UNIVERSITATE DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN VETERINAR A BANATULUI

REGELE MIHAI I AL ROMNIEI,TIMIOARA

Proiect

COORDONATOR TIINIFIC :

STUDENT:

.L.Dr.Ing.Diana Dogaru

Ing.Berijan Mihaela-Cosmina

TIMIOARA
2013-2014

Strategii europene referitoare la

aliment i securitatea alimentar

Cuprins:

1 .Strategii europene referitoare la aliment i securitate

alimentar.4
1.1.

"Conceptul de securitate alimentara la nivel european".4

1.2. Descoperirea principiilor ale regulamentului din 1996....4

1.3. Conventia ajutorului alimentar din 1999..5
1.4. Conceptul de securitate alimentara conform FAO...6
2.Tipuri de risc.Riscuri chimice....9

2.1. Substante chimice natural................................................................10

2.2. Substante chimice adaugate.10
2.3. Substante interzise....10
2.4. Modalitati de mentinere sub control a riscurilor chimice10
2.5. Riscuri fizice10
3.Masuri de prevenire..11
4.Evaluarea riscurilor..11
5.Caracterizarea tipurilor de risc microbiologic...12
6.Biblografie..13

1.Strategii europene referitoare la aliment i securitate alimentar

1.1."Conceptul de securitate alimentara la nivel european"
Alimentatia europeana s-a infiintat in 1967 pe fundamentele conventiei
internationale. Intr-o faza initiala a fost conditionata de un management al
comunitatii de produse. Ajutorul alimentar putea astfel varia de la an la an in
functie de rezervele agriculturii europene.
Mult mai tarziu, dupa un pact intre Uniunea Europeana si Tarile ACP, ajutoarele
tehnice si financiare au fost donate la tarile beneficiare cu scopul de a castiga
o alimentatie suficienta. Pana atunci reflectarea comisiei a evoluat de la un design
al ajutorului alimentar ca un instrument, printre altele, asta contribuind ca o
imbunatatire la securitatea alimentara, accesul la alimentatie in termeni concreti.
Aceasta reflectare este bazata pe urmatoarele principii:
1. Concentrarea asupra finantarii programelor
2. Implementarea unei politici si o buna integrare a instrumentelor securitatii
alimentare
3. Intarirea coordonarii intre donatori
4. Completarea diferentelor de ajutor alimentar de la managementul rezervelor
din agricultura europeana
5. Dezvoltarea progresiva a puterii de cumparare triunghiulara si locala
Tinand cont de aceste orientari, instrumentele noii securitati alimentare a fost
consolidata sau a fost instalata astfel:
-recuperarea programelor in cativa ani ( sfarsitul anilor 80 )
-inlocuirea actiunilor de livrari a ajutorului alimentar ( 1984 )
-cumparari locale si operatiuni triunghiulare ( 1987, apoi reinfiintat in 1986 )
-actiuni de suport pentru provizii si sistemul informator ( 1987 )
-programe pentru ajutorul alimentar (ajutorul alimentar oferit de guvern si bani la
magazinele locale )
-suport pentru produsele competitive locale
-suport pentru integrarea magazinelor, prioritate garantata pentru Least Advanced
Contries( LACs) Tarile dezavantajate.
1.2.Descoperirea principiilor ale regulamentului din 1996
Regulamentul nr.1292/96 adoptat de Consiliul Uniunii Europene pe 27 iunie
4

