Sunteți pe pagina 1din 38

Bolile cardiovasculare

NAVIGARE RAPIDA: Pagaina principala BOLI bolile cardiovasculare

Alimentatia. regimuri si meniuri la blnavii de inima

Prin alimentatie sint asigurate neile nutritive


ale organismului. Ele sint de doua feluri :
plastice, prin care se asigura mentinerea
structurilor organismului, si energetice, prin
care arderea alimentelor duce la eliberarea de
energie pentru diverse activitati (contractie
musculara si cardiaca, procese
biochimice etc). O alimentatie
rationala trebuie sa asigure toate
principiile nutritive, calitativ si
cantitativ. Cantitatea de alimente
consumata in 24 ore este
denumita ratie alimentara.
Principiile nutritive sint
proteinele, lipidele (grasimile) Advertisements
si glucidele(zaharuri), vitaminele
si sarurile minerale.
Proteinele au in primul rind un rol plastic.
Neia de proteine este de 11,5 g pe kg
greutate corporala in 24 oro. Ele trebuie sa
reprezinte aproximativ 1518% din ratia
alimentara la adult. Alimentele cele mai
bogate in proteine sint carnea, ouale, laptele,
brinza si unele vegetale (cerealele, fasolea,
lintea). Cel putin jumatate din ratia de
proteine trebuie sa fie de origine animala,
deoarece contin unele subtante indispensabile
organismului omenesc, care lipsesc
in proteinele vegetale.
Lipidele (grasimile) au rol energetic. Sub
forma tesutului gras constituie un depozit de
energie, avind si un rol plastic. La omul
sanatos, lipidele trebuie sa asigure 3035%
din ratie, adica 12 g pe kg do greutate
corporala in 24 ore. Bogate in lipide sint
untul, smintina, untura,
slanina, uleiurile vegetale (de floarea soarelui,
porumb, soia), carnea grasa, postele gras. O
ratie lipidica optima trebuie sa contina
5065% grasimi animale pentru aportul
de vitamine liposoiubile, si 3050% grasimi
vegetale pentru continutul lor in acizii
grasi polinesaturati, substante indispensabile
organismului.
Glucidele (zaharurile) au mai ales un rol
energetic si reprezinta aproximativ jumatate
din ratia calorica. Alimentele bogate
in glucidesint dulciurile, zaharul, piinea si
fainoasele, cartofii, cerealele. Aportul de
glucide variaza cel mai mult in functie de neile
energetice individuale. Continutul in principii
alimentare ale principalelor alimente este
rezumat in elul I.
Neia de apa este de aproximativ 2 500 ml in
24 ore si este asigurata de apa continuta in
alimente (8001 000 ml), din apa de baut ca
atare (1 000 1 200 ml) si din apa rezultata
din arderile organismului (200300 ml).
Elementele minerale (potasiul, magneziul,
calciul, fosforul, fierul, iodul) sint asigurate de
o alimentatie echilibrata, fiind continute in
majoritatea alimentelor uzuale. Clorura de
sodiu (sarea de bucatarie) este continuta in
alimente, adausul ei la prepararea
alimentelor sau la masa avind doar valoare
culinara. Exceptie fac situatiile in care se
pierde sare, cum se intimpla in diaroi sau in
transpiratii abundente, cind neia de sare este
mai mare.

Vitaminele sint substante care, desi nu au


valoare calorica, sint indispensabile
organismului, deoarece intervin in numeroase
procese biochimice. Neputind fi fabricate in
organism, ele trebuie aduse din alimentatie.
Vitaminele liposolubile (vitaminele A, D, E, K)
sint asigurate de grasimi animale si de
unele fructe si legume. Vitaminele
hidrosolubile (grupul vitaminelor B, vitaminele
C, PP) sint continute in alimente vegetale si
animale.
Necesitatile calorice in 24 ore se refera la
cantitatea de calorii care trebuie asigurata
prin alimentatie si este furnizata da glucide,
grasimi si de proteine. Aceasta cantitate
depinde de activitatea fizica a individului, de
virsta si de alte conditii speciale, inclusiv
diverse afectiuni.

