Vărsătura

Corpul nostru are propriile mecanisme de protecţie, mai mult

sau mai puţin vizibile sau violente, unele elaborate, cum ar fi
inflamaţia, răspunsul imun, hemostaza sau febra, iar altele
reflexe şi perfect vizibile, ca strănutul, tusea sau vărsăturile.
⚫ Vărsăturile sau voma sunt expulzările violente și spastice
a conținutului stomacal pe gură. Chiar dacă inițial s-a
dezvoltat ca un mecanism de apărare împotriva
substanțelor otrăvitoare ingerate nu întotdeauna apare cu
acest prilej ci poate fi relaționat și cu alte boli digestive ,
stomacale, cerebrale, oculare, etc.
⚫ Senzația premergătoare vărsăturile se numește greață și
uneori poate să apară izolat, fără a fi însoțită și de vomă.
⚫ Medicamentele care opresc vărsăturile și greața se
numesc antiemetice.
⚫ Conținutul vărsăturilor este puternic acid, din cauza
acidului gastric din stomac. În afara de acest acid se mai
găsesc resturi alimentare și în funcție de patologia
bolnavului substanțe toxice, alcool sau sânge. Când
conținutul vărsăturilor include și sânge se numește
hematemeză și este o urgență medicală ceea ce înseamnă
că subiectul trebuie transportat de urgență la spital.
Conținutul vărsăturilor poate fi util în analiza de laborator
pentru a facilita diagnostificarea
⚫ Voma este eliminarea conţinutului stomacului pe gură,
printr-o expulzie forţată, obţinută prin contracţia
muşchilor abdominali. Ea nu trebuie confundată cu
regurgitaţia, în care se produce revenirea în gură a mici
cantităţi de conţinut gastric, fără greaţă şi fără efort.
⚫ Vărsăturile sunt însoţite de diverse simptome asociate, dar
cel mai frecvent este greaţa, care reprezintă şi un
important criteriu de clasificare. Greaţa este cunoscuta
senzaţie neplăcută a unei vărsături iminente.
⚫ Există vărsături cu sau fără greaţă, ceea ce sugerează o
anume patologie, după cum există şi senzaţia de greaţă
care nu este urmată de vărsături. Deşi vărsăturile par o
expresie evidentă a unei maladii digestive, ele sunt deseori
cauzate de afecţiuni având ca punct de plecare alte organe
sau stări patologice, cum ar fi urechea internă, creierul,
infecţii sau intoxicaţii şi pot fi manifestarea unei afecţiuni
benigne, de exemplu, o simplă indigestie, sau a unui
proces grav: cancer, meningită, pancreatită, infarct
miocardic.
⚫ De obicei, vărsăturile sunt un fenomen pasager, care se
remite în câteva ore sau una-două zile. Alteori, ele sunt
persistente, cronice, urmând un anumit orar, ceea ce
trădează o afecţiune organică. De exemplu, vărsăturile
matinale orientează spre etilism, cancer gastric, stenoză
pilorică (îngustarea orificiului de comunicare cu intestinul,
produsă de un ulcer sau o formaţiune tumorală, ceea ce
determină încetinirea evacuării conţinutului gastric în
duoden) sau spre sarcină în cazul femeilor aflate la vârsta
fertilă.
⚫ În timpul sau după masă
Vărsăturile care se produc în timpul mesei au o origine
nervoasă, iar cele care apar imediat după masă reflectă o
gastrită, o indigestie sau o reacţie alergică. Cam la
două-trei ore după masă apar vărsăturile din ulcerul
gastric, iar mai târziu de atât (după patru-cinci ore) cele
din ulcerul duodenal sau stenoza pilorică.
⚫ Vărsăturile persistente, care nu se opresc, atrag atenţia
asupra unui proces patologic grav: o obstrucţie intestinală,
un abdomen acut, o stare infecţioasă sau toxică severă. În
fine, există vărsăturile care apar spontan, dar şi vărsături
provocate, de exemplu, în bulimie sau în unele gastrite,
ulcere sau stenoze, în care vărsăturile calmează pentru
moment durerile.
⚫ Suferinţele hepatice (hepatite, ciroze, afecţiuni ale vezicii
biliare) şi pancreatice cronice se însoţesc şi ele de
vărsături. Alteori, cauza este la nivelul sistemului nervos:
traumatisme, hemoragii cerebrale, meningite sau
encefalite, tumori benigne sau maligne. În aceste cazuri,
vărsăturile se produc prin creşterea tensiunii intracraniene
şi nu sunt însoţite de greaţă.
⚫ Migrenele (dureri de cap puternice şi persistente, care apar
în episoade repetate) şi unele cauze psihogene (anumite
mirosuri, sunete, evenimente, emoţii), dar şi durerile
intense, indiferent de cauză, pot da vărsături. Afecţiunile
urechii interne (labirintite, sindrom Meniere, simplul rău
de mişcare) se însoţesc de vărsături, cu sau fără greaţă şi
vertij.
⚫ Bolile renale, cum sunt calculii, pielonefritele (infecţii
renale) sau insuficienţa renală (prin intoxicaţie uremică) se
însoţesc frecvent de vărsături. Infarctul miocardic, în
special cel posterior, are ca simptom frecvent durerile
abdominale şi vărsăturile.
⚫ La copii, infecţiile, chiar şi cele mai banale, sunt însoţite
de regulă de vărsături: angine, amigdalite, adenoidite, otite
etc.
⚫ Bolile endocrine, cum ar fi hipertiroidismul, boala
Addison (insuficienţa corticosuprarenală),
hiperparatiroidismul, precum şi stările toxice (excesul de
alcool şi tutun, intoxicaţiile cu monoxid de carbon, fier,
arsenic, metale grele), expunerea la radiaţii în mediul
profesional sau din considerente terapeutice pot produce,
de asemenea, vărsături.
⚫ Multe medicamente pot avea acest efect advers:
chimioterapice, antiinflamatoare nesteroidiene şi
steroidiene, unele antibiotice, antihipertensive, digitalice,
anestezice şi anticoncepţionale.
⚫ Este evident că, fără precizarea unui tablou clinic larg,
etiologia vărsăturilor ar fi greu de stabilit. În primul rând
se stabileşte dacă sunt sau nu însoţite de greaţă.
Vărsăturile din afecţiunile digestive, intoxicaţii sau sarcină
sunt însoţite de greaţă. Cele care apar prin stimularea
centrului vomei în cazul unor afecţiuni cerebrale
(meningite, tumori, hematoame) sunt fără greaţă. Ele se
însoţesc de febră şi redoarea cefei în meningită şi pierderi
de cunoştinţă, dureri de cap sau semne neurologice în
cazul traumatismelor şi tumorilor craniene
⚫ Nu toate stările de vomă sunt motive de prezentare la
medic. Acest lucru se impune dacă /
⚫ voma nu se opreşte, ducând la deshidratare,
⚫ dacă este însoţită de dureri puternice abdominale sau
craniene,
⚫ dacă apare după un traumatism sau este însoţită de
alterarea stării de cunoştinţă, de febră mare şi în cazul în
care
⚫ voma nu dispare după două-trei zile.
⚫ EVALUARI-
⚫ Continutul gastric.