1996 defineste programul de ajutor alimentar si securitate alimentara a Comisiei

Europene. El rezulta dintr-un progres al reformei politicii ajutorului alimentar
infiintat inca din 1994 cu scopul de a face ajutorul alimentar un instrument integrat
efectiv ca o posibila dezvoltare a politicii si intr-o strategie a securitatii alimentare
a tarilor preocupate.Acest regulament al reflectarii dinamice este rezultatul
demonstrativ al preocuparii pentru o apreciere mai buna al constrangerii si interese
al oamenilor si tarilor beneficiare, de asemenea pentru o interventie cat mai
eficienta. Una din ambitii este dezvoltarea intr-un magazin de rezerve pentru
cerinte aducand solutii sustinute si adaptate la natura programelor care vor aparea.
Caracterul ajutorului (cu respect la rezervele agricole) de acum inainte este
formulat datorita articolului 11 al regulamentului. Reducand vulnerabilitatea celor
mai neajutorate populatii, reprezinta o buna identificare pentru ei, pentru o buna
apreciere a strategiei pe care ei o implementeaza facand fata la factorii de risc ai
alimentatiei.
Reducerea acestui risc poate fi evitata prin mai multe metode :
- Imbunatatirea accesului la reprezentarile productiei;
- Facilitatea accesului la credit si la informatie;
- Dezvoltarea slujbelor si sporul activitatilor in sectorul agricol;
- Capacitatea si participarea la luarea deciziilor, garantarea ca sunt corecte.
Cateva elemente care de fapt sunt aproape asociate de tratamentul saraciei.
Multidimensionalul , caracter al securitatii alimentare, exact ca si lupta impotriva
saraciei solicita o buna circulatie intre varietatile sectoarelor ( agricultura,
comertul, infrastructura, sanatatea) si varietatea nivelurilor de interventii ( local,
national, regional, international ) . Intarirea coordonarii si cresterii participarii
reprezentantilor preocupati constituie determinarea rezultatului pentru succesul
programului.
1.3. Conventia ajutorului alimentar din 1999
Reprezentarea regulamentului 1992/96 este de asemenea gasit in conventia
internationala preocupata de ajutorul alimentar negociat in 1999. Conventia
stabileste minimum anual de intelegeri despre ajutorul alimentar
(Argentina,Australia, Canada, Comisiile Europene si membrele statelor, Japonia,
Norvegia, Elvetia, SUA). Obiectivele tind la o mai buna integrare a ajutorului
alimentar in intregul cadru al suportului pentru securitatea alimentara, prioritatea
este oferita tarilor dezavantajate si tarilor cu un venit redus pana la limitarea
efectelor ajutorului alimentar.
Cateva schimbari au fost realizate datorita acestei renegocieri:
- Diversificarea produselor eligibile (cu posibilitatea de includere a mancarurilor
traditionale si practicilor locale), avand in vedere si costurile si operatiile de cost
5

- Dezvoltarea financiara obligatorie

- Limitarea la asistenta cu credit (nu mai mult de 20% fata de angajamente).
1.4.Conceptul de securitate alimentara conform FAO
Conform FAO securitatea alimentara reprezintagarantarea fiecarui individ in
permanenta in orice loc, sau moment al accesului la o alimentatie suficienta si
sanatoasa care sa-i permita sa aiba un regim alimentar satisfacator pentru o viata
sanatoasa si activ.
Securitatea alimentara este influentata de 4 grupe de factori:
-mediu social-economic si politic
-performantele sectorului agroalimentar
-protectia sociala
-sanatatea si igiena
Principalele organisme mondiale implicate in monitorizarea securitatii sunt:
FAO, CE, USDA.
In ultimii ani se precizeaza ca exista probleme de insecuritate alimentara in 86
de tari, 43 din Africa, 24 din Asia, 9 din America Latina si Caraibe, 7 din Oceania,
3 din Europa.
In 2004, 35 de tari au primit ajutoare de urgenta din cauza crizelor alimentare.
Cauzele au fost: conflicte militare si civile, situatii post conflict, refugiatii, zonele
economice si probleme climatice.
Romania, dupa cum este cunoscut, are ca tinta intrarea in Uniunea Europeana la
1 ianuarie 2007. Pentru realizarea acestui deziderat, Romania trebuie sa
indeplineasca o serie de conditii printre care se afla adoptarea si implementarea
aquis-ului comunitar, care cuprinde pe langa armonizarea domeniului legislative si
adoptarea standardelor europene, in toate domeniile, in special in cele in care
privesc sanatatea si siguranta oamenilor.
Companiile romanesti pot avea 2 optiuni: fie se adapteaza la noile conditii,
progreseaza si prospera, fie isi pierd pozitia pe piata si pot sad ea faliment prin
nealinierea la noile standarde europene.
In perioada 2-4.06.2005, Camera de Comert,Industrie si Agricultura Timisoara
au organizat prin Centrul Euroinfo o conferinta europeana in cadrul proiectului
Siguranta alimentara, o consecinta fireasca a responsabilitatii asupra produsului,
finantat prin programul Phare al Comisiei Europene.
La lucrarile conferintei au participat activ reprezentanti din 5 tari: Polonia,
Estonia,Ungaria, Bulgaria, Italia.
Conferinta a prezentat urmatoarele documente:
- Importanta standardelor in sistemele de management;
- HACCP- Principii si documente;
- Sistemul de management al sigurantei alimentare;
6