Principii generale de alimentatie in bolile cui-


dio vasculare.
Bolile cardiovasculare sint in majoritatea
cazurilor de lunga durata. Cu conditia
respectarii riguroase a masurilor de ingrijire
recomandate, ele permit adesea un mod de
viata apropiat de cel normal. Dintre masurile
de ingrijire, modul de alimentatie are un rol
deosebit de important. Recomandarile asupra
regimului alimentar se fac diferentiat, in
functie de forma si severitatea afectiunii. La
majoritatea pacientilor sint valabile
urmatoarele principii generale :
alimentatia trebuie sa fie echilibrata, asigu-
rind un aport corespunzator tuturor
principiilor nutritive. Exceptie fac
unele regimuri indicate in situatii speciale si
care sint utilizate pentru perioade scurte de
timp ;
digestia trebuie sa fie cit mai usoara,
deoarece acest proces constituie un efort care
creste lucru inimii. Din acest motiv sint
recomandate mese cantitativ mai reduse, dar
mai dese (45 pe zi), continind alimente usor
digerabile. Unele alimente ca
varza, fasolea uscata, fructele cu coaja si sim-
buri, verdeturile si diverse legume pot
produce ba-lonari daca sint consumate in
cantitati mari. Aceasta tulburare trebuie
evitata, deoarece ingreuiaza respiratia si are
efecte negative asupra circulatiei. Alimentele
greu digerabile si unele moduri de preparare
au un efect asemanator si trebuie evitate. in
aceasta categorie intra : carnurile grase,
vinatul, carnea de gisca si de
rata, pestele gras, aluaturile grase, untura,
cremele cu ou si cu ciocolata (torturi etc).
maionezele, rintasurile cu ceapa, sosurile
picante.
Aceste recomandari sint valabile la toti
cardiacii care au inima marita, la coronarieni
si mai ales in insuficienta cadiaca ,-
o alimentatie rationala la bolnavii
cardiovasculari trebuie sa mentina greutatea
corporala in limite normale sau sa o reduca
daca exista un exces in greutate. Aceasta
recomandare este deosebit de importanta si
este prezentata la paragraful "Regimurile de
slabire" ;
consumul de sare trebuie restrins la
majoritatea pacientilor cardiaci. Aceasta
masura este prezentata detaliat la paragraful
"Regimurile sarace in sare" ;
restrictiile dietetice amintite fac adesea ca
alimentele sa para lipsite de gust si sa fie
greu de suportat. in astfel de cazuri se
recomanda utilizarea condimentelor aromate :
patrunjel, marar, tarhon, leustean, chimen,
cimbru, mustar. Condimentele iuti (piperul,
boiaua, usturoiul, ceapa, hreanul) nu sint
recomandabile, dar pot fi permise in cantitati
mici daca usureaza respectarea regimului de
baza ;
cercetari efectuate la animal si la om au
aratat ca alcoolul are efecte defarabile asupra
aparatului cardiovascular. Aceste efecte, care
apar si la inimi sanatoase, sint mai intense la
bolnavii de inima. Alcoolul are un efect toxic
direct asupra muschiului cardiac, tulburind
procesele de ardere care furnizeaza energia
necesara contractiei. La persoanele care au
consumat timp indelungat cantitati apreciabile
de alcool poate apare, datorita acestui efect
toxic, o boala serioasa de inima. Aceasta
boala Se numeste miocardopatia alcoolica.
Daca afectiunea este surprinsa la inceput si
consumul de alcool este intrerupt, elutia bolii
poate fi oprita. in caz contrar boala se
agraveaza si apare insuficienta cardiaca.
La pacientii cu boli de inima, consumul
regulat de alcool in cantitate moderata arq un
efect agravant, iar la pacientii suferinzi de
boala coronariana sau care
prezinta tulburari de ritm un abuz de alcool,
chiar ocazional, poate fi cauza unor accidente
grave, uneori mortale. Din aceste motive
consumul de alcool, indiferent de forma, este
interzis la toti pacientii cardiovasculari.
cafeaua naturala are unele efecte farabile
asupra aparatului cardiovascular, fiind un
vasodi-latator si diuretic slab. Pe de alta parte
are si efeefp defarabile, producind cresterea
frecventei batailor inimii si implicit a lucrului
inimii, excitatie cerebrala si insomnii.
Cercetari mai recente au aratat ca aceasta
substanta farizeaza cresterea acizilor grasi
liberi in singe, tulburare care predispune la
aparitia aterosclerozei si a bolii coronariene.
Ca si in cazul alcoolului trebuie avut in vedere
ca pentru organism cafeaua nu este necesara,
efectele farabile cardiovasculare sint minime
si practic lipsite de importanta, in timp ce
efectele defarabile sint posibile. Din aceste
motive este mai bine sa fie evitata.

La bolnavii obisnuiti cu cafea este permis


consumul unor cantitati mici (12 cescute pe
zi), mai ales daca renuntarea la cafea este
suportata greu. Pacientii neobisnuiti
cu cafea este de preferat sa o evite. Daca
totusi o consuma ocazional, cafeaua trebuie
sa fie slaba si sa fie consumata cu cel putin
56 ore inainte de culcare.
Consumul de cafea este interzis la pacientii
suferinzi de crize anginoase, convalescenta
dupa infarct de
miocard, hipertensiune arteriala mare, la cei
la care cafeaua produce palpitatii, neliniste
sau insomnii si la pacientii cu grasimi crescute
in singe.
Principiile de alimentatie enuntate sint
valabile la marea majoritate a bolnavilor
cardiovasculari. in unele situatii deosebite sint
necesare, pentru perioade scurte de timp,
unele regimuri dietetice speciale. Acestea se
prescriu de regula in spital. Pentru
tratamentul de durata, la cea mai mare parte
a pacientilor este necesar unul din
urmatoarele regimuri sau o combinatie dintre
acestea : regimul sarac in sare, regimul
de slabire si regimul care farizeaza scaderea
grasimilor in singe.