⚫ Include varsatura, aspiratul gastric si lichidul de lavaj

gastric. Este important de obtinut prima proba din lavaj,
deoarece urmatoarele pot fi diluate. Recoltarea acestui tip
de proba este indicata in cazul in care calea de patrundere
a toxicului este cea digestiva si nu are valoare in cazul
intoxicatiilor pe cale inhalatorie, transcutanata sau
intravasculara. ---Recoltarea vărsăturii pentru examen
toxicologic.
⚫ Recoltarea rapida dupa ingestie poate pune in evidenta o
cantitate mare de toxic (uneori chiar tablete sau capsule
care se pot observa la simpla inspectie), pe cand
prelungirea timpului pana la recoltare impune
determinarea unor metaboliti care poate implica metode
mai laborioase.
⚫ 2. Continutul gastric
⚫ Mirosurile caracteristice pot indica o serie de substante:
miros de usturoi (intoxicatia cu arsenic), miros fenolic
(intoxicatia cu dezinfectante, fenoli, crezoli), miros de
fructe (intoxicatia cu alcooli, esteri), migdale (cianuri)..
⚫ Variatii extreme ale pH-ului pot indica ingestia de acizi
sau baze, in timp ce o culoare verde-albastruie sugereaza
prezenta sarurilor de cupru sau fier
⚫ Diagnosticul in intoxicatii
⚫ Testele pentru determinarea unui toxic la care se
presupune ca a fost expus un pacient si pentru care exista
o terapie specifica au prioritate. Este nevoie de o baterie
de teste de laborator (screening) care sa fie aplicate chiar
in absenta simptomatologiei complete sau a altor dovezi
care sa incrimineze un anumit toxic. Acest screening
trebuie centrat pe toxicele cel mai frecvent implicate in
aceasta patologie
⚫ Inainte de testarea de laborator, este necesar sa fie obtinute
cat mai multe informatii relevante legate de pacient:
istoricul medical si social, abuzul de alcool, terapii
medicamentoase, rezultatele anterioare ale analizelor
efectuate pacientului.
⚫ Trebuie avut in vedere momentul recoltarii probelor
biologice, stiut fiind faptul ca acesta poate influenta in
mod decisiv rezultatul si interpretarea rezultatului.
⚫ In afara testelor biochimice de rutina, cu relevanta in
intoxicatii, trebuie sa fie disponibile o serie de teste
toxicologice care sa poata fi efectuate in urgenta
⚫ Complicații
⚫ Aspirarea vomei, dacă aspirarea este abundentă poate
provoca asfixierea. Această complicație apare la
persoanele intoxicate cu alcool și unele stupefiante, la
persoanele anesteziate, la persoanele inconștiente. Pentru a
evita asfixierea cu vomă se va așeza subiectul în poziția
laterală de siguranță, adică bolnavul întins pe spate cu
capul pe o parte.
⚫ Deshidratarea și dezechilibrul electrolitic, în cazul în
care vărsăturile sunt abundente și prelungite se poate
ajunge la deshidratare și la pierderea echilibrului
electrolitic mai ales la copiii mici și bătrâni. Se recomandă
perfuzii cu ser fiziologic și soluție Ringer pentru a
combate aceste complicații.
⚫ Sindromul Mallory-Weiss care reprezintă lezarea
mucoasei esofagiene, uneori este însoțită și de mici
sângerări
⚫ Hematemeza, eliberarea de sânge prin vomă în cazului
unei hemoragii digestive superioare (HDS). Cel mai
adesea hematemeza se produce în ulcerul gastric sau
duodenal, varice esofagiene, cicatrici hepatice, intoxicații
cu alcool. Hematemeza este o urgență medicală și
subiectul trebuie transportat când mai grabnic la spital
pentru a i se opri sângerarea și a i se reumple patul
sangvin prin perfuzii și transfuzii.
ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU
VĂRSĂTURI

