.
• Organizația Mondială a Sănătății (1997) a definit calitatea vieții ca:
• „percepția unui individ asupra poziției sale în viață în contextul
culturii și sistemelor de valori în care trăiește și în relație cu
obiectivele, așteptările, standardele și preocupările sale. Este un
concept afectat într-un mod complex de sănătatea fizică a
persoanei, starea psihologică, convingerile personale, relațiile
sociale și relația acestora cu caracteristicile esențiale ale mediului
înconjurător”.
 Starea de bine (wellness) OMS
“Starea de bine este starea optimă de sănătate a indivizilor și a grupurilor.
Există două preocupări focale: realizarea potențialului deplin al unui individ
din punct de vedere fizic, psihologic, social, spiritual și economic și
îndeplinirea rolurilor și așteptărilor cuiva în familie, comunitate, lăcaș de cult
și alte situații.”

Wellness promovează conștientizarea activă și participarea la măsurile care

păstrează sănătatea, atât ca individ, cât și în comunitate.
Menținerea stării de bine și a sănătății optime este un angajament zilnic, pe
tot parcursul vieții.
Cadru conceptual
• Accentul pe calitatea vieții nu ne poate ajuta în mod
adecvat să definim bunăstarea. Calitatea vieții pare a fi mai
degrabă o dimensiune a bunăstării decât o definiție
atotcuprinzătoare.
• Fericirea se referă adesea la felul în care oamenii se simt la
un anumit moment și nu ne spune despre modul în care își
evaluează viața în ansamblu sau despre modul în care
funcționează în lume.
Cadru conceptual
• Starea de bine este mai mult decât fericire. Pe lângă faptul
că te simți mulțumit și fericit, bunăstarea înseamnă a te
dezvolta ca persoană, a fi împlinit și a contribui la
comunitate (Shah și Marks, 2004).

