CUPRINS

Introducere.......................................................................................................................................3

Principiul general al politicii UE de siguranţă alimentară...............................................................4

Reglementări UE privind siguranţa alimentară...............................................................................6

A. Legislația generală..................................................................................................................6

B. Igiena produselor alimentare...................................................................................................6

C. Contaminarea produselor alimentare.......................................................................................7

D. Etichetarea produselor alimentare...........................................................................................7

E. Substanțele adăugate alimentelor............................................................................................8

F. Sănătatea animalelor și a plantelor..........................................................................................8

G. Legislația privind furajele și etichetarea acestora...................................................................9

H. Alimentele noi.........................................................................................................................9

Siguranța alimentară în viitorul buget al uniunii europene (2021-2027)......................................10

Rolul Parlamentului European.......................................................................................................11

Cartea Albă şi priorităţile strategice privind siguranţa alimentară................................................12

Aspecte generale privind siguranţa alimentelor în România.........................................................14

Concluzie.......................................................................................................................................15

Bibliografie....................................................................................................................................16

INTRODUCERE

Protecția sănătății este obiectivul primordial al tuturor normelor și standardelor UE

pentru agricultură, creșterea animalelor și industria alimentară. Legislația europeană acoperă atât
întregul lanț de producție și prelucrare a alimentelor de pe teritoriul UE, cât și bunurile importate

1
și exportate. Statele membre aplică aceste standarde armonizate și instituie controale pentru a
asigura respectarea lor. UE auditează aplicarea și eficacitatea legilor și a controalelor și oferă
formare autorităților competente de la nivel european și internațional.

La nivelul UE, politica privind siguranța alimentară este mai recentă decât politica
privind protecția consumatorilor, însă aspectul care trebuie reținut este că între cele două politici
există un raport întreg-parte, politica privind siguranța alimentară reprezentând o fasciculă a
politicii privind protecția consumatorilor.

Odată cu creşterea consumului alimentar între ţări, siguranţa alimentară a devenit mai
degrabă o problemă de comerţ global decât o problemă de sănătate publică. Creşterea comerţului
internaţional cu produse alimentare deschide noi posibilităţi pentru ca patogenii alimentari să
atingă regiuni noi ale lumii. Protejarea sănătăţii oamenilor, a animalelor şi a plantelor, în fiecare
etapă a procesului de producţie, este o prioritate-cheie a politicilor economice şi de sănătate
publică. UE doreşte să se asigure că cetăţenii săi au acces la alimente sigure şi hrănitoare,
obţinute din plante şi animale sănătoase. În acelaşi timp, îşi propune să garanteze buna
funcţionare a industriei alimentare – cel mai important angajator şi sector de producţie din
Europa. Produsele alimentare - procesate sau proaspete - ce sunt vândute consumatorilor finali
trebuie să nu afecteze sănătatea acestora, ca urmare a consumului direct sau al preparării, în
funcţie de destinaţia fiecăruia.

Asigurarea celui mai înalt standard de siguranţă alimentară în UE reprezintă o prioritate-

cheie a politicii Comisiei reflectată în Cartea Albă a Siguranţei Alimentare („White Paper on
Food Safety”). Responsabilităţi exclusiv naţionale, ci că fiecare stat membru participă la
protecţia tuturor cetăţenilor UE şi ai ţărilor terţe pentru alimentele produse pe teritoriul lui.

Principiul general al politicii UE de siguranţă alimentară

Politica europeană în materie de siguranță alimentară are două obiective principale:

protejarea sănătății umane și a intereselor consumatorilor și promovarea bunei funcționări a
pieței unice europene. Astfel, Uniunea Europeană se asigură că sunt stabilite și respectate norme

2
de control în domenii precum igiena produselor alimentare și a furajelor, sănătatea animalelor,
sănătatea plantelor și prevenirea contaminării produselor alimentare cu substanțe externe.
Uniunea reglementează, de asemenea, etichetarea produselor alimentare și a furajelor.