Regimurile sarace in sare. Sarea de bucatarie


este, din punct de vedere chimic, clorura de
sodiu. Aportul zilnic de sare este de 1015 g
variind in functie de obiceiurile alimentare.
Aceasta cantitate este cuprinsa in alimente
(48 g) iar restul este adaugata la preparare
si la servirea alimentelor. Cantitatea de sare
consumata in mod obisnuit depaseste cu mult
neile organismului, avind doar valoare
gastronomica.
Scaderea aportului zilnic de sare constituie o
masura de baza in tratamentul hipertensiunii
arteriale, a insuficientei cardiace si in boli de
inima in care inima este marita, chiar in
absenta insuficientei cardiace. Deoarece
regimurile sarace in sare par adesea lipsite de
gust, sint acceptate greu si de multe ori
abandonate. Consecinta nerespectarii acestei
prescriptii este agravarea bolii, rezistenta
la tratamente medicamentoase si uneori
aparitia unor complicatii. Bolnavii trebuie sa
stie ca respectarea regimului sarac in sare
este o masura terapeutica indispensabila,
care nu poate fi inlocuita prin medicamente
diuretice. De asemenea trebuie stiut ca
disconfortul produs de dieta nesarata dispare
treptat, majoritatea pacientilor obisnuin-du-se
cu gustul alimentelor.
Lipsa de gust a mincarurilor fara sare poate fi
corectata in parte prin utilizarea unor
substante aromatice (patrunjelul, tarhonul,
mararul, leustea-nul, cimbrul, chimenul) sau
a sarii fara sodiu, 12 lingurite pe zi
adaugate inainte de consumarea alimentelor.
De ce regimul sarac in sare este indispensabil
in bolile amintite mai sus ? Persoanele
sanatoase elimina prin rinichi o cantitate de
sare echivalenta cu cea consumata, iar un
aport suplimentar este eliminat usor de
rinichi. in insuficienta cardiaca si
in hipertensiunea arteriala functia rinichiului
de eliminare a sodiului este tulburata, existind
in permanenta o tendinta de retinere a sarii in
organism.In insuficienta cardiaca, retinerea
de sodiu se face cu retinere concomitenta de
apa, la 9 g de sare retinindu-se in organism
un litru de apa. Acest exces de apa este de
51020 litri, uneori si mai mult. Apa
retinuta in toate tesuturile, produce
tulburarile bine cunoscute din insuficienta
cardiaca. Excesul de apa din plamini proaca
senzatia de lipsa de aer (dispneea), iar din
ficat, marirea dureroasa a organului. Edemele
(umflarea picioarelor), hidrotoraxul (apa in
pleura) si ascita (apa in cavitatea peritoniala)
sint produse de asemenea de retinerea de
apa si sare.
Rezulta ca cele mai suparatoare simptome din
insuficienta cardiaca se datoresc retinerii de
apa si sare din organism. Asa cum este de
asteptat, eliminarea apei si sarii produce o
ameliorare importanta, pina la disparitia
tulburarilor amintite. Aceasta se realizeaza
prin doua modalitati : diete sarace in sare si
medicamente diuretice.
Pina la aparitia
medicamentelor diuretice moderne, regimurile
fara sare au fost singura posibilitate de
tratament. Utilizarea diureticelor a ameliorat
conditia bolnavilor de inima deoarece in
majoritatea cazurilor, le permite un aport
limitat do sare si o alimentatie mai apropiata
de normal. Acest lucru trebuie inteles,
deoarece multi bolnavi cred ca daca se
trateaza cu diuretice pot renunta la regimul
sarac in sare. Din pacate acest lucru nu este
posibil, si experienta arata ca la astfel de
bolnavi elutia bolii este defarabila. Daca
regimul nu este respectat, dupa o do/a de
diuretic pacientul creste rapid in greutate, iar
tulburarile produse de excesul de apa si sare
reapar. Acest fapt determina administrarea de
diuretice la intervale scurte de timp. Ca
urmare, efectul diureticelor scade pina la
disparitie, iar in organism apar adesea
tulburari ale echilibrului mineral. Dintre
acestea cel mai important este deficitul de
potasiu, care reduce efectul medicamentelor
tonicardiace si predispune la aparitia unor
efecte toxice.
Daca regimul sarac in sare este respectat,
neia de diuretice este mai mica, ele pot fi
administrate la intervale de timp mai mari. in
aceste conditii eficienta diureticelor se
mentine timp mai indelungat, deficitul de
potasiu este evitat, iar starea pacientilor se
mentine buna.

Hipertensiunea arteriala este alta afectiune


care necesita respectarea unui regim sarac in
sare. Datorita unei tulburari in functia
rinichilor, la hipertensivi exista un surplus de
sare si apa in vase si in peretii arteriali.
Ambele modificari contribuie in masura
importanta la mentinerea unei presiuni
arteriale crescute. Reducerea consumului de
sare din alimentatie farizeaza scaderea
tensiunii arteriale sau chiar normalizarea ei.
Ca si in cazu' insuficientei cardiace,
medicamentele diuretice si antihipertensivele
moderate permit in prezent diete mai putin
drastice, dar nu scutesc de reducerea
aportului de sare din alimentatie. Practic toate
medicamentele antihipertensive, printre care
si diureticele, au o serie do efecte suparatoare
pentru bolnavi. Aceste efecte apar mai des si
sint cu atit mai mari cu cit doza necesara
mentinerii tensiunii arteriale in limite
convenabile este mai mare. Cum bolnavii
hipertensivi care nu respecta regimul sarac in
sare necesita astfel de doze mari, pe linga
faptul ca tensiunea arteriala poate fi rareori
bine stapinita, efectele suparatoare amintite
impiedica adesea continuarea tratamentului.
Din contra, respectarea regimului sarac in
sare reduce tensiunea arteriala la normal in
forme usoare de hipertensiune sau farizeaza
scaderea ei la doze mici si de regula bine
suportate de medicamente antihipertensive.