• Bunăstarea este un concept care include și alte lucruri, cum

ar fi cât de mulțumiți sunt oamenii cu ei, cu viața ca un
întreg și lucruri precum autonomia (având un sentiment de
control peste viața ta) și scopul (a avea un sentiment de
scop în viață).
Cadru conceptual
• O persoană are o bunăstare ridicată dacă funcționează bine,
are sentimente pozitive zi de zi și în general crede că viața
îi merge bine -„înflorire”.
• În mod similar, cineva are bunăstare scăzută dacă nu
funcționează bine și are sentimente negative de zi cu zi.
Cadru conceptual
• Bunăstarea poate fi înțeleasă ca modul în care oamenii se simt și
funcționează, atât la nivel personal, cât și la nivel social și modul
în care își evaluează viața ca un întreg.
• Modul în care oamenii se simt se referă la emoții precum fericire
sau anxietate.
• Modul în care funcționează oamenii se referă la lucruri precum
simțul competenței sau sentimentul lor de a fi conectați cu cei din
jur.
• Modul în care oamenii își evaluează viața în ansamblu este surprins
în satisfacția cu viața lor sau cum își evaluează viața în
comparație cu cea mai bună viață posibilă.
DEFINIȚIE
• „Bunăstarea poate fi înțeleasă ca modul în care oamenii
simt și în care funcționează, la nivel personal și social
deopotrivă și modul în care își evalueză viața în ansamblu."
(Office for National Statistics’ (ONS) Measuring National
Well-being programme).
Bunăstarea personală (individuală)
• indicator principal alcătuit din cinci componente principale:
• 1. Bunăstarea emoțională.
• Echilibrul general între frecvența trăirii emoțiilor pozitive și
negative - subcomponente:
• Sentimente pozitive – Cât de des sunt resimțite emoțiile pozitive.
• Absența sentimentelor negative – Frecvența cu care sunt resimțite
emoțiile negative.
• 2. Viață satisfăcătoare.
• 3. Vitalitate. Să ai energie, să te simți bine odihnit și sănătos
și să fii activ fizic.
Bunăstarea personală (individuală)
• 4. Reziliență și stima de sine.
• Stima de sine – Să te simți bine cu tine însuți.
• Optimism – Te simți optimist cu privire la viitorul tău.
• Reziliență – A fi capabil să facă față dificultăților vieții.
Bunăstarea personală (individuală)
• 5. Funcționare pozitivă. Acest lucru poate fi rezumat ca „se
descurcă bine”. Acesta include :
• Autonomie – Să te simți liber să faci ce vrei și să ai timp să o
faci.
• Competență – Să te simți împlinit din ceea ce faci și să fii
capabil să-ți folosești abilitățile.
• Implicare – Să te simți absorbit de ceea ce faci și că ai
oportunități de a învăța.
• Sens și scop – Să simți că ceea ce faci în viață este valoros, și
apreciat de alții
În căutarea fericirii
• “Lori și Rebeca or fi ele gemene, dar sunt persoane diferite.
Rebeca este o abstinentă convinsă, oarecum timidă, care a
înregistrat un album de melodii country, pentru care a și
luat un premiu. Deschisă și șugubață, Lori se cam dă în vănt
după daiquiri cu căpșuni, lucrează într-un spital, vrea să se
căsătorească într-o bună zi și să aibă copii. Cele două se mai
ceartă din când în când, așa ca între surori, dar se înțeleg în
general bine, complimentându-se reciproc sau tachinându-
se și completându-și propozițiile între ele.”
• (Daniel Gilbert –În căutarea fericirii. Curtea Veche,2012)
Bunăstarea comunității
• „este o combinație de
aspecte sociale,
economice, de mediu,
culturale și condițiile
politice identificate de
indivizi și comunitățile lor
ca fiind esențiale pentru ca
ei să înflorească și să-și
împlinească potențialul.”
[Wiseman și Brasher, 2008:
358]
• Bunăstarea subiectivă
(SWB) descrie percepțiile și
sentimentele unui individ
despre diferite aspecte ale
vieții lor.
• „bunăstarea subiectivă
individuală (ISWB) și
bunăstare subiectiv
comunitar (CSWB)
• Bunăstarea obiectivă (OWB)
acoperă aspecte pentru care
sunt date fiabile și valide,
care pot fi colectate sau
raportate cu acuratețe de
către un informator adecvat.
• Din nou, este important să
distingem evaluările pentru
și la scară individuală (IOWB)
și evaluări la scară
comunitară (COWB).
Bunăstarea comunitară
• dimensiuni economice, sociale, de
mediu, politice, culturale
• cât de satisfăcătoare sunt funcțiile
comunității.
• Bunăstare obiectivă -circumstanțe
materiale și sociale prezente în
comunitate (măsuri precum venitul,
educația, prezența facilităților).
• Bunăstarea subiectivă la nivel de
comunitate include evaluarea
percepută a propriei stări de bine și
a valorii culturale în cadrul
comunității de către membrii ei.

Promoting health: Guide to national implementation of the Shanghai Declaration. Geneva: World Health
Organization; 2017 (WHO/NMH/PND/18.2). Licence: CC BY-NC-SA 3.0 IGO.
Bunăstarea comunitară

Promoting health: Guide to national implementation of the Shanghai Declaration. Geneva: World Health
Organization; 2017 (WHO/NMH/PND/18.2). Licence: CC BY-NC-SA 3.0 IGO.
Bunăstarea comunitară

• indivizi înfloritori,
• relații bune,
• conducere competentă,
• practici sănătoase,
• comunitate satisfăcătoare,
• misiune puternică.