În urma unei serii de crize legate de produsele alimentare și furaje (de exemplu, epidemia
de encefalopatie spongiformă bovină și criza dioxinei), politica UE în materie de siguranță
alimentară a făcut obiectul unei reforme substanțiale la începutul anilor 2000. Drept urmare a
fost elaborată abordarea „de la fermă la consumator”, care urmărește să asigure un nivel înalt de
siguranță în toate etapele procesului de producție și de distribuție pentru toate produsele
alimentare comercializate în cadrul UE, indiferent dacă acestea sunt produse în UE sau importate
din țări terțe. Acest corpus legislativ reprezintă un sistem complex și integrat de norme care
acoperă întregul lanț alimentar, de la hrana și sănătatea animalelor, protecția plantelor și
producția de alimente până la prelucrare, depozitare, transport, import și export și vânzările cu
amănuntul. Aceste norme vor fi dezvoltate în continuare în contextul strategiei Comisiei „De la
fermă la consumator”, care a fost prezentată în 2020 ca parte a Pactului verde european.

Principiul general al politicii UE de siguranţă alimentară este integrat în conceptul „de la

fermă la furculiţă”. Acest concept a fost introdus în anul 1997 de Cartea Verde a Comisiei
Europene cu privire la principiile generale a legislaţiei alimentare. Conceptul „de la fermă la
furculiţă‖ este unul mult mai integru şi se aplică tuturor operatorilor economici din domeniul
alimentar. În acelaşi timp, siguranţa în UE nu înseamnă doar uniformitate, deoarece UE
promovează diversitatea bazată pe calitate. UE încurajează continuu agricultorii săi să se bazeze
pe calitate — nu doar la capitolul alimente — dar, de asemenea, în domeniul mediului rural.
Astfel, Uniunea Europeană a dezvoltat o serie de standarde privind alimentele, siguranţa şi
sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor. Aceste standarde se aplica atât alimentelor produse în
cadrul Uniunii, cât şi alimentelor importate. Noile state membre ce au aderat la Uniunea
Europeană, de cele mai multe ori beneficiază de perioade de tranziţie pentru a alinia legislaţiile şi
a putea întruni toate standardele de siguranţă, timp în care alimentele care nu îndeplinesc aceste
standarde nu pot fi exportate în alte ţări ale Uniunii Europene. Sistemul de reglementare
agroalimentar este structurat pe şase piloni:

Pilon 1 Siguranţa alimentelor şi furajelor;

3
 Pilon 2 Igiena alimentelor şi furajelor;

Pilon 3 Controlul alimentelor şi furajelor, managementul alimentelor şi furajelor nesigure;

Pilon 4 Etichetarea, nutriţia alimentelor şi furajelor şi alte aspect

Pilon 5 Protecţia plantelor, sănătatea şi bunăstarea animalelor — interfaţa între calitate şi

siguranţă;

Pilon 6 Agricultura ecologică, protecţia IG, drepturile varietăţii plantelor şi creşterea

animalelor. În procesarea alimentelor este, de asemenea, necesar să se asigure siguranţa
ingredientelor utilizate ca ajutoare de proces şi aditivii.

Uniunea Europeană a adoptat legislaţie şi pentru o serie de probleme specifice legate de

siguranţa alimentară, cum ar fi folosirea pesticidelor, coloranţilor, antibiotice şi hormoni în
procesul de producţie etc. Evaluarea siguranţei acestora necesită analizele datelor existente,
specificaţiilor chimice, nutriţionale, dozele optime şi compoziţia. Această muncă este realizată de
specialişti pregătiţi în toxicologie, nutriţie, chimie, compoziţia alimentelor şi tehnici de evaluare a
riscului. Odată autorizată, utilizarea aditivilor este cel mai adesea limitată la cantităţi specifice în
anumite alimente. Normele UE impun indicarea clară, pe ambalajul produsului, a tuturor
aditivilor alimentari utilizaţi. Substanţele aromatizante pot fi folosite doar dacă sa dovedit
ştiinţific că nu prezintă nici un risc pentru sănătatea consumatorilor. În prezent, în UE sunt
aprobate peste 2 100 de astfel de substanţe, iar alte 400 sunt în curs de verificare de către EFSA.