- Prezentarea standardului ISO 22000 pentru certificarea sistemului de siguranta

alimentara.
Aplicarea sistemului HACCP la toate unitatile care alcatuiesc lantul alimentar
este obligatorie conform legislatiei romane, care prevede ca toate firmele din
indusrie alimentara si alimentatie publica sa se conformeze principiilor acestui
sistem.
Standardele care contribuie la implementarea sistemului HACCP, elaborate de
Comisia Codex Alimentarius si adoptate si in Romania sunt urmatoarele:
- SR 13462-1:2001-Igiena agroalimentara
Principii generale:
Acest standard urmareste drumul parcurs de aliment de la faza primara de
producere pana la cea finala, cand ajunge la consumator si stabileste conditiile de
igiena necesare in vederea producerii unui aliment sigur si adecvat consumului;
- SR 13462-2:2002-Igiena agroalimentara
Sistemul de analiza a riscului si punctele critice de control(HACCP) si ghidul de
aplicare al acestuia. Standardul stabileste principiile de analiza a riscului si a
puntelor critice de control si reda modul de identificare a acestor riscuri specifice,
precum si masurile de control, in scopul asigurarii sigurantei alimentului;
- SR 13462-3:2002-Igiena agroalimentara.
Principii de stabilire a criteriilor microbiologice pentru alimente la orice punct din
lantul alimentar, de la productia primara pana la consumul final
Acest standard specifica principiile de stabilire si aplicare a criteriilor
microbiologice pentru alimente, asigurarea securitatii alimentului in principal prin
controlul la sursa, controlul procesului si aplicarea practicilor adecvate de igiena in
timpul productiei, prelucrarii(inclusive etichetarea), manipularii, distribuirii,
depozitarii, comercializarii.
Aplicarea prevederilor standardelor sus mentionate ofera aventaje
incontestabile:
- Mentinerea pozitiei pe piata;
- Calitatea igienico-sanitara sigura;
- Reducerea rebuturilor si reclamatiilor clientilor;
- Cresterea increderii clientilor in firma;
- Imbunatatirea imaginei firmei.
Sistemul de management al sigurantei alimentare integreaza:
-Principiile sistemului HACCP;
-Aplicarea pasilor descrisi de Comisia Codex Alimentarius
-Combinarea dinamica cu programele de conditii esentiale necesare pentru
7

controlul si reducerea la niveluri acceptabile a oricaror pericole de siguranta a