Promoting health: Guide to national implementation of

the Shanghai Declaration. Geneva: World Health
Organization; 2017 (WHO/NMH/PND/18.2). Licence: CC
BY-NC-SA 3.0 IGO.
Sănătatea
• Organizația Mondială a Sănătății (OMS) oferă o explicație
pozitivă a sănătății ca „o stare de bine fizică, mentală și
socială și nu doar absența bolii sau infirmității” (OMS,
2015b, alin. 1).
• Sănătatea optimă este definită ca „un echilibru dinamic de
sănătate fizică, emoțională, socială, spirituală și
intelectuală” (O’Donnell, 2009, p. iv).
• În 1997, Sarrachi descrie sănătatea ca un „drept uman
fundamental și universal”.
Sănătatea
• Condițiile preliminare pentru sănătate au fost subliniate în
OMS (2015b) ca „pace, adăpost, educație, hrană, venituri,
un ecosistem stabil, resurse durabile, justiție socială și
capitalul propriu”
Sănătatea
• Declarația lui Alma Ata, care a avut loc în 1978, a observat
că sănătatea este un „drept fundamental al omului” și că
nivelul de sănătate trebuie să fie crescut în toate țările
pentru ca orice societate să-și îmbunătățească starea de
bine (OMS, 2015c, para. 2).
• Gândind la sănătate ca o chestiune graduală, domeniul de
aplicare al practicii medicale poate să fie extins pentru a se
concentra pe prevenirea bolilor sau dizabilităților, precum
și pe promovarea bunăstării.
• În ultimele decenii, definiția OMS a sănătății a fost din ce în ce
mai modificată și completată de a patra dimensiune – sănătatea
spirituală.
• Sănătatea spirituală implică un sentiment de împlinire și
satisfacție cu propria viață, sistemul de valori, încredere în sine și
stima de sine, conștientizare și prezență de sine, liniște și
echilibru emoțional dinamic, atât intern, cât și față de mediu,
moralitate și sinceritate, abnegație, emoții pozitive, compasiune
și dorință de a ajuta și susține pe ceilalți, responsabilitate și
contribuție la binele comun și gestionarea cu succes a problemelor
și cerințelor vieții de zi cu zi, precum și a stresului social
[Donev D. Toward the fourth dimension of health – the spiritual health. Vox Medici. 2014;23:318–21]
 Sănătatea
• Sănătatea este un concept amorf. Cuvântul derivă din cuvântul grecesc care
înseamnă „întreg” și este definit ca „întregime, a fi întreg, sănătos sau bine.”
• Ideea de integralitate este deschisă unei interpretări ample și poate fi văzută ca
referindu-se la sănătatea individului, a comunitate sau a națiunii.
• Din punct de vedere istoric, sănătatea a fost adesea sinonimă cu sănătatea
statului (ale cărui nevoi erau o aprovizionare constantă, cu si pentru oameni,
pentru a lupta sau a munci), controlul suprapopulării, protecția elitei și
stabilitatea mediului.
[Hamlin, C. The history and development of public health in developed countries. In Detels, R., McEwen, J., Beaglehole,
R., and Tanaka, H., Eds. The Oxford Textbook of Public Health. 4th ed. The Scope of Public Health. Oxford University
Press. Oxford. 2002, pp. 21–37]
• Criticii definiției OMS sugerează că, pentru ca definiția „sănătății” să fie un
principiu/ ghid util, trebuie să se refere la o stare mai puțin idealistă, care poate
fi convenită ca un nivel realizabil de bunăstare.
[Seedhouse, D. Health Promotion: Philosophy, Prejudice, and Practice. John Wiley and Sons. New York. 1997]
Definitia sănătății – Lancet 2009
“capacitatea unui corp de a se adapta la noi amenințări și
infirmități” ceea ce înseamnă că înțelegerea și conștientizarea
bolilor face posibilă scăderea / absența patologiei”
[Lancet (Editorial) What is health? The ability to adapt . Lancet 2009 ;373:781]

