Studiul interactiunii ambalaj-aliment

I. Importanta ambalarii produselor alimentare

Ambalarea şi ambalajul in industria alimentara au un efect cu o importanţă deosebita
asupra calităţii, conservării şi valorii comerciale a unui produs alimentar pe toata filiera de
producere a acestuia cuprinsa intre realizarea materiilor prime, procesarea acestora,
condiţionarea şi conservarea produsului finit, distribuţia, comercializarea şi consumul
acestuia.
 Considerand ca etichetarea şi eticheta unui ambalaj fac parte intrinsecă din procesul de
ambalare şi respectiv din ambalaj, atunci rolul complex şi multifuncţional al ambalajelor se
exprimă prin următoarele funcţii principale:
- prezentarea caracteristicilor şi compoziţiei produsului, vizand in mod
fundamental consumatorul, prin aceasta realizandu-se informarea corecta a acestuia.
- protejarea produsului fata de efectele negative pe care le-ar putea produce
factori externi sau interni asupra produsului, cum ar fi factorii mecanici,
microbiologici, biochimici, fizici etc;
- conservarea produsului alimentar perisabil, asigurandu-i acestuia durata
acceptabila de valabilitate in interiorul căreia caracteristicile nutritive, de inocuitate,
comerciale ş a. se pastreaza intre limitele impuse de legislaţie, standarde, norme
sau convenţii;
- asigurarea şi facilitarea vanzarii produsului catre utilizatori sau consumatori;
- reducerea pierderilor in greutate, a deteriorărilor şi deprecierilor produselor;
- inlesnirea şi imbunataţirea depozitării, manipulării, transportului şi expunerii in
unităţile de desfacere en-gross sau en-detail;
- creşterea valorii comerciale a produselor;
Tehnologiile de ambalare, materialele de ambalare şi ambalajele au
evoluat intr-o dinamica accentuata in ultimele decenii, asigurandui-se astfel
ambalajului un rol funcţional şi complex.
Doar doua dintre constatările statistice existente in Rapoartele FAO pot
ilustra foarte bine importanţa ambalării şi ambalajelor in industria alimentară:
- circa 50% din piaţa de ambalaje din intreaga lume este aferentă
ambalajelor pentru industria allmentară;
- circa 50% dintre produsele alimentare care se degradează in lume reprezintă pierderi
datorate absenţei ambalării.

Modul de ambalare are o importanţă deosebita pentru produsele horticole, fructe şi

legume, precum şi pentru produsele prelucrate, care se depreciază mai uşor cand vin in
contact cu ambalajele necorespunzătoare.
Acestea pot intra in diferite reacţii chimice cu substanţe din ambalaj, sau se pot impregna cu
diferite substanţe toxice sau care au mirosuri neplăcute. In consecinţă, pentru a se păstra o
perioadă de timp mai lungă decat perioadele de timp in care se pot păstra in starea lor
naturală după recoltare, produsele trebuie introduse in ambalaje care se pot confecţiona din
diferite materiale.
Dacă sunt ambalate corespunzător, produsele prelucrate se pot păstra pe o perioadă de la
cateva luni pană la caţiva ani. Important este să se foloseasca materialul corespunzător pentru
confecţionarea ambalajelor respective.
Ambalajul reprezinta totalitatea elementelor destinate să cuprinda sau sa invelească
un produs sau un ansamblu de produse, in vederea asigurarii menţinerii calitaţii şi integrităţii
acestuia, pe durata manipulării, transportarii depozitarii şi desfacerii, pană cand ajung la
consumator sau pană la expirarea termenului de valabilitate a produsului.
Conform normativelor in vigoare, ambalajul trebuie să asigure şi informaţii despre
produs şi despre producător. Prin procedeul, metoda de ambalare, sau prin materialele
folosite la confecţionarea ambalajelor, se asigură protectia temporară a produselor in
perioada manipulării şi desfacerii către consumator.
In practică, se foloseşte şi preambalarea, care este o operaţiune de ambalare in
unităţi de desfacere mai mici şi bine determinate ca marime, de obicei, atat cat sa
asigure consumul pentru o masă.

