Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SUPORT DE CURS
Anul II AMG
2015
Cauze:
- factori ereditari-constituţionali.
- sedentarismul,
- fumatul,
- stresul,
- disfuncţiile endocrine.
Ex: in unele boli există o neconcordanţă între alimentele consumate, arderea lor în organism şi
cheltuielile de energie, în sensul unui consum crescut în raport cu cheltuielile (obezitatea) sau a unui
- polifagie,
- poliurie,
- polidipsie,
- inapetenţă,
- astenie fizică,
1
- transpiraţii,
- xantoame,
- xantelasme.
1 – obezitatea;
2 – denutriţia;
3 – diabetul zaharat;
4 – hipoglicemiile;
5 – dislipidemiile;
6 – hiperuricemiile si guta;
7 – sindromul X metabolic;
Organismul este un sistem deschis care face schimb de substanţă şi energie cu mediul extern.
Acest schimb permanent reprezintă metabolismul, care începe odată cu ingestia alimentelor şi
METABOLISMUL GLUCIDELOR
Glucidele au în organism rol energetic. In urma digestiei, ele ajung la nivelul intestinului
Factorii hiperglicemianţi:
2
o glucagonul - hormon al celulelor alfa ale pancreasului
o adrenalina
Factorii hipoglicemianţi:
METABOLISMUL LIPIDELOR
METABOLISMUL PROTEINELOR
Proteinele au rol plastic, energetic şi funcţional. Ele se absorb sub formă de aminoacizi
se intensifică.
Produşii de catabolism azotaţi rezultati: ureea, acidul uric, creatinina; ele se elimină
prin urină.
3
Reglarea metabolismului proteic este făcută de hormonul testosteron, hormonii
1. OBEZITATEA
Definitie: Obezitatea este starea patologică caracterizată prin creşterea greutăţii corporale ideale cu
Circumstanţe de apariţie:
Semne şi simptome
oboseală
astenie
dispnee
hipertensiune arterială
mobilizare cu dificultate
4
risc de complicaţii respiratorii
Obiective
pacientul să-şi reducă greutatea corporală în raport cu greutatea ideală, în funcţie de sex şi
vârstă
să se prevină complicaţiile.
Pentru stabilirea gradului obezității se utilizează diferite forme de calcul al greutății ideale. Cele mai
(unde G = greutatea în kg si T = talia în cm = cea mai simpla formula, nu este foarte exacta)
GI = greutatea ideală
I = înălţimea în cm
V = vârsta în ani
Indicele masei corporale (IMC) sau „Body Mass Index” (BMI) – se calculeaza dupa formula:
5
IMC INTERPRETARE
Clasificarea obezitatii:
la femei)
Recomandari:
A) Regim alimentar:
hipocaloric, cu 1000 cal/zi, pentru pacientul cu activitate obişnuită (100 g glucide pe zi,
se reduc din alimentaţie produsele rafinate (ciocolată, cacao, frişcă, unt, carne grasă,
6
fără restricţie - se administrează legumele şi fructele proaspete, carnea slabă, laptele
C) Tratament
de sine);
complicaţiile;
Definitie: Slăbirea este o stare patologică, caracterizată prin scăderea greutăţii corporale sub 15-20%
din greutatea ideală şi prin reducerea masei ţesutului adipos şi muscular; scade şi cantitatea de apă
din
Cauze:
7
- reducerea aportului alimentar,
tipul stenic - stare fiziologică, constituţională când persoana îşi păstrează vigoarea
Circumstanţe de apariţie:
Semne si simptome:
- astenie
- scadere in greutate
- plagi nevindecabile
- bradicardie
- hipotensiune arteriala
- uscaciunea tegumentelor
- scădere în greutate
- tulburări circulatorii
Obiective:
8
pacientul să-şi recapete pofta de mâncare, să recupereze deficitul ponderal
Recomandari:
valoarea calorică a alimentelor, în primele zile, este de 1000 - 1500 cal./zi, crescând
progresiv cu 50 cal./zi
dulciuri concentrate
consistenţă normala
vitamina C
B) Tratament
Rolul asistentei:
Definitie: Diabetul zaharat este o boală metabolică cu evoluţie cronică, transmisă genetic sau
9
câştigată în timpul vieţii, caracterizată prin perturbarea metabolismului giucidic, însoţită sau urmată
de
perturbarea celorlalte metabolisme (lipidic, proteic). Apare datorită unei secreții insuficiente de
insulină
Frecvența DZ: În 1990 statisticile arată că diabetul zaharat era prezent în procent de 3%, azi se
Etiopatogenia DZ:
- lezarea pancreasului prin factori diverși cum ar fi: medicamentoși, toxici, infecțioși,
alteroscleroze etc.