Sănătatea mentală și cea fizică sunt cele două tipuri de sănătate cel
mai des discutate.
Sănătatea spirituală, emoțională și financiară contribuie, de
asemenea, la sănătatea generală. Experții medicali le-au asociat cu
un nivel scăzut de stres și cu o bunăstare mentală și fizică
îmbunătățită.
 Sănătatea ca aspect continuu
• Societatea sugerează un mod polarizat
sau „ori/sau” de a gândi despre
sănătate: ori oamenii sunt bine sau sunt
bolnavi. Cu toate acestea, bunăstarea
este un concept relativ, nu un absolut.
• Există multe niveluri și grade de
bunăstare și boală
• Plasarea unui individ pe continuum-ul
sănătății poate fi cunoscut doar dacă se
iau în considerare toate fațetele vieții
individului, nu numai cele fizice și
statutul emoțional, dar și situația Community and public health nursing : promoting the public’s health / [edited by] Cherie Rector.
9th edition. | Philadelphia : Wolters Kluwer, [2016]
familială și socială.
Sănătatea ca aspect continuu
• Pentru că sănătatea implică o gamă de grade de la
sănătatea optimă la un capăt la invaliditate totală sau deces
la celălalt, este adesea descrisă ca un continuum.
• Aceast continuum al sănătății se aplică nu numai indivizilor,
ci și familiilor și comunităților.
• Sanatatea unui individ, familie, grup sau comunități se
poate modifica de-a lungul acestui continuum de-a lungul
vieții.
Sănătatea ca aspect continuu
• O comunitate, poate fi descrisă în termeni de grade de
bunăstare sau de boală.
• O anumită comunitate geografică, cum ar fi un cartier, are multe
caracteristici. Poate fi caracterizat prin termenii aglomerat,
deteriorat, neatrăgător, murdar și dezorganizat. Aceste
caracteristici sugerează scăderea gradelor de vitalitate.
• O populație, care cuprinde muncitori implicați într-o concediere
masivă, dar care se unește pentru a oferi sprijin și pentru a le
împărtăși resursele, cautând efectiv noi locuri de muncă. Această
comunitate dă semne de adaptare sănătoasă și coping pozitiv.
Sănătatea ca aspect continuu
• Toate dimensiunile vieții care afectează funcționarea de zi
cu zi determină sănătatea unui individ sau a unei
comunități, inclusiv experiențele fizice, psihologice,
spirituale, economice și socioculturale. Abordarea ar trebui
să fie holistică.
• Când luăm în considerare un grup de oameni din punct de
vedere al sănătății, în scopuri de intervenție vorbim despre
„sănătatea unei comunități”.
Sănătatea ca aspect continuu
• În mod tradițional, cea mai mare parte a asistenței medicale
s-a concentrat pe tratamentul afecțiunilor acute și cronice.
• Obiective generale ale Healthy People 2020 sunt:
• o viață de calitate înaltă, mai lungă, fără boli, dizabilități, răni care
pot fi prevenite și moarte prematura
• echitatea în sănătate, eliminarea inegalităților și îmbunătățirea
sănătății tuturor grupurilor
• crearea unui mediu social și fizic care să promoveze o sănătate
bună pentru toți
• promovarea calității vieții, dezvoltării și a comportamentelor
sănătoase de-a lungul întregii vieți
Caracteristicile sănătății comunitare
• au fost descrise de Centers for Disease Control ca indicatori ai calității
vieții.
• ratele sărăciei și șomajului, nivelurile de studii, handicapul, ratele
mortalității și proporția de nașteri la adolescente.
• alegeri ale stilului de viață (de exemplu, modele alimentare care duc la
obezitate, niveluri reduse de activitate fizică, fumat, consum de alcool)
pot să fie puternic influențate de factorii de mediu.
• Canada - distribuția veniturilor, stresul, indicele de masă corporală
(IMC), practicile alimentare, fumatul și consumul de alcool, rata
șomajului, activitatea fizică în timpul liber, numărul profesioniștilor din
sănătate, precum și cheltuielile totale de sănătate.. din lista lor de
indicatori de sănătate (Public Health Agency, 2013).
 Abordările sănătății comunitare (REACH)
• Programe concepute pentru a se realiza intervenții și abordări
participative pentru îmbunătățirea sănătății la nivel comunitar.
• Ele oferă resurse și sprijin comunităților locale să abordeze
factorii de risc prevenibili legați de bolile cronice, cum ar fi
alimentația necorespunzătoare, fumatul, consumul excesiv de
alcool și inactivitatea fizică.
• comunitatea sănătoasă (Cottrell -1976) - comunitatea
competentă, în care diferitele organizații și grupuri de oamenii
care formează comunitatea fac cel puțin patru lucruri:
• 1. colaborează eficient în identificarea problemelor și nevoilor
comunității.
• 2. obțin un consens de lucru asupra obiectivelor și priorităților.
• 3. convin asupra modalităților și mijloacelor de implementare
a obiectivelor convenite.
• 4. colaborează eficient în acțiunile solicitate.
Promovarea bunăstării
• PREVENȚIA PRIMORDIALĂ

• Prevenția primară
• Prevenția secundară
• Prevenția terțiară
1.Prevenția primară
• Stilul de viață
• Alimentația sănătoasă
• Activitatea fizică
• Somnul
• Consumul de alcool
• Fumatul
• Consumul de droguri ilicite
• Aderența/ complianța la
tratamentul medical
Nivelele de intervenție pentru sănătate
Unități spitalicești înalt specializate și tratamente
intensive în comunitate