Ambalajul unui produs alimentar trebuie sa asigure:

 protectia produsului în timpul transportului, depozitarii, manipularii si desfacerii, fata
de anumiti factori externi, precum temperatura, umiditatea,lumina, praful,
microorganismele, insectele, etc.
 pastrarea integritatii, cantitatii si calitatii produselor.
În cazul produselor alimentare, exigentele fata de ambalaje precum si fata de conditiile în
care se efectueaza ambalarea sunt mult sporite comparativ cu cele impuse pentru produsele
industriale. Atat ambalajele cat si conditiile igienice din timpul operatiei de ambalare,
asigurate necorespunzator, pot constitui factori de contaminare a marfurilor.
Practica a demonstrat ca alimentele ambalate direct de producator si vandute ca atare
prezinta un risc mai mic de contaminare cu microorganisme comparativ cu marfurile
alimentare ambalate sau reambalate în momentul vanzarii catre consumator.
Pentru pastrarea salubritatii produselor, este necesara respectarea urmatoarelor conditii
igienico-sanitare:
 folosirea ambalajelor confectionate din materiale rezistente la actiunea
microorganismelor si care sa permita spalarea si dezinfectarea lor (în cazul celor
reutilizabile). Ambalajele din lemn au o rezistenta scazuta la actiunea
microorganismelor si se curata greu, motiv pentru care domeniul lor de utilizare se
reduce din ce în ce mai mult, mai ales în sectoarele care prelucreaza produse usor
alterabile. În industria bauturilor alcoolice, a otetului, grasimilor etc. ele sunt înca
folosite pe scara larga, luandu-se însa masuri speciale pentru a le mari rezistenta la
contaminare;
 depozitarea ambalajelor în conditii severe de curatenie;
 alegerea ambalajelor sa tina cont de compatibilitatea cu caracteristicile produsului.
 II. Migrarea continutului din ambalaj catre aliment
Ambalajele produselor alimentare au un rol foarte important. Un ambalaj de calitate
asigură securitatea alimentului care se află în interiorul lui şi respectă cerinţele ecologice.
Dacă gradul de toxicitate a casetelor şi pungilor pentru uz alimentar este în limitele admise,
acestea nu sunt periculoase.

După ce producătorul s-a asigurat că în compoziţia ambalajelor s-au folosit ingredientele

permise, în final, produsul trebuie supus unor teste de migrare a componenţilor cu potenţial
toxic, care pot aduce modificări calităţii alimentului.
 Specialiştii spun că cele mai nocive ambalaje sunt pungile şi casetele din material plastic,
iar cele mai sănătoase sunt cele din hârtie, care asigură securitate deplină Un rol extrem de
important în protejarea alimentelor îl joacă ambalajul. Acesta trebuie să protejeze produsele
alimentare şi să fie prietenos cu mediul.

Ambalarea produselor alimentare se află într-un proces de modernizare. Un ambalaj de

calitate garantează o protecţie a alimentelor. Perfecţionarea ambalajelor este în strânsă legătură
cu cerinţele estetice şi ecologice.
În cadrul analizelor de laborator se verifică stabilitatea chimică a materialului de ambalare care
vine în contact cu produsul alimentar. Toate ambalajele sunt toxice, dar dacă au un grad de
toxicitate în limitele admise nu sunt periculoase. De aceea, analizele de laborator sunt extrem de
necesare.

Materialele din care se confecţionează ambalajele trebuie să îndeplinească anumite

cerinţe referitoare la substanţele de pornire, la substanţele auxiliare permise. După ce
producătorul s-a asigurat că pentru aceste ambalaje s-au folosit ingrediente permise, în final,
produsul trebuie supus unor teste de migrare globală şi migrare specifică de componenţi.

După ce materialul de analizat stă în condiţii de timp şi de temperatură la etuvă, se separă

de lichidul respectiv şi se analizează lichidul respectiv din punctul de vedere al migrării
componenţilor ambalajului.

Orice produs alimentar trebuie ambalat, dar înainte de toate, acesta trebuie să fie controlat.
Ambalajele pentru produsele alimentare trebuie să respecte nişte condiţii de stabilitate chimică şi
de puritate. De aceea, este foarte importantă determinarea stabilităţii materialului de ambalare.
Această determinare este posibilă prin teste de migrare de componenţi cu potenţial toxic, care ar
putea să modifice gustul sau mirosul şi, implicit, calităţile produsului alimentar după ce a fost
ambalat.

Dacă ambalajul nu a fost realizat conform standardelor, componenţii potenţial toxici pot ataca
produsul alimentar. După natura chimică a materialului de ambalare majoritatea lor sunt
materiale polimerice. Dacă sunt probleme cu compoziţia chimică a ambalajului, acesta se poate
degrada şi componenţii toxici pot ataca alimentele.