etc.
diabet zaharat tip 1, insulinodependent (juvenil) - 20% din cazuri apar sub vârsta de 20 de ani.
diabet zaharat tip 2, insulinoindependent (de maturitate) - apare tardiv, după vârsta maturității -
Tabloul clinic:
- crampe musculare
10
- halena acetonică
insulină este extrem de mică, sau absentă, fiind necesară administrarea insulinei.
consecinței insulinei din sânge datorită stimulării puternice a celulelor β din pancreas de
Factori etiologici:
ereditatea,
obezitatea,
sedentarismul,
stresul,
11
etc.).
Tratamentul:
- dietă,
- efort fizic,
- plante medicinale.
- reacții alergice,
- leucopenie,
- trombocitopenie,
- anemie,
- hipoglicemie,
- acidoză lactică
ADMINISTRAREA INSULINEI
DEFINIȚIE
- Insulina este medicamentatul care asigură supraviețuirea pacienților cu diabet zaharat tip 1 şi
controlul glicemiilor pentru un număr semnificativ (în creştere) dintre pacienții cu diabet zaharat 2 şi
OBIECTIVE
12
- Evitarea hipoglicemiilor severe, a hiperglicemiei simptomatice şi a cetoacidozei.
INDICAȚII
• Atunci când cu dozele maxime tolerate ale preparatelor hipoglicemiante orale combinate
• Episoade de stres metabolic acut (infarct miocardic, AVC, infecții moderate sau severe)
TIPURI DE INSULINĂ
- Insuline rapide: Actrapid, Humalog, cu acțiune scurtă sunt singurele care se folosesc în situații de
urgență metabolică pentru că se pot administra intravenos, acționând în mai puțin de 10 min.
- Insuline intermediare (cu acțiune prelungită): Monotard, Insulatard, Humulin basal, Insuman basal
PĂSTRAREA INSULINEI
- În vederea administrării flaconul se scoate din frigider cu 60 min înainte. Nu se încălzeşte înainte
de administrare.
- Flaconul integru şi/sau cel din care se face administrarea se poate păstra sub 30° la întuneric,
- Medicul instruieşte pacientul cum să-şi ajusteze dozele în funcție de conținutul de hidrocarbonați
din
13
dietă
PRECAUȚII GENERALE
- Se verifică aspectul pentru a observa dacă nu au apărut modificări: insulinele rapide au aspect
limpede, clar, insulinele intermediare sau lente au aspect lactescent, turbid, fără flocoane. Prezența
10
- Insulinele intermediare sau lente se omogenizează prin culcarea flaconului în poziție orizontală şi
rulare blând între palme de 30-40 de ori. Agitația în poziție verticală produce bule şi imperfecțiuni la
- Nu se amestecă insuline cu concentrații diferite şi nici tipuri diferite de insulină. Dacă este necesar
se
PRECAUȚII SPECIALE
- Insulinele rapide sunt singurele insuline care se folosesc în situații de urgență metabolică, în stări
- Insulinele rapide sunt singurele care se pot administra pe cale i.v. intrând în acțiune în mai puțin de
10
• Pentru insulinele rapide - abdominal - cu excepția a 5 cm în jurul ombilicului, zonă în care absorbția
e
• Pentru pacienții slabi, normoponderali, copii, injectarea se face în zona deltoidiană şi coapsă , într-
un
unghi de 45°
• În regiunea abdominală sau fesieră injectarea se face începând sub un unghi de 90°
14
- Exercițiul fizic creşte rata absorbției prin creşterea fluxului sanguin
- De asemenea expunerea la căldură (baie, masarea zonelor, plajă) favorizează absorbția mai rapidă
şi
- Expunerea la frig încetineşte absorbția, alimentele fiind administrate cu câteva minute mai târziu.