Nivelul 4 Servicii multidisciplinare de medicină de ambulator

Nivelul 3 O combinație între servicii de medicină primară cu

servicii și programe în comunitate

Nivelul 2 Servicii universale care implică toate agențiile

implicate în sănătatea primară inclusiv medicina
primară, școli, alte instituții publice
Nivelul 1
Evaluarea stării de sănătate comunitară (1)
• Pentru a evalua o intervenție de well being este necesar:
• să fie expuse limpede concepțiile adoptate despre bunăstare și
criteriile pe baza cărora au fost elaborate.
• Definițiile bunăstării se deosebesc între ele în funcție de natura criteriilor
adoptate.
• să fie clarificate modalitățile prin care se consideră că poate fi
atinsă condiția de bunăstare
• să fie pregătite instrumentele de evaluare a efectelor
intervenției.
Evaluarea stării de sănătate comunitară (2)
• Dacă se utilizează criterii externe, normative, bunăstarea este
definită ca o condiție de viață optimă și ideală, pe baza unor
standarde care se referă la sistemul de valori al observatorului.
• Dacă sunt folosite condiții interne, adică bazate pe standardele
subiective ale destinatarilor, bunăstarea este definită pe baza
experienței subiective a indivizilor.
• Aceasta are două dimensiuni fundamentale: experiența emoțională și
evaluarea satisfacției pentru propria viață. Această abordare explică
apariția unor aspecte incongruente cum ar fi că indivizi care trăiesc în
condiții superioare nivelului mediu înregistrează nivele de bunăstare sub
medie, în timp de bolnavii cronici se declară satisfăcuți de propria viață
într-o măsură similară sau chiar superioară persoanelor perfect sănătoase.
Evaluarea stării de sănătate comunitară (3)
• Modelul de evaluare a bunăstării realizat de Ryff are
avantajul că eludează acest aspect incongruent, acesta
dezvoltând un instrument de evaluare care are șase criterii:
• autonomia
• stăpânirea mediului
• stabilirea unui scop în viață
• relații pozitive cu alte persoane
• acceptarea de sine
• dezvoltarea personală
Modelul de promovare a sănătății al lui Pender
• Pender a definit promovarea sănătății ca acțiuni care sunt
direcționate spre creșterea nivelului de bunăstare și
autoactualizare la indivizi sau grupuri (Pender, Murdaugh și
Parsons, 2015).
• Este un set proactiv de comportamente în care oamenii
acționează asupra mediului lor, mai degrabă decât să reacționeze
la factorii de stres care decurg din mediu.
• Modelul, bazat pe teoria învățării sociale, stimulează procesele
cognitive care ajută la reglarea comportamentului, ca percepțiile
care influențează direct motivația de a începe sau de a continua
comportamente care promovează sănătatea.
 Modelul de promovare a sănătății al lui Pender
• Acestea includ, de exemplu, percepțiile asupra
controlului sănătății, starea de sănătate,
beneficiile comportamentelor care promovează
sănătatea și barierele în calea.
• Percepțiile oamenilor cu privire la aderarea
comportamentelor care promovează sănătatea
sunt influențate de:
• Factori demografici, cum ar fi vârsta și rasa
• Caracteristici biologice, cum ar fi înălțimea și
greutatea
• Influențe interpersonale, cum ar fi așteptările
celorlalți
• Factori situaționali, cum ar fi disponibilitatea
alimentelor sănătoase
• Factori comportamentali, cum ar fi modelele de
adaptare la stres
Sănătatea și fericirea
Definiția fericirii
• a state of well-being and contentment
• a pleasurable or satisfying experience
(Merriam-Webster’s Online Dictionary)
• Synonyms
1, 2. pleasure, joy, exhilaration, bliss, contentedness, delight, enjoyment, satisfaction.
Happiness, bliss, contentment, felicity imply an active or passive state of pleasure or
pleasurable satisfaction. Happiness results from the possession or attainment of what one
considers good: the happiness of visiting one's family. Bliss is unalloyed happiness or supreme
delight: the bliss of perfect companionship. Contentment is a peaceful kind of happiness in
which one rests without desires, even though every wish may not have been gratified:
contentment in one's surroundings. Felicity is a formal word for happiness of an especially
fortunate or intense kind: to wish a young couple felicity in life.