alimentului pentru produsul final livrat in urmatoarea etapa a lantului alimentar.
Analiza pericolelor care este esentiala pentru eficienta sistemului de
management al sigurantei alimentului intrucat organizeaza cunostintele cerute
pentru proiectarea unei combinatii eficiente de masuri de control.
Siguranta alimentara exprima calitatile esentiale ale unui aliment; un aliment
este sigur atunci cand prin consum nu altereaza si pericliteaza starea de sanatate a
organismului.
Sistemul de management al sigurantei alimentare este prezentat in standardul
ISO 22000, standard international, care specifica cerintele pentru un system de
management al sigurantei alimentelor intr-un lant alimentar, in cadrul caruia o
organizatie: Trebuie sa-si demonstreze abilitatea de a controla pericolele de
siguranta a alimentului, in scopul furnizarii de produse finale sigure, care
indeplinesc cerintele de siguranta a alimentlui agreate de consumatori si autoritatea
de reglementare .Isi propune sa indeplinesca satisfactia clientului prin controlul
eficient al pericolelor de siguranta al alimentului, inclusive procese pentru
actualizarea sistemului.
Acest standard international ISO 22000 specifica cerintele care permit unei
organizatii:
- Sa planifice, sa proiecteze, sa implementeze, sa conduca, sa intretina si sa
actualizeze un sistem de management al sigurantei alimentului
- Sa evalueze si sa aprecieze cerintele clientilor si sa demonstreze conformitatea cu
cerintele agreate reciproc de clienti in legatura cu siguranta alimentului;
- Sa demonstreze comunicarea eficienta cu clientii si celelalte parti interesate de-a
lungul lantului alimentar;
- Sa demonstreze conformitatea cu cerintele aplicabile ale autoritatii de
reglementare in ceea ce priveste siguranta alimentului;
- Sa asigure ca isi respecta politicile stabilite de siguranta a alimentului;
- Sa demonstreze aceasta conformitate altor parti interesate;
- Sa solicite certificarea sai inregistrarea sistemului sau de management al
sigurantei alimentului de catre o organizatie externa.
Standardul international ISO 22000 ia in considerare numai preocuparile
privind aspecte de siguranta a alimentului dar nu descurajeaza integrarea de catre
organizatie si a aspectelor privind alte elemente ale sistemului de management,
cum ar fi calitatea , in general si/sau protectia mediului.
Organizatiile, care doresc sa ia in considerare si astfel de aspecte, pot sa o faca
prin implementarea standardului international ISO 22000 impreuna cu SR EN ISO
9001: 2001 si/sau SR EN ISO 14001:2005.
Aspectele privind siguranta alimentara si standardele in domeniu au fost larg
prezentate si dezbatute la aceasta conferinta europeana care a oferit
8

prilejul agentilor economici care au participat sa inteleaga prioritatile pentru

dezvoltarea unei afaceri sigure bazate pe noile cerinte de piata.
Detectarea organismelor modificate genetic si a alimentelor derivate din
acestea.Astazi, varietatile de soia, bumbac, porumb si rapita modificate genetic
sunt produse pe 25% din suprafetele cultivate de pe glob. Genele care au fost
introduse in aceste plante le confera rezistenta la anumite erbicide sau produse
toxice utilizate pentru combaterea insectelor daunatoare specifice. In Statele Unite
sunt produse aproape doua treimi din recoltele obtinute prin bio-inginerie la nivel
global. Alte tari in care recoltele cu modificari genetice sunt in cantitati majore
sunt: Argentina, Canada, Brazilia, China si Africa de Sud.
Standardele ISO care vor fi elaborate vor fi relevante la nivel global si vor
contribui la facilitarea comertului international si a serviciilor prin asigurarea unei
abordari consecvente la nivel international a detectarii si analizei alimentelor
derivate din organisme cu modificari genetice(OMG).
Acestea vor permite depozitarilor din industria semintelor, producatorilor de
seminte, de cereale, producatorilor de alimente si laboratoarelor de analiza sa
raspunda prevederilor de etichetare care au fost elaborate de numeroase tari din
intreaga lume sau care se afla la ora actuala in faza de elaborare, constituind un
instrument de control utilizat de autoritatile de control alimentar in stabilirea
conformitatii cu cerintele legale.
Analiza cauza-efect este utilizata cu success in discutii din cadrul membrilor
echipei HACCP. Subiectul luat in discutie, cauza principala, poate fi identificat
printr- o sageata orizontala, iar aspectele secundare prin sageti care intersecteaza
sagetile ce reprezinta cauzele principale. Rezultatul final al analizei va fi o lista a
cauzei care au generat subiectul discutiei . Se poate considera ca sunt patru
categorii de cauze a contaminarii (cei patru M): Muncitorii (obisnuinte, nivel de
pregatire, atitudine); Metoda (proceduri, inspecii) Masini (mod de lucru, stare
functionala) Materiale (caracteristici).
2.Tipuri de risc.Riscuri chimice
Alaturi de multitudinea substantelor de poluare din mediu, in industria
alimentara se utilizeaza substante chimice care pot fi toxice la o anumita
concentratie. Datorita toxicitatii lor, o serie de substante chimice nu sunt admise in
alimente de legislatia sanitara a anumitor tari, iar pentru altele au fost stabilite
maxime admisibile. Bryan, in 1984 a clasificat substante chimice prezente in
produsele alimentare. Riscurile chimice pot implica imbolnavirea datorita
acumularii lor in organism sau chiar moartea consumatorului prin ingerarea unei
doze periculoase. De aceea, aplicarea unui plan HACCP este necesara pentru
tinerea sub control a acestor riscuri. Pot exista mai multe modalitati de prevenire a
9