- Rotația locului de injecție (în aceeaşi arie ținând seama de timpul de absorbție al insulinei) este
- Dacă sângerează sau iese lichid se aplică un tampon pentru 5-8 secunde fără să se maseze pentru a
SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI
zahăr)
o Edemul insulinic - apare la pacienții nou descoperiți din cauza retenției hidrosaline la
15
o Alergia locală - edem, noduli, eritem pruriginos sau dureros
de medicul specialist.
11
Este complicaţia cea mai gravă a diabetului zaharat Poate fi declanşată de:
Tablou clinic:
- anorexie totală (este un avertisment la un diabetic care de obicei este polifag), însoţită
- polidipsie, poliurie,
apariţia comei).
1. Dispnee
- respiraţia Kussmaul (în 4 timpi: inspiraţie, pauză, expiraţie - pauză) amplă, zgomotoasă
3. Deshidratare globală:
- tegument uscat,
16
- extremităţi reci, de aspect violaceu,
Pentru confirmarea diagnosticului pot fi determinate (accesibile oricărui cabinet medical) glicozuria
(reactiv: Fehling sau Nylander), acetonuria (reacţia Legal) sau prin teste rapide.
Atitudine de urgenta
Se transportă de urgenţă la spital unde tratamentul este etapizat pe ore şi strict individualizat
pentru
B) Coma hipoglicemică
Tablou clinic
- transpiraţii profuze,
- agitaţie psihică,
- contracturi musculare,
- convulsii,
- hiperflexia osteo-tendinoasă,
17
12
Atitudine de urgenta
Coma hipoglicemică (la un bolnav diabetic) trebuie diferenţiată de coma diabetică (vezi
Când diferenţierea este greu de făcut, se administrează 20-30 ml glucoză hipertonică (20 -
40%) care este urmată de o ameliorare rapidă în cazul unei come hipoglicemice şi de nici un
Transportare la spital.
Cauze:
nerespectarea dietei
boli intercurente
Cauze:
alimentaţie insuficientă
hipoglicemiante orale)
Debut
Debut
18
— debut brusc, sau la câteva ore după
administrarea de insulină.
Evoluţia simptomelor
- poliurie
- polidipsie
- uscăciunea gurii
- grețuri, vărsături
- astenie, somnolenţă-comă
- respiraţie Kussmaul
Evoluţia simptomelor
- anxietate, nelinişte
- transpiraţii, palpitaţii
- senzaţie de foame
- cefalee, diplopie
- dezorientare psihică
- agitaţie psihomotorie
- convulsii tonic-clonice
- pierderea cunoştinţei
Starea clinică
- hipotensiune arterială
- hipo- şi areflexie
Starea clinică
- pupile dilatate
19
- reflexele osteotendinoase accentuate
(hiperreflexie)
A) NEUROPATIA DIABETICA
Apare cel mai precoce, la aproximativ 5 ani de evoluţie. Clinic se manifestă prin: dificultăți la
mers, scaderea forţei musculare, hipotrofie sau atonie musculară, diminuarea sau abolirea
bășică cu conținut clar la nivelul unui mic traumatism - rosătura de pantof, cui etc., care se poate
infecta).
13
picioare nu se vor tăia cu foarfecele ci se vor pili cu pile nemetalice (pe suport de carton). Nu se va
umbla desculţ; se vor folosi șosete de lână, se va spăla zilnic cu săpun și se va şterge prin
tamponare (nu frecare) cu un prosop moale, mai ales între degete, baie călduță la picioare timp de
5 minute, încălțămintea lejeră (nici prea strânsă, nici prea largă, fără cuie, fără tocuri mari).