Reglementări UE privind siguranţa alimentară

A. Legislația generală

Un regulament-cadru din 2002 stabilește principiile și cerințele generale ale legislației

UE privind alimentele și furajele ținând seama de „principiul precauției”. Regulamentul instituie

4
o procedură pentru evaluarea riscurilor și stabilește dispoziții generale privind trasabilitatea
alimentelor și furajelor. Acesta a introdus Sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje,
permițând statelor membre și Comisiei să facă schimb de informații rapid și să își coordoneze
răspunsurile la amenințările pe care le pot reprezenta alimentele și furajele pentru sănătate. De
asemenea, a instituit Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), a cărui sarcină
este evaluarea tuturor riscurilor legate de lanțul alimentar și informarea cu privire la acestea.
După o verificare a adecvării și drept răspuns la inițiativa cetățenească europeană privind
glifosatul, UE și-a revizuit legislația generală privind produsele alimentare cu scopul de a
îmbunătăți transparența evaluării riscurilor realizate de EFSA și independența studiilor științifice
care stau la baza acestora și de a îmbunătăți cooperarea cu statele membre în ceea ce privește
furnizarea de experți și de date. Comisia intenționează să revizuiască și alte acte legislative
esențiale în domenii precum alimentele noi, OMG-urile, pesticidele, materialele care intră în
contact cu alimentele și aditivii alimentari, pentru a le alinia după revizuirea legislației generale
privind produsele alimentare și pentru a spori transparența.

B. Igiena produselor alimentare

În aprilie 2004, în contextul abordării „de la fermă la consumator”, a fost adoptat un nou
cadru legislativ, cunoscut drept „pachetul de măsuri privind igiena”, în care s-au abordat igiena
produselor alimentare, s-au stabilit norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de
origine animală și s-a introdus un cadru comunitar pentru controalele oficiale privind produsele
de origine animală destinate consumului uman, care stabilește, de asemenea, norme specifice
pentru carnea proaspătă, moluștele bivalve, lapte și produsele lactate. Pachetul atribuie
responsabilitatea pentru igiena produselor alimentare direct diferiților actori din cadrul lanțului
alimentar prin intermediul unui sistem care se autoreglementează, utilizând metoda de analiză a
riscurilor și punctele critice de control, monitorizat prin controale oficiale care trebuie efectuate
de autoritățile competente. Anexele la regulament au fost actualizate în martie 2021.

C. Contaminarea produselor alimentare

Contaminarea produselor alimentare poate rezulta natural sau ca urmare a practicilor de

cultivare sau a proceselor de producție. Pentru a proteja sănătatea publică, s-au stabilit niveluri
maxime ale contaminanților din produsele alimentare, ca de exemplu nitrați, metale grele și

5
dioxine, și acestea sunt revizuite periodic. Reziduurile din produse alimentare pot proveni și de la
animale folosite pentru producția de alimente cărora li s-au administrat medicamente de uz
veterinar sau care au fost expuse la pesticide sau produse biocide. Limitele maxime de reziduuri
se stabilesc și se actualizează periodic. Nu este permisă comercializarea în UE a produselor
alimentare care conțin cantități inacceptabile de contaminanți.

În plus, există norme privind materialele care intră în contact cu alimentele, cum ar fi
materialele folosite pentru transportarea sau prelucrarea alimentelor, dar și materialele folosite ca
ambalaje sau vesela. Un regulament-cadru, modificat în 2019, stabilește cerințele generale pentru
toate materialele și obiectele relevante, asigurând faptul că aceste materiale nu își transferă
componentele în alimente în cantități care ar putea periclita sănătatea umană; măsuri specifice
ale UE, care să prevadă dispoziții mai detaliate, pot fi adoptate pentru cele 17 materiale și obiecte
care vin în contact cu produsele alimentare, enumerate în anexa I. În ceea ce privește plasticul,
de exemplu, au fost introduse restricții privind substanța bisfenol A, utilizată în biberoanele din
plastic pentru sugari.