Dietele cu restrictie mied de sare, continind


56 g sare pe zi, se realizeaza prin
excluderea alimentelor bogate in sare
(saraturi, conserve cu sare, cirnatarie si
mezeluri, brinzeturile si untul sarat, pestele
oceanic) si prin neadaugare de sare la
servirea mesei.
Acest regim este indicat la persoane suspecte
a deveni hipertensive (hipertensiuni labile,
hipertensiuni de granita) si la pacientii cu boli
de inima, cu inima usor marita dar fara
insuficienta cardiaca. Regimul este indicat si
la femei cu boli de inima bine suportate, mai
ales in perioada menstruala, cind din cauza
retinerii de apa si sare pot apare tulburari.
Aceasta dieta este usor de suportat.
Dietele cu reducere medie de sare contin
45 g sare pe zi si se realizeaza prin
excluderea alimentelor sarate amintite mai
sus si prin excluderea adausului de sare atit la
prepararea alimentelor cit si la servirea lor.
De remarcat ca unele substante de ultizare
culinara, contin mult sodiu si trebuie evitate.
Acestea sint: bicarbonatul de sodiu, salicilatul
de sodiu, praful de copt si glutamatul de sodiu
(supe din pachet).
Acest regim simplu si usor de realizat este
indicat la majoritatea pacientilor cu
hipertensiune arteriala, la cei cu boli de inima
la care inima este evident marita si in
insuficientele cardiace obisnuite. Regimurile
de acest tip sint, ca si cele precedente,
complete in ce priveste aportul caloric si in
elemente nutritive si pot fi tinute indefinit fara
inconveniente. Toleranta din punct de vedere
al gustului este variabila, majoritatea
pacientilor adaptindu-se relativ usor. in cadrul
acestui tip de regim se mai poate obtine o
reducere si mai mare a aportului de sare (la 3
g pe zi) prin inlocuirea piinii obisnuite cu piine
fara sare.
Dietele cu restrictie severa de sare contin
12 g sare pe zi. Ele sint de doua feluri :
pentru perioade scurte de timp, avind aport
caloric, vita-minic si de alti factori nutritivi
sarac, si. pentru perioade lungi de timp, avind
valoare nutritiva apropiata do cea normala.
a Pentru perioade scurte de timp
regimul de lapte Karell este simplu, usor de
realizat si bine suportat de majoritatea
pacientilor. El consta in administrarea a
8001000 ml lapte, divizat in 45 prize.
Cantitatea de sare din acest regim esto do
11,6 g. Durata regimului de lapte este de
27 zile, curele mai lungi fiind greu de
suportat.
Regimul de lapte este indicat in insuficiente
cardiace cu retentie mare de apa si sare si cu
simp-tome suparatoare. Dupa ameliorarea
tulburarilor se ! trece la regimul cu restrictie
medie de sare.
Pentru perioade mai lungi de timp este
necesar un regim care sa asigure un aport-
suficient de principii alimentare si sa fie mai
variat pentru a putea fi suportat. Astfel de
regimuri sint mai pretentioase deoarece
necesita eliminarea sarii din unele alimente
(lapte, desodat, brinza de vaca de-sodata, unt
desodat). In elul III sint prezentate alimentele
permise si interzise la un regim in care
aportul de sare sa nu depaseasca 2 g in 24
ore.
Indicatiile unui astfel de regim sint limitate :
insuficiente cardiace care nu raspund la
tratamentul uzual si hipertensiuni severe. Si
in astfel de cazur acest regim nu este utilizat
mai mult de 13 sap-tamini, dupa care, cu
ajutorul medicamentelor moderne, starea
clinica este controlata si se trece la regimuri
mai blinde. Exceptie fac unele hipertensiuni
severe insotite de boala de rinichi, in care
acest regim trebuie uneori mentinut indefinit.
Regimul practic lipsit de sare, nu contine in
alimentele consumate in 24 ore mai mult de
500 mg sare. Acesta poate fi de 2 tipuri :
__ Cura de foame, pacientul neprimind
alimente sub nici o forma. Lichidele i se
asigura prin ceai indulcit cu zaharina. Acest
regim este indicat pentru perioade scurte
(24 zile) la pacienti obezi si cu hipertensiuni
mari sau cu insuficienta cardiaca, avind un
mare exces de apa si sare in organism. Dupa
acest interval se trece la unul din regimurile
anterioare, dar adaptat in continutul de calorii
ia excesul de greutate.
Regimul de orez si fructe al lui Kempner
'care, spre deosebire de cura de foame,
permite un aport suficient de calorii. El consta
din orez fiert a in apa (200250 g),
fructe crude si sucuri de fructe neconsarvate
pina la 1000 ml pe zi. Regimul asigura un
aport de aproximativ 2000 calorii. Acest
regim a fost mult utilizat in trecut, fiind
printre putinele modalitati eficiente de
scadere a presiunii arteriale in forme grave de
hipertensiune arteriala, in prezent regimul de
orez este rar indicat. El este folosit pentru
perioade scurte, la inceperea tratamentului
hipertensiunilor grave si in insuficiente
cardiace rezistente la tratament.

Regimul de lapte, de orez sau fructe este


utilizat o zi pe saptamina si la pacienti care in
mod obisnuit au o dieta cu restrictie medie de
sare. Aceste "zile de descarcare" sint
recomandate mai ales dupa un consum
ocazional mai mare de sare.