• Antonyms
1. misery.
Are Doctors Happy?
Shelly M. Reese
Medscape Business of Medicine © 2012 WebMD, LLC

• 2400 de medici intervievaţi

• Aproape două treimi (65%), au declarat că

atitudinea lor faţă de medicină a fost "oarecum" sau
"foarte" în declin şi 49% au declarat că au percepţii
negative privind reformele în sănătate (prea multă
birocraţie şi prea puţină autonomie)

• Medicii cu experienţă resimt mai “dureros”

schimbările, pe când medicii tineri spera să poată
avea o practică independentă şi bine remunerată
 Are Doctors Happy?
Shelly M. Reese
Medscape Business of Medicine © 2012 WebMD, LLC

• “ Nimeni nu spune că doctorii nu pot fi fericiţi…

• ..dar medicii pot fi mai vulnerabili la nefericire decât persoanele din alte domenii. Aceasta
deoarece calităţile care îţi trebuie pentru a ajunge doctor şi a urca în ierarhia medicală sunt
acelea care chiar pot împiedica fericirea. Dacă combinăm aceste caracteristici, cu
antrenamentele intense, izolarea, şi un mediu de lucru stresant rezultă că zilele petrecute la
cabinet pot fi orice, dar însorite nu.”

• Medicina solicită gândirea critică şi un grad de pesimism. Medicii nu sunt instruiţi să se uite la
partea însorită a vieţii. Ei trebuie să vadă ce e în neregulă cu un pacient, nu ceea ce este
corect.
Facultăţile de medicină îi fac pe medici extrem de exisgenti cu ei însăşi şi cu o incapacitate
de relaxare.
Richard O'Connor
2010 Merritt Hawkins survey
• “Medicii nu sunt singurii care luptă pentru a găsi fericirea. De fapt, atunci
când vine vorba de frustrare la locul de muncă, sunt în bună companie în
aceste zile. Datorită reducerilor de personal in toate corporatiile, volumul de
muncă a crescut şi moralul a scazut peste tot in lume. Rata şomajului a
crescut ingrijorator în majoritatea domeniilor, incit doar faptul ca mai ai un
loc de munca te poate face fericit “

• “…dar medicina nu este ca celelalte domenii. Un medic nefericit poate crea

probleme majore inclusiv erori medicale. Medicul epuizat, cu probleme de
sănătate, depresie și relatii esuate nu va mai vrea să lucreze. 40% din medicii
care au răspuns la sondaj au spus că intenţionează să părăsească sistemul in
următorii 1-3 ani.."

Tommy Bohannon, vice-presedinte la Merritt Hawkins.

“Oamenii nu sunt programați pentru
fericire”
“…Oamenii peșterilor cărora le-a plăcut să lenevească
mulţumiti în jurul focului au avut mai multe șanse de a fi
mâncați de urşi, şi, astfel, nu au avut timp să ajungă
strămoșii noștri. În schimb, cei care au supravieţuit au fost
în alertă, competitivi, niciodată mulțumiți, mereu în
mişcare – ei sunt strămoșii noștri și le-am moștenit genele.“

Richard O'Connor, Happy at Last: The Thinking Person's Guide to Finding Joy.
MEDICINA BAZATĂ PE DOVEZI
Sackett DL, Richardson WS, Rosenberg W: Evidence-based medicine: haw to practice and teach EBM, edit. London, Churchill, Livingstone, 1997

“… utilizarea conştientă, judicioasă şi explicită a celor mai bune dovezi

actuale despre îngrijirea pacientului.

A practica Medicina Bazată pe Dovezi înseamnă a integra experienţa clinică

individuală cu cea mai bună experienţă clinică externă disponibilă prin
cercetarea sistematică a literaturii

Prin experienţa clinică individuală se întelege priceperea şi judecata

dobândite de clinician prin practica zilnică, la patul bolnavului

Prin cele mai bune dovezi clinice externe se întelege cercetarea clinică
relevantă, îndeosebi din cercetarea clinică centrată pe pacient privind
acurateţea şi precizia testelor diagnostice, puterea markerilor prognostici
şi eficacitatea sau siguranţa regimurilor preventive, terapeutice şi de
reabilitare”
 Ce îi face pe oameni fericiţi ?

• Patru factori pot influența :

sexul, vârsta, personalitatea şi condițiile de mediu .
• Femeile, în general, sunt puţin mai fericite decât bărbaţii. Dar ele sunt mai predispuse la
depresie: 1/5 – 1/4 din femei suferă de depresie la un moment dat în viaţa lor, comparativ cu
circa 1/10 dintre bărbați. Ceea ce sugerează fie că femeile sunt mai susceptibile de a
experimenta mai multe emotii extreme sau sunt mai vesele.
 Ce îi face pe oameni fericiţi ?