Milgama
Apare dupa 10 ani de DZ. Factorii de risc sunt: fumatul, stresul și sedentarismul.
trombotică), cardiopatie ischemică cronică, infarct miocardic acut nedureros, sindroame de ischemie
20
C) MICROANGIOPATIA DIABETICA (afectarea vaselor sanguine de calibru mic)
D) GANGRENA DIABETICA
Este consecinţa asocierii mai multor factori: neuropatia diabetică, microangiopatia diabetică,
Măsuri de
profilaxie
primară
rudele de grad I)
- educarea populaţiei pentru a reduce din alimentaţie glucidele rafinate, excesul de glucide
- educarea femeilor care au născut feţi cu greutate de peste 5 kg să reducă glucidele din
- educarea tinerilor diabetici care vor să aibă copii sănătoşi să evite căsătoriile cu parteneri
Măsuri de
profilaxie
21
secundară
clinice şi de laborator
- învăţarea pacientului să evite alcoolul, fumatul, eforturile fizice mari, obezitatea, pentru a
Măsuri de
profilaxie
terţiară
14
Măsuri de
gradul IV
Rapid, ușor de recoltat, folosind o picatură de sânge capilar din deget, lobul urechii sau calcaie
(bebelusi), testul
glicemic este o metodă uzuală de monitorizare a nivelului glucozei din sânge la pacientii cu diabet, de
screenin, de depistare
a hipoglicemiei neonatale, sau de diagnostic diferential intre coma diabetică și nondiabetică. Proba
poate fi luată în spital cât
și la domiciliul pacientului.
Materiale necesare:
manusi
glucometru portabil
22
tampoane alcoolizate
comprese tifon
bandaj adeziv
Pregatirea echipamentului:
se va verifica glucometrul și toate accesorile acestuia (ace, reserve, banda de citire, baterie etc).
Recoltarea:
cooperarea sa.
se selectează locul puncției ( deget sau lobul urechii pentru adulți, călcâie pentru nounascut)
daca este necesar , pentru dilatarea capilarelor, se pot aplica comprese calde, umede timp de 10
minute
scurtă și rapidă
dupa punctionare se va evita să se facă compresie sau să se “stoarca” locul, pentru a evita
amestecarea sangelui
citirea rezultatului
Considerații speciale:
se va evita recotarea din locuri edemațiate, cianotice. Dacă nu se poate obține sânge capilar, se va
23
puncționa o venă cu seringa și se va pune din seringă pe banda glucometrului o picatură mare de
sânge
dacă pacientul va trebui să folosească acasă glucometrul și să își recolteze singur trebuie învățat să
o
facă corect cel mai indicat fiind să i se ofere și un ghid scris de folosire a glucometrului.De asemenea
va
trebui să știe care sunt valorile glicemice anormale pentru care va trebui sa vină la spital.
Pe langa recoltarea de sange capilar, testul de toleranta la glucoza oral si i.v. poate oferi informatii
fidele privitoare
Testul oral de toleranta la glucoza masoara metablismul carbohidratilor dupa ingestia unei cantitati
substantiale
de glucoza.( 75-100 g glucoza pulvis dzolvate in 300 ml apa , concentratie 25%, care se bea in decurs
de 5 minute).Corpul
va absorbi rapid doza, declansand cresterea nivelului plasmatic de glucoza si un varf al acesteia la 30
minute - 1 ora de la
ingestie. Pancreasul va raspunde secretand insulina care sa readuca nivelul glicemiei la normal in
decurs de 2-3 ore de la
ingestie..In tot acest timp este indicat sa fie monitorizat nivelul glicemiei din sange si urina pentru a
depista evalua secretia
acesta trebuie sa aiba un regim alimentar bogat in carbohidrati. Testul se realizeaza dimineata, pe
nemancate ( a jeun) dupa
cel putin 8 ore de repaus caloric, cand se recolteaza prima proba de sange venos. Interpretarea
rezultatelor se face in
functie de valorile glicemice inregistrate dupa 2-3 ore de la ingestie. In tot timpul acesta pacientul
trebuie monitorizat si
Testul i.v de toleranta la glucoza se efectueaza la pacientii care nu pot ingera glucoza per os.