Aportul de lichide. Multi bolnavi cred ca


reducerea aportului de lichide la 0,5 1 pe zi
sau chiar mai putin, scade tensiunea arteriala
sau permite eliminarea excesului de apa din
corp in insuficienta cardiaca. Ei prefera in
locul regimului sarac in sare un regim sarac in
"apa". Este demonstrat faptul ca atit in
hipertensiunea arteriala cil si in insuficienta
cardiaca retentia de apa in organism se face
din cauza retinerii de sare. Eliminarea de sare
care depaseste aportul, este urmata de
eliminarea unei cantitati echivalente de apa.
Din aceste motive consumul de lichide este
liber in conditiile respectarii unui regim sarac
in sare, corect. Din contra, daca regimul este
prea bogat in sare, restringerea lichidelor din
alimentatie nu este urmata de reducerea
tensiunii arteriale si nici de eliminarea apei in
insuficienta cardiaca. Mai mult chiar, pot
apare o serie de tulburari si o agravare a bolii.
Exista citeva situatii rar intilnite in care este
necesara reducerea aportului de lichide pe
linga cel de sare. Astfel de situatii sint unele
hipertensiuni complicate cu exces de apa in
creier si plamini si in unele insuficiente
cardiace grave in care se retine in organism
mai multa apa decit sare. Si in astfel de
situatii restrictia de lichide este de durata
scurta. Cu exceptiile amintite, bolnavii de
inima si cei suferinzi de hipertensiune
arteriala, pot consuma lichide in cantitate
normala daca respecta regimul sarac in sare.
Cantitatea de lichide poate ajunge la
20002500 ml in 24 ore fara nici un
inconvenient. Depasirea acestei cantitati nu
este recomandabila. De asemenea, in
cantitatea totala de lichide permise trebuie
incluse si alimentele lichide : laptele, supele,
compoturile etc.

Controlul regimului sarac in sare. Uneori, desi


aparent pacientul respecta regimul prescris,
aportul de sare poate creste printr-un
continut mai mare de sare in alimentele
permise, nerespectarea regulilor de preparare
a meniurilor, etc. Din acest motiv este
necesar ca bolnavul sa-si controleze singur
eficienta regimului. La bolnavii cu insuficienta
cardiaca cel mai simplu mijloc de control este
cinta-rirea regulata, la 23 zile. Cresterile
rapide in greutate indica o retinere de apa,
datorita unui aport crescut de sare. La
hipertensivi, abaterea luntara sau inluntara de
la regim determina cresterea brusca a
tensiunii arteriale, anterior bine stapinita cu
regim si medicamente antihipertensive. a
Regimul de slabite. O greutate corporala
normala constituie un factor important in
mentinerea sanatatii. Acest factor are o
importanta si mai mare la pacientii suferinzi
de boli cardiovasculare.

Cauzele ingrasarii. Greutatea normala se


precizeaza in functie de inaltime, virsta si sex.
O-formula simpla este cea a lui Broca, dupa
care greutatea ideala este egala cu numarul
de centimetri peste 1 m inaltime. De
exemplu, o persoana de 175 cm are
greutatea ideala de 75 kg. La persoanele
sanatoase se admite un surplus de greutate
de 1015% peste cea ideala. Depasirea
acestui procent este anormala ,a cind
excesul ponderal depaseste 20%, este
considerat obezitate.

Cauzele ingrasarii sint multiple, dar rolul


principal il aro un consum prea mare de
alimente in raport cu neile organismului.
Surplusul de alimente este transformat in
grasimi si depozitat ca tesut gras sub piele, in
peritoneu si in alte tesuturi si organe. Este
adevarat ca la o alimentatie asemanatoare,
comportarea greutatii de la individ la individ
este in functie de activitatea fizica, virsta si
tipul meolismului (arderilor). Alimentatia
asigura un aport caloric si energetic, iar
activitatea fizica si meolismul sint
consumatori de energie. Raportul dintre acesti
doi factori determina greutatea corporala (.
4). Aceste date trebuie bine intelese,
deoarece multi pacienti supraponderali sint
convinsi ca se ingrasa sau isi mentin
greutatea chiar daca mininca "foarte putin".
Avind aceasta conceptie eronata, ei se
resemnea/a si abandoneaza regimul de
slabire.
Necesitatile calorice furnizate de alimente se
apreciaza dupa activitatea fizica si virsta.

La 1 kg greutate ideala sint necesare


pentru 24 ore :
2530 calorii in conditii de repaus la pat ; 35
calorii daca activitatea fizica este
usoara;
4045 calorii daca activitatea fizica este
moderata;

4550 calorii pentru activitatea fizica


intensa.
Pe masura inaintarii in virsta scade
intensitatea arderilor si cheltuiala do energie
produsa de activitatea fizica. Mentinind
acelasi aport caloric, este usor de inteles de
ce odata cu cresterea in virsta apare tendinta
la ingrasare. Pentru evitarea acestei tulburari,
comitetul de experti al Organizatiei Mondiale
a Sanatatii recomanda o scadere a aportului
caloric in functie de virsta : cu 3% pentru
fiecare 10 ani intre 25 si 45 ani; cu 7% la
fiecare 10 ani intre 45 si 65 ani; cu 10% dupa
65 ani.
Rezulta ca unei persoane adulte, care duce o
viata sedentara (activitate fizica usoara) si
are greutatea de 75 kg, ii sint necesare 2600
calorii pe zi minus procentul in functie de
virsta.
Calcularea caloriilor aduse de alimente se
poate face cunoscind continutul in principii
alimentare din alimentele consumate (elul I),
stiind ca :

1 g glucide furnizeaza 4 calorii ;


1 g proteine furnizeaza 4 calorii ;

1 g lipide (grasimi) furnizeaza 9 calorii.