 2 tipuri de personalitate

- Nevroticul (predispus la vina, furie si anxietate) Nevroza este o trasatură de personalitate

stabilă şi un bun predictor al nivelului de fericire. Persoanele nevrotice nu sunt doar
predispuse la sentimente negative: ei, de asemenea, tind să aibă inteligenta emotională
scăzută, ceea ce le face rău în formarea sau gestionarea relaţiilor, şi îi face nefericiti.
- Extrovertitul (căruia îi place să lucreze în echipe şi care poate savura viaţa tinde să fie mai
fericit)

 relaţiile, educaţia, veniturile şi sănătatea

 Evaluarea fericirii

• Chestionarele de evalaure a fericirii se bazează pe întrebări în care individul este

înterogat în sensul „în general, cât de fericit ești cu viața ta?” sau „cât de mulțumit
ești cu viața ta?”, cu posibile răspunsuri pe o scară de la patru la șapte puncte
Blanchflower, David G. and Andrew Oswald (2004). “Well-Being over Time in Britain and the USA”, Journal of Public Economics, Vol. 88, July, pp. 1359–1387.

• Ecuațiile microeconometrice ale fericirii au forma standard: Wit = α + βxit + εit, unde
W este bunăstarea raportată a individului i la momentul t, X este un vector de variabile
cunoscute, inclusiv caracteristicile sociodemografice și socioeconomice. Caracteristicile
neobservate și erorile de măsurare sunt capturate în termenul de eroare. Deoarece
răspunsurile la sondajele de fericire sunt mai degrabă ordinale decât cardinale, ele
sunt cel mai bine analizate prin ecuații ordonate logit sau probit. Aceste regresii
generează de obicei R-pătrate mai mici decât cele cu care sunt obișnuiți economiștii,
reflectând măsura în care emoțiile și alte componente ale adevăratei stări de bine
conduc rezultatele, spre deosebire de variabilele pe care le putem măsura, cum ar fi
venitul, educația, starea civilă și munca
• Van Praag, Bernard and Ada Ferrer-i-Carbonell (2004). Happiness Quantified: A Satisfaction Calculus Approach (Oxford: Oxford University Press).
Obesity and Happiness
Marina-Selini Katsaiti, April 22, 2011
Abstract
This paper provides insight on the relationship between individual
obesity and happiness levels. Using the latest available panel data
from Germany (GSOEP), UK (BHPS), and Australia (HILDA), we examine
whether there is statistical evidence on the impact of overweight
on subjective well being. Instrumental variable analysis is utilized under
the presence of endogeneity, stemming from several explanatory
variables. Results indicate that in all three countries obesity has a negative
effect on the subjective well being of individuals. The results also
have important implications for the effect of other socio-demographic,
economic and individual characteristics on well being.

JEL codes: D60, I31

Keywords: Happiness, Obesity, Instrumental Variable Analysis, Subjective Well Being
WHEN TEMPTATION OVERWHELMS WILL POWER:
OBESITY AND HAPPINESS
Alois Stutzer∗
University of Basel Abstract:
September 28, 2006

Obesity has become a major health issue. Research in economics has

provided important insights how technological progress reduced the
relative price of food and contributed to the increase in obesity.
However, the increased availability of food might well have
overstrained self-control and led to suboptimal consumption decisions
relative to people’s own standards. We propose the economics of
happiness as an approach to study the phenomenon. Based on proxy
measures for experienced utility, it is possible to directly address
whether some observed behavior is sub-optimal and therefore reduces
a person’s well-being. It is indeed found that obesity decreases the
well-being of individuals who report limited self-control while it does
not so for others.
“Fericirea este starea unei fiinţe raţionale în lume,
căreia, în întregul existenţei ei, totul îi merge după
dorinţă şi voinţă, şi se bazează deci pe acordul naturii
cu întregul ei scop, precum şi cu principiul esenţial
de determinare al voinţei ei”.
Immanuel Kant în Critica raţiunii practice,
Dialectica raţiunii pure practice (1972)
“Fericirea este plăcere fără regret.”
Lev Tolstoi

“Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja”.

Sfintul Augustin