D. Etichetarea produselor alimentare

Cadrul juridic referitor la etichetarea produselor alimentare este conceput pentru a

garanta accesul consumatorilor la informații clare, inteligibile și fiabile privind conținutul și
compoziția produselor, cu scopul de a proteja sănătatea și interesele consumatorilor. De exemplu
alergenii, precum soia, glutenul sau lactoza, trebuie indicați clar pe ambalaj. Principala noutate
introdusă de noul regulament privind informarea consumatorilor cu privire la produsele
alimentare aplicabil din decembrie 2016 este obligația impusă producătorilor de a indica prezența
alergenilor în produsele alimentare neambalate, de exemplu în restaurante și cantine, originea
cărnii neprelucrate (pentru anumite tipuri de carne, altele decât carnea de vită, a cărei origine
trebuie deja să fie etichetată) și prezența imitațiilor de produse alimentare, cum ar fi produsele
vegetale care înlocuiesc brânza sau carnea. Dispoziții specifice privind indicarea locului de
origine pe etichetă stabilesc detaliile, impunând (cu unele excepții) indicarea pe carnea
preambalată proaspătă, refrigerată și congelată a locului de creștere și a locului de sacrificare a
animalelor din specia porcină, ovină, caprină și a păsărilor de curte.

6
 Etichetarea, prezentarea sau publicitatea alimentelor nu trebuie să inducă în eroare
consumatorii. Există norme clare pentru mențiunile nutriționale și de sănătate autorizate (ca de
exemplu „cu conținut scăzut de grăsimi” sau „bogat în fibre” sau afirmații privind relația dintre
alimente și sănătate). Astfel de mențiuni trebuie să fie bazate pe dovezi științifice și pot fi găsite
într-un registru public al UE.

Un regulament din 2013 privind alimentele destinate unor grupuri specifice, actualizat în

2021, renunță la conceptul unei categorii vaste de produse alimentare „dietetice” în favoarea
unor norme destinate unor grupuri vulnerabile specifice de consumatori, precum sugarii și copiii
de vârstă mică, persoanele cu afecțiuni medicale speciale și cele privind dietele hipocalorice
pentru controlul greutății.

E. Substanțele adăugate alimentelor

Aditivii alimentari, enzimele alimentare sau aromele alimentare – substanțe cunoscute și

ca „amelioratori alimentari” – sunt substanțe care, de obicei, nu sunt consumate ca atare și care
sunt adăugate intenționat în produsele alimentare într-un scop precis, de exemplu pentru
colorare, îndulcire sau conservare. Există norme care reglementează procedura de autorizare,
condițiile de utilizare și indicarea pe etichetă a acestor substanțe. Același lucru este valabil și
pentru suplimentele alimentare precum vitaminele și mineralele care pot fi adăugate în alimente
cu scopul de a le îmbogăți sau de a le accentua caracterul nutrițional specific, cu condiția ca ele
să figureze pe lista specifică a substanțelor permise și a surselor permise ale acestora.

F. Sănătatea animalelor și a plantelor

Reglementările UE includ dispoziții generale privind supravegherea, notificarea și

tratarea bolilor contagioase și a vectorilor acestora în vederea garantării siguranței în lanțul
alimentar. Cadrul legislativ inițial pentru organizarea controalelor oficiale a fost instituit pentru a
asigura verificarea conformității cu legislația privind furajele și alimentele și cu normele în
materie de sănătate animală și de bunăstare a animalelor. În mai 2013, Comisia a prezentat un
nou pachet legislativ care include propuneri privind sănătatea animalelor, sănătatea plantelor,
materialul de reproducere vegetal și controalele oficiale. Pachetul prevede o abordare a protecției
sănătății animalelor bazată în mai mare măsură pe riscuri, cu scopul de a spori eficiența

7
controalelor oficiale pentru a evita cât mai mult posibil crizele alimentare și cazurile de fraudă.
Noua legislație a UE privind sănătatea animalelor (Regulamentul privind bolile transmisibile ale
animalelor), adoptat în martie 2016 și aplicabil din aprilie 2021, se concentrează asupra
prevenirii și eradicării bolilor animalelor prin clarificarea responsabilităților și asigurarea
depistării timpurii și a controlului. Noul regim fitosanitar (Regulamentul privind măsurile de
protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor) vizează protejarea culturilor, fructelor,
legumelor și pădurilor împotriva pătrunderii sau răspândirii organismelor dăunătoare plantelor
sau a bolilor. Acesta a început să se aplice în mare parte din decembrie 2019, împreună cu noul
regulament privind controalele oficiale, care acoperă de asemenea sănătatea plantelor și
subprodusele de origine animală.