Care sint neile calorice la cardiaci ?
Majoritatea pacientilor duc o viata sedentara
impusa de necesitatea restringerii activitatii
fizice. In aceste conditii este suficient un
aport caloric de 25002800 calorii in 24 ore.
La bolnavii imobilizati la pat, necesarul de
calorii este si mai mic, aproximativ de 2000
de calorii. Aceste cifre se refera bineinteles la
bolnavii care au o greutate normala. La copii
in perioada de crestere si la adulti cu stari de
denutritie este necesar un aport caloric si
proteic mai mare. Majoritatea cardiacilor au
insa o greutate normala sau peste normal.
Daca aportul caloric nu este redus
corespunzator reducerii activitatii fizice
produce usor o crestere in greutate.
Efectele defarabile ale excesului de greutate
in bolile cardio-vascuiare sint multiple :
constituie o sarcina suplimentara pentru
inima, deoarece orice activitate fizica se
efectueaza cu o cheltuiala mai mare de
energie impusa de miscarea unui numar mai
mare de kilograme. De asemenea inima
trebuie sa pompeze un lum mai mare de
singe, lumul suplimentar fiind destinat
hranini tesutului gras.
respiratia este ingreuiata la obezi deoarece
fiecare miscare respiratorie trebuie sa invinga
rezistenta opusa de excesul de grasime de pe
torace Kt abdomen. Si acest factor creste
sarcina inimii.In plus, scaderea amplitudinii
miscarilor respiratorii ingreuiaza circulatia de
intoarcere in venele membrelor inferioare,
farizind aparitia trombo-zelor venoase.
aportul caloric crescut creste productia de
[colesterol, farizind aparitia sau progresiunea

aterosclerozei.
Efectele defarabile ale excesului de greutate
{la pacientii suferinzi de boli cardiovasculare
sint dovedite de elutia mai grava a acestor
afectiuni in atie cu cea a pacientilor
normoponderali (elul IV). Scaderea in
greutate si mai ales revenirea la greutatea
normala este urmata de ameliorari clinice
importante. Multi pacienti cu boli de inima
care obosesc usor si nu primesc aer la
activitate fizica uzuala, isi recistiga
capacitatea de efort prin simpla scadere in
greutate. Aceasta masura, singura sau
asociata unui tratament medicamentos,
permite adesea normalizarea tensiunii
arteriale.

Alcatuirea regimurilor de slabire. Pentru


eliminarea unui exces de greutate este
necesar ca aportul caloric sa fie mai mic
decit caloriile consumate (bilant caloric
negativ). Acest obiectiv se realizeaza cu diete
sarace in calorii (hipocalorice) din care sint
eliminate alimentele bogate in calorii si
inlocuite cu alimente care la un lum mai mare
au un continut caloric redus.
In regimurile de slabire, din punct de vedere
al valorii calorice si nutritive, alimentele pot fi
impartite in 3 categorii :
1. Alimente interzise, avind un continut mare
de glucide si grasimi :
dintre lactate : laptele
integral, iaurtul gras, frisca, smintina, brinza
de vaci grasa, cascavalurile, schweitzerul,
telemeaua ,a
dintre carnuri : carnurile grase, pestele
gras, conservele de carne si peste,
afumaturile. Alimentele din aceasta categorie
avind un continut mare de sare sint interzise
si din acest motiv.

ouale prajite (ochiuri, omleta) ;


leguminoasele uscate : fasole,
mazare, linte bob;
fructe : stafide, smochine, curmale,
banane, struguri, prunc, alune, nuci,
arahide ,a
dulciurile concentrate (bomboane,
ciocolata, prajituri, creme, inghetata) ;

grasimi: untura si slanina ;


supele si ciorbele grase ,-
sosuri cu rintas, cu grasime, maioneze
;
lichide indulcite cu zahar : siropuri,
compoturi, pepsicola si similare, ceaiul si
cafeaua indulcite, alcoolul.
2. Alimente permise in cantitati mici
(calculate |ftn functie de caloriile permise) :
' piinea si alte preparate de panificatie,
faimoasele (biscuiti, laitei, macaroane, gris) ;

cartofii;
uleiuri vegetale, margarina, untul (untul
desi are valoare calorica mare poate
reprezenta

dota de grasime din ratia de lipide).