( pacienti cu boli de
24
malabsorbtie, gastrectomii etc). Testul masoara nivelul glucozei in sange dupa administrarea i.v a
unei perfuzii cu glucoza
50%in timp de 3-4 minute..Testele glicemice se vor recolta la 30 minute, 1 ora, 2 ore, si la 3 ore de la
administrarea
15
reveni la normal in timp de 1 ora, 1 ora si un sfert. Daca de la 2-3 ore de la administrarea de glucoza,
nivelul acesteia nu a
Rezerva alcalină
- se recoltează sânge venos pe heparină, sau cu sistem vacutainer; normal 27mEq/l scade în diabetul
decompensat
Glicozuria
-se recoltează urina din 24 ore într-un borcan curat, gradat.Din întreaga cantitate se trimite la
laborator 150-200ml
urină.Pe eticheta ce însoțește produsul se specifică cantitatea de urină /24 ore.Normal glicozuria este
absentă.
- se recoltează urina /24 ore, se trimit la laborator 150ml de urină.Prezența corpilor cetonici în urină
se întâlnește în
Toleranța la glucide
se administrează pacientului timp de 3 zile, în alimentaţie o cantitate fixă de glucide (ex. 200 g)
zilnic se recoltează urina din-24 de ore (pentru glicozurie) şi sânge (pentru dozarea glucozei)
se face media glicozuriei pe cele 3 zile şi se scade din cantitatea de glucide administrate în 24 de ore
Exemplu: media glicozuriei este 80 g/24 ore. Aceasta se scade din 200 g de glucide administrate zilnic,
ceea ce
25
înseamnă că 120 g de glucide sunt tolerate, iar 80 g netolerate. Pentru acestea din urmă se
administrează insulină (o
dacă pecientul nu prezintă glicozurie sau 10 g/24 ore, se consideră o bună toleranţă la glucide.
Tehnica:
- Examinarea se face într-o cameră obscură cu ajutorul oftalmoscopului, care mărește elementele de
15-20 ori.
Prin oftalmoscopie directă se examinează:corpul vitros, retina, pupila nervului optic( sau pata oarbă),
macula( pata
galbenă),vasele retiniene.
Pregătirea pacientului
- este necesr ca puppila să fie dilatată, în acest scop asistenta medicală va instila 1-2 picături de
hamatropină 1% sau
Imediat după efectuarea fundului de ochi (F.O) se poate măsura tensiunea tensiunea în artera
centrală a retinei (TACR);
Examenul F.O. și T.A.C.R.se indică în tumorile cerebrale, bolile neurologice, pulmonare, renale ,
DZ,etc.
4. HIPOGLICEMIA
Definitie: ansamblu de manifestari clinice legate de o scadere a glicemiei sub limita inferioara
normala
Clinic:
26
-paloare
-palpitatii
-tulburari de ritm
-uneori angina
2.semne digestive:
-foame imperioasa
3.semne neuropsihice (in raport cu deficitul cerebral de glucoza, singurul aliment al celulelor
cerebrale):
-astenie
-cefalee
-crampe
16
-confuzie /dezorientare/amnezie
-agitatie psihomotorie
-acte delictuale.
4.coma hipoglicemica - este accidentul cel mai clasic si cel mai grav. Apare fara prodrom, in mod
-hipertonie,
-paloare,
-tahicardie.
Biologic:
-confirmarea hipoglicemiei.
27
-cautarea unei eventuale cauze de hipoglicemie cu ajutorul anamnezei si antecedentelor.