G. Legislația privind furajele și etichetarea acestora

Operatorii din sectorul hranei pentru animale trebuie să se asigure că toate etapele de
producție, prelucrare și distribuție aflate sub controlul lor sunt conforme cu normele UE
privind igiena furajelor și trebuie să garanteze trasabilitate totală. Aceasta include importurile și
exporturile de furaje din și către țări terțe. Fermierii sunt obligați să mențină riscurile de
contaminare biologică, chimică și fizică a furajelor, animalelor și produselor de origine animală
la nivelul cel mai scăzut posibil atunci când hrănesc animale de la care se obțin alimente. O
directivă specifică stabilește limitele maxime pentru substanțele nedorite din furaje, inclusiv
pentru metale grele, și interzice diluarea materiilor prime furajere contaminate. Reglementările
privind etichetarea și comercializarea furajelor sunt stabilite pentru a asigura un nivel ridicat de
siguranță a furajelor și, în final, de protecție a sănătății publice și pentru a furniza informații
adecvate utilizatorilor și consumatorilor. Dispozițiile referitoare la medicamentele de uz
veterinar și furajele cu adaos de medicamente au fost actualizate prin două noi regulamente.

H. Alimentele noi

Alimentele noi, adică alimentele care nu se consumau în cantități semnificative în UE

înainte de mai 1997, trebuie supuse unei evaluări a siguranței înainte de a fi comercializate în
UE. Începând din 2018 se aplică un nou regulament, care permite accesul mai facil la alimente
inovatoare, menținând totodată un nivel ridicat de siguranță alimentară. Acesta introduce o
procedură de autorizare online simplificată, centralizată la nivelul UE, pentru alimentele noi și

8
alimentele convenționale provenite din țări terțe (care sunt considerate alimente noi în UE).
Înaintea autorizării, EFSA efectuează o evaluare științifică centralizată a siguranței, definind
condițiile de utilizare, desemnarea ca aliment și cerințele de etichetare. Toate alimentele noi
autorizate sunt incluse într-o listă pozitivă. Până la intrarea în vigoare a unei legislații specifice
privind produsele alimentare obținute de la animale clonate, aceste alimente intră în domeniul de
aplicare al acestui regulament și ar trebui, prin urmare, etichetate în mod corespunzător.

Un OMG este un „organism, cu excepția ființelor umane, în care materialul genetic a fost
modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin împerechere și/sau recombinare
naturală”. Plantele pot fi modificate prin biotehnologii moderne, de exemplu pentru a le face
rezistente la boli sau pentru a le spori randamentul. Pe baza principiului precauției, UE a stabilit
un cadru juridic strict pentru cultivarea sau comercializarea OMG-urilor utilizate în alimente sau
furaje. Înainte ca un OMG să poată fi introdus pe piață, EFSA, împreună cu organismele
științifice ale statelor membre, efectuează o evaluare științifică a riscurilor pentru a exclude orice
pericol la adresa sănătății umane sau animale și a mediului. După primirea avizului emis de
EFSA, Comisia (care se poate abate de la acesta) pregătește un proiect de decizie prin care
acordă sau refuză autorizarea, urmând ca acesta să fie supus unui vot cu majoritate calificată în
cadrul unui comitet de experți alcătuit din reprezentanți ai statelor membre. În cazul în care nu se
emite niciun aviz, adică nu s-a obținut o majoritate calificată pentru sau împotriva autorizării,
decizia finală revine Comisiei. Orice aliment sau furaj autorizat fabricat din OMG-uri sau care
conține OMG-uri trebuie să fie trasabil și clar etichetat ca atare, astfel încât consumatorii să
poată lua decizii în cunoștință de cauză. Statele membre au posibilitatea de a restricționa sau de a
interzice cultivarea OMG-urilor pe teritoriul lor, chiar dacă aceasta este autorizată la nivel
european.