3. Alimente care se pot consuma iara
restrictie exceptind regimurile foarte drastice)
:
lactate : laptele smintinit, iaurtul degresat,
H>rinza dietetica de vaca, urda ;
carnate : carnea slaba de vaca, vitel,
peste, liniei, pasare (pui), peste slab de riu
(salaul, stiuca
a si linul) ;
ouale fierte tari, albusul de ou;

Apa si lichidele nu trebuie restrinse, ele


putind fi consumate dupa dorinta mai ales
daca se respecta dieta saraca in sare. in ce
priveste alcoolul, acesta este pe lista
alimentelor interzise, deoarece furnizeaza un
numar mare de calorii si are efecte defarabile
la cardiaci.
Numarul meselor trebuie sa fie de 45 pe zi.
Este o practica gresita sa se elimine complet
una sau mai multe mese, deoarece
alimentatia dupa perioade lungi de foame
farizeaza ingrasarea.
O alta recomandare importanta este abtinerea
de la consumul de alimente intre mese. Multi
pacienti maninca "doar" un biscuit, un covrig
etc. intre mese. Trebuie avut permanent in
minte ca orice aliment consumai peste ratia
prescrisa constituie un aport caloric
suplimentar care scade eficienta dietei de
slabire.
Ritmul scaderii in greutate trebuie sa fie in
general de 1,52 kg pe luna; la acest ritm
dieta este de regula bine suportata. Scaderile
rapide in greutate nu sint recomandabile la
pacientii activi, deoarece produc o senzatie de
oboseala, iar la pacientii predispusi, cresterea
grasimilor din singe mobilizate din tesuturi
pentru acoperirea arderilor, poate produce
complicatii. In situatii speciale, pot fi necesare
slabiri in timp scurt, dar atunci ele se fac sub
control medical strict si cu masuri de protectie
corespunzatoare.

Controlul eficientei curei de slabire se face de


catre pacient prin cintarire regulata.
Stagnarea sau cresterea in greutate indica
abateri de la regim. [Este posibila o stagnare
in greutate pentru perioade scurte de limp,
chiar in conditiile unei diete riguros
respectate. Acest fapt se explica prin
acumularea de apa rezultata din arderea
grasimilor. Apa se elimina spontan dupa
citeva zile, sau mai repede, daca se
administreaza diuretice. Fenomenul trebuie
cunoscut da pacienti pentru a nu considera
masu-Irile dietetice insuficiente si a nu
determina abandonarea regimului.
Odata greutatea ideala obtinuta prin regim,
se poate trece la o dieta mai bogata in calorii.
Aceasta dieta trebuie sa evite o noua
ingrasare. Controlul greutatii trebuie facut in
aceasta perioada mai des, iar regimul ajustat
dupa curba greutatii.
Tratamentul medicamentos de slabire. Sint
cunoscute medicamente care fac sa dispara
sau reduc senzatia de foame, medicamente
care intensifica arderile in organism si
farizeaza slabirea, preparate care prin fixarea
unei mari cantitati de apa, cresc lumul
alimentelor si produc o falsa senzatie de
saturare si medicamente diuretice care
produc scadere in greutate prin eliminare de
apa.
Bolnavii supusi curelor .de slabire asteapta
foarte mult de la aceste medicamente,
deoarece un tratament medicamentos este
mult mai comod decit regimurile prelungite de
slabire. in realitate, la Pacientii cardiovasculari
ajutarea curei do slabire cu medicamente este
iluzorie. Preparatele care fac sa dispara pofta
de mincare (anorexiantele), sint derivati de
amfetamina, care cresc lucrul inimii prin
cresterea frecventei cardiace si a tensiunii
arteriale. Din acest motiv ele sint
contraindicate la pacientii cardiovasculari. Nu
sint utilizabile nici medicamentele care cresc
arderile (preparatele de tiroida). Diureticele
pot fi folosite de cardiaci, dar slabirea produsa
de ele este iluzorie, deoarece produc doar
eliminare de apa nu si reducerea grasimii.
Singurele medicamente utile sint preparatele
de fibrina, care determina reducerea senzatiei
de foame. Un preparat de acest tip este
Gaslrofibranul care in doze de 4 lete la 45
ore usureaza suportarea regimului de slabire.
Aceste date arata ca singura solutie eficienta
pentru obtinerea scaderii in greutate, mai ales
la pacientii cardiovasculari, este respectarea
riguroasa a regimului dietetic prescris si
controlul prin cin-tarire al eficientei acestui
regim. Acest lucru nu este usor, mai ales cind
este necesara o scadere in greutate de
1520 sau chiar mai multe kilograme.
Ameliorarea tulburarilor de care sufera
bolnavul dupa o scadere substantiala in
greutate este foarte importanta si constituie
recompensa pentru restrictiile la care a fost
supus.

Aplicarea practica a regimurilor de slabire.


Severitatea regimurilor de slabire difera in
functie de problemele pe care le pune
pacientul.
Cura de foame, constind in excluderea
oricaror alimente si administrarea doar de
lichide, este rareori indicata in afectiuni
cardiovasculare, fiind rezervata la unii bolnavi
cardiopulmonari si hipertensivi la care se
urmareste o slabire cit mai rapida in greutate.
Aceasta cura se face in spital sub
supraveghere medicala stricta si dureaza 4--7
zile, inaxinium 14 zile.
Diete cu restriefii calorice severe sint cea
de lapte (1 kg in 24 ore = 500 cal), sau
de mere (1 kg mere = 400 cal). Cura de
lapte, asemanatoare regimului Karell,
recomandat pentru restrictia de sare, este
indicata pentru citeva zile in
insuficienteIcardiace si in unele hipertensiuni.
Diete de 600800 cal, indicate pentru
scaderi mai rapide in greutate, sint mai usor
de suportat decit cele precedente, dar
necesita repaus la pat. in elul V sint
prezentate alimentele si cantitatile permise in
astfel de diete.
Regimurile de slabire de durata au indicatia
cea mai larga, fiind necesare la pacientii cu
exces ponderal, care efectueaza o activitate
fizica, de regula usoara. Fiind de lunga
durata, aceste regimuri trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fie suficient de variate pentru a putea fi
suportate ;
sa asigure un aport suficient de principii
nu-tritive indispensabile.