aparitiei riscurilor chimice in procesul de obtinere a produselor alimentare. De

asemenea, trebuie acordata importanta maxima substantelor chimice folosite pentru
dezinfectia si igienizarea utilajelor si a spatiilor autorizate pentru unitati de
alimentatie cu respectarea concentratiilor prescrise, a timpului de contact si
aplicarea unei clatiri corespunzatoare.
2.1.Substante chimice naturale
Micotoxine (ex. aflatoxine) Scrombrotoxina (histamine) Ciquatoxina Toxine din
ciuperci Toxine din crustacei Toxina crustaceica paralitica Toxina crustaceica
diareica Toxina crustaceica neurotoxica Toxina crustaceica amnezica Alcaloizi
pirolizidinici Fitohemaglutinime Fenoli policlorurati
2.2.Substante chimice adaugate
Substante chimice folosite in agricultura si zootehnie:pesticide, fungicide,
ingrasaminte, insecticide, antibiotice, hormoni de crestere.
2.3.Substante interzise
Metale toxice si combinatii ale acestora Pb, Zn, As, Hg, cianuri,aditivi
alimentari Direct conservanti, potentiatori de aroma, aditivi, nutritionali,
coloranti Indirect substante provenite de la utilaje : lubrifianti, agenti de
curatire si dezinfectie, substante de acoperire, vopseluri Substante chimice
adaugate intentionat (sabotaje)
2.4.Modalitati de mentinere sub control a riscurilor chimice
Control inainte de receptie Specificarea compozitiei materiei prime; Certificate
de calitate / conformitate emise de catre furnizor; Verificari inopinate / teste de
receptie Control inainte de utilizare Stabilirea scopului in care vor fi utilizate
substantele chimice; Asigurarea puritatii si etichetarii corespunzatoare a
substantelor utilizate; Verificarea cantitatii utilizate Controlul conditiilor de
depozitare si manipulare Evitarea conditiilor care favorizeaza producerea de
substante toxice naturale. Inventarierea substantelor chimice existente Revizuirea
substantelor chimice necesare; Inregistrarea substantelor, dozelor si modului de
utilizare a acestora.

2.5.Riscuri fizice
Factorii fizici de risc sunt reprezentati de particula sau corp fizic care se gaseste
in mod normal inrt-un aliment si care poate provoca ranirea consumatorilor
10