Siguranța alimentară în viitorul buget al Uniunii Europene (2021-2027)

În urma adoptării noului cadru financiar multianual pentru perioada 2021-2027, Comisia a
adoptat propunerea legislativă privind un nou program al pieței unice care include o componentă
specifică “Produse Alimentare”, cu o alocare totală de 1,68 miliarde de euro. Programul va servi
drept principalul instrument financiar al UE pentru menținerea unui nivel ridicat de sănătate
pentru oameni, animale și plante de-a lungul lanțului alimentar, garantând un mediu eficient și

9
sigur pentru cetățeni și întreprinderi. În domeniul alimentației, principalele obiective ale
programului sunt:

- Prevenirea și eradicarea bolilor animalelor și a dăunătorilor din plante;

- Sprijinirea îmbunătățirii sănătății și bunăstării animalelor;
- Stimularea producției și a consumului alimentar durabil;
- Îmbunătățirea eficienței și fiabilității controalelor oficiale.

Pe baza rezultatelor obținute și a experiențelor dobândite din actualul program de

siguranță alimentară, cu accent pe protecția sănătății umane, animale și fitosanitare, acțiunile
care vor fi puse în aplicare vor acoperi o gamă largă de subiecte, inclusiv măsuri de urgență
veterinară și fitosanitară pentru a combate focarele (cum ar fi febra porcină africană și Xylella),
activități de îmbunătățire a bunăstării animalelor, sesiuni de formare pentru a se asigura că
oficialii responsabili cu securitatea alimentară din UE sunt pe deplin informați și activitățile de
prevenire a unor provocări crescânde precum frauda alimentară și risipa alimentară.

Finanțarea din cadrul programului pentru piața unică va fi completată de alte mecanisme,
în special FSE +, Horizon Europe și Europa digitală. În plus, noua politică agricolă comună va
include, de asemenea, priorități în domeniul siguranței alimentare. Nu în ultimul rând, rezerva
pentru ajutoare de urgență va fi, de asemenea, disponibilă pentru a răspunde urgențelor din
domeniul sănătății animalelor și plantelor.

Rolul Parlamentului European

În urma scandalului cărnii de cal și a altor cazuri de fraudă cu produse alimentare,

Parlamentul a solicitat indicarea obligatorie a originii, în special, a cărnii utilizate ca ingredient
în alimentele prelucrate. Parlamentul și Consiliul au convenit noi norme pentru înăsprirea
inspecțiilor oficiale ale produselor alimentare, care au drept scop îmbunătățirea trasabilității
alimentelor și combaterea fraudei. În timpul negocierilor, Parlamentul a reușit să consolideze
asigurarea respectării legislației în ceea ce privește practicile frauduloase sau înșelătoare.
Parlamentul este deosebit de vigilent și în ceea ce privește amenințările pe care le implică pentru
sănătatea consumatorilor animalele clonate și nanomaterialele sau OMG-urile. Parlamentul

10
controlează proiectele de propuneri de autorizare sau de reînnoire a autorizării noilor plante
modificate genetic precum porumbul sau soia și se opune în mod regulat acestora.

După ce au fost exprimate preocupări legate de riscurile pe care le prezintă utilizarea

substanței ierbicide glifosat în agricultură, Parlamentul a instituit în 2018 o comisie specială care
să examineze procedura UE de autorizare a pesticidelor. În timpul revizuirii legislației generale
privind produsele alimentare, cu scopul de a spori transparența în lanțul alimentar, Parlamentul a
luptat pentru a asigura faptul că înainte de autorizarea introducerii pe piață a unui produs se
publică studii privind siguranța sa.

Printre alte recomandări incluse în rezoluția sa din octombrie 2021 referitoare la o

strategie „De la fermă la consumator”, Parlamentul a reamintit rolul legislației alimentare
europene în stabilirea unor standarde globale pentru siguranța alimentară.