2. confirmarea hipoglicemiei:
-de urgenta :se va utiliza o bandeleta reactiva ce permite masurarea glicemiei din deget si se va
valoare <2,8 mmol/l, pentru glicemia matinala si <2,5 mmol/l, dupa o proba
de hiperglicemie provocata.
fractiei pro-insulinice. Aceste dozari se efectueaza in conditii bazale si in cursul unei probe pe
5. DISLIPIDEMIILE
Definitie
Mecanism
- hiperlipemia postprandiala
28
Management clinic
Medicatie
o Rezine (Colestiramina)
17
o Fibratii (Fenofibrat)
- Activeaza LPL
- Cresc HDL
Colesterol Trigliceride
29
Hipercolesterolemii
de graniţă
moderate
severe
180-249
250-300
>300
<150
<150
<150
Hipertrigliceridemii
moderate
severe
<190
<190
150–400
>400
Hiperlipidemii mixte
moderate
severe
190-300
> 300
150-400
> 400
18
30
I
IIA
IIB
III
IV
Chilomicroni
LDL
LDL+VLDL
IDL
VLDL
VLDL+Chilomicroni
Hipertrigliceridemie
Hipercolesterolemie
Hiperlipidemie Mixta
Hiperlipidemie Mixta
Hipertrigliceridemie
Hipertrigliceridemie
6. HIPERURICEMIA SI GUTA
Definitie: Guta este boala metabolică caracterizată, biologic, prin hiperuricemie, depuneri urice
Cauzele bolii:
31
(Femei), > 7 mg/dl (Barbati)
ARTRITA ACUTA URICA = accesul gutos = episod unic (foarte rar) sau recurent de mono
- Circumstanţe de apariţie:
- durere apărută noaptea, brusc, violent, insuportabil; este monoarticulară (de obicei, la
nivelul halucelui);
presiune.
19
o Accesele dureroase se repetă la intervale variabile - apar tofi gutoşi la mai multe
Management clinic
Obiective:
32
- pacientul să cunoască şi să respecte alimentaţia prescrisă pentru a preveni accesele
gutoase
1. Dieta
alcalin al urinii;
- se produce remisia
Glucocorticoizi - la nevoie.
7. SINDROMUL X METABOLIC
33
fiziopatologiei lui insulinorezistenta si hiperinsulinismul compensator; include HTA si tulburari ale
metabolismelor:
proteic - hiperuricemie
Alte denumiri sub care este cunoscut: Sdr. de insulinorezistenta = sindrom X = sdr. dismetabolic =
cvartetul ucigas = sdr. metabolic aterogen = sdr. de aglomerare a factorilor de risc cardio- vascular.
20
veriga etiopatogenica
hiperinsulinismul
dislipidemie
hiperuricemie
HTA
consecinta patologica
disfunctie endoteliala
Factori genetici:
34
Gena receptorilor insulinei
Glicogen sintetaza
Hexokinaza II
Istorie familială
Înaintarea în vârstă
Sex
medicaţie
Mecanisme etiopatogenetice
2. insulinorezistenţa
3. alţi factori
Obezitatea abdominală este puternic corelată cu alţi factori de risc pentru sindromul metabolic:
exces eliberează o serie de substanţe care exacerbează factorii de risc: acizii graşi neesterificaţi,
citokine (THF), rezistină, adiponectină, leptină, PAI-1, proteina C reactivă, etc. Asocierea şi
35
Stilul de viaţă nesănătos este recunoscut ca factor de risc important pentru obezitate cât şi pentru
Alimentaţia dezechilibrată
21
Sedentarismul
Alcoolul
2. Insulinorezistenţa
- este considerată de mulţi specialişti ca fiind fenomenul care stă la baza sindromului metabolic şi a
- este condiţia în care cantităţi mai mari de insulină decât normal sunt necesare pentru a obţine un
răspuns biologic normal, lucru ce se întâmplă ca urmare a alterării răspunsului la efectele fizioloice
- acţioneză atât independent cât şi prin intermediul obezităţii, cu care este foarte strâns legată.