(taieturi la nivelul gurii, inecari, etc.). O serie de factori fizici de risc reprezinta
importanta atat prin periculozitatea pe care o reprezinta acele corpuri straine, cat
mai ales prin faptul ca ele pot fi usor detectate si observate cu ochiul liber. In
general, prin respectarea unor bune practici de lucru aceste riscuri fizice pot fi
prevenite cu usurinta.
3.Masuri de prevenire
Sticla se va evita, pe cat posibil, utilizarea sticlei in procesul tehnologic si
introducerea sticlelor in sectie de catre personal; Lazile si containerele vor fi
transportate doar acoperite .Vor fi prevazute posibilitati de filtrare sau cernere
pentru a elimina eventualele cioburi prezente in produs;Se vor utiliza doar
ambalaje de sticla de buna calitate;Se va evita umplerea manuala a recipientilor de
sticla;La toate corpurile de iluminat se vor instala plase de protectie In timpul
schimbarii sau corpurilor de iluminat, toate produsele sau vasele ce contin produse
vor fi acoperite. Metal-Inspectia periodica a utilajelor si echipamentelor de lucru si
repararea acestora de catre personal calificat, urmate de verificari din partea
personalului de control din fabrica Izolarea tuturor lucratorilor de reparatii de zona
de prelucrare;Curatenie riguroasa dupa incetarea reparatiilor;Verificarea
permanenta a starii suprafetelor ce vin in contact cu produsele alimentare Se va
utilize doar otel-inox pentru construirea partilor metalice, pentru a evita ruginirea
si coroziunea; Zonele mai susceptibile la coroziune vor fi verificate mai des.
Intretinere periodica a echipamentelor de lucru, in vederea executarii reparatiilor
Partile componente ce urmeaza a fi reparate vor fi scoase din sectia de fabricatie
Verificarea corecta si completa a materiilor prime, pe langa utilizarea unor
furnizori de incredere, audiati periodic,materialele de legare,ambalare nu sunt
premise in zona fabricatiei
4. Evaluarea riscurilor
La evaluarea riscurilor biologice, un rol deosebit il au acei membri ai echipei
HACCP cu experienta in domeniu microbiologiei produsului respective si igienei
procesului tehnologic. Este aproape imposibila intocmirea unei liste cu toate
intrebarile legate de un anumit produs sau proces, insa putem sustine ca acestea
sunt generate de: Materii prime si ingredient,Factori intrinseci,Caracteristicile
microbiologice ale produsului,Procesul tehnologic de obtinere,Spatiul de fabricatie
alocat,Dotarea si tipul utilajelor,Ambalarea,Igienizarea,Starea de sanatate, igiena
personala si gradul de educatie al personalului angajat,Conditiile de depozitare ale
alimentelor de la ambalaj pana la consum,Utilizarea produslui,Aspecte legate de
consumatori,Materiile prime si ingredientele genereaza intrebari precum: Produsul
contine ingrediente care pot prezenta riscuri microbiologice (Salmonella,
11

Staphylococcus aures etc.) riscuri chimice (micotoxine, reziduuri de antibiotice,

pesticide, etc) sau riscuri fizice (pietricele, sticla, metal etc.)? Se utilizeaza apa
potabila in procesul de prelucrare a produsului respectiv?
Pentru evaluarea corecta a riscurilor se ia in calcul tipul alimentului analizat,
intrucat nu toate produsele alimentare sunt expuse in mod egal diferitelor categorii
de riscuri.
Pierson &Corlett (1995), au calificat tipurile de riscul microbiologic in sase
categorii identificate cu litere de la A la Z.
5.Caracterizarea tipurilor de risc microbiologic
A.Produsele nesterilizate, destinate unor categorii de consumatori expuse la risc
(copii, convalescenti, personae cu tulburari imunologice).
B.Produse care contin ingrediente sensibilie (ingrediente associate cu riscuri de
natura microbiologica).
C.Procesul tehnologic nu contine nici o etapa in care sa fie distruse in mod
efficient microorganismelor daunatoare.
D.Produsul este expus la o recontaminare dupa prelucrare, inaintea operatiei de
ambalare.
E.Exista o mare probabilitate ca produsul sa fie manipulate necorespunzator in
timpul distributiei sau la consumator, ceea ce-l poate face periculos
F.Produse finite Nu se mai aplica nici un tratament termic sau un alt tratament care
sa determine distrugerea microorganismelor dupa ambalarea produsului de catre
vanzator sau inaintea prelucrarii tehnologice.

12

6.Bibliografie
1. Craddock, N., 2006, European food legislation, EuropAid Project, Astana
2. Goodburn, K., 2005, EU Food law, Ed. Woodhead Publishing Limited,
Cambridge, UK
3. Leicu, C., 1998, Drept comunitar, Ed. Lumina Lex, Bucureti.
4. Margareta Zara, 1999, Legislaie i protecia consumatorului, Ed. Evrika, Brila
***www.codexalimentarius.ro/
***www.consultanta-certificare.ro/
***www.biblioteca.ase.ro/
***www.ansv.ro/

13