Cartea Albă şi priorităţile strategice privind siguranţa alimentară

Lanţul alimentar european este considerat unul dintre cele mai sigure din lume întrucât
măsurile de siguranţă au fost adoptate încă de la înfiinţarea Comunităţii. Totuşi, crizele recente
au demonstrat existenţa unor puncte slabe care impun demersuri din partea autorităţilor
responsabile în direcţia dezvoltării sistemelor existente într-un mod integrat.
Apărută la 12 ianuarie 2000, Cartea Albă lansează propuneri în vederea transformării
politicii alimentare a UE într-un instrument activ, dinamic şi coerent, care să asigure un nivel
înalt de protecţie a sănătăţii şi a consumatorului. Fixând un program complex de acţiune
legislativă. Cartea indică elementele principale ale unei politici preventive: modernizarea
legislaţiei pentru obţine un ansamblu de reguli coerente şi transparente, consolidarea controlului
de-a lungul întregului lanţ alimentar şi creşterea capacităţii sistemelor de consultanţă ştiinţifică în
vederea garantării unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi a consumatorilor.

Principiul de bază al Cărţii Albe arată că politica de siguranţă alimentară trebuie să se

bazeze pe date ştiinţifice, analiză, control, informare şi pe o abordare integrată pentru toate
etapele de elaborare şi implementare. Politica integrată acoperă toate sectoarele din lanţul

11
alimentar: producţia de hrană pentru animale, materiile prime, prelucrarea, păstrarea, transportul
şi vânzarea, fiind necesară trasabilitatea implementată prin proceduri specifice.
Cadrul legal actual acoperă întregul lanţ alimentar, stabilind un înalt nivel de protecţie a
sănătăţii consumatorului şi atribuind responsabilitatea principală industriei, producătorilor şi
furnizorilor. Domenii importante sunt considerate: hrana animalelor, aditivii alimentari,
alimentele noi, contaminarea, controlul siguranţei alimentelor, controlul importurilor, informarea
şi drepturile consumatorilor, comerţul.
Politica alimentară a UE se bazează pe analiza riscului cu cele trei componente ale sale:
- evaluarea riscului (date ştiinţifice şi analiza informaţiei);
- managementul riscului (control şi reglementare);
- comunicarea riscului.
Reglementarea nr. 178/2002 a Consiliului şi Parlamentului European care furnizează
baza juridică a înfiinţării Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentelor (EFSA) a fost
adoptată la 28 ianuarie 2002.
Reglementarea urmăreşte crearea unei baze comune pentru statele membre în domeniul
alimentar şi al hranei pentru animale, în privinţa conceptelor, principiilor şi procedurilor
aplicabile, cu accent asupra necesităţii siguranţei alimentelor şi protecţiei sănătăţii pe plan intern
şi extern. Legea alimentară - având o bază ştiinţifică solidă - urmăreşte reducerea şi evitarea
riscurilor pentru sănătate. Analiza riscului, cu cele 3 componente ale sale (evaluare, management
şi comunicare), furnizează o metodologie sistematică pentru alegerea măsurilor şi acţiunilor
necesare.
Elementele importante incluse în această reglementare se referă la:
principiul prudenţei;
creşterea încrederii consumatorilor faţă de autoritatea alimentară;
- stabilirea cerinţelor generale astfel încât doar alimentele sigure să pătrundă pe piaţă;
- trasabilitatea şi elemente de identificare;
- înfiinţarea Autorităţii Europene pentru Siguranţă Alimentară ca organism ştiinţific
independent şi rolul acesteia.
Structura reglementării include:
- scop;
- definirea noţiunii de aliment şi a celor asociate;

12
 - legea alimentară generală: scop, principii şi obiective generale, analiza riscului,
principiul prudenţei, protecţia intereselor consumatorului, principiul transparenţei (consultarea,
informarea publicului), obligaţii generale în comerţul cu alimente (importuri, exporturi,
standarde internaţionale), cerinţe generale ale legii.