36
Vârsta înaintată
Diagnostic
Teoretic, următorii parametrii sunt utili în identificarea riscului pentru sindromul metabolic: nivelul
Apo B
peste 102 cm la bărbaţi, independent de valorile indicelui de masă corporală (IMC). Aceste valori
o Obezitatea abdominală
o Hipertrigliceridemie
37
o Scăderea col – HDL
o Hipertensiunea arterială
o Hiperuricemia
22
o Endoteliopatie
o Microalbuminurie
o Hiperleptinemie
Criterii de diagnostic:
• TA ≥ 130/80 mmHg
b) Conform ghidului ATP III (Adult Tratment Panel III) elaborat în anul 2002, de National
Criteriile ATP III pentru diagnosticul sindromului metabolic reprezintă o metodă practică de
38
identificare a persoanelor cu risc crescut pentru boala cardiovasculară.
dislipidemia, definită prin valori ale trigliceridelor ≥ 150 mg-dl (1,7 mmol/l) şi/sau valori
ale HDL-colesterolului < 35 mg-dl-dl (0.9 mmol/l) la bărbaţi şi < 38 mg-dl (1 mmol/l) la
femei
obezitatea, definită prin indicele de masă corporală (IMC) > 30 kg/m², şi/sau distribuţie
abdominală a adipozităţii, definită prin raportul talie/şold > 0.9 la barbaţi şi > 0,85 la
femei
Tratament
Managementul clinic al sindromului metabolic se bazează pe căteva principii de care trebuie să ţinem
cont atunci când
Persoanele cu sindrom metabolic trebuie considerate ca având risc multiplu. Managementul clinic
este adesea
adresat fiecărui factor de risc cardiovascular component al sindromului, iar evaluarea se realizează în
contextul
integrării globale.
Obiectivele terapeutice se vor stabili în mod specific şi realist pentru ficare componentă a
sindromului şi vor fi
adaptate permanent în funcţie de parametrii clinici, paraclinici şi perosnali rezultaţi din evaluările
periodice.
39
Îngrijirea se face în echipă. Elementul central al acestei echipe este reprezentate de persoana în
cauză, ale cărei
acţiuni vor fi coordonate prin colaborare, de către diabetolog, nutriţionist, educator, psiholog,
cardiolog, medic de
familie. Persoana şi familia ei vor fi incluse în toate etapele managementului clinic, respectiv
stabilirea obeictivelor
Abordarea terapeutică vizează în primul rând obezitatea, fiind demonstrat că, prin scăderea în
greutate, se poate
23
Prima metodă terapeutică este cea de optimizare a stilului de viaţă. În anumite situaţii se va
recurge şi la
I. Terapie propriu-zisă:
PROFILAXIA
Prevenirea sindromului metabolic reprezintă o acţiune complexă care vizează toate componentele
sale
40
asupra factorilor de risc.
Obiectivele ce trebuie vizate prin acestea acţiuni de prevenţie la nivel populaţional sunt:
informarea populaţiei asupra riscului generat de sindromul metabolic, asupra factorilor de risc ai
promovarea sănătăţii printr-un stil de viaţă sănătos, ce presupune alimentaţie adaptată caloric
coabitarea cu stresul
FACTORI GENETICI
insulinorezistenta
FACTORI DE MEDIU
consum de alcool
stress
fumat
sedentarism
HIPERINSULINISM
toleranta ↓ la glucide
HDL↓, VLDL ↑
TGL ↑
modificari hemoreologice
fibrinogen ↑
PAI-1 ↑
41
HTA
hiperuricemie
ATS
MECANISME ATEROGENETICE IN SM
24
8. INTOLERANȚA LA GLUTEN
Definitie
Intoleranta la gluten sau boala celiaca mai este cunoscuta si sub denumirea de enteropatie
gluten sensibila, sprue celiac sau nontropical. Aceasta este o afectiune cronica a intestinului subtire
anumita predispozitie genetica, putandu-se manifesta la orice varsta. Evolutia bolii este caracterizata
Etiopatogenie
Procesul patogen este cauzat de intoleranta la gluten (proteina prezenta in cereale precum
grau, orz, secara si uneori ovaz), fractiunea proteica toxica fiind mai ales gliadina.