⚫ Semnificaţia vărsăturilor: prin repetare pot duce la

deshidratare, cu perturbarea echilibrului
⚫ hidroelectrolitic şi acido-bazic.
⚫ Gravitatea lor este sugerată de:
⚫ - alterarea stării generale,
⚫ - tegumente şi mucoase uscate,
⚫ - tahicardie şi hipotensiune,
⚫ - oligurie,
⚫ - somnolenţă,
⚫ - convulsii, comă.
⚫ Conduita de urgenţă
⚫ Sarcinile asistentei medicale:
⚫ Nu se părăseşte bolnavul când acesta varsă.
⚫ Asistenta ajută pacientul în timpul vărsăturii.
⚫ Păstrează produsul captat în tăviţa renală – pentru vizită
sau pentru laborator.
⚫ La indicaţia medicului aplică măsuri adresate bolii de
bază.
⚫ Instituie perfuzia cu ser fiziologic – funcţie de gravitatea
stării bolnavului.
⚫ Administrează medicaţie antiemetică – de preferat
injectabile sau sub formă de supozitoare.
⚫
⚫ Îngrijiri acordate în spital
⚫ Materiale necesare:
⚫ - muşama,
⚫ - tăviţă renală,
⚫ - pahar pentru clătit gura,
⚫ - material pentru reechilibrare hidroelectrolitică (soluţii
perfu-zabile),
⚫ - sondă pentru aspiraţie gastrică,
⚫ - seringi pentru spălătură gastrică
⚫ Interventii:
⚫ - pacientul e plasat într-un salon aerisit şi va fi izolat cu un
paravan de restul salonului;
⚫ - poziţia bolnavului: - semişezând,- şezând,
⚫ - decubit dorsal cu capul într-o parte.
⚫ - se protejează lenjeria cu muşama;
⚫ - se îndepărtează protezele dentare;
⚫ - asistenta susține cu o mână fruntea bolnavului şi cu
cealaltă mână plasează tăviţa renală sub gură şi bărbie;
⚫ - bolnavul e invitat să inspire adânc.
⚫ Măsuri speciale:
⚫ - la pacienţii inconştienţi, cu risc de aspiraţie a
conţinutului vărsăturilor, se întoarce capul bolnavului în
partea stângă, se practică aspiraţie gastrică continuă
⚫ - în caz de stenoză pilorică sau ingestie de substanţe
toxice, se face spălătură gastrică
⚫ Îngrijirea bolnavului după vărsătură:
⚫ Se îndepărtează vasul colector.
⚫ Se şterg tegumentele bolnavului.
⚫ Se oferă un pahar cu apă aromată pentru clătirea gurii.
⚫ Se face toaleta tegumentelor.
⚫ Se schimbă lenjeria murdară şi se aranjează patul.
⚫ Se aeriseşte salonul.
⚫ Se aşează bolnavul în repaus.
⚫ La bolnavii inconştienţi se va îndepărta toate resturile din
gură sau faringe cu tampoane curate
⚫ Tratament medicamentos:
⚫ - Metoclopramid 1-2 fiole/zi i.v.,
⚫ - Emetiral (drajeuri a 5 mg sau supozitoare),
⚫ - No-spa 1-2 fiole/zi i.m. sau i.v.,
⚫ - Atropină (fiole a 1mg, 1-3 fiole/zi s.c.).
⚫
⚫ Alimentaţia şi corectarea tulburărilor
hidroelectrolitice:
⚫ - Se suspendă alimentaţia pe gură; ea se va face la început
parenteral cu perfuzii cu glucoză 5%, 10%, soluţii cu
aminoacizi, vitamine şi electroliţi.