Aspecte generale privind siguranţa alimentelor în România

Este deosebit de important ca un stat să poată oferi cetățenilor săi o protecție sporită în
ceea ce privește viața și sănătatea acestora. Acest obiectiv poate fi obținut prin dezvoltarea și
aplicarea unor politici care să garanteze respectarea dispozițiilor imperative adoptate de stat și,
mai presus de orice, garantarea unei puteri de coerciție în cazul încălcării acestor dispoziții. La
nivel teoretic, această protecție poate fi obținută cu facilitate, însă practic este nevoie de un
ansamblu de factori care să asigure respectarea și aplicarea dispozițiilor imperative adoptate de
statul în cauză. Dezvoltarea unei veritabile politici în domeniul siguranței pentru produsele
alimentare în contextul în care România este stat membru al UE a reprezentat și reprezintă în
continuare un efort deosebit din partea autorităților române care dețin competențe în domeniul
analizat. Acest aspect rezultă din faptul că în perioada comunistă au fost trasate anumite linii care
sunt cu greu depășite, iar ieșirea din această situație obscură și alinierea legislației cu standardele
UE pot apărea ca dificile pentru un stat ca România. Însă, aceste aspecte nu trebuie să conducă la
ideea că în România nu există o politică reală privitoare la siguranța alimentară ci doar la
concluzia că, spre deosebire de alte state membre UE, în România această politică este una
recentă și necesită timp pentru o veritabilă implementare.

13
 Concluzie

Politica UE cu privire la siguranţa alimentară este concepută pe baza standardelor

referitoare la siguranţa alimentară, care servesc la protejarea şi promovarea sănătăţii
consumatorului. Acest obiectiv garantează, în acelaşi timp, buna funcţionare a pieţei unice. Pentru
a-l atinge, UE asigură faptul, că standardele de control sunt stabile şi respectate la capitolul
alimentelor şi a igienei produselor alimentare, sănătăţii şi bunăstării animalelor, protecţia
plantelor şi prevenirea riscului de contaminare de la substanţele externe.

Siguranța alimentară face rerefire şi la producția de alimente și lanțul de aprovizionare cu

factori de producție în UE, într-un volum adecvat pentru a ne susține supraviețuirea în perioade de
criză. Aceasta include siguranța alimentară, nutriția și alimente accesibile. Siguranța alimentară se
realizează atunci când producția și aprovizionarea cu factori de producție sunt distribuite în toate
regiunile din toate statele membre pentru a reduce dependenţa de transport.

Conform Codex Alimentarius (colecţie de standarde recunoscute pe plan internaţional,

coduri de bune practici şi linii directoare pentru produsele alimentare, la nivel internaţional),
siguranţa alimentară reprezintă „garanţia faptului că alimentele nu vor dăuna consumatorilor
atunci când sunt pregătite şi/sau consumate în conformitate cu specificaţiile privind modul de
utilizare”.

Politica alimentară a UE este construită în jurul conceptului de siguranţă alimentară,

care serveşte protecţiei şi promovării sănătăţii consumatorilor. Astfel, se recunoaşte dreptul
consumatorilor de a li se oferi o gamă largă de produse sigure de o calitate ridicată; în plus, toate
verigile din lanţul alimentar trebuie să fie la fel de puternice pentru ca interacţiunea lor să fie
eficientă. Aceasta presupune evaluarea şi monitorizarea riscurilor pentru sănătate asociate
materiilor prime, practicilor agricole, prelucrării alimentelor, fiind necesare acţiuni legislative
pentru managementul riscului şi înfiinţarea sistemelor de control. Fiecare element formează un
segment al circuitului, astfel încât dezvoltarea unei activităţi impune modificarea
reglementărilor, în timp ce feed-back-ul sistemelor de control permite identificarea riscurilor
existente sau potenţiale.

14
 Bibliografie:
Necula, V. (2020). Note de curs. Controlul calităţii alimentelor în contextul european al
securităţii alimentare. Facultatea de Alimentaţie şi Turism. Universitatea “Transilvania” din
Braşov.

Webografie:
Food safety (europa.eu)
Siguranța alimentară | Comisia Europeană (europa.eu)
Articol_2690.pdf (amfiteatrueconomic.ro)
https://www.amfiteatrueconomic.ro/temp/Articol_2690.pdf
Declarație comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în
cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei Europene (gov.ro)

15