anticorpi antigliadina pe care ii secreta la nivel intestinal (sistemul imunitar ataca prin anticorpi),
mici, de forma unor degete, numite vili, de la suprafata intestinului subtire, cu ajutorul carora
substantele
nutritive din alimente sunt absorbite in organism, vor fi distruse. Vilii intestinali devin aplatizati si
Nu se cunoaste cauza exacta care determina boala celiaca dar cercetarile medicale din ultimii
ani au identificat anumite gene care definesc o predispozitie crescuta pentru aceasta boala, a carei
42
incidenta este mai mare in Europa. Factorii de mediu si infectiile virale sau bacteriene pot declansa
tiroidita autoimuna;
sindromul Down;
sindromul Sjogren;
Simptome
Simptomele caracteristice bolii celiace apar secundar leziunilor intestinale cauzate de ingestia
glutenului. Simptomele difera de la un caz la altul, de la simptome usoare care trec deseori
neobservate, la simptome si complicatii severe care au un impact negativ asupra vietii de zi cu zi.
La unele persoane, simptomele apar inca din copilarie, la altele apar la maturitate si au caracter
intermitent (apar si dispar la un anumit interval de timp). Cu toate ca simptomele bolii celiace sunt
aceleasi indiferent de varsta, ele sunt mai frecvente si mai intense la copii (debut precoce al bolii).
scaun anormal, de obicei diareic, apos, deschis la culoare, spumos si urat mirositor; scaunul
contine o cantitate mare de lipide (grasimi) si are un aspect lucios, stralucitor, fiind de
scadere in greutate, in ciuda unui apetit normal − cu un grad de risc mai ales in randul copiilor,
25
43
fatigabilitate (stare de oboseala) si slabiciune ca rezultat al slabei absorbtii de nutrienti la nivelul
intestinului, precum si al deficitului de absorbtie a fierului si folatilor, care cauzeaza anemie (in
varsaturi care apar la un anumit interval de la ingestia glutenului, mai frecvent intalnite in randul
Complicatii
probleme datorate slabei absorbtii intestinale a calciului alimentar cu aparitia rahitismului (la
pubertate intarziata;
anemie feripriva (deficit de fier) sau anemie macrocitara (deficit de acid folic).
Toate aceste simptome nespecifice, care pot aparea si in alte afectiuni, intarzie deseori diagnosticul
bolii celiace.
neural (coloana vertebrala, cu maduva si invelusurile ei, craniu si creier), sunt unele dintre
riscurile care apar, in cazul in care mamele insarcinate nu au urmat un tratament corespunzator
pentru celiachie. Ele sunt cauzate in special de proasta asimilare a acidului folic si a altor
nutrienti.
Atacurile de apoplexie sau convulsiile apar ca urmare a proastei asimilari de nutrienti (acidul
folic). Se produc depuneri de calciu, numite calcifieri, in substanta cerebrala (creier), care in
44
timp creeaza zone de descarcari electrice anormale provocand atacuri de apoplexie, convulsii.
Cancerul de intestin subtire, cancerul cavitatii bucale sau al esofagului constituie maladii cu un
Diagnosticarea bolii
Diagnosticul bolii celiace este deseori confundat cu cel al altor afectiuni, precum intoleranta
alimentara, sindromul decolon iritabil, boala Crohn, colita ulceroasa, diverticulita, infectiile
intestinale din
cauza simptomelor asemanatoare. Deseori, diagnosticul bolii celiace este unul de excludere a
celorlalte
Istoricul medical, examenul clinic si testele de laborator stau la baza diagnosticului de boala
celiaca. Diagnosticul este confirmat de efectuarea unei biopsii a intestinului subtire, interventie
realizata
a unui numar mai mare de anticorpi decat nivelul normal. Anticorpii sunt produsul sistemului
imunitar, ca
Pentru a putea diagnostica celiachia, se testeaza sangele pentru a doza anticorpii la gluten:
Daca testele imunologice sunt pozitive, se realizeaza biopsia intestinala pentru confirmarea
diagnosticului.
26
45
Măsuri de
profilaxie
primară
de risc ai obezităţii
- asigurarea unei alimentaţii echilibrate, fără excese de proteine, glucide sau lipide
Măsuri de
profilaxie
secundară
Măsuri de
profilaxie
terţiară
Se adresează:
renale cronice
27
46