Proteinele necesare sint de 11,5 g pe kg


greutate ideala in 24 ore. Grasimile nu se
scad sub 3040 g pe zi, din care 50% trebuie
sa fie de origine animala.
Calculul caloriilor permise se face pe baza
greutatii ideale si a necesarului de calorii.
Considerind ca pacientul efectueaza o
activitate fizica usoara, el necesita
aproximativ 3035 calorii pe kg in 24 ore.
Pentru a obtine insa o scadere in greutate,
numarul de calorii trebuie sa fie mai mic. In
functie de marimea excesului de greutate si
de ritmul de slabire urmarit, aceste tipuri de
regimuri contin intre 1 200 si 1 700 calorii.
Realizarea acestor regimuri se face eliminind
din dieta alimentele interzise, consumind
cantitati controlate din alimentele din grupa a
2-a si, fara restrictii, pe cele din categoria a
3-a. (Exemple de meniuri de acest fel sint
prezentate in inile 6670).

Excesul de grasimi din singe si in special al


colesterolului constituie unul din factorii care
farizeaza depunerea acestora in peretii
arteriali, proces urmat de scleroza arteriala
(ateroscleroza). Trebuie subliniat faptul ca o
crestere a grasimilor in singe nu inseamna
neaparat ateroscleroza, dupa cum nici
existenta unor valori normale nu arata ca
posesorul lor este sigur scutit sa dezlte
ateroscleroza. Cresterea grasimilor in singe
(dislipidemia) constituie un factor farizant,
care creste statistic riscul aparitiei acestei
boli. Din acest motiv este si denumit "factor
de risc".

Concentratia grasimilor totale din singe sau


lipidemia normala este de 500700 mg % iar
a colesterolului de 150250 mg%. Cresterea
acestor valori este denumita hiperlipidemie.
In producerea ei au rol factori care tin de o
tulburare a organismului in sinteza si arderea
grasimilor (endogena) si modul de
alimentatie. Este dovedit ca o alimentatie
bogata in grasimi animale, dulciuri
concentrate sau chiar un aport caloric
exagerat sint urmate de hiperlipidemie.
Incidenta aterosclerozei este mai mare la
populatiile -care au astfel de regimuri decit la
cele care consuma diete sarace in alimentele
amintite. Importanta alimentatiei in
producerea aterosclerozei a putut fi dovedita
prin reducerea incidentei afectiunii la
populatiile supuse restrictiilor alimentare in
cursul celui de al Il-'lea razboi mondial. Si in
lipidemii de origine endogena alimentatia este
importanta, deoarece continuarea unui aport
normal sau crescut de grasimi
si colesterol accentueaza tulburarea.
Un regim care sa farizeze scaderea grasimilor
din singe trebuie alcatuit dupa urmatoarele
principii :
un aport caloric corespunzator greutatii,
virstei si activitatii fizice. La indivizii cu
hiperlipi-demii este necesara o reducere cu
10% a caloriilor din alimentatie chiar daca
greutatea este normala. Excesul ponderal
trebuie prevenit sau, cind exista, corectat.
Acest lucru trebuie bine inteles t'e catre
bolnavi, deoarece nerespectarea si
continuarea unui aport caloric exagerat
determina mentinerea hiperlipidemiei si
hipercolesterolexniei chiar daca alimentele
bogate in grasimi si colesterol au fost
restrinse.

reducerea consumului de grasimi la 1 g pe


kg greutate corporala si pe zi. Aceasta
cantitate corespunde la un aport de 6080 g
grasimi pe zi. La pacienti cu exces de
greutate, cantitatea de grasimi trebuie redusa
corespunzator. Pe linga reducerea cantitativa
trebuie avuta in vedere si calitatea grasimilor
din alimentatie. Astfel, regimul trebuie sa
contina 75% grasimi vegetale si numai 25%
grasimi animale. Grasimile animale au un
continut bogat in colesterol si in acizi grasi
saturati, care sint mai greu arsi in organism.
Grasimile vegetale (uleiul de floarea-soarelui,
de porumb, de soia, margarina) contin acizi
grasi polinesaturati care farizeaza arderea si
mentinerea solubila a acizilor grasi saturati.
Totusi, grasimile animale nu se elimina
complet din alimentatie pentru ca asigura
aportul vitaminelor liposolubile.
Glucidele trebuie de asemenea restrinse la
3540% din caloriile necesare. Glucidele
concentrate si cele rafinate (bomboane,
dulceturi, serbeturi, zaharul etc.) r fi evitate
deoarece farizeaza sinteza colesterolului.
Glucidele necesare r fi asigurate din cereale,
legume si din fructe.
Completarea ratiei calorice se face cu
proteine, care prin restrictiile de lipide si
glucide r asigura restul de 2530 % din
calorii.
Medicatia antiaterogena si hipolipemianta
(care scad grasimile din singe) nu scuteste
pacientul de respectarea regulilor dietetice
amintite mai sus. Este gresita conceptia dupa
care un tratament cu astfel de medicamente
(clofibrat, liposta-bil etc.) permite scaderea
grasimilor din singe in conditiile unei